Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 5858/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5858/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 01-09-2014 în dosarul nr. 2373/116/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._ /C./2013
DECIZIA CIVILĂ NR. 5858
Ședința publică din data de 01.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – B. C.
JUDECĂTOR – V. H.
JUDECĂTOR – O. D. P.
GREFIER – C. M.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – pârâtă R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR (ROMSILVA) - DIRECȚIA SILVICĂ CĂLĂRAȘI împotriva sentinței civile nr.22/15.01.2014 pronunțate de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._, având ca obiect „litigiu privind funcționarii publici (Legea Nr.188/1999)”, în contradictoriu cu intimatul - reclamant R. C..
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei de ședință, se prezintă recurenta-pârâtă prin consilier juridic V. S., cu delegație la fila 16 din dosar, și intimatul-reclamant personal și asistat de avocat M. L. D., care depune la dosar împuternicire avocațială . nr._/2014.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează: recursul se află la primul termen de judecată.
Nefiind alte cereri prealabile de discutat, Curtea acordă cuvântul asupra recursului.
Recurenta-pârâtă, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosarul de fond și reluate în cererea de recurs. În esență, recurenta-pârâtă arată că s-a invocat încălcarea disp. art.18 pct.4, 6 și 7 din Hotărârea nr.2/2010 a Consiliului de administrație al RNP-Romsilva, în conformitate cu care schimbarea categoriei de folosință silvică a terenurilor cu destinație forestieră constituie o procedură ce se impunea a fi supusă analizei și aprobării RNP – Romsilva. În plus, în calitatea sa de șef Ocol Silvic Călărași, intimatul-reclamant nu are atribuții de agent constatator, astfel încât nu era îndrituit a semna procesul-verbal de vecinătate, această competență revenind Comitetului Director al Direcției Silvice Călărași. Arată reprezentantul recurentei-pârâte faptul că instanța de fond a reținut că cererea intimatului-reclamant este întemeiată în condițiile în care procesul-verbal de vecinătate nr.3960 a fost revocat, fără a ține seama că acesta a fost înregistrat la Ocolul Silvic Călărași la data de 05.07.2013 și semnat în data de 26.07.2013, fără a fi înaintat și către Direcția Silvică Călărași, decât după ce a început a-și produce efectele. Ulterior, prin adresa nr.4603/22.08.2013 emisă de Direcția Silvică Călărași, OCPI Călărași și BCPI Călărași au fost înștiințate să nu țină seama de procesul-verbal menționat dat fiind că șeful Ocolului Silvic Călărași nu a fost împuternicit în vederea semnării acestui act, iar limitele și vecinătățile fondului erau diferite în documentațiile supuse comparației, și care fac obiectul unui alt litigiu înregistrat sub nr._ .
Curtea pune în vedere reprezentantului RNP – Romsilva să indice și să se limiteze la motivele de recurs invocate.
Reprezentantul RNP – Romsilva arată că instanța de fond nu a analizat efectele produse de procesul-verbal de vecinătate, reținând chiar că în atribuțiile șefului Ocolului Silvic Călărași intră și semnarea procesului-verbal. În acest sens, indică alin.8, pagina 9 din hotărârea instanței de fond și dă citire aspectelor pe care înțelege să le critice.
Curtea atrage atenția reprezentantului RNP – Romsilva asupra faptului că în cuprinsul hotărârii judecătorești recurate, considerentele proprii soluției instanței de judecată încep o dată cu mențiunea „Analizând actele și lucrările dosarului…”.
Reprezentantul RNP – Romsilva arată că procesul-verbal nu a fost revocat de Ocolul Silvic Călărași, ci de către Direcția Silvică Călărași, astfel cum rezultă din adresa nr. 4603/22.08.2013. În concluzie, reprezentantul RNP – Romsilva consideră că este necesar a se proceda la sancționarea intimatului-reclamant din punctul de vedere disciplinar.
Se acordă cuvântul intimatului-reclamant, atât asupra motivelor de recurs formulate, cât și a incidenței în cauză a disp. art.488 pct.5 și 6 NCPC, raportat la motivarea primei instanțe.
