Despăgubire. Decizia nr. 4758/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4758/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-06-2014 în dosarul nr. 1619/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.4758
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.06.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare cererea de revizuire a deciziei civile nr. 3787/2013 din data de 30.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ *, formulată de revizuenta V. M. I., în contradictoriu cu intimata COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită și lipsa dosarului de fond.
Totodată, se mai învederează instanței faptul că revizuenta nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 10 lei și a timbrului judiciar în valoare de 0,15 lei, mențiune cu care legal a fost citată pentru acest termen de judecată conform, rezoluției de primire a dosarului și că, aceasta, prin cererea de revizuire a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Curtea, din oficiu, invocă excepția netimbrării cererii de revizuire și în temeiul art. 150 Cod procedură civilă declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare pe această excepție.
CURTEA
Prin cererea de revizuire formulata la 11.03.2014, revizuienta V. M. a solicita revizuirea sentintei civile nr. 2085/22.03.2012, in sensul schimbarii acesteia si admiterii cererii de chemare in judecata.
In motivarea cererii, revizuienta a aratat ca prin sentința civila nr. 2085, Curtea de Appel București a respins acțiunea împotriva Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, sentința ce a fost comunicata pe data de 18 mai 2012.
Pe data de 22 martie 2012, data la care sentința a fost pronunțata, reclamanta a depus o cerere de recurs la Curtea de Appel București cu mentionea ca motivele se vor depune la primirea sentinței.
Sentința a fost comunicata la data de 18 mai 2012 si reclamanata a depus motivele de recurs, prin internet la Curtea de Appel București, la aceeași data.
Ulterior, dosarul a fost inaintat la Inalta Curte de Casație si Justiție, care la timpul respectiv era instanța competenta sa judece recursul.
Prin aparitia noii legi privind despăgubirile pentru imobilele preluate abuziv, Inalta Curte de Casație si Justiție prin incheierea nr. 1694/25.02.2013 a retrimis dosarul Curții de Apel București, pentru soluționarea cauzei.
In dosarul retrimis de Inalta Curte de Casație si Justiție se găsesc si motivele de recurs formulate de reclamanta cu dovada depunerii acestora, in termenul prevăzut de lege.
La data judecării recursului, ( 30 septembrie 2013) reclamanta nu a fost reprezentata de avocatul sau, care se afla in străinătate si recursul a fost respins ca nemotivat, desi aceste motive se aflau in dosarul cauzei ce fusese trimis de la ICCJ.
Atat reclamanta cat si reprezentanta sa legala, au luat cunostiinta de motivul respingerii recursului la data de 28 februarie, data la care aceasta s-a prezentat la curte si a verificat dosarul, constatând ca instanța nu a studiat dosarul desi actele erau depuse din data de 18 mai 2012.
In drept: art. 186 c.p.c.
Curtea observa ca prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._, reclamanta V. M. I. a chemat în judecată pe pârâta A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună obligarea acesteia la plata sumei de 300.000 lei cu titlu de despăgubiri, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a învederat instanței următoarele:
Prin Decizia nr. 3335/10.11.2008, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a dispus plata sumei de 1.915.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru terenul din .-89.
Prin comunicarea nr._/21.05.2008, pârâta a informat-o pe reclamantă că potrivit actelor normative în vigoare, din totalul stabilit are dreptul să primească în numerar numai suma de 500.000 lei.
Pentru diferența de 1.415.000 lei a primit acțiuni la Fondul Proprietatea, iar despăgubirea în numerar nu i-a fost plătită.
La data de 23 noiembrie 2009, a solicitat pârâtei plata sumei de 500.000 lei, dar cererea sa a rămas fără răspuns, deși a transmis pârâtei toate documentele necesare efectuării plății.
Prin Sentința civilă nr. 3814/08.10.2010, această instanță a admis cererea reclamantei și a obligat pârâta la plata sumei de 200.000 lei, ca primă tranșă din suma de 500.000 lei restantă, menționând că pentru tranșa a doua, termenul se împlinește în luna noiembrie 2010.
Întrucât în al doilea an s-a împlinit, iar pârâta nu a plătit nici prima tranșă, aceasta are obligația să plătească întreaga sumă de 500.000 lei, astfel cum este stabilită de legiuitor.
În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, Legii nr. 245/2005 și O.U.G. nr. 81/2007.
La data de 21.11.2011, reclamanta a formulat precizare la acțiune, în sensul că
Obiectul dosarului nr._/3/2009, pentru care Curtea de Apel București a admis acțiunea reclamantei, l-a reprezentat obligarea pârâtei ANRP la plata sumei de 200.000 lei, datorată în baza aceluiași ordin prin care acesteia i-au fost atribuite acțiuni la Fondul Proprietatea.
