Anulare act administrativ. Decizia nr. 7870/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7870/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-10-2014 în dosarul nr. 24049/3/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 7870
Ședința publică din data de 27 octombrie 2014
Curtea constituită din:
Președinte C. P.
Judecător I. C. G.
Judecător C. M. F.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 6 A FINANȚELOR PUBLICE, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 6183/10.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant O. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul – reclamant O. A., prin avocat din cadrul Cabinetului de Avocat „P. B.”, cu împuternicire avocațială la fila 14 dosar, lipsind recurenta – pârâtă Administrația S. 6 a Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că recurenta – pârâtă a comunicat la data de 24.10.2014, prin serviciul „registratură”, relațiile solicitate de instanță.
Curtea, reținând că nu mai sunt cereri și excepții de formulat, probe de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Intimatul – reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile nr. 6183/10.12.2013, ca fiind legală și temeinică, pentru argumentele prezentate în întâmpinare. În ceea ce privește cheltuielile de judecată ocazionate de acest proces urmează a le solicita pe cale separată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 6183/10.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul O. A. în contradictoriu cu pârâta AFP S. 6, au fost anulate deciziile de calcul taxă de poluare nr._/18.05.2009 și nr._/29.06.2012 și a fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumelor de 12.902 lei și 2261 lei reprezentând taxe de poluare la care se adaugă dobânda legală fiscală de la data încasării taxelor până la plata efectivă. A fost obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 426 lei.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Administrația S. 6 a Finanțelor Publice prin DGRFP București solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta susține că taxele achitate de reclamant nu sunt contrare normelor comunitare, nefiind discriminatorii în condițiile în care sunt aceleași pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule în România. Se arată că în condițiile în care suntem în prezența acelorași specificații tehnice, legislația română prevede plata unei taxe în același cuantum indiferent dacă este vorba de autoturisme din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar.
Mai arată că taxa are la bază principiul „poluatorul plătește” unanim acceptat în UE și că o astfel de taxă există în alte 16 state membre UE.
Recurenta invocă și faptul că instanțele judecătorești nu erau competente să analizeze compatibilitatea unor prevederi legale cu dreptul comunitar și că reclamantul nu a urmat vreo procedură de contestare a deciziilor de calcul a taxelor de poluare.
O altă critică invocată de recurentă se referă la faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 117 din Codul de procedură fiscală sau OUG nr. 50/2008 și Legea 9/2012 pentru a obține restituirea taxelor achitate.
Referitor la dobânzile stabilite se arată că sentința recurată este netemeinică și nelegală întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 124 din Codul de procedură fiscală.
Recurenta critică și soluția dată pe cererea de acordare a cheltuielilor de judecată considerând că nu are o culpă procesuală și nu și-a exercitat drepturile neglijent sau abuziv.
Prin întâmpinarea depusă de intimatul-reclamant s-a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
În urma solicitării instanței de recurs, recurenta-pârâtă a comunicat prin adresa nr._/02.10.2014 cuantumul taxei de poluare ce s-ar fi perceput la data de 25.09.2009 pentru un autoturism marca BMW similar cu unul dintre cele două autoturisme ale reclamantului.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține că recursul este întemeiat, în limitele și pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește criticile recurentei-pârâte referitoare la greșita apreciere a instanței de fond referitoare la neconformitatea taxei de poluare și de emisii poluante cu normele comunitare, Curtea reține că pentru a se stabili dacă taxele achitate de reclamant la 21.05.2009 și 29.05.2012, cu ocazia primei înmatriculări în România a două autoturisme marca BMW, având prima înmatriculare la datele de 29.11.1990 și 25.09.2009, în baza OUG nr. 50/2008, respectiv Legea 9/2012, contravine art. 110 din TFUE, trebuie plecat de la jurisprudența Curții Europene de Justiție.
În cauza T. C-402/09, (ca de altfel și în cauza N. C-263/10), Curtea Europeană de Justiție a reținut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Rezultă din interpretarea dată de Curtea Europeană de Justiție că pentru a se stabili neconformitatea unei taxe de poluare cu art. 110 din TFUE trebuie comparate două categorii de vehicule și anume: vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene și vehiculele de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În cazul taxei în cuantum de 12.902 lei achitată pentru înmatricularea autoturismului BMW cu data primei înmatriculări la 29.11.1990, Curtea constată că o astfel de taxă nu era percepută în România anterior anului 2007, astfel că autoturismele similare cu ale reclamantului înmatriculate anterior anului 2007 în România și aflate pe piața națională nu sunt supuse taxei achitată de reclamant, de unde provine caracterul discriminatoriu al acestei taxe.
Prin urmare, este corectă soluția instanței de fond de restituire integrală a taxei de poluare în cuantum de 12.902 lei.