Intimatul-reclamant, prin avocat, având în vedere motivele invocate de partea adversă în susținerea cererii de recurs, solicită respingerea recursului ca nelegal și netemeinic. Consideră intimatul-reclamant că instanța de fond a analizat situația litigioasă și a dispus anularea deciziei. Avocatul intimatului-reclamant arată că se solicită cheltuieli de judecată, sens în care depune înscrisuri la dosar (chitanță, bon fiscal de carburant). Mai arată că prin răspunsul la întâmpinare depus la dosarul de fond s-a invocat faptul că procesul-verbal nu a fost semnat de către pădurar, șef district etc., or în cauza de față atribuția de semnare a acestui act intra în atribuțiile șefului de ocol.
Reprezentantul RNP – Romsilva solicită a se indica documentele în baza cărora șeful de ocol a semnat un astfel de proces-verbal.
Avocatul intimatului-reclamant arată că cele expuse prin răspunsul la întâmpinare nu au logică.
Curtea rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
I. Prin sentința civilă nr.22/15.01.2014, pronunțată în dosarul nr._, Tribunalul Călărași - Secția Civilă a admis cererea reclamantului R. C. formulată în contradictoriu cu pârâta Direcția Silvică Călărași, a anulat decizia nr. 110/11.09.2013, a dispus restituirea sumei reținute din salariu pentru cele trei luni (10%), sumă la care se vor calcula penalități în condițiile art. 894 C. raportat la art. 24 alin. 2 teza finală din Legea nr. 554/2004, a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei (onorariu avocat).
În considerentele hotărârii pronunțate, a reținut Tribunalul că prin cererea înregistrată sub nr._, reclamantul R. C. a chemat în judecată pe pârâta Direcția S. Calarasi, formulând contestație împotriva Deciziei nr. 110 din data de 11.09.2013 emisa de către parata, prin care s-a dispune sancționarea lui disciplinara si reducerea cu 10% a salariului de baza pentru o perioada de 3 luni.
A reținut Tribunalul că, în motivarea cererii, partea reclamantă a aratat că în data de 23.09.2013 a primit decizia mai sus mentionata fiindu-i adus la cunostinta faptul ca a fost sanctionat disciplinar pentru o . asa zise abateri si pe cale de consecința i-a fost redus salariul baza cu 10% pentru o perioada de 3 luni. Decizia este nelegala si netemeinica pentru motive de nelegalitate întrucât contrar dispozițiilor Codului Muncii, a Contractului Colectiv de munca pentru anul 2012 al RNP ROMSILVA si a regulamentelor interne, a fost sanctionat prin reducerea salariului cu 10% pentru o perioada de 2 luni prin Decizia nr. 83/08.08.2012, act care nu a respectat dispozițiile art. 247 si urmatoarele din Codul Muncii in sensul ca nu a fost desfasurata nici o cercetare prealabila (art. 251 din Codul Muncii). Din tot probatoriul administrat in cauza nu se regaseste, sub nicio forma, notificarea privind invitarea sa la comisia de cercetare prealabila si nici procesul-verbal de cercetare prealabila, Decizia nr. 110/11.09.2019 fiind nula absolut. A mai invocat reclamantul art. 91 alin. 1 din Regulamentul de Ordine Interioara. Logica textului prevăzut de art. 251 alin. 1 si 2 din Codul Muncii este aceea de a da satisfacție principiului dreptului la apărare, nerespectarea acestuia atrăgând nulitatea absolută a deciziei. Totodată, reclamantul a arătat că sancțiunea aplicată nu este temeinică întrucât în data de 05.07.2013, prin cererea înregistrată la Ocolul Silvic Calarasi sub nr. 3606 de către ., solicită confirmarea vecinătăților dintre cele doua proprietăți. Având în vedere că această solicitare s-a adresat Ocolului Silvic Călărași și nu Direcției Silvice Calarasi a procedat la semnarea unui proces verbal privind vecinatatile, fiind confirmate pentru punctele 15, 16, 10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3, puncte ce se regăsesc in tabelul anexat la prezenta contestatie. Din cele 10 puncte precizate de către Oficiul de cadastru si Publicație Imobiliara Calarasi in anul 2004, pe vecinatate sunt aplasate doar 8 puncte, iar in teren s-au mai găsit doar 6 puncte, prin coroborarea schiței cu ce s-a găsit in teren fiind determinată suprafața de teren ce a fost predate societatii solicitante. Plecând de la aceasta solicitare si de la faptul ca în calitate de reprezentant al Ocolului Silvic Calarasi a semnat procesul verbal de stabilire a vecinatatilor, conducerea Direcției Silvice Calarasi a considerat, abuziv, ca este vinovat de savarsirea unor abateri disciplinare, fiind sancționat cu reducerea salariului