Anulare act administrativ. Sentința nr. 2603/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2603/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-10-2014 în dosarul nr. 40896/4/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2603
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.10.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. M. F.
GREFIER: D. N.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta Î. M. C., în contradictoriu cu pârâții C. I. DE PSIHOLOGIE J. C. și C. P. DIN ROMÂNIA, având ca obiect „obligație de a face”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta personal, legitimată în baza cărții de identitate . nr._, lipsă fiind pârâții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
La interpelarea Curții dacă mai sunt alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de formulat pe capătul de cerere declinat de la judecătoria Sector 4 București, având ca obiect obligarea pârâtei C. Medicilor la emiterea unui act oficial în sensul solicitat de reclamantă, reclamanta, personal, arată că a solicitat anularea actului emis de CIP J. C.. Precizează că între timp a fost emis catalogul experților judiciari, în care apare și pârâta. Dorește să-i fie interzis acesteia dreptul de a face parte din corpul experților judiciari, pentru a face expertize judiciare asupra copiilor din dosarele de divorț.
Curtea pune în discuție excepțiile prematurității și lipsei de obiect a capătului de cerere precizat de reclamantă.
Reclamanta, personal, solicită respingerea excepțiilor.
Curtea, deliberând, respinge excepțiile prematurității și lipsei de obiect ale capătului de cerere precizat în cererea precizatoare de reclamantă, întrucât, referitor la lipsa obiectului, reține că aceasta nu este întemeiată; cererea are un obiect clar precizat. De asemenea, actele administrative, respectiv adresele de răspuns contestate există în ființa lor, nefiind anulate de instanță. Excepția prematurității nu este întemeiată, întrucât reclamanta s-a adresat cu o cerere pe cale administrativă Colegiului P., iar acesta a emis răspuns, fiind în competența instanței de contencios administrativ chestiunea legalității răspunsului.
Reclamanta, personal, arată că pârâta J. C. a făcut contestație la sancțiunea avertismentului. Solicită să se depună de către Colegiu actele prin care i s-a făcut cercetarea și să se precizeze dacă i s-a anulat sau nu avertismentul. Pârâta poate face același lucru pentru alt copil, iar acest raport îi poate afecta copilului cariera, astfel cum i-a afectat și reclamantei imaginea publică.
Curtea, față de susținerile reclamantei de la acest termen, constată că se contestă oral sancțiunea disciplinară a avertismentului aplicată psihologului, intrucat reclamanta solicită aplicarea unei sancțiuni mai grave, eventual excluderea din profesie.
Reclamanta, personal, solicită să nu i se dea pârâtei dreptul să fie expert în dosarele de divorț. Sancțiunea cu avertisment este foarte ușoară, dar să i se păstreze. Dacă s-a anulat această sancțiune, să se demonstreze de ce. Totodată, pârâtele să-și ceară scuze și să motiveze C. de ce menține în profesie acest psiholog care întocmește un raport pe motive de prietenie.
Curtea, fata de precizarea făcută oral de reclamanta, urmează a clarifica obiectul litigiului cu care a fost investita prin declinarea de competenta.
Astfel, Curtea constată că s-a formulat o acțiune cu mai multe capete de cerere, ulterior modificată în fața judecătoriei. Un singur capăt de cerere a fost declinat, respectiv cel prin care s-a solicitat exclusiv în contradictoriu cu C. P. obligarea acestei entități să emită un act administrativ prin care să arate faptul că acel raport de expertiză, acele obiecțiuni formulate de psihologul J. C. nu sunt legale. În fața Curții, la acest termen, s-au mai formulat oral de catre reclamanta alte două capete de cerere: dintre care unul referitor la sancțiunea avertismentului aplicată pârâtei, care reprezintă o nouă cerere de chemare în judecată. Dacă se învestește instanța de contencios administrativ cu un nou obiect al acțiunii, total diferit de ceea ce s-a declinat, atunci reclamanta are obligația de a constitui un nou dosar. Curtea pune în vedere reclamantei să precizeze clar cu ce învestește instanța de contencios administrativ la acest termen, cererea urmând a fi formulată în scris, motivată, în exemplare suficiente pentru instanță și comunicare.
