Pretentii. Decizia nr. 3258/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3258/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 24-04-2014 în dosarul nr. 2199/93/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr.3258/2014
Ședința publică de la 24 Aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. J.
Judecător A. P.
Judecător R. I. C.
Grefier M. P.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-reclamantă T. E. împotriva sentinței civile nr. 2917/14.10.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. A ORAȘULUI B., având ca obiect „pretenții RESTITUIRE TAXA POLUARE”.
La apelul nominal făcut în ședința publică n-au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că părțile au solicitat judecarea recursului în lipsă.
Constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 411 C., apreciază recursul în stare de judecată și-l reține pentru soluționare.
CERERILE
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Ilfov, la data de 17.06.2013, reclamanta T. E. a chemat in judecata pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B. solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea actului administrativ decizia de calcul nr._/14.05.2013, restituirea sumei înscrise in actul administrativ contestat achitata in cuantum de 8041 lei plus rata dobânzii de la momentul perceperii taxei si până in momentul restituirii ei, obligarea pârâților potrivit dispozițiilor art.451 C.proc.civ la plata cheltuielilor de judecata ) taxa de timbru, timbru judiciar, onorariu avocat).
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că si-a îndeplinit obligația prealabila potrivit Legii 554/2004. A mai arătat reclamantul si că a fost obligat la plata timbrului de mediu pentru autovehicule de 8041 lei către AFP B. pentru un autoturism marca Renault, an fabricație 2003, data primei înmatriculări 30.06.2013, conform Legii nr.9/2012.
Mai mult decât atât arată că cererea sa îndeplinește condițiile prevăzute de prevederile Codului de Procedura Civilă, respectiv justifica un interes legitim, personal, direct, născut și actual.
Potrivit art. 555 Dreptul de proprietate privata este definit ca fiind dreptul titularului de a poseda, folosi si repune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege. Insa autoturismul este scos din circuitul civil, in mod indirect, având in vedere ca proprietarul nu va mai fi capabil o vanda, stabilindu-se o suma foarte mare reprezentând taxa pe emisiile poluante.
Limitele stabilite dreptului de proprietate nu înseamnă ca pot sa scoată un bun din circuitul civil fara a exista un motiv bine întemeiat, iar poluare nu poate duce la scoaterea unui autovehicul din circuitul civil, ducându-se pe aceasta cale la statica economica, astfel nerealizându-se interesele de ordin economic atât la nivel particular, dar si la nivel național. Prin stabilirea unei taxe atât de mari pentru mașinile vechi se realizează o discriminare intre proprietari de mașini si societatile comerciale care se ocupa de comercializarea mașinilor noi.
Circuitul civil este liber, iar prin stabilirea acestei limite se incalca si principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Articolul 36 TFUE enumera elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica măsurile naționale care obstrucționează comerțul transfrontalier: "Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale."
Jurisprudența Curții prevede și existența așa-numitelor cerințe imperative (precum cele privind protecția mediului) pe care statele membre le pot utiliza pentru a justifica măsuri naționale. Curtea de Justiție interpretează derogările prevăzută la articolul 36 TFUE, toate acestea referindu-se la interese neeconomice. Orice măsură trebuie să respecte principiul proporționalității. Sarcina probei pentru justificarea măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 36 TFUE revine statului membru dar, atunci când un stat membru oferă o justificare convingătoare, Comisia este cea care trebuie să demonstreze că măsurile adoptate nu sunt adecvate în acel caz specific. Iar având in vedere ca măsura luata de către Guvern prin aplicarea acestor norme incalca principiul proportionalitatii, incalcand dispozițiile normelor comunitare.
A mai arătat reclamanta si ca OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a fost promulgata si produce efecte directe raportat la legea nr.24/2000privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, Constituția României, CEDO și legislația UE.
Tranzacțiile cu autovehicule interne sunt favorizate față de importuri atâta timp cat cele interne care privesc autovehicule pentru care nu s-a achitat nici o taxa de poluare pot ocoli cu ușurința transferul „ oficial de proprietate astfel ca taxa sa fie ocolita, in defavoarea autovehiculelor importate pentru care actele de transfer de proprietate nu se pot ocoli in mod legal.
De asemenea a învederat faptul ca independent de criteriile de terminare, de cuantumul taxei și de scopul pentru care a fost instituita, curtea a considerat ca o asemenea taxa are ca efect descurajarea importării și punerii in circulație in România a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fiind contrare art.110 TFUE.
În drept, cererea a fost întemeiata pe dispozițiile art.1 alin.1, 2 și art.8 alin.1 din legea nr.554/2004 raportat la dispozițiile art.148 alin.2 din Constituție și art.110 din TFUE.
In cauza a fost administrata proba cu înscrisurile depuse de reclamanta.