de baza cu 10% pentru o perioada de 3 luni. Prin semnarea acestui proces verbal de reconfirmare a vecinatatilor nu a incalcat nicio norma interna. Nu exista nicio prevedere expresa din care sa rezulte ca pentru semnarea unui proces verbal de reconfirmare a vecinatatilor este necesara o imputernicire expresa; nu a fost pus in pericol integritatea fondului forestier deoarece suprafața solicitantului corespunde cu cea aprobata in anul 2004 pentru a fi scoasa din fondul forestier, conducerea DS Calarasi fiind informata de aceasta solicitare, nu au fost depășite competentele șefului de ocol silvic asa cum sunt stabilite prin fisa de post, regulamentul intern, etc, deoarece a răspuns unei solicitări de stabilire a vecinatatilor, acestea fiind identice cu cele din anul 2004. Pentru stabilirea si implicit reconfirmarea vecinatatilor au fost efectuate o . măsurători, atat din partea Ocolului Silvic Calarasi, cat si de solicitant si s-a reconfirmat schița anului 2004. In concluzie, având în vedere motivele invocate, s-a solicitat anularea respectivei decizii litigioase, obligarea paratei la restituirea sumei retinute din salariu pentru cele 3 luni, cu penalitati și cheltuieli de judecata. In drept, au fost invocate prevederile art. 266 si urm. din Codul Muncii.
De asemenea, Tribunalul a reținut că pârâta a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii.
Reclamantul a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea apărărilor pârâtei și admiterea cererii. În motivare s-a arătat că prin intampinare se incearca o îndepărtare de la contestia formulata impotriva Deciziei nr. 110 din data de 11.09.2013 emisa de către parata, prin care se dispune sancționarea disciplinara și reducerea cu 10% a salariului de baza pentru o perioada de 3 luni. În realitate între el și parata exista un contract individual de munca, legea aplicabila in acest caz fiind Codul Muncii, care in dispozițiile sale reglementeaza modul aplicarii unei sancțiuni disciplinara si pașii ce trebuiesc urmați pentru a fi îndeplinite condițiile de validitate a deciziei contestate. În mod eronat in intampinare se face vorbire de dispozițiile Codului Civil, dat fiind că în regulamentele interne ale institutiei sunt reglementate modalitatile de desfasurare a unei cercetării prealabile, gradele de aplicare a unei sancțiuni disciplinare, precum si faptul ca nerespectarea acestora atrage nulitatea absoluta a deciziei de sancționare disciplinare. Pe fondul cauzei, s-a arătat că Direcția S. nu indica dispozițiile incalcate, ci doar simple presupuneri pe care le coroboreaza cu o . declarații a unor salariați din cadrul institutiei. Totodată în calitate de conducător al Ocolului Silvic Calarasi, a retransmis solicitarea prin cererea înregistrata la Ocolul Silvic Calarasi sub nr. 3606, de către ., prin care solicita confirmarea vecinatatilor dintre cele doua proprietati către Direcția S. Calarasi, dar în loc de a primi un răspuns la această solicitare, a constatat că de fapt s-a început un simulacru de cercetare disciplinara pentru a fi sancționat disciplinar. In drept, au fost invocate prevederile art. 201 alin. 2 din Codul Muncii.
Prin sentința civilă nr. 1764/10.12.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ a fost admisă excepția necompetenței funcționale a completului de litigii de muncă, declinându-se competența în favoarea completului specializat în contencios administrativ.
În motivarea efectivă a soluției pronunțate pe fondul cauzei, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia pârâtei nr. 110/11 sept 2013, reclamantul a fost sancționat disciplinar cu reducerea salariului de bază cu 10 % pe o perioadă de trei luni întrucât:
- A semnat procesul-verbal de vecinatate inregistrat cu nr. 3960/26.07.2013 al S.C. Principal Proiect BIDP SRL Calarasi, pentru un teren dobândit de acesta in urma unei scoateri din fondul forestier proprietate publica a statului fara a fi împuternicit in acest sens, de către Direcția Silvică;
- A verificat cu superficialitate corespondenta dintre cele doua documentații si a semnat chiar daca a constatat unele diferente, desi acestea erau semnificative atat ca suprafața, cat si ca forma, limite si amplasament, punând în pericol integritatea fondului forestier;
- Nu a informat Direcția S. Calarasi despre încheierea și semnarea procesului – verbal susmenționat;
- Depășirea competenței privind semnarea procesului – verbal de vecinătate înregistrat sub nr. 3960/26.07.2013.
