Anulare act administrativ. Decizia nr. 5562/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5562/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-06-2014 în dosarul nr. 14764/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5562
Ședința publică de la 27.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. I.
JUDECĂTOR - P. S.
JUDECĂTOR - V. R. M.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursurilor declarate de recurentul-pârât P. S. 6 și recurenta-pârâtă . SRL împotriva sentinței civile nr. 3925/4.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. M. INDIVIDUAL HARITINIAN L., C. M. INDIVIDUAL M. V. M., C. M. INDIVIDUAL R. B.-M. și C. M. INDIVIDUAL C. S. D..
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 20.06.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise și pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 27.06.2014, pronunțând următoarea decizie:
CURTEA
Deliberând asupra prezentului recurs, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26.04.2012 sub numărul de mai sus reclamantele C. M. Individual Hartinian L., CMI M. V. M., CMI R. B. M. și CMI C. S. D. au chemat în judecată pe pârâții P. S. 6 și . SRL solicitând anularea autorizației de construire nr.852/08.12.2011 pentru lucrări de construire și modificări la parterul imobilului situat în . sector 6.
Prin sentința nr. 3925/4.09.2013 pronunțată de Tribunalul Bucuresti, aceasta a reținut că cererea este fondată, pentru următoarele considerente:
Prin autorizația de construire nr. 852/08.12.2011, emisă de P. S. 6 București, a fost autorizată extindere și modificări interioare la spațiul comercial existent deținut conform contractului de concesiune autentificat sub numărul 373/2006 la imobilul din București, sector 6, ..
Contractul de concesiune autentificat sub nr.373/2006 poartă numărul de înregistrare nr.2249/14.02.2009 și este încheiat între Municipiul București și Sapunarescu M. A. G. – medicul titular al cabinetului individual din Centrul M. Drumul Taberei. Obiectul acestui îl constituie exploatarea spațiului (bunul imobil) în care funcționează cabinetul medical, parter în Centrul M. Drumul Taberei, format din 3 camere în folosință exclusivă de 32,27 mp și 33,15 mp cota indiviză din suprafața comună.
Reclamanții au la rândul lor încheiate contracte de concesiune cu Municipiul București pentru spații din același centru medical deținând la rândul lor atât spațiu în folosință exclusivă cât și cote indivize din spațiile comune.
Contractele de concesiune au aceleași clauze la punctul 6.1.6 fiind prevăzut: „concesionarul va investi în bunul imobil concesionat lucrări de modernizare a acestuia numai cu acordul concedentului”.
Prin adresa nr.2911/03.07.2011 Primăria Municipiului București notifică medicii titulari ai cabinetelor medicale individuale situate în imobil acordul în calitate de proprietar al imobilului ca pe unul din spațiile dezafectate să fie deschisă o farmacie. (fila 108).
Prin înțelegerea de la fila 125 medicii titulari ai cabinetelor medicale semnatare au declarat că sunt de acord să cedeze către pârâta persoană juridică, cu titlu gratuit, sațiul comun care în prezent are destinația hol intrare – sală de așteptare în suprafață de 60 mp.
Asupra fondului cererii
Tribunalul a reținut că actul administrativ este executoriu de drept, el bucurându-se de o puternică prezumție de legalitate, autenticitate și veridicitate, considerându-se că este emis cu respectarea Constituției și a legilor, lato sensu, că organul emitent a îndeplinit toate formalitățile privind forma și fiind prezumat a corespunde adevărului.
Condițiile de valabilitate ale actului administrativ se verifică prin raportare la dispozițiile legale în vigoare la data emiterii sale, modul în care actul administrativ este pus în executare de către beneficiarul său neputând constitui motiv de anulare a actului, ci – eventual – de răspunde civilă delictuală.
Art. 1 alin. 5 din Constituție consacră principiul legalității, constând în obligația generală de respectare a Constituției, a supremației sale și a legilor. Aceasta presupune ca actele administrative ale autorităților publice să fie emise cu respectarea strictă a dispozițiilor legale în vigoare, iar actele care au fost emise cu nerespectarea anumitor prevederi legale să fie revocate ori anulate.
Conform art.1 alin.1 din Legea nr.50/1991 executarea lucrărilor de construcții este permisă numai pe baza unei autorizații de construire sau de desființare, emisă în condițiile prezentei legi, la solicitarea titularului unui drept real asupra unui imobil - teren și/sau construcții - identificat prin număr cadastral, în cazul în care legea nu dispune altfel.
Din probatoriul administrat nu rezultă că beneficiarul autorizației de construire ar fi titularul unui drept real asupra imobilului pentru a putea fi emisă o autorizație de construire.
