Obligare emitere act administrativ. Hotărâre din 12-06-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 10165/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR nr._
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 29 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
GREFIER: B. A. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurent-pârâtSTATUL R. PRIN C. CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPAGUBIRILOR împotriva sentinței civile nr. 2339/03.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanțiD. G. și I. J. ,având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, pe lista amânărilor fără discuții, au răspuns intimații-reclamanți, reprezentați de avocat B. N. cu împuternicire avocațială la dosar la fila 4, lipsind recurenta-pârâtă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, arătând că procedura de citare este legal îndeplinită, prin departamentul registratură la data de 29 mai 2014, recurentul a depus punct de vedere la excepția de neconstituționalitate invocată de intimați, după care:
Apărătorul intimaților solicită comunicarea punctului de vedere depus de recurent și amânarea cauzei pentru a lua cunoștință de conținutul acestora.
Curtea respinge cererea de amânare formulată de intimați și dispune lăsarea dosarului la ordine, pentru a da posibilitatea pentru a lua cunoștință de conținutul punctului de vedere depus de recurent.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la ordine, au răspuns intimații-reclamanți, reprezentați de avocat B. N. cu împuternicire avocațială la dosar la fila 4, lipsind recurenta-pârâtă.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra excepție de neconstituționalitate invocată de intimați și asupra recursului.
Intimații, prin apărător, arată că sunt îndeplinite condițiile privind excepția de neconstituționalitate invocată, astfel încât solicită sesizarea Curții Constituționale, iar în temeiul art. 244 alin. 1 pct. 1 C.pr.civ. să se suspende judecarea prezentei cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.
Cu privire la cererea de recurs, solicită respingerea ca nefondat, având în vedere că a fost parcursă procedura administrativă. Depune note scrise și solicită amânarea pronunțării pentru a depune completarea la concluziile scrise .
La interpelarea instanței arată că s-au pronunțat două decizii de către Curtea Constituțională, considerând că art. 4 din Legea nr. 165/2013 nu trebuie să se aplice cauzei de față.
Curtea reține cauza spre soluționare asupra excepție de neconstituționalitate invocate și asupra cererii de recurs.
CURTEA
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul art. 206 alin. 1 C.pr. civ.,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 05 iunie 2014.
Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
E. C. V. | M. N. | B. L. PATRAȘ |
GREFIER |
A. I. B. |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 05 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
GREFIER: B. A. I.
Curtea, in aceeași compunere, având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 12 iunie 2014.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 05 iunie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
E. C. V. | M. N. | B. L. PATRAȘ |
GREFIER |
A. I. B. |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 4866
Ședința publică din data de 12 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
GREFIER: B. A. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurent-pârâtSTATUL R. PRIN C. CENTRALA PENTRU STABILIREA DESPAGUBIRILOR împotriva sentinței civile nr. 2339/03.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanțiD. G. și I. J. ,având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 29 mai 2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie civilă când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 05 iunie 2014 și la data de 12 iunie 2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 2339/03.04.2012, Curtea de Apel București a admis acțiunea formulată de reclamantele D. G. și I. J. în contradictoriu cu pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR. A obligat pârâta ca, la expirarea termenului de suspendare prev. de OUG 4/2012, să emită în favoarea reclamantelor decizia reprezentând titlul de despăgubire în dosarul înregistrat la CCSD sub nr._/FFCC/2010.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantele sunt moștenitoarele defunctului I. I., astfel cum rezultă din Certificatul de moștenitor nr.93/30.06.1999 eliberat de BNP A. A..
Prin adresa nr.322/16.01.2006 emisă de Primăria comunei Cliniceni – C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor li se comunică reclamantelor că I. I., în prezent decedat, moștenitor al defunctului I. N., figurează înscris în anexa 39 – despăgubiri, poziția 645, cu suprafața de 0,75 ha, anexă ce a fost validată prin Hotărârea Comisiei Județene nr.892/06.11.2002, afișată la sediul Primăriei comunei Clinceni în anul 2002.
Înscrierea în anexa nr.39 s-a făcut în baza cererii depuse în conformitate cu Legea 169/1997 și Legea 1/2000.
Dosarul aferent propunerii de acordare de despăgubiri reclamantelor a fost înaintat CCSD, unde a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei sub nr._/FFCC/2010.