Reclamanta, personal, solicită ca instanța să rămână învestită cu capătul de cerere declinat, prin care se solicită emiterea actului de C. P.. Nu contestă sancțiunea aplicată, dar este curioasă cum s-a soluționat contestația formulată de pârâtă.
Curtea constată că se arată de reclamantă că J. C. a contestat sancțiunea avertismentului și în acel dosar disciplinar, iar reclamanta dorește să cunoasca soluția finală și motivarea acesteia. Insa, obiectul acestui dosar este obligarea la emiterea unui act de către C. P.. Referitor la problematica legalității sancțiunii disciplinare aplicate psihologului, având în vedere obiectul litigiului cu care Curtea rămâne învestită, constată că excede obiectului litigiului a se depune la dosar soluția Colegiului P., referitor la sancțiunea disciplinară aplicată psihologului, întrucât aceasta nu s-a contestat în litigiu.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Reclamanta, personal, solicită admiterea capătului de cerere declinat, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând, constata:
- Prin sentinta civilă nr._/12.12.2013 pronunțata de Judecatoria Sectorului 4 București în dosarul mai sus indicat s-au retinut și dispus următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București la data de 21.12.2012 sub nr._ reclamanta Î.-M. C. a solicitat în contradictoriu cu pârâții C. I. de Psihologie J. C. și C. P. din România, anularea obiecțiunilor la raportul privind consilierea părților și evaluarea psihologică a copilului Ș. A. S., emiterea unui act oficial de către C. P. din România din care să reiasă că obiecțiunile făcute de J. C. au fost nedeontologice, precum și obligarea pârâților la plata despăgubirilor morale și materiale.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că pârâtul C. I. de Psihologie J. C. a întocmit obiecțiunile la raportul privind consilierea părților și evaluarea psihologică a copilului Ș. A. S. fără a avea un contract semnat cu reclamanta sau acordul său pentru evaluarea copilului sau a reclamantei, încălcând Codul Deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, Constituția României și Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Reclamanta a mai arătat că doamna J. C. este expert stagiar și cursant în cadrul Institutului de Psihologie Judiciară, al cărui președinte este Ș. I. L., în numele căruia a întocmit obiecțiunile, între aceștia existând o relație de colaborare-subordonare, ceea ce arată că această doamnă nu a fost obiectivă la analiza raportului. Reclamanta a susținut că prin notele întocmite psihologul J. C. și-a permis să menționeze că reclamanta are o stare anxiogenă și nevoie de control, lucruri ce nu reies din raportul de evaluare pe care aceasta l-a analizat, făcându-i o caracterizare fără o evaluare în prealabil. Reclamanta a susținut că astfel i-au fost încălcate dreptul la intimitate și integritate psihică, motiv pentru care a cerut Comisiei de Deontologie profesională a Colegiului P. din România să analizeze legalitatea actelor psihologului J. C., conduita etică a acesteia și sancționarea psihologului în cauză în conformitate cu prevederile art. 54 și 57 din Legea nr. 213/2004, depunând plângerea la data de 14.06.2012. Reclamanta a precizat că în data de 09.07.2012 a primit o adresă de înștiințare prin care i se aducea la cunoștință că fapta semnalată de aceasta încalcă Codul Deontologic al profesiei de psiholog, urmând ca J. C. să fie convocată în fața Comisiei de Deontologie și Disciplină la data de 20.07.2012. Reclamanta a mai menționat că, în urma plângerii depuse, a solicitat să primească un act oficial de la Colegiu din care să reiasă că obiecțiunile făcute de J. C. au fost ilegale și evaluarea efectuată nu este reală, deoarece nu a făcut o evaluare a persoanelor asupra cărora s-a pronunțat și un document din care să reiasă faptul că evaluarea făcută de protecția copilului este corectă, iar cea făcută de J. C. este neprofesională și ilegală. La data de 23.10.2012, C. i-a comunicat că obiecțiunile au fost realizate în baza contractului de prestări servicii de consultanță de specialitate nr. 9/04.05.2012, însă a precizat reclamanta că acest contract nu a fost prezentat la întrunirea Comisiei din 20.07.2012, considerând că reprezintă un fals, întocmit ulterior de părțile contractante pentru a mușamaliza fapta. De asemenea, în adresă s-a menționat că fapta psihologului a putut aduce atingere demnității reclamantei, însă din adresele transmise de Colegiu nu rezultă că opiniile emise de J. C. sunt abuzive și că fiica sa nu suferă de sindromul indicat de psiholog, iar adresele nu sunt semnate de Președintele Colegiului P. din România și nu sunt ștampilate, nereprezentând acte oficiale. Cu privire la despăgubirile solicitate, reclamanta a susținut că este îndreptățită să le solicite având în vedere caracterizările efectuate de psihologul J. C., că a fost pusă în situația de a face demersuri pentru a i se răspunde la plângerea făcută, ceea ce a însemnat timp și stres, precum și să sindromul pe care acest psiholog l-a pus asupra copilului său poate să îi afecteze viața și viitoarea carieră pe care și-o va alege.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 3 și 17 din Legea nr 213/2004, art. 12-17 și art. II.11, Cap. III din Codul Deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, art. 8 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, art. 25 alin. 2 din Declarația Drepturilor Omului, art. 22 și 26 din Constituția României.
În susținerea cererii, s-au depus la dosar înscrisuri, în copii conforme cu originalul (f. 10-51).
Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru de 21 lei și timbru judiciar de 2,3 lei.
La data de 17.09.2013, reclamanta a depus completare la cererea de chemare în judecată, prin care și-a precizat capătul doi de cerere, în sensul că solicită obligarea pârâtului C. P. din România să emită un act oficial, din care să reiasă faptul că punctul de vedere emis de J. C. este un abuz, iar minora Ș. A. S. nu a fost investigată pentru a i se putea pune un diagnostic, deci afirmația psihologului J. C. nu este reală. Reclamanta a precizat că solicită aceasta întrucât C. P. din România emite avize de liberă practică pentru toți psihologii, având obligația să urmărească activitatea profesională a acestora, iar în urma plângerii sale, psihologul J. C. a fost sancționată doar cu avertisment.
La data de 20.09.2013, pârâta C. I. de Psihologie C. J. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că, în baza contractului de prestări servicii de consultanță de specialitate nr. 9/04.05.2012 încheiat cu Ș. I. L., a elaborat, la solicitarea acestuia, obiecțiunile la „Raportul privind consilierea părților și evaluarea psihologică a copilului Ș. A. S.”, întocmit de către Direcția pentru Protecția Copilului Sector 4 București sub nr. 427/C20/24.04.2012, în dosarul nr._/4/2011 al Judecătoriei Sector 4 București.
Pârâta a invocat excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere având ca obiect anularea obiecțiunilor la raportul privind consilierea părților și evaluarea psihologică a copilului Ș. A. S., arătând că acest înscris a fost întocmit ca și o opinie extrajudiciară în cadrul relației contractuale psiholog-client și nu a produs consecințe juridice față de reclamantă și/sau fiica acesteia, dosarul nr._/4/2011 fiind soluționat fără a fi reținute în vreun fel obiecțiunile pârâtei. Pe fondul cauzei, referitor la capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale și materiale, pârâta a susținut că nu sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale în privința sa.
În drept, s-au invocat dispozițiile art. 115 și urm. C.proc.civ., art. 1357 C.civ., Legea nr. 213/2004, HG nr. 788/2005.
În susținerea întâmpinării, pârâta a depus copia contractului de prestări servicii nr. 9/04.05.2012, copia cerere de anulare a sancțiunii și practică judiciară.
La data de 24.09.2013, pârâta C. P. din România a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată.
În motivarea întâmpinării, pârâta a arătat că obiecțiunile formulate de doamna J. C. au caracter de expertiză extrajudiciară, probă în dosarul de divorț nr._/4/2011, probă propusă și administrată de Ș. L., iar nu de raport de evaluare psihologică. Pârâta a mai susținut că, în cadrul obiecțiunilor au fost formulate aprecieri de ordin teoretic referitoare la modalitatea evaluării copilului și specificitatea dezvoltării psiho-emoționale a acestuia, precum și cu privire la riscul apariției „sindromului alienării parentale”, fără a susține că minora suferă de acest sindrom și fără a aduce atingere familiei reclamantei. Astfel, s-a arătat că doamna psiholog J. C. nu a încălcat principiul responsabilității profesionale și sociale, întrucât în cadrul obiecțiunilor nu a făcut decât să analizeze raportul întocmit de către DGASPC, iar nu să analizeze copilul și mama. Pârâta a mai susținut că hotărârea Comisiei de deontologie și disciplină de sancționare a pârâtei J. C. este lovită de nulitate, deoarece nu îndeplinește condițiile de emitere și elaborare prevăzute de lege, și a fost contestată de aceasta. Cu privire la capătul de cerere privind plata daunelor morale și materiale, pârâta a arătat că nu sunt întrunite elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1537 C.civ.
La data de 23.10.2013, pârâta C. P. din România a depus răspuns la cererea de completare a acțiunii, prin care a invocat excepția prematurității, excepția necompetenței materiale a instanței și excepția lipsei de obiect, în ceea ce privește capătul de cerere privind obligarea pârâtei la emiterea unui act oficial în sensul solicitat de reclamantă.
În motivarea excepției prematurității, pârâta a arătat că aceasta are prerogative de autoritate publică, fiind asimilată autorităților publice, potrivit art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, iar reclamanta ar fi trebuit să respecte prevederile acestei legi, în sensul că înainte de a se adresa instanței de judecată, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său, trebuie să solicite de la autoritatea emitentă, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, conform art. 7 alin. 1 și 3, anularea actului și/sau comunicarea acestuia, ceea ce reclamanta nu a făcut.
Cu privire la excepția necompetenței materiale, s-a arătat că pârâta are prerogative de autoritate publică, fiind asimilată autorităților publice, potrivit art. 2 alin. 1 lit. b din Legea nr. 554/2004, iar conform art. 10 din legea menționată, litigiile privind actele administrative emise se soluționează în fond de către tribunal, secția administrativ-fiscală și nu de către judecătorie.
La termenul de judecată din data de 05.12.2013, reclamanta a depus cerere precizatoare, prin care a arătat că solicită obligarea pârâților la plata daunelor morale în cuantum de 1 leu și că nu solicită și obligarea acestora la plata daunelor materiale.
La termenul de judecată din data de 05.12.2013, instanța a rămas în pronunțare asupra excepțiilor prematurității formulării acțiunii și necompetenței materiale a instanței cu privire la capătul 2 de cerere, invocate de pârâtul C. P. din România prin întâmpinare.
Analizând cu prioritate excepția necompetenței materiale în ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei C. P. din România la emiterea unui act oficial în sensul solicitat de reclamantă, invocată de către pârâta C. P. din România, Judecatoria a apreciat-o ca fiind întemeiată, si a admis-o pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public”.
În cauză, instanța apreciază că litigiul dedus judecății ține de domeniul contenciosului administrativ, încadrându-se în dispozițiile legale citate anterior, întrucât are ca obiect solicitarea reclamantei de emitere a unui act administrativ de către pârâta C. P. din România, respectiv un act oficial, din care să reiasă faptul că punctul de vedere emis de C. I. de Psihologie J. C. este un abuz, iar minora Ș. A. S. nu a fost investigată pentru a i se putea pune un diagnostic, solicitare despre care se susține că nu a fost soluționată.
Instanța constată că pârâta C. P. din România, este o organizație profesională, cu personalitate juridica, de drept privat, apolitică, autonomă și independentă, de interes public, cu patrimoniu și buget proprii, în conformitate cu dispozițiile art.23 alin. 1 teza I din Legea nr.213/2004. În continuare, acest text de lege prevede că rolul Colegiului este de a reprezenta și de a ocroti la nivel național și internațional interesele profesiei de psiholog cu drept de liberă practică.
În același timp, art.2 alin.1 lit.b din Legea nr.554/2004 arată că sunt asimilate autorităților publice, în sensul prezentei legi, persoanele juridice de drept privat care, potrivit legii, au obținut statut de utilitate publica sau sunt autorizate sa presteze un serviciu public, în regim de putere publică.
Or, având in vedere rolul Colegiului N. al P. din România - de a reprezenta si de a ocroti la nivel național si internațional interesele profesiei de psiholog cu drept de libera practica si competența sa administrativ-jurisdicțională oferită de lege, se poate retine că este o persoană de drept privat care este autorizată să presteze un serviciu public, asimilabilă potrivit art.2 alin.1 lit.b din Legea nr.554/2004 autorităților publice.
Totodată, instanța constată că potrivit art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004, sunt asimilate actelor administrative unilaterale și „refuzul nejustificat de a soluționa o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim ori, după caz faptul de a nu răspunde solicitantului în termenul legal”.
Prin urmare, capătul de cerere având ca obiect ca obiect obligarea pârâtei C. P. din România la emiterea unui act oficial în sensul solicitat de reclamantă, reprezintă o cerere în materie de contencios administrativ.
Potrivit art. 3 pct. 1 C.proc.civ., curțile de apel judecă în primă instanță, procesele și cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și instituțiilor centrale. De asemenea, potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale sau județene se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal al curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.
- Pe rolul Curtii de Apel Bucuresti dosarul disjuns si declinat a fost inregistrat la data de 04.09.2014.
Dupa inregistrarea dosarului pe rolul Curtii de Apel partile nu au mai depus alte acte de procedura.
- Considerentele Curtii de Apel:
Acțiunea părții reclamante depuse la judecatorie vizeaza nemultumirea acesteia privind obiectiunile facute de psihologul J. C. la raportul privind consilierea partilor si evaluarea psihologica a copilului S. A. Sanziana efectuat de Directia pentru protectia copilului Sector 4 Bucuresti in dosarul nr._/4/2011 avand ca obiect divort și incredintare minor (in acest sens a se vedea raportul privind consilierea si evaluarea minorului, filele 13-19, respectiv obiectiunile la acesta filele 20-25 dosar declinat).
Din analiza conținutului actiunii rezultă ca partea reclamanta exprima nemultumiri cu privire la procedura efectuarii analizei psihologice, partea reclamanta indicand incalcarea de catre psiholog a Codului deontologic al profesiei de psiholog.
Mai arata in actiune ca a depus la C. P. din Romania plangere impotriva CIP J. C., C. raspunzandu-i reclamantei ca ii va comunica rezultatul cercetarilor efectuate de Comisia de Deontologie și Disciplina.
Obiectul litigiului cu care prin disjungere si declinare a fost sesizata prezenta instanta de contencios administrativ il formeaza obligarea Colegiului P. sa emita un act oficial din care sa reiasa ca obiectiunile facute de psihologul J. C. au fost ilegale si ca evaluarea nu este reala (acțiune fila 6, 8 dosar).
Curtea constata ca prin cererea inregistrata sub nr._ la colegiul P., reclamanta a solicitat emiterea de catre Colegiu a unui act oficial din acre sa reiasa ca „obiectiunile facute de psihologul J. C. au fost ilegale si evaluarea efectuata nu este reala, deoarece nu a facut o evaluare a persoanelor asupra carora s-a pronuntat” (fila 41 dosar declinat).
Prin adresa nr._ C. comunica reclamantei faptul că, fiind retinute o . abateri disciplinare in sarcina psihologului J. C., enuntate in cuprinsul adresei, aceasta a fost sanctionata cu avertisment (filele 44-45 dosar declinat).