Cererea este întemeiată întrucât procesul – verbal de vecinătate înregistrat sub nr. 3960/26.07.2013 a fost revocat de către Ocolul Silvic Călărași prin adresa nr. 4568/22.08.2013 ( fila 62 ) prin care se aduce la cunoștința S.C. PRINCIPAL PROIECT BIDP S.R.L. Călărași anularea acestuia.
Întrucât actul pentru care s-a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare nu mai era în ființă la data aplicării acesteia este evident că reclamantul a fost sancționat pentru o faptă care nu mai exista și care nu putea avea niciun fel de urmări care să pună în pericol fondul forestier proprietate publică a statului.
Prin urmare în sarcina reclamantului nu se poate reține o faptă astfel încât nu se poate aplica sancțiunea prevăzută de art. 48 alin. 2 lit. c din OUG 59/2000.
Pentru aceste motive, prima instanță admite cererea reclamantului R. C., anulează decizia nr. 110/11.09.2013 și dispune restituirea sumei reținute din salariu pentru cele trei luni (10%), sumă la care se vor calcula penalități în condițiile art. 894 C. raportat la art. 24 alin. 2 teza finală din legea nr. 554/2004. În temeiul art. 453 C.pr.civ., tribunalul obligă pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei (onorariu avocat).
II. Împotriva acestei sentințe, ce i-a fost comunicată la 19.02.2014, a declarat recurs, înregistrat la data de 28.02.2014, pârâta R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR – ROMSILVA, prin Direcția Silvică Călărași, solicitând casarea în totalitate a hotărârii atacate și, rejudecând, menținerea în totalitate a Deciziei 110/11.09.2013 prin care a fost sancționat disciplinar dl. R. C..
În motivare, a arătat recurenta că sentința civila nr. 22/15.01.2014 pronunțata de Tribunalul Călărași in dosarul_ a fost data cu încălcarea si aplicarea greșita a normelor de drept material conform art. 488 alin. 1 pct. 8 C..
Instanța de fond a reținut faptul că Direcția S. Călărași nu a indicat ce dispoziții au fost încălcate. Privitor la acest aspect, în întâmpinarea depusă la instanța de fond de Direcția S. Călărași, cat si pe fondul cauzei s-a arătat faptul ca dl. R. C. a încălcat prevederile art. 18. 4, art. 18.6 si art. 18.7 din Hotărârea nr. 2/25.02.2010 a Consiliului de administrație al RNP-Romsilva, incalcand obligațiile stabilite atat in contractual colectiv de munca, contractual individual de munca, fisa postului, depășindu-si aceste competențe.
Având in vedere atribuțiile stabilite in competența Comitetului Director al Direcției Silvice Călărași, procesul-verbal de vecinătate înregistrat la Ocolul Silvic Călărași cu nr. 3960/26.07.2013 este semnat ilegal de dl. R. C. din următoarele motive:
1. semnatarul acestuia, șeful Ocolului Silvic Călărași, nu are calitatea oficiala sau împuternicire pentru a semna oficial acest document, singura persoana abilitata a semna documentul cu pricina este Directorul Direcției Silvice Călărași.
2. schița terenului prezentată in procesul-verbal menționat are o alta forma si alt contur conform prezentării făcuta de ., conform documentației nr. 2068/06.12.2001.
3. schița aferentă respectivului proces-verbal cuprinde drumuri de exploatare inexistente și nu are legătură cu amenajamentul silvic și nici cu documentațiile în baza cărora Direcția S. Călărași a predat terenuri in zona respectiva.
Procesul-verbal de vecinătate nr. 3960/26.07.2013 a fost depus in doua exemplare, un exemplar însușit prin semnătură de către dl. R. a fost înaintat Direcției Silvice Călărași fara niciun fel de mențiune, iar celalalt exemplar însușit prin semnătura tot de dl. R. a fost inmanat către reprezentantul S.C. Principal Proiect BIDP SRL Călărași.
După primirea procesului-verbal de vecinătate nr. 3960/26.07.2013, S.C. Principal Proiect BIDP SRL Călărași a efectuat demersuri la OCPI Călărași in vederea atestării validității acestuia chiar daca nu era insusit prin semnătura si de reprezentanții Direcției Silvice Călărași.