Împotriva hotărârii Curții de Apel București, ambele părți au declarat recurs, iar Î.C.C.J. a respins ambele recursuri, menținând obligația stabilită în sarcina ANRP de plată a sumei de 200.000 lei.
De asemenea, în temeiul art. 132 Cod procedură civilă, în ședința publică din data de 09.02.2012, la solicitarea instanței, reclamanta a precizat că solicită obligarea pârâtei la plata sumei de 300.000 lei și nu 500.000 lei, cum eronat a menționat în pagina 2 a cererii de chemare în judecată.
Prin întâmpinarea formulată la data de 20.12.2011, pârâta ANRP a invocat excepția autorității de lucru judecat, motivat de faptul că, pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal a fost înregistrat dosarul nr._/3/2009, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta ANRP, pentru a se dispune obligarea acesteia la plata sumei de 200.000 lei cu titlu de despăgubire, precum și la plata cheltuielilor de judecată.
Prin aceeași cerere de chemare în judecată, reclamanta a solicitat și plata întregii sume de 500.000 lei.
La termenul din data de 25.02.2010, reclamanta a depus cerere modificatoare, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.915.000 lei actualizată, conform Legii nr. 9/1998.
Prin Sentința civilă nr. 3814/08.10.2010 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr._/3/2009, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 5262/09.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța a respins acțiunea cu privire la acordarea tranșei a doua din despăgubiri, de 60%, și a admis acțiunea formulată de reclamanta V. M. I. față de pârâta ANRP, obligând pârâta la plata sumei de 200.000 lei actualizată și a sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În aceste condiții, pârâta a susținut că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Codul civil și art. 166 din Cod procedură civilă privitoare la autoritatea de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, apărările pârâtei au vizat, în special, următoarele:
Actul normativ care a stat la baza creanței înscrise în Decizia nr. 3335/10.11.2008 este reprezentat de Legea nr. 247/2005, o lege specială care reglementează o procedură administrativă de acordare a despăgubirilor, prin parcurgerea unor etape distincte, cu implicarea unor entități diferite.
Pentru emiterea titlului de plată, actul normativ stabilește ordinea cronologică a depunerii cererilor de opțiune (pct. 182 din H.G. nr. 128/2008) și termenul de 15 zile de la data disponibilităților financiare (în limita fondurilor alocate), după ce în prealabil a fost depusă cererea de opțiune privind valorificarea titlului de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În cauza dedusă judecății, cererea de opțiune a reclamantei a fost înregistrată sub nr. 8574/12.12.2008, iar până în prezent plata despăgubirilor în numerar s-a efectuat, în limita fondurilor alocate, până la cererea de opțiune înregistrată cu nr._/29.04.2008.
Un aspect important ce se impune a fi reținut în cauză îl reprezintă prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 62/2010, prin care a fost suspendată emiterea titlurilor de plată prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență.
Prin acest act normativ nu a fost modificat sau restrâns dreptul de creanță constatat prin titlul de despăgubire emis în favoarea reclamantei, ci a fost suspendată pe o perioadă de 2 ani valorificarea titlurilor de despăgubire prin emiterea titlului de plată (din cauza contextului economic al țării, care a generat adoptarea ordonanței), pentru toți deținătorii de titluri de despăgubiri care au optat sau vor opta pentru acordarea despăgubirilor în numerar, singura modalitate de valorificare a titlurilor de despăgubire, pe perioada suspendării, fiind conversia în acțiuni emise de Fondul Proprietatea S.A..
Totodată, reclamantei nu i s-a emis un titlu de plată în baza căruia să se poată dispune plata despăgubirilor. Decizia nr. 3335/10.11.2008 reprezentând titlul de despăgubire, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, nu este echivalentă cu titlul de plată.
Ținând cont de prevederile O.U.G. nr. 62/2010 și de faptul că reclamanta nu deține un titlu de plată în baza căruia să se dispună plata despăgubirilor în numerar, solicitarea acesteia se impune a fi respinsă ca neîntemeiată.
În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 2085/22.03.2012, Curtea de Apel Bucuresti a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă si a respins acțiunea ca neîntemeiată.
In motivare, Curtea a aratat ca potrivit art. 1201 Cod civil, este lucru judecat când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele împotriva lor în aceeași calitate.
Prin urmare, pentru a exista lucru judecat trebuie să existe tripla identitate: de persoane, de obiect și de cauză. Este însă necesar ca prima hotărâre, rămasă definitivă, să fi rezolvat în fond procesul dintre părți.