Astfel, în cuprinsul certificatului de urbanism și al autorizației de construire lucrările preconizate vizau contractul de concesiune autentificat sub numărul 373/2006. Beneficiarul acestui contract este Sapunarescu M. A. G. iar nu societatea pârâtă. În ședință publică societatea reclamantă a învederat că Sapunarescu M. și-a dat acordul cu privire la lucrări alături de celelalte cabinete semnatare (fila 104).
Analizând documentația tehnică depusă – schiță situație existentă (fila 164) și planul privind modificările (fila 166) rezultă că modificările nu vizau vreun spațiu medical existent (pretinsul contract 373) ci efectiv holul imobilului. Schițele indicate sunt edificatoare în acest sens, dar și acordul unor cabinete medicale (printre care și dr. Sapunarescu) prin care se ceda cu titlu gratuit folosința spațiului comun care are în prezent destinația hol intrare – sala așteptare în suprafață de 60 mp.
Așadar nu există vreun act în baza căruia pârâta societate comercială ar fi devenit titulara drepturilor din contractul de concesiune nr.373 și chiar dacă ar exista un asemenea act aceasta nu ar fi prezentat relevanță atât timp cât lucrările vizau un cu totul alt spațiu decât cel pentru care ar fi existat un drept de folosință exclusivă.
Chiar dacă există un acord al unor cabinete medicale privind cedarea unei suprafețe de 60 mp din hol către . SRL, printre acestea nu se regăsește și cel al reclamanților. Reclamanții dețin conform contractelor de concesiune și câte o cotă indiviză din spațiile comune fiind necesar și acordul acestora. O altfel de interpretare ar însemna încălcarea drepturilor de folosință pentru spațiile comune, art.6.1.6 nefiind aplicabil întrucât societatea comercială nu are un drept de concesiune și întrucât acest articol se aplică, conform unei interpretări sistematice, doar cu privire la un eventual spațiu în folosință exclusivă. În același sens trebuie privit și răspunsul 2911 de la fila 108 care se adresează „medicilor titulari ai cabinetelor medicale individuale situate în imobilul din . sector 6 București” în sensul că amplasarea farmaciei este condiționată de acordul tuturor celor care au un drept asupra spațiilor comune. O interpretare contrară ar însemna încălcarea de către concedent a prevederilor art.6.2.1 din contract conform căruia „concedentul este obligat să nu îl tulbure pe concesionar în exercițiul drepturilor rezultate din prezentul contract de concesiune” – așadar inclusiv drepturile asupra spațiilor comune.
Pentru aceste considerente - inexistența vreunui drept al pârâtei . asupra spațiului și emiterea autorizației cu încălcarea art.1 alin.1 din Legea nr.50/1991, tribunalul a admis acțiunea și a dispus anularea autorizației de construire nr. 852/08.12.2011.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, pârâtul P. S. 6 R. S. M., care a apreciat că hotărârea instanței de fond este netemeinica si nelegala, fiind pronunțata cu aplicarea greșita a legii, pentru următoarele motive:
1 A considerat recurentul că instanța de fond nu a ținut cont de probele administrate in dosar si in mod greșit a dispus anularea autorizației de construire nr.852/08.12.2011, reținând că beneficiarul autorizației de construire nu "ar fi titularul unui drept real asupra imobilului."
Potrivit Convenției incheiate intre reprezentanții a 13 Cabinete medicale (printre care si reclamanta C. S. D.) si . celor 13 cabinete medicale au cedat, paratei . SRL, cu titlu gratuit, folosința spațiului comun situat in ., sector 6, cu destinația hol de intrare - sala de așteptare, pe o perioada de 60 luni, incepand cu data de 13.01.2011, cu posibilitatea prelungirii perioadei printr-un act adițional.
Acest spațiu comun a fost cedat pârâtei . SRL, în vederea "deschiderii unei farmacii". Așadar, in virtutea Convenției, parata deținea spațiul situat in ., sector 6.
2 A mai susținut recurentul că în mod greșit instanța de fond a considerat că beneficiarul autorizației de construire ar fi trebuit sa aibă acordul tuturor titularilor dreptului de folosință asupra spatiilor.
Potrivit prevederilor contractului de concesiune, „concesionarul va investi in bunul imobil concesionat si va realiza lucrări de modernizare a acestuia numai cu acordul concedentului" si "numai pe baza autorizației de construire eliberata de cei in drept (...)".