De asemenea, C. a recomunicat prin adresa nr. 100/163/16.10.2012 catre reclamanta faptul ca s-a mentinut decizia anterioara a Comisiei de deontologie si disciplina privind sancționarea psihologului in cauza cu avertisment. (filele 46-47 dosar declinat).
Reclamanta, dupa primirea acestor adrese, a formulat contestatie impotriva lor, inregistrata sub nr. 812C/663/26.10.2012, exprimandu-si nemultumirea cu privire la faptul că din adresele transmise nu reiese faptul că opiniile emise de psihologul sanctionat sunt abuzive si ca fiica sa nu sufera de sindromul pe care psihologul l-a determinat și solicita Colegiului emiterea unui act oficial in acest sens- fila 48-49 dosar declinat.
Acestei solicitari C. i-a emis raspunsul (adresa nr. 107/163/30.10.2012) de la fila 51 dosar declinat in sensul ca nu are competenta Comisia de Deontologie și Disciplina de a se pronunta asupra legalitatii obiectiunilor formulate de psiholog.
Acțiunea de față în contencios administrativ vizeaza analiza legalitatii adresei adresa nr. 107/163/30.10.2012.
Curtea apreciaza legal răspunsul furnizat de Comisia de Deontologie și Disciplina.
Conform art. 24 din Legea nr. 314/2004 privind exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, înființarea, organizarea și funcționarea Colegiului P. din România:
Atribuțiile Colegiului P. sunt următoarele:
a) asigură respectarea cadrului organizatoric pentru exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică în condițiile prezentei legi;
b) instituie standarde de calitate a serviciilor psihologice;
c) instituie un cadru de promovare și de dezvoltare a competenței profesionale;
d) instituie și promovează norme deontologice în exercitarea profesiei de psiholog cu drept de liberă practică;
e) reprezintă interesele membrilor săi în fața autorităților publice și administrative, precum și în organismele profesionale internaționale;
f) atestă dreptul de liberă practică al psihologilor și gestionează Registrul unic al psihologilor cu drept de liberă practică din România.
Conform art. 36 lit. c) din același act normativ, Comisia de deontologie și disciplină urmărește respectarea Codului deontologic al profesiei de psiholog cu drept de liberă practică, judecă abaterile de la prevederile acestuia și aplică sancțiuni, conform prezentei legi.
Prin urmare, raportat la dispozitiile legale anterior indicate rezultă ca paratul C. P.- Comisia de Deontologie și Disciplina nu are competenta de a se pronunta asupra temeiniciei obiectiunilor formulate de psiholog, ci doar asupra respectarii sau nu de catre acesta a normelor de conduita profesionala. În speța de față obiectul cererii reclamantului nu il formeaza contestarea sancțiunii disciplinarea aplicate, ci contestarea temeiniciei obiectiunilor psihologului efectuate act asupra carora organul administrativ disciplinar nu are atributia a se pronunta. De altfel, partea reclamanta nici nu a indicat un temei juridic expres cu privire la solicitarea sa.
Prin urmare, vazand legalitatea si temeinicia raspunsului nr. 107/163/30.10.2012, Curtea va respinge ca neintemeiat capatul de cerere cu care a fost investita prin declinare – acela de a obliga Colegiului P. sa emita un act oficial din care sa reiasa nelegalitatea obiecțiunilor psihologului J. C..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiat capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei C. P. din România la emiterea unui act oficial din care să reiasă nelegalitatea obiecțiunilor psihologului J. C., în cauza formulată de reclamanta Î. M. C., cu domiciliul în sector 4, București, .. 16, ., .>în contradictoriu cu pârâții C. I. DE PSIHOLOGIE J. C., cu sediul în sector 2, București, ., ., .>și C. P. DIN ROMÂNIA, cu sediul în sector 4, București, .. 71.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. M. F. D. N.
Red./tehnored./C.M.F./D.N/2014/ ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 6672/2014.... | Refuz soluţionare cerere. Sentința nr. 990/2014. Curtea de... → |
|---|