Ca urmare a sesizării Direcției Silvice Călărași asupra faptului ca reclamantul a incalcat atribuțiile de serviciu prin semnarea si înaintarea procesului-verbal prezentat mai sus, s-a dispus efectuarea unei anchete administrative cu privire la stabilirea persoanelor vinovate de pericolul la care a fost expusa Direcția S. Călărași.
Simultan cu desfășurarea cercetărilor administrative, Direcția S. Călărași a transmis adresa nr. 4603/22.08.2013 către OCPI Călărași si BCPI Călărași, cu rugămintea de a nu lua in considerare procesul-verbal înregistrat la Ocolul Silvic Călărași cu nr. 3960/26.07.2013, deoarece acesta este ilegal, situație ce a fost remediata de OCPI Călărași.
Tot in sentința civila atacata se retine si faptul ca cererea d-lui. R. C. este întemeiata deoarece procesul-verbal de vecinătate nr. 3960/26.07.2013 a fost revocat de către Ocolul Silvic Călărași.
Procesului-verbal de vecinătate nr. 3960/26.07.2013 a fost revocat de către Direcția S. Călărași, după declanșarea procedurii administrative la insistentele direcției silvice, iar nu din propria inițiativa a contestatorului R. C..
Urmarea cercetării prealabile efectuate de către dl. Eneschi T., in baza împuternicirii nr. 4596/21.08.2013, s-a constatat faptul că dl. R. C. si-a incalcat/depasit obligațiile stabilite atât in contractual colectiv de munca, contractual individual de munca, fisa postului, depășindu-si chiar și competențele stabilite prin fișa postului, generând consecințe deosebit de grave asupra integrității fondului forestier proprietate publica a statului, administrat de Ocolul Silvic Călărași in baza HG 229/2009.
Astfel, reclamantul a semnat procesul-verbal de vecinătate nr. 3960/26.07.2013 fără a fi împuternicit in acest sens, deși schița cadastrala din cuprinsul respectivului proces-verbal nu corespunde cu cea care a stat la baza scoaterii terenului din fondul forestier; a verificat cu superficialitate corespondența dintre cele doua documentații și a semnat chiar daca a constatat unele diferențe, desi acestea erau semnificative atat ca suprafața, cat si ca forma, limite si amplasament, cu consecințe asupra integrității fondului forestier proprietate publica a statului; nu a ținut cont de pozițiile personalului din subordine (pădurar, sef de district, responsabil compartiment fond forestier), care i-a atras atenția asupra faptului ca documentațiile nu corespund si au refuzat sa semneze; nu a informat Direcția S. Călărași in vederea analizării prin Comitetul Director si avizării documentație primite punând in pericol integritatea fondului forestier proprietate publica a statului.
Pericolul la care a fost expusă Direcția S. Călărași a constat in faptul ca in cazul atestării validității procesului-verbal nr. 3960/26.07.2013 se încalcă prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, deoarece se modifică amplasamentul stabilit anterior schimbului de terenuri încheiat intre Direcția S. Ialomița si dl. M. C., amplasament ce face obiectul dosarului nr._, în soluționare pe rolul Curții de Apel București, Secția a IV-a Civila. Un astfel de document prezentat instanțelor de judecata putea duce la revizuirea unor hotărâri judecătorești definitive si irevocabile, deoarece instanța de judecata putea sa constate alta situație de fapt decât cea prezentata cu ocazia cercetări judecătorești. In situația atestării validității procesului-verbal nr. 3960/26.07.2013 si prezentării acestuia instanțelor de judecată, se putea dispune cu privire la acordarea terenului deținut de M. C. si M. G. pe alte amplasamente față de cele constatate prin contractele de schimb încheiate.
Ca sa poată fi validat un asemenea schimb de terenuri/bunuri, trebuie respectate prevederile art.1229 Cod civil.
Având în vedere cele sus menționate, pentru responsabilizarea reclamantului cu privire la pericolul la care a fost expusă Direcția S., s-a solicitat respingerea recursului astfel cum a fost formulat.
In drept, s-au invocat disp. art. 488 alin. 1 pct. 8 si urm. C.p.c, art. 554, 858-874 din Codul civil, Codul silvic, art. 4 din HG 229/2009, art. 4 din Anexa I a acesteia, art. 10-16 din Legea nr. 213/1998; s-a solicitat judecata în lipsă.
Fiindu-i comunicată cererea de recurs, intimatul-reclamant R. C. a formulat întâmpinare la data de 14.05.2014, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefundat.