Potrivit adresei nr.2911/13.07.2011 emisa de Primăria Municipiului București Serviciul Concesionari, Municipiul București in calitate de proprietar al imobilului situat in ., a comunicat acordul sau in vederea realizării unor lucrări tehnico-edilitare in imobilul concesionat.
Așadar, coroborând conținutul acestei adrese cu cel al Convenției, rezulta ca beneficiara autorizației de construire nu trebuia sa aiba acordul tuturor titularilor dreptului de folosința asupra spatiilor.
3. In mod greșit, în opinia recurentului, instanța a considerat ca "lucrările vizau un alt spațiu decât cel menționat in contractul de concesiune autentificat sub nr. 373/2006”.
Prin autorizația de construire nr.852/08.12.2011, parata . SRL a fost autorizata sa execute lucrări de extindere si modificări interioare la spațiul situat in ., sector 6, deținut in baza contractului de concesiune autentificat sub nr. 373/2006.
Conform prevederilor punctului 2 al contractului de concesiune autentificat sub nr. 373/2006 suprafața spațiului este compusa din 32,27 mp., si 33,15mp., cota indiviza din suprafața ., lucrările autorizate vizeaza extinderea spațiului situat in ., sector 6, si nu a altui spațiu ce ar fi situat in alta locație.
Mai mult, potrivit paragrafului 3 al autorizației de construire nr.852/08.12.2011, lucrările ce urmează a se realiza nu vor afecta structura de rezistenta si nu vor afecta părțile de instalații comune cu ceilalți proprietari, astfel ca aceștia nu sunt prejudiciați prin emiterea autorizației de construire.
Autorizația de construire nr._11 a fost emisa cu respectarea prevederilor legale in vigoare, respectiv a Legii nr.50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții - actualizata, a certificatului de urbanism nr. 1173/86P/31.08.2011, cu respectarea regimului juridic, tehnic si economic al terenurilor si construcțiilor existente la data solicitării, potrivit cerințelor urbanistice stabilite in funcție de specificul amplasamentului, precum si a documentației tehnice DT elaborat de ..
Având in vedere cele arătate, recurentul a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat si motivat si in temeiul art. 304 pct. 9 C.proc.civ., modificarea sentinței recurate in sensul respingerii acțiunii reclamantelor, ca neîntemeiata.
În drept, a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ., Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, Legea nr.215/2001 privind administrația publica locala si Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen, și pârâta . SRL, în conformitate cu prevederile art 20 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ cu referire la art 304 ind 1 C., care a apreciat că hotărârea instanței de fond este netemeinica si nelegala și a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, modificarea in tot a sentinței si rejudecand fondul sa se dispuna respingerea acțiunii și menținerea autorizației de construire nr. 852/8.12.2011 ca fiind emisa in deplina concordanta cu prevederile legale in materie.
În motivarea recursului se arată că reclamantele au solicitat anularea autorizației de construire nr. 852/8.12.2011. Pentru a justifica interesul lor in cauza, reclamantele au invocat o . contracte de concesiune încheiate cu titularul dreptului de proprietate asupra imobilului si anume Municipiul București.
Astfel, în opinia recurentei, atât reclamanții, cât și recurenta, dețin dreptul de folosința a unor parti din imobilul care se afla in proprietatea Municipiului București. Recurenta a afirmat că deține folosința spațiului de la parterul imobilului iar reclamanții de la etajul 1 si 2 al acestuia. A susținut aceasta că lucrările de amenajare s-au efectuat la un spațiu comercial preexistent in imobil, astfel cum rezulta si din raportul de expertiza tehnica depus la dosarul autorizării.
A invocat recurenta clauza de la punctul 6.1.6 din contractul de concesiune care menționează ca „concesionarul va investi in bunul imobil concesionat lucrări de modernizare a acestuia numai cu acordul concedentului”. Concedentul si-a dat acordul cu privire la modernizarea spațiului menționat la parterul imobilului din . emitenta a avut in vedere la emiterea autorizației acest acord astfel cum a fost acordat .
Prin adresa nr 2911/3.07.2011 Primăria Municipiului București a notificat medicii titulari ai cabinetelor medicale individuale situate in imobilul din ., acordul in calitate de proprietar al imobilului ca pe unul din spatiile dezafectate sa fie deschisa o farmacie . Exista de asemenea o intelegere aflata la fila 125 din dosar prin care rezulta ca medicii titulari ai cabinetelor medicale semnate au declarat ca sunt de acord sa cedeze către recurentă cu titlu gratuit spațiul comun care in prezent are destinația de hol de intrare -sala de așteptare in suprafața de 60 mp .
Recurenta a considerat că în mod eronat a apreciat instanța ca reclamanții dețin cote indivize din spațiul cedat de titularii dreptului de folosința de la parterul imobilului . In realitate toti reclamanții dețin cabinete in spatii de la etajul 1 si 2 ale acestuia .
Autorizația de construire a fost emisa in baza documentației pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții si a proiectului prezentat de recurentă. Practic, recurenta a susținut că a renovat un vechi spațiu comercial care deja se afla in holul imobilului, lucrările neschimbând cu nimic nici estetica si nici structura de rezistenta a clădirii.
In vederea efectuării acestor lucrări la parterul imobilului, recurenta a solicitat si a obținut autorizație de construire . Aceasta autorizația a fost obținută, în opinia acesteia, in mod legal si corect dupa ce s-a conformat cerințelor legale cu privire la prezentarea tuturor documentelor necesare emiterii actului .
A mai considerat recurenta că acuzația privind inexistenta unui drept de folosința asupra spațiului este neadevarata, pentru ca aceasta a prezentat contractul de concesiune autentificat sub nr 373/2006 care a stat la baza emiterii actului administrativ atacat. Actul astfel prezentat era un act cu totul exemplificativ, având in vedere ca dreptul de folosința pe care il are in imobil l-a dobândit prin convenția depusa la dosarul de autorizare prin care o . titulari ai dreptului de folosința al spațiului din . sector 6 i-au cedat cu titlu gratuit folosința spațiului comun care in prezent are destinația de hol intrare-sala de așteptare in suprafața de 60 de mp . Convenția exista si a fost prezentata instanței chiar la dezbaterea in fond a litigiului.
In privința obținerii acordului tuturor deținătorilor unor drepturi reale in cauza, recurenta a considerat ca nu avea aceasta obligație având in vedere prevederile anexei 1 la legea 50/1991, art 2.5.6. In cazul de fata aceasta a apreciat ca nu se subscrie acestui text de lege astfel incat acordul tuturor deținătorilor unui drept de proprietate in imobil nu trebuie prezentat autorității administrativ teritoriale care a emis autorizația atacata nefiind indeplinite condițiile art 2.5.6 din anexa 1 la lege.
Totodată, lucrările realizate nu sunt de natura a prejudicia drepturile reclamantelor nici prin prejudicierea esteticii imobilului nici in vederea afectării structurii de rezistenta a acestuia.
In adresa nr_/30.08.2012 emisa de Departamentul Arhitectului sef al primăriei rezulta ca: Documentația care a stat la baza emiterii autorizației de construire cuprinde parti scrise si desenate. Părțile desenate reprezintă documentația tehnica a autorizației de construire ce cuprinde si expertiza tehnica cu privire la modificările interioare solicitate care concluzionează ca: „modificările propuse nu sunt de structura si nu influențează cu nimic gradul de asigurare la acțiuni seismice si in consecința parametrii de exigenta privind rezistenta si stabilitatea clădirii nu se vor schimba” .
S-a atașat cererii de recurs, contractul de concesiune aparținând lui R. B. M. care arata la art 5.1.2 ca „concesionarul are dreptul de a beneficia de o cota indiviza de 21,20 mp din spatiile de folosința . suprafața totala de 39,62 mp prevăzuta de art 2.1) respectiv hol acces policlinica, casa scării principale, casa scării de serviciu, sala de sterilizare, hol acces sala de sterilizare, sala asteptare cabinete 1-10 sala de așteptare etaj 2, hol trecere etaj 2, grupuri sanitare vestiar, magazie. Mențiuni similare se afla si pe contractele de concesiune ale reclamanților C. S. D., M. V. M., Haritinian L. .
Recurenta a considerat că nu exista vreo vătămare pe care amenajarea unui spațiu dezafectat din imobil sa il producă reclamanților care nu poseda un drept de folosința asupra acestuia. Spațiul asupra căruia s-au făcut modificările nu este inclus in spatiile aflate in folosința . incat aceștia nu justifica vreo vătămare pe care lucrările realizate le-ar aduce-o . Medicii deținători ai cabinetelor de la parterul policlinicii au dat recurentei folosința gratuita a unui spațiu de 60 mp aflați in holul de acces al sălii de așteptare. Acest spațiu nu se afla menționat in spatiile comune aparținând medicilor care au cabinetele la etajele imobilului.
In drept, s-au invocat prevederile Legii 50/1991, Ordinul 839/2009, art 20 din Legea contenciosului administrativ.
Intimații-reclamanți C. M. INDIVIDUAL HARITINIAN L., C. M. INDIVIDUAL M. V. M., C. M. INDIVIDUAL R. B.-M. și C. M. INDIVIDUAL C. S. D., au formulat întâmpinare, prin care au solicitat respingerea recursurilor.
Recurenta-pârâtă . SRL și intimații-reclamanți au depus note scrise.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 304 ind.1 C.proc.civ., constată ca recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Prin autorizația de construire nr. 852/08.12.2011, emisă de P. S. 6 București, filele 91 și urm. dosar fond, a fost autorizată recurenta-pârâtă . SRL să execute lucrări de construire pentru: extindere și modificări interioare la spațiul comercial existent deținut conform contractului de concesiune autentificat sub numărul 373/2006 la imobilul din București, sector 6, ..
Contractul de concesiune menționat în autorizația de construire, filele 127-133 dosar fond, este încheiat între Municipiul București și Sapunarescu M. A. G. – medicul titular al cabinetului individual din Centrul M. Drumul Taberei, iar obiectul acestuia îl constituie exploatarea spațiului (bunul imobil) în care funcționează cabinetul medical, parter în Centrul M. Drumul Taberei, format din 3 camere în folosință exclusivă de 32,27 mp și 33,15 mp cota indiviză din suprafața comună, suprafața totală concesionată fiind de 65,42 mp, conform schiței spațiului, anexă la contract.
Așa cum corect a reținut judecătorul fondului, din analiza documentației tehnice depusă – schiță situație existentă (fila 164) și planul privind modificările (fila 166) rezultă că modificările nu vizau spațiul medical deținut conform contractului de concesiune numărul 373/2006 ci efectiv holul imobilului.
Recurenții au criticat doar formal cele reținute de instanța de fond, prin invocarea legalității autorizației de construire, necontestând de fapt că lucrările au vizat exclusiv holul clădirii.
În aceste condiții, contrar susținerilor recurenților, Curtea apreciază că judecătorul fondului a reținut corect că, față de disp. art.1 alin.1 din Legea nr.50/1991, beneficiarul autorizației de construire, respectiv . SRL nu este titularul unui drept real asupra imobilului pentru care s-a emis autorizația.
De altfel, în recurs, recurentul-pârât P. S. 6 a susținut că dreptul real al . SRL este dovedit prin Convenția incheiată intre reprezentanții a 13 Cabinete medicale si . SRL, prin care titularii celor 13 cabinete medicale au cedat paratei, cu titlu gratuit, folosința spațiului comun situat in ., sector 6, cu destinația hol de intrare - sala de așteptare, pe o perioada de 60 luni, incepand cu data de 13.01.2011, cu posibilitatea prelungirii perioadei printr-un act adițional.
Or, printre acestea nu se regăsește și acordul reclamanților, deși aceștia dețin, conform contractelor de concesiune, și câte o cotă indiviză din spațiile comune.
Curtea nu poate reține susținerile recurentei . SRL, potrivit căreia spațiul asupra căruia s-au făcut modificările nu este inclus in spatiile aflate in folosința . au cabinetele la etajele imobilului, astfel încât aceștia nu ar justifica vreo vătămare pe care lucrările realizate le-ar aduce-o.
O altfel de interpretare ar însemna încălcarea drepturilor de folosință a reclamanților pentru spațiile comune, în condițiile în care convenția se referă la cedarea către pârâta societate, a spațiului comun cu destinația hol de intrare - sala de așteptare, iar toți concesionarii prin art.5.1.2. din contractul de concesiune, au beneficiat de hol acces policlinică.
Așa cum a reținut și instanța de fond, art.6.1.6 din contractul de concesiune, potrivit căruia concesionarul va investi in bunul imobil concesionat si va realiza lucrări de modernizare a acestuia numai cu acordul concedentului nu este aplicabil întrucât societatea comercială nu are un drept de concesiune nu se aplică pârâtei aceasta neavând calitate de concesionar .
Pe cale de consecință, întrucât nu există motive de casare sau modificare a sentinței civile recurate, se vor respinge recursurile ca nefondate, conform art. 312 alin.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de recurentul-pârât P. S. 6 și recurenta-pârâtă . SRL împotriva sentinței civile nr. 3925/4.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. M. INDIVIDUAL HARITINIAN L., C. M. INDIVIDUAL M. V. M., C. M. INDIVIDUAL R. B.-M. și C. M. INDIVIDUAL C. S. D., ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 27.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. I. P. S. V. R. M.
GREFIER
S. I.
Red. IF/ 2 ex.
Jud. fond G. P. - Tribunalul București
| ← Pretentii. Decizia nr. 5460/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Refuz soluţionare cerere. Hotărâre din 13-03-2014, Curtea de... → |
|---|