Prin Sentința civilă nr. 3814/08.10.2010 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._/3/2009, rămasă irevocabilă, invocată de pârâta ANRP, instanța a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta V. M. I., în sensul obligării pârâtei ANRP la plata sumei de 200.000 lei, actualizată conform legii, reprezentând prima tranșă, de 40%, din despăgubirile cuvenite potrivit Deciziei nr. 3335/10.11.2008 reprezentând titlul de despăgubire, emisă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Pentru pretențiile constând în plata tranșei de 60% din valoarea despăgubirilor, prin sentința menționată, instanța a admis excepția prematurității și a respins, pe cale de consecință, acțiunea promovată de reclamantă.
Având în vedere respingerea acțiunii pe considerente procedurale, fără ca fondul raporturilor juridice dintre părți să fie soluționat, este evident că existența unei asemenea hotărâri nu poate constitui un impediment pentru introducerea unei noi acțiuni pentru valorificarea dreptului la despăgubiri în numerar, pentru diferența de 300.000 lei.
În consecință, Curtea a dispus respingerea excepției autorității de lucru judecat, invocată de pârâtă, ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, Curtea constată că acțiunea promovată de reclamantă, astfel cum a fost precizată, este neîntemeiată, pentru următoarele motive:
Prin Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 3335/10.11.2008 s-a emis în favoarea reclamantei titlul de despăgubire în cuantum de 1.915.000 lei, în temeiul art. 13 alin. (1) și art. 16 alin. (7) din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, precum și a raportului de evaluare, întocmit în dosarul înregistrat sub nr._/CC.
Potrivit art. 182.4 din Normele metodologice de aplicare a Titlului VII din Legea nr. 247/2005, aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, cu modificările și completările ulterioare, în vederea acordării despăgubirilor bănești și/sau în acțiuni, Direcția pentru acordarea despăgubirilor în numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților va emite titlurile de plată și, respectiv, de conversie în ordinea înregistrării cererilor de opțiune a persoanelor îndreptățite a primi despăgubiri, cereri însoțite de toate documentele necesare, prevăzute de normele metodologice la art. 181.
Titlurile de plată sunt certificate emise de A. Națională pentru Restituirea Proprietăților, în numele și pe seama statului român, care încorporează drepturile de creanță ale deținătorilor asupra statului român, de a primi, în numerar, o sumă de maxim 500.000 lei (art. 3 lit. h din Titlul VII al Legii nr. 247/2005).
În favoarea reclamantei nu a fost emis un titlu de plată de către ANRP în baza căruia să se poată face plata despăgubirilor în numerar, astfel că nu poate fi reținut refuzul pârâtei ANRP de plată a despăgubirilor în valoare de 300.000 lei, refuz considerat de reclamantă ca fiind unul nejustificat.
De asemenea, în cauză sunt incidente prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 62/2010 potrivit cărora, pe o perioadă de 2 ani de la data intrării în vigoare a acestei ordonanțe de urgență, se suspendă valorificarea titlurilor de despăgubire prin emiterea titlurilor de plată, pentru toți deținătorii de titluri de plată care au optat (până la . ordonanței) sau vor opta pentru acordarea despăgubirilor în numerar.
Potrivit soluției de principiu adoptată la data de 03 octombrie 2011, în ședința plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru unificarea practicii judiciare, emiterea titlului de plată și plata efectivă de către A. Națională pentru Restituirea Proprietăților în beneficiul persoanei îndreptățite a sumei stabilite prin titlul de despăgubire emis de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se realizează după expirarea perioadei de suspendare de 2 ani dispusă prin O.U.G. nr. 62/2010, conform procedurii stabilite prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (art. 182 lit. a), în termen de 15 zile calendaristice de la data existenței disponibilităților financiare și în ordinea cronologică a formulării cererilor de opțiune.
Prin urmare, și prin raportare la prevederile O.U.G. nr. 62/2010, nu se poate reține în sarcina pârâtei ANRP refuzul de plată a sumei de 300.000 lei acordată reclamantei cu titlu de despăgubiri prin Decizia Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nr. 3335/10.11.2008.
Curtea obsrva ca revizuienta nu si-a indeplinit obligatia de a plati taxa judiciara de timbru de 10 lei si timbrul judiciar de 0,15 lei, desi a fost citata cu aceasta mentiune, astfel incat in baza art. 20 din Legea nr. 146 /1997, in vigoare la data formularii cererii de chemare in judecata initiala, Curtea va admite exceptia netimbrarii si va anula cererea de revizuire ca netimbrata.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția netimbrării cererii de revizuire.
Anulează cererea de revizuire a deciziei civile nr. 3787/2013 din data de 30.09.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._ *, formulată de revizuenta V. M. I., în contradictoriu cu intimata COMISIA CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, ca netimbrată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 06.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. D. U. D. B. V.
GREFIER
B. C.
Curtea de Apel București
Secția a VIII-a C.
Administrativ și Fiscal
Jud. fond G. I. C.
Red. jud. B.V./2 ex./3.07.2014
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 7870/2014. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2219/2014.... → |
|---|