În speță a fost parcursă etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură a terenului revendicat, pârâta constatând legalitatea respingerii acestei cereri și, în consecință,a dispus repartizarea dosarului către un expert pentru întocmirea raportului de evaluare.
Conform susținerilor pârâtei, a fost întocmit acest raport și a fost înaintat CCSD la data de 22.06.2011, fiind înregistrat sub nr._/R/2011, dar nu a fost supus analizei în ședința Comisiei întrucât ultima ședință a avut loc la data de 26.05.2011.
Curtea a constatat că Legea 247/2005 instituie o procedură complexă pentru stabilirea și plata despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, dar nu prevede un termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
În lipsa unei dispoziții exprese sub acest aspect, instanța este datoare să exercite un control asupra dreptului de apreciere al autorității administrative pentru a asigura o protecție reală a drepturilor fundamentale ale cetățenilor consfințite prin Constituția României și Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Pentru realizarea acestui scop, omisiunea legiuitorului național poate fi complinită prin raportare la termenul rezonabil statuat în Convenția sus menționată, termen care constituie o componentă esențială a dreptului consfințit de art. 6 din Convenție, respectiv dreptul la un proces echitabil.
Garanția unui proces echitabil trebuie să fie prezentă nu numai în procedura contencioasă, ci și în procedura prealabilă acesteia, context în care este necesar ca durata procedurii sa fie una previzibilă.
S-a constatat că în cauză a fost depășit termenul rezonabil de soluționare de către pârâtă a dosarului de despăgubire al reclamantelor, în condițiile în care acesta a fost înregistrat la CCSD în anul 2010, iar raportul de evaluare a fost comunicat pârâtei în luna iunie 2011, dar până în prezent pârâta nu a dispus emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Susținerile referitoare la faptul că ulterior datei de 26.05.2011 nu a mai fost posibilă întrunirea ședinței Comisiei și că la data de 14.12.2011 nu s-a întrunit cvorumul cerut de lege pentru ca ședința să-și desfășoare lucrările nu pot constitui o justificare a depășirii termenului rezonabil de soluționare a dosarului, pârâta neputând să-și invoce propria culpă în neexecutarea obligațiilor care îi revin potrivit Titlului VII al Legii 247/2005.
Față de aceste considerente, în temeiul disp. art.18 alin.1 din Legea 554/2004, Curtea a admis acțiunea și a obligat pârâta, ca la expirarea termenului de suspendare prev. de OUG 4/2012, să emită în favoarea reclamantelor decizia reprezentând titlul de despăgubire în dosarul înregistrat la CCSD sub nr._/FFCC/2010.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta CCSD, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii ca nefondată.
În motivare a arătat că:
I. Potrivit pct. 16.4. din Normele metodologice aprobate prin HG 1095/2005 prevede că în cazul despăgubirilor acordate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Legii nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, în situația în care fostul proprietar sau moștenitorii acestuia nu acceptă sau nu pot primi teren în natură, pe alt amplasament, comisia județeană de aplicare a legilor fondului funciar va înainta Secretariatului Comisiei Centrale, pe bază de proces-verbal de predare-primire, întreaga documentatie care a stat la baza validării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate. La dosar vor fi anexate și dovezile privind faptul că fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li s-au oferit terenuri în natură, pe alt amplasament, pe care nu le-au acceptat, sau, după caz, o declarație semnată de membrii comisiei de aplicare a legilor fondului funciar, prin care se atestă că nu mai există teren disponibil pentru restituire în natură.
A făcut precizarea că în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, sunt parcurse mai multe etape: etapa transmiterii și a înregistrării dosarelor, urmată de etapa analizării dosarelor de către Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub aspectul posibilității restituirii în natură a imobilului ce face obiectul cererii de reconstituire și etapa evaluării, etapă în care, dacă, după analizarea dosarului, se constată că în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, dosarul va fi transmis, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare, procedura finalizându-se prin emiterea de către C. Centrală a deciziei reprezentând titlul de despăgubire și valorificarea acestui titlu în condițiile prevăzute de Capitolul V, Secțiunea I intitulată "Valorificarea titlurilor de despăgubire", introduse de pct.26 din O.U.G nr.81/2007, în cuprinsul Titlului VII din Legea nr.247/2005.