În schimb, în ceea ce privește taxa de 2261 lei achitată de reclamant pentru autoturismul marca BMW având data primei înmatriculări la 25.09.2009 (cu număr de identificare WBAUY91000A678512), Curtea constată că la această dată în România erau deja în vigoare dispozițiile OUG nr. 50/2008 care instituiau o taxă de poluare percepută cu prilejul primei înmatriculări în România a unui autoturism.
Prin urmare, pentru un autoturism de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură cu acest al doilea autoturism al reclamantului, aflat deja pe piața națională, s-a plătit taxa prev. OUG nr. 50/2008 cu prilejul înmatriculării acestuia în România, astfel că valoarea reziduală a acestei taxe este inclusă în prețul vehiculelor de ocazie de pe piața națională.
Din acest motiv, pentru a stabili dacă taxa de poluare achitată de reclamant pentru înmatricularea autoturismului BMW având data primei înmatriculări la 25.09.2009, contravine normelor comunitare, trebuie comparată valoarea taxei pentru emisiile poluante achitată de reclamant cu valoarea reziduală a taxei de poluare achitată pentru un autoturism având aceeași vechime și uzură cu al reclamantului, înmatriculat anterior în România (a se vedea în acest sens și hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de Justiție în cauza Brzezinski C-313/05).
Din adresa nr._/02.10.2014 emisă de recurenta-pârâta rezultă că pentru un autoturism similar cu al reclamantului, s-ar fi achitat, la data de 25.09.2009, o taxă de poluare, în cuantum de 2544 lei. Având în vedere aceste date comunicate de recurenta-pârâtă și devalorizarea de care s-a ținut cont la înmatricularea autoturismului reclamantului, de 28%, Curtea reține că valoarea reziduală a taxei de poluare achitată pentru un autoturism, având aceeași vechime și uzură cu al reclamantului, înmatriculat anterior în România este de 1832 lei.
Prin urmare, perceperea unei taxe de poluare de 1832 lei pentru înmatricularea autoturismului reclamantului având data primei înmatriculări la 25.09.2009, nu ar fi produs efectul de a descuraja punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre UE, astfel că taxa percepută reclamantului este contrară art. 110 din TFUE, numai în ceea ce privește suma ce depășește nivelul de 1832 lei.
Din acest motiv, Curtea apreciază că instanța de fond a dispus în mod greșit restituirea integrală a taxei pentru emisiile poluante achitată de reclamant pentru înmatricularea autoturismului marca BMW, având data primei înmatriculări la 25.09.2009, cu aplicarea eronată a dispozițiilor art. 110 din TFUE, soluția corectă fiind aceea de obligare a pârâtei către reclamant la restituirea doar a sumei de 429 lei.
În ceea ce privește criticile recurentei privind necompetența instanțelor de a aprecia neconformitatea unei legi cu normele comunitare, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 148 alin. 2 din Constituția României „prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare” precum și alin. 4 al aceluiași articol care prevede că „Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).”
De asemenea, Curtea reține că restituirea taxei de poluare întemeiată pe neconcordanța legii române cu legislația comunitară se încadrează în prevederile art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală potrivit căruia „se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale”, acest aspect rezultând și din cuprinsul deciziei nr. 24 din 14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii.
În ceea ce privește soluția dată cererii de acordare de dobânzi, Curtea apreciază că aceasta este corectă întrucât instanța de fond a acordat dobânda legală din materie fiscală, ce se calculează potrivit art. 124 raportat la art. 117 din Codul de procedură fiscală și ținând cont de decizia CJUE în cauza I. potrivit căreia „dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”. Se reține și că în cuprinsul cererii de restituire adresată organului fiscal, reclamantul a solicitat expres și acordarea dobânzii aferente.
De asemenea, în mod corect a fost obligată pârâta și la plata cheltuielilor de judecată întrucât pârâta este partea care a pierdut procesul și trebuie să suporte cheltuielile de judecată, potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă.
Față de toate cele arătate mai sus, Curtea, în baza art. 496 alin. 1 coroborat cu art. 488 pct. 8 din Codul de procedură civilă, va admite recursul și va casa, în parte, sentința recurată în sensul că va obliga pârâta să restituie reclamantului suma de 429 lei din taxa de poluare achitată pentru înmatricularea autovehiculului BMW cu număr de identificare WBAUY91000A678512.
Se vor menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate, privind obligarea pârâtei la restituirea integrală a taxei de poluare în cuantum de 12.902 lei, la actualizarea sumelor cu dobânda legală fiscală de la data încasării până la restituirea efectivă și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 426 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA SECTORULUI 6 A FINANȚELOR PUBLICE, prin DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 6183/10.12.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant O. A..
Casează, în parte, sentința recurată în sensul că obligă pârâta să restituie reclamantului suma de 429 lei din taxa de poluare achitată pentru înmatricularea autovehiculului BMW cu număr de identificare WBAUY91000A678512.
Menține, în rest, celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. I. C. G. C. M. F.
GREFIER,
C. M.
Red./Dact. GIC – 2 ex.
Jud.fond A. M. P.
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2627/2014.... | Despăgubire. Decizia nr. 4758/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