TRIBUNALUL
Prin sentinta civila nr.2917/14.10.2013, tribunalul a respins actiunea ca neintemeiata.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamanta este proprietara unui vehicul marca RENAULT, înmatriculat prima data in anul 2003 si achiziționat din Germania, pentru care a plătit suma de 8041 lei cu titlu de timbru de mediu, astfel cum rezulta din decizia de calcul emisa de AFP B. in 13.05.2013 si chitanța din 14.05.2013 (f. 20-21).
Potrivit art.4 din OUG nr.9/2013, act normativ in vigoare începând cu data de 15.03.2013 si aplicabil spetei, „Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
In preambulul actului normativ susmenționat se precizează ca acesta asigura conformitatea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse in comunicarea din 14.12.2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor sa nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice ci pe date de performante obiective, disponibile in mod obișnuit si relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2.
Tribunalul retine ca legea timbrului de mediu nu mai contravine dispozițiilor comunitare, respectiv art. 110 (fost art.90) TFUE, care se opunea ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, dacă regimul acestei masuri este astfel stabilit incât descurajează punerea in circulație a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața naționala. In aceasta a constat caracterul indirect discriminatoriu al legislației interne anterioare fata de cea comunitara.
Se are in vedere faptul că noua reglementare, OUG nr.9/2013 a înlăturat discriminarea conținuta de legislația anterioara deoarece in prezent taxa de mediu se calculează in funcție de emisia de CO2 înscrisa in cartea de identitate a vehiculului, indiferent de proveniența acestuia.
In consecință, constând că dispozițiile OUG nr. 9/2012, in forma actuală nu sunt contrare dreptului comunitar, tribunalul pentru considerentele anterior arătate va respinge ca neîntemeiată acțiunea.
RECURSUL
Reclamanta T. E. a introdus recurs impotriva sentintei de mai sus, afirmand ca in mod greșit instanța de fond a stabilit faptul ca legea timbrului de mediu nu mai contravine dispozițiilor comunitare, respectiv art. 110 (fost art. 90) TFU.
Aceasta lege a timbrului de mediu contravine dispozițiilor comunitare, in speța art. 110 (fost art. 90) TFUE.
Ne aflam din nou . cu cea generata de prevederile OUG 50/2008 republicata, Legii 9/2012, specificul situației din speța fiind determinat de neconcordanta intre prevederea interna si cea comunitara, a cărei analiza este recunoscuta de jurisprudenta Curții Europene de Justiție de la Luxemburg in competenta instanței interne, care poate lasa neaplicata norma interna daca, prin aplicarea teoriei actului clar sau a teoriei actului calificat, se constata ca norma comunitara nu permite adoptarea respectivei norme interne.
Astfel, argumentele instanței europene, nu tin de criteriile folosite de legiuitorul roman pentru determinarea timbrului de mediu, pe care le declara corespunzătoare si conforme dreptului comunitar (paragraf 47 din Cauza 402/09), ci de efectul descurajant al unei asemenea taxe, in sine, pentru importul autovehiculelor de ocazie.
Ca atare, independent de criteriile de determinare, de cuantumul taxei si de scopul pentru care o asemenea taxa a fost instituita, Curtea a considerat ca o asemenea taxa are ca efect descurajarea importării si punerii in circulație in România a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fiind contrarie art.110 TFUE.
De asemenea, instanța de fond invoca dispozițiile art. 4 din OUG nr. 9/2013, act normative in vigoare incepand cu data de 15.03.2013 si aplicabil spetei deduse judecații, dupa care menționează: "In preambulul actului normative sus-mentionat se precizează ca acesta asigura conformitatea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse in comunicarea din 14.12.2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor sa nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice ci pe date de performante obiective, disponibile in mod obișnuit si relevante din punctual de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de C02."
Or, in orice lege se poate insera faptul ca aceasta este in conformitate cu dispozițiile legislației Uniunii Europene, insa, acest lucru nu este indeajuns, urmează apoi ca instanțele de judecata sa constate acest lucru. Simpla afirmație nu demonstrează si indeplinirea condițiilor tratelor de constituire ale Uniunii Europene.
Având in vedere ca OUG 9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicole, a fost promulgata si produce efecte directe, raportat la Legea 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, Constituția României, Convenția Europeana a Drepturilor Omului si Libertăților Fundamentale, Legislația UE se pot constata următoarele:
a.OUG9/2013, privind timbrul de mediu pentru autovehicole, incalca principiul poluatorul plătește, nu se poate aplica in forma promulgata fiind discriminatorie, abuziva si confuza.
Elementele de discriminare sesizate de către instanțele de judecata naționale in numeroase hotărâri, raportate la deciziile date de către Instanțele Europene, reținute in Hotărârea data de Inalta Curte de Casație si Justie, a rămas si produce aceleași efecte in mod indirect, efecte care favoreaza autovehiculele deja inmatriculate pe Teritoriul României fata de cele ce urmează sa fie înmatriculate, respectiv importate.
OUG 9/2013 este in totala contradicție cu legislația UE, dar si cu legislația naționala in vigoare.
S-a mai aratat ca instanta de fond nu a argumentat de ce OUG nr.9/2013 ar fi conforma cu art.110 TFUE.
Recurenta mai aratat ca tranzactiile interne sunt favorizate fata de importuri, deoarece tranzactiile interne pot ocoli cu usurinta transferul oficial de proprietate.
Intimata-parata nu a depus intampinare.
CURTEA
Asa cum in mod corect a retinut prima instanta, restituirea taxelor speciale de prima inmatriculare/taxelor pe poluare/taxelor pe emisiile poluante provenite de la autovehicule reprezinta o modalitate de reparare a incalcarii principiului egalitatii de tratament fiscal intre produsele nationale si produsele comunitare, ca expresie a uniunii vamale urmarite de Uniunea Europeana.
Or, in speta, se constata ca autoritatile nationale nu au aplicat un tratament fiscal discriminatoriu, intre autovehiculul achizitionat de reclamant din Uniunea Europeana si un autovehicul similar ce ar fi putut fi achizitionat de pe piata interna.
Aceasta, deoarece in data de 01.01.2013 a incetat suspendarea aplicarii art.4 din Legea nr.9/2012, astfel incat dupa aceasta data vor fi supuse platii taxei atat autovehiculele provenite din Uniunea Europeana si inmatriculate pentru prima data in Romania, cat si autovehiculele care circula deja pe piata interna nationala si care sunt vandute si reinmatriculate pe numele cumparatorului.
Precizarea de mai sus este valabila si dupa data de 04.03.2013 cand a intrat in vigoare OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu, avand in vedere ca potrivit art.4, lit.a si c din acest act normativ, obligatia de plata a timbrului intervine atat cu cu ocazia inscrierii in evidentele autoritatii competente, potrivit legii, a dobandirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de catre primul proprietar din Romania si atribuirea unui certificat de inmatriculare si a numarului de inmatriculare, cat si cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat si pentru care nu a fost achitata taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.
Ca atare, dupa data de 01.01.2013, nu mai exista nicio discriminare si nicio influentare a comportamentului cumparatorilor.
In consecinta, nu mai exista niciun temei pentru restituirea taxei pe emisiile poluante/timbrului de mediu, in privinta autovehiculelor provenite din Uniunea Europeana si inmatriculate pentru prima data in Romania dupa aceasta data.
Or, autovehiculul din speta este . situatie, el fiind inmatriculat in Uniunea Europeana in anul 2003 si inmatriculat pentru prima data in Romania dupa data de 01.01.2013.
Cu referire la criticile invocate de recurenta, curtea retine ca nu instanta de fond avea sarcina de a demonstra conformitatea OUG nr.9/2013 cu dreptul comunitar, deoarece o astfel de conformitate se prezuma relativ, ci reclamanta avea sarcina de a demonstra neconformitatea.
In plus, se observa ca prima instanta a facut „demonstratia” solicitata de reclamanta, invocand prevederile art.4 din OUG nr.4/2013 descrise mai sus.
Este adevarat ca simpla invocare in preambulul unui act normativ intern a faptului ca el ar pune in aplicare o legislatie comunitara, nu reprezinta un argument pentru constatarea conformitatii actului intern, insa aspectul, desi retinut de prima instanta, este cu totul nerelevant in speta, deoarece nu aceasta este argumentul pe care se bazeaza instanta de recurs.
Recurenta sustine ca esential este ca legislatia interna sa nu descurajeze importurile din Uniunea Europeana, insa sustinerea este eronata, deoarece dreptul comunitar nu interzice supunerea produselor din import unei serii de taxe, aceasta fiind o chestiune ce tine de suveranitatea fiecarui stat, ci impune conditia ca aceste taxe sa fie aplicate nediscriminatoriu, adica in acelasi fel ca pentru produsele interne similare.
Cu alte cuvinte, nu stabilirea unei taxe, ci stabilirea unei taxe care favorizeaza produsele interne, este ceea ce se interzice prin art.110 TFUE.
In continuare, desi sustine ca produsele interne sunt in continuare favorizate, in detrimentul celor de import, recurenta nu isi argumenteaza afirmatia, ci face doar trimitere la cai de ocolire de catre produsele interne a „transferului de proprietate”, fara a indica insa care sunt acele cai si nici daca ele sunt legale sau ilegale.
In consecinta, curtea va respinge recursul, ca neintemeiat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă T. E. împotriva sentinței civile nr. 2917/14.10.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-pârâtă ADMINISTRAȚIA F. A ORAȘULUI B., ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 24 Aprilie 2014.
Președinte, A. J. | Judecător, A. P. | Judecător, R. I. C. |
Grefier, M. P. |
Red./tehn. A.J.
Jud.fond: A. D. - Tribunalul Ilfov – Secția Civilă
M.P. 27 Aprilie 2014
M.P. 27 Mai 2014
| ← Refuz soluţionare cerere. Hotărâre din 13-03-2014, Curtea de... | Despăgubire. Decizia nr. 80/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