În derulare a etapelor prevăzute mai sus, situația de fapt cu privire la soluționarea dosarului reclamanților este următoarea:
C. Județeană Ilfov pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a transmis la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor dosarul de acordare a despăgubiri lor în favoarea reclamantelor, fiind înregistrat cu nr._/FFCC/2010.
După înregistrarea dosarului reclamantelor s-a procedat la analizarea acestuia fiind admis din punct de vedere al legalității respingerii cererii de restituire în natură a terenului revendicat, astfel că, dosarul, a fost supus atenției Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și repartizat către expertul evaluator N. S., în vederea întocmirii raportului de evaluare.
A menționat că raportul de evaluare întocmit de expertul evaluator desemnat în mod legal a fost transmis recurenteila data de 22.06.2011 fiind înregistrat cu nr._/R/2011, urmând ca în următoarea ședință a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor să se decidă fie în sensul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie în sensul trimiterii dosarului spre reevaluare, dacă va fi cazul.
Se impune, așadar, continuarea procedurii administrative de acordare a despăgubirilor în vederea emiterii deciziei de despăgubire, în condițiile prevăzute de lege, fără a se putea reține un refuz nejustificat din partea instituției noastre de a soluționa dosarul reclamanților, astfel încât, să fie necesară pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună în acest sens.
Totodată, deși în lege nu se prevede un termen expres în care trebuie emisă decizia de despăgubire, datorită procedurii complexe care, astfel cum am precizat mai sus, presupune mai multe etape la nivelul instituției noastre, în acest stadiu, în dosarul reclamanți/or nu se poate vorbi despre depășirea unui termen rezonabil conform art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În data de 14.12.2011, când au fost convocați membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în vederea participării la lucrările ședinței comisiei, s-a constatat de către membrii prezenți la ședință fiind consemnat și în procesul-verbal încheiat, faptul că nu s-a întrunit cvorumul cerut de lege, respectiv de art. 14 alin. (2), teza a II-a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, potrivit căruia "C. Centrală va lucra în sedintă în prezenta a minim 7 membri si va decide cu majoritatea de voturi a celor prezenti".
A atașat, în copie, procesul verbal al Ședinței din data de 14.12.2011 precum și convocările și confirmările membrilor Comisiei Centrale.
Totodată, raportul de evaluare întocmit în dosarul de despăgubiri nr._/FFCC/2010 a fost inclus pe lista de propuneri de analiză în vederea emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire. si pentru sedinta Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care a avut loc în data de 09.03.2012. conform comunicatului existent pe pagina de internet oficială a A.N.R.P. - www.anrp.gov.ro - la care facem trimitere.
Având în vedere că, în sedinta mentionată nu s-a întrunit cvorum-ul necesar finalizării acesteia prin luarea unei hotărâri, stadiul dosarului în cauză rămâne acelasi fiind înscris pe lista de propuneri pentru următoarea sedintă a CCSD.
Așadar, dosarul reclamantului se află în derularea procedurii administrative prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, în etapa menționată mai sus, procedură ce se va finaliza prin emiterea de către CCSD a deciziei reprezentând titlul de despăgubiri, astfel cum prevăd dispozițiile legale în materie.
Totodată, a precizat că, potrivit dispozițiilor alin. 1 al art. unic din OUG nr. 4/13.03.2012, „La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute în Titlul VII – Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv – din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare.
În acest sens, în situația în care instanța va stabili în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor obligația de soluționare a dosarului de despăgubire prin emiterea unei decizii reprezentând titlul de despăgubire, în temeiul dispozițiilor art. 262 C., raportat la dispozițiile OUG nr. 4/2012 a solicitat, acordarea unui termen de grație de 6 luni de zile pentru punerea în executare a hotărârii.
II. Instanța de fond a obligat în mod netemeinic direct la emiterea deciziei.
A precizat că, a admite că poate fi primită acțiunea în obligare direct de emitere a deciziei cuprinzând cuantumul despăgubirilor, cu trecerea peste etapele administrative, este nu numai nejudicioasă, dar poate conduce și la conjuncturi juridice anormale, și anume, se poate stabili o obligație într-un litigiu de contencios administrativ printr-un titlu executoriu în sensul art. 22 din Legea nr. 554/2004, obligație ce ar trebui să C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor poată fi adusă la indeplinire de către autoritatea contractantă in mod voluntar, in caz contrar devenind aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ.