Arată intimatul că prin sentința civila ce face obiectul recursului s-a dispus anularea deciziei contestate pe motivul ca aceasta nu îndeplinește condițiile de formă cerute de către actele normative ce reglementează modul în care se desfășoară o cercetare disciplinară.
Contrar dispozițiilor Codului Muncii, a Contractului Colectiv de Munca pentru anul 2012 al RNP ROMSILVA și a regulamentelor interne, intimatul susține că a fost sancționat prin reducerea salariului cu 10% pentru o perioada de 3 luni prin Decizia nr. 110/1.1.09.2013, act care nu a respectat dispozițiile art. 247 si următoarele din Codul Muncii in sensul ca nu a fost desfășurata nici o cercetare prealabila (art. 251 din Codul Muncii).
Astfel, conform dispozițiilor art. 251 alin. l și 2 din Codul Muncii, sub sancțiunea nulității absolute a Deciziei nr. 110/11.09.2013, Direcția Silvică avea obligația legală de a desfășura o cercetare prealabila pentru a se stabili în mod corect și cert cine și in ce fel se face vinovat de neîndeplinirea sarcinilor de serviciu, sa constituie o comisie de disciplina, să notifice vinovaților printr-o adresa prin care se indica data, ora si locația unde sa se prezinte in vederea aducerii la cunoștință a abaterilor disciplinare de care se fac vinovați precum și dreptul de a fi audiați și de a se apară, putând fi asistat de către liderul de sindicat sau de un membru de sindicat, iar ca finalitate este întocmirea unui proces verbal de cercetare prealabila in care se fac mențiuni despre vinovăție, vinovatul, sancțiuni disciplinare aplicate si apărările persoanei aflata in culpa.
Din tot probatoriul administrat in cauza nu se regăsește, sub nicio forma, notificarea privind invitarea la comisia de cercetare prealabila și nici procesul verbal de cercetare prealabila, Decizia nr. 110/11.09.2019 fiind nula absolut.
Mai mult, în același sens prevede și art. 91 alin. 1 din Regulamentul de Ordine Interioară.
Logica textului prevăzut de art. 251 alin. 1 si 2 din Codul Muncii este aceea de a da satisfacție principiului dreptului la apărare, nerespectarea acestuia atrăgând nulitatea absolută a deciziei contestate, iar inexistența procesului verbal de cercetare prealabila care sa conțină poziția sau atitudinea celui cercetat are ca unica soluție legala anularea deciziei e sancționare.
A mai arătat intimatul – reclamant că în data de 05.07.2013, prin cererea înregistrată la Ocolul Silvic Călărași sub nr. 3606 de către ., se solicită confirmarea vecinătăților dintre cele două proprietăți. Având în vedere că aceasta solicitare s-a adresat Ocolului Silvic Călărași și nu Direcției Silvice Călărași, intimatul – reclamant arată că a procedat la semnarea unui proces verbal privind vecinătățile, fiind confirmate pentru punctele 15, 16, 10, 9, 8, 7, 6, 5, 4, 3. Din cele 10 puncte precizate de către Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara Călărași in anul 2004, pe vecinătate sunt amplasate doar 8 puncte, iar în teren s-au mai găsit doar 6 puncte, iar prin coroborarea schiței cu ce s-a găsit in teren a fost determinată suprafața de teren ce a fost predată societății solicitante.
Plecând de la această solicitare și de la faptul ca în calitate de reprezentant al Ocolului Silvic Călărași, intimatul – reclamant a semnat procesul verbal de stabilire a vecinătăților, conducerea Direcției Silvice Călărași a considerat, abuziv, că este vinovat de săvârșirea unor abateri disciplinare fiind sancționat cu reducerea salariului de baza cu 10% pentru o perioada de 3 luni.
Apreciază intimatul-reclamant că prin semnarea acelui proces verbal de reconfirmare a vecinătăților nu am încălcat nicio norma internă.
Nu există nicio prevedere expresă din care să rezulte că pentru semnarea unui proces verbal de reconfirmare a vecinătăților este necesara o împuternicire expresa; nu a fost pus in pericol integritatea fondului forestier deoarece suprafața solicitantului corespunde cu cea aprobata in anul 2004 pentru a fi scoasa din fondul forestier, conducerea DS Călărași fiind informata de aceasta solicitare; nu au fost depășite competențele șefului de ocol silvic așa cum sunt stabilite prin fisa de post, regulamentul intern, etc. deoarece a răspuns unei solicitări de stabilire a vecinătăților, acestea fiind identice cu cele din anul 2004.
Pentru stabilirea și implicit reconfirmarea vecinătăților au fost efectuate o . măsurători, atat din partea Ocolului Silvic Călărași, cat si de solicitant și s-a reconfirmat schița anului 2004.
In concluzie, s-a solicitat respingerea recursului declarant ca fiind nefundat; cfu cheltuieli de judecata - onorariu de avocat.
In drept, a invocat disp. art. 205-208 C..
La data de 05.06.2014, recurenta – pârâtă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a reluat în esență argumentația din cererea de recurs, contestând punctual apărările părți intimate.
La termenul din data de 01.09.2014, Curtea a pus în discuție din oficiu motivele de nelegalitate/casare prev. de art.488 pct.5 și 6 NCPC prin prisma motivării primei instanțe.
Asupra recursului formulat, Curtea reține următoarele:
Art. 488 alin. 1 NCPC, având marginalul Motivele de casare, prevede „(1) Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numaimotive străine de natura cauzei; (…). 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.”.
Totodată, potrivit art. 498 NCPC, având marginalul Soluțiile pe care le pot pronunța alte instanțe de recurs, „(1) În cazul în care competența de soluționare a recursului aparține tribunalului sau curții de apel și s-a casat hotărârea atacată, (…). (2) Instanțele prevăzute la alin. (1) vor casa cu trimitere, o singură dată în cursul procesului, în cazul în care instanța a cărei hotărâre este atacată cu recurs a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului sau judecata s-a făcut în lipsa părții care a fost nelegal citată, atât la administrarea probelor, cât și la dezbaterea fondului. În vederea rejudecării, cauza se trimite la instanța care a pronunțat hotărârea casată ori la altă instanță de același grad cu aceasta, din aceeași circumscripție. (…).”.
Mai reține Curtea că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art.425 alin. 1 NCPC, are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a expunerii situației de fapt reținute de instanță pe baza probelor administrate, a motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, altfel spus a raționamentului logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.
Totodată, omisiunea primei instanțe de a oferi o motivare, în cond. art. 425 alin. 1 NCPC, sub aspectele învederate mai sus, echivalează cu omisiunea de pronunțare asupra acțiunii, căci nu se poate stabili o asociere logică între dispozitiv și considerente, ca elemente componente esențiale și obligatorii ale hotărârii judecătorești, față de dispozițiile textului menționat.
În cauză, apreciază Curtea că lectura sentinței civile recurate denotă o nerespectare a disp. art. 425 alin. 1 NCPC, rezultată dintr-o percepere eronată de către prima instanță a cauzei acțiunii, respectiv a situației de fapt calificate legal pe care a înțeles partea reclamantă să își întemeieze cererea în anularea actului administrativ litigios.
În acest sens, constată Curtea că prima instanță a motivat soluția de admiterea a cererii de chemare în judecată pe considerente care nu fuseseră invocate de reclamant, respectiv, în esență, faptul că «procesul – verbal de vecinătate înregistrat sub nr. 3960/26.07.2013 a fost revocat de către Ocolul Silvic Călărași prin adresa nr. 4568/22.08.2013 (…) Întrucât actul pentru care s-a dispus aplicarea sancțiunii disciplinare nu mai era în ființă la data aplicării acestuia, este evident că reclamantul a fost sancționat pentru o faptă care nu mai exista și care nu putea avea niciun fel de urmări care să pună în pericol fondul forestier proprietatea publică a statului».
Arată Curtea că potrivit art. 194 lit. d) NCPC „Cererea de chemare în judecată va cuprinde: (…) d) arătarea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază cererea;”, revenind deci părții reclamante atât dreptul, cât și obligația procesuală de a indica motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază acțiunea. Această mențiune obligatorie a cererii de chemare în judecată privește cauza sa juridică, adică fundamentul obiectului dedus judecății, situația de fapt calificată legal. Prin expunerea motivelor de fapt, reclamantul prezintă toate împrejurările, faptele, circumstanțele ce au condus la formularea cererii de chemare în judecată și pe care se sprijină obiectul acțiunii, iar prin prezentarea motivelor de drept se conferă formă juridică respectivelor motive de fapt.
Totodată, art. 20 NCPC - Respectarea principiilor fundamentale – prevede că „Judecătorul are îndatorirea să asigure respectarea și să respecte el însuși principiilefundamentale ale procesului civil, sub sancțiunile prevăzute de lege.”.
În acest sens, la art. 14 NCPC este reglementat principiul fundamental al contradictorialității, textul legal prevăzând că „(2) Părțile trebuie să își facă cunoscute reciproc și în timp util, direct sau prin intermediul instanței, după caz, motivele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și apărările, precum și mijloacele de probă de care înțeleg să se folosească, astfel încât fiecare dintre ele să își poată organiza apărarea. (3) Părțile au obligația de a expune situația de fapt la care se referă pretențiile și apărările lor în mod corect și complet, fără a denatura sau omite faptele care le sunt cunoscute. Părțile au obligația de a expune un punct de vedere propriu față de afirmațiile părții adverse cu privire la împrejurări de fapt relevante în cauză. (4) Părțile au dreptul de a discuta și argumenta orice chestiune de fapt sau de drept invocată în cursul procesului de către orice participant la proces, inclusiv de către instanță din oficiu. (5) Instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate. (6) Instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii.”.
În plus, potrivit art. 22 NCPC consacrat Rolului judecătorului în aflarea adevărului, „(1) Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile. (2) Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc. (…) (6)Judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.”.
În sfârșit, art. 174 alin. 1 NCPC prevede că „Nulitatea este sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă.”.
Analizându-se sentința civilă recurată, se observă că judecătorul fondului a dispus anularea actului administrativ litigios în raport de un motiv pe care partea reclamantă nu îl invocase în argumentarea cererii sale de chemare în judecată, iar partea pârâtă nu își formulase apărări. În acest context, prima instanță nu s-a pronunțat asupra cererii de chemare în judecată cu care fusese învestită, astfel cum a fost aceasta formulată cu raportare nu doar la părți și obiect, ci și la cauză.
Arată Curtea că elementele acțiunii civile sunt reprezentate de părți, obiect și cauză, acestea configurând-o și, odată cu identificarea lor, determinând limitele de învestire a judecătorului, căruia îi revine ca în soluționarea obiectului să analizeze cauza juridică a acțiunii.
În plus, subliniază Curtea că în cazul căii de atac, ceea ce este supus în mod direct analizei nu sunt pretențiile și apărările prezentate de părți cu ocazia judecății în primă instanță, ci însăși hotărârea judecătorească despre care se afirmă, în cazul recursului, că este nelegală, motiv pentru care nu corespunde principiilor contradictorialității și dreptului la apărare ca abia în fața instanței de control judiciar părțile litigante să discute aspecte asupra cărora nu au dezbătut în fața primei instanțe, dar pe care judecătorul fondului s-a întemeiat în mod esențial și determinant în pronunțarea sentinței sale, respectiv ca abia instanța de recurs să realizeze analiza motivelor de fapt și de drept care au fundamentat cererea de chemare în judecată și asupra cărora judecătorul fondului rezultă că nu s-a pronunțat, ci și-a argumentat hotărârea invocând aspecte nedezbătute de părți în contradictoriu.
Față de cele arătate în precedent, în raport de disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 488 alin. 1, respectiv art. 498 alin. 2 NCPC, Curtea va admite recursul, casând sentința civilă recurată și trimițând cauza spre rejudecare Tribunalului Călărași, cu mențiunea că nu se mai impune a fi analizat de instanța de recurs și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 NCPC, astfel cum a fost invocat de recurent, căci acesta este subsidiar și în legătură cu soluționarea fondului cererii de chemare în judecată, asupra căruia prima instanță nu s-a pronunțat prin prisma cauzei sale juridice, după cum s-a arătat mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul formulat de recurenta – pârâtă R. NAȚIONALĂ A PĂDURILOR (ROMSILVA) - DIRECȚIA SILVICĂ CĂLĂRAȘI, având CUI_, număr la Registrul Comerțului J_, cu sediul în municipiul Călărași, . nr.2, județul Călărași, împotriva sentinței civile nr.22/15.01.2014 pronunțate de Tribunalul Călărași – Secția Civilă în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul - reclamant R. C., având CNP_, domiciliat în municipiul Călărași, ., ., ., județul Călărași.
Casează sentința civilă recurată și trimite cauza spre rejudecare la Tribunalul Călărași.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 01.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
B. C. V. H. O. D. P.
GREFIER,
C. M.
Red./Tehnored. Judecător B.C./4 ex./6nov.2014
Judecător fond: A. P. I./ Tribunalul Călărași – S. Civilă
Comunicate 2 ex./…………………
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2888/2014. Curtea de... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1202/2014. Curtea de... → |
|---|