Altfel spus, s-ar ajunge in situația acceptată ca recurenta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să fie obligată să emită decizia de despăgubire in cel mult 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărării, deși executarea obligației nu mai depinde in totalitate de această entitate, ci și de evaluator și, așa cum rezultă din prev. art. 16 ale Titlului VII al Legii nr.247/2005, respectiv, 16.12 - 16.14 din Norme metodologice și astfel cum s-a conturat in practica insăși a Înaltei Curți de Casație și Justiție "Procedurile administrative stabilite de Legea nr.247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv și care nu pot fi restituite in natură sunt proceduri complexe, cuprinzând mai multe etape distincte, in care sunt implicate mai multe entități, astfel încât, in mod obiectiv, nu pot fi soluționate in termenul prevăzut de art.2 lit. h din Legea nr.554/2004, care constituie dreptul comun in materia contenciosului administrativ" (decizia nr.518/03.02.2009 pronunțată de Inalta Curte de Casație și Justiție in dosarul nr._/3/2007) așadar, nefiind posibilă executarea obligației . 30 de zile.
În drept sunt invocate Legea nr. 18/1991 cu modificările și completările ulterioare, Legea nr. 247/2005 privind reforma in domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, Hotărârea Guvernului nr. 1095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv" din Legea nr. 247/2005, art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 304" din Codul de procedură civilă.
Recursul a fost înregistrat pe rolul ICCJ care, prin încheierea nr. 2547/01.03.2013 a trimis dosarul pe cale administrativă C.-SCAF – instanță devenită competentă să îl soluționeze, în conformitate cu prevederile Legii 2/2013.
În temeiul art. 17 din Legea 165/2013, s-a transmis calitatea procesuală de la recurenta pârâta CCSD la noua Comisie Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată în temeiul legii amintite.
Prin note de ședință, CCSD devenită CNCI, solicită admiterea recursului și respingerea cererii reclamantei, în principal ca prematură, iar în subsidiar ca neîntemeiată, arătând că procedura administrativă de emitere a titlului de despăgubire conform titlului VII din legea nr. 247/2005 nu mai subzistă în noul cadru legislativ instituit prin Legea 165/2013, cererea de despăgubire a reclamantei urmând a fi soluționată cu respectarea procedurilor din noua lege.
Intimatele reclamante au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Au invocat excepția neconstituționalitatea articolului 4 din Legea nr. 165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire, in natura sau prin echivalent, a imobilelor preluate in mod abuziv in perioda regimului comunist in Romania.
În privința art. 4 din Legea nr. 165/2013 arată că acestea încalcă principiul neretroactivității legii, prevăzut de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Prin punctul de vedere exprimat cu privire la excepția de neconstituționalitate, recurenta-pârâtă arată că nu poate fi reținută pretinsa încălcare a dispozițiilor constituționale prin art. 4 din Leg nr. 165/2013, acesta neconținând dispoziții cu caracter retroactiv, ci aplicându-se exclusiv de la data intrării sale în vigoare. Prin invocarea excepției de neconstituționalitate se solicită modificarea normei legale criticate, contrar prevederilor art. 146 din Constituție.
Intenția legiuitorului prin adoptarea Legii nr.165/2013 a fost aceea de a reforma legislația în domeniul restituirii proprietăților precum și de a găsi soluții cu privire la resursele financiare necesare plății despăgubirilor în condițiile epuizării fondurilor Proprietatea. Măsurile stabilite prin noul act normativ sunt conforme Convenției EDO (este citată cauza Broniowski contra Poloniei).
Dispozițiile Legii nr. 165/2013 nu prevăd o limitare a accesului la justiție al persoanelor îndreptățite, ci stabilesc în sarcina entităților competente să soluționeze cererile termene de soluționare a acestora.
Pentru aceste motive, solicită respingerea excepției de neconstituționalitate, ca neîntemeiată.
Analizând cu prioritate cererea de sesizare a Curții Constituționale formulate de intimatele-reclamante, Curtea o apreciaza ca neintemeiata ,cat timp exceptia de neconstitutionalitate invocata este inadmisibila .
In acest sens ,Curtea constata ca ,dispozitiile art.29 din legea 47/ 1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevad urmatoarele:
(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.
(2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă.
(3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.
(4) Sesizarea Curții Constituționale se dispune de către instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de neconstituționalitate, printr-o încheiere care va cuprinde punctele de vedere ale părților, opinia instanței asupra excepției, și va fi însoțită de dovezile depuse de părți. Dacă excepția a fost ridicată din oficiu, încheierea trebuie motivată, cuprinzând și susținerile părților, precum și dovezile necesare. Odată cu încheierea de sesizare, instanța de judecată va trimite Curții Constituționale și numele părților din proces cuprinzând datele necesare pentru îndeplinirea procedurii de citare a acestora.
(5) Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.
In speta ,se retine ca dispozitiile art.4 teza a II-a coroborat cu art.34 si 35 din Legea 165/2013 au fost declarate neconstitutionale prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 a Curtii Constitutionale, context in care devin aplicabile dispozitiile art.29 alin.3 din textul de lege anterior citat .
Asa fiind ,fata de disp. art.29 alin.5 din Legea 47/1992 ,retinand caracterul inadmisibil al exceptiei invocate ,Curtea nu va primi cererea de sesizare a Curtii Constitutionale cu exceptia de neconstitutionalitate invocata de intimatelor-reclamante.
Analizand recursul prin prisma motivelor formulate ,vazand si dispozitiile art.3041 C.proc.civ ,Curtea retine urmatoarele:
Astfel cum rezulta din expunerea rezumativa a lucrarilor dosarului ,instanta de fond a fost investita cu actiunea reclamantelor privind cenzurarea refuzului paratei de a solutiona cererea acestora de despăgubiri în conformitate cu procedura administrativa reglementata la titlul VIII din Legea 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente ,invocandu-se incalcarea dreptului la un proces echitabil, prin nerespectarea termenului rezonabil .
Argumentele recurentei referitor la prematuritatea cererii de chemare in judecata nu pot fi primite fiind de domeniul evidentei ca o actiune nu poate fi prematura in raport cu evenimente legislative intervenite ulterior momentului promovarii acesteia.In realitate ,Curtea constata ca la data formularii cererii de chemare in judecata ,recte 29.11.2011, dreptul reclamantelor era actual ,nefiind afectat de vreun termen suspensiv sau de vreo conditie suspensiva.
Pe de alta parte,Curtea opineaza ca dispozitiile legale care au fundamentat solutia de admitere a cererii reclamantelor in sensul obligarii paratei CCSD la finalizarea procedurii administrative prin emiterea titlului de despăgubire,nu mai pot fi retinute ca incidente spetei in contextul aparitiei Legii nr.165/2013 privind masurile pentru finalizarea procesului de restituire ,in natura sau prin echivalent,a imobilelor preluate abuziv in perioada regimului comunist in România.
Curtea constata că etapele administrative reglementate de dispozitiile Titlului VIII din Legea 247/2005,inclusiv aceea referitoare la evaluare si emiterea deciziei care sa contina titlu de despăgubire, nu se mai regasesc in noua reglementare.
Relevante in acest sens sunt dispozitiile art. 21 din Legea nr. 165/2013,potrivit carora:
„(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
Se retine ,de asemenea ,ca, in conformitate cu art. 17 alin. 1 lit. a din lege, „În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții: validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii”.
. Legii nr. 165/2013 constituie un motiv de recurs de ordine publică, care privește temeinicia cererii, ce se impune a fi analizat cu prioritate.
In conditiile in care legiuitorul a statuat asupra unei noi proceduri de evaluare si nu a mai optat in noua reglementare pentru emiterea deciziilor reprezentand titlu de despăgubiri ,se constata că obligatia stabilita in sarcina recurentei-pârâte prin sentinta recurata nu mai are corespondent in legislatia in vigoare la momentul solutionarii prezentului recurs.
Se impune precizarea ca ,prin Decizia nr. 269 din 7 mai 2014 a Curtii Constitutionale, a fost admisa excepția de neconstituționalitate si s-a constatat că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 34 alin. (1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
Prin urmare, fata de cele decise si de instanta de contencios constitutional,Curtea retine inaplicabilitatea in speta a termenelor instituite prin prevederile art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013.
Tot astfel se apreciaza ca nesoluționarea dosarul intimatelor-reclamante până în prezent, deși acesta a fost înregistrat la autoritatea pârâtă încă din anul 2010, este de natura a le vatama pe acestea prin încălcarea termenului rezonabil, refuzul autorității recurente de solutionare a cererii de despăgubiri fiind in mod evident nejustificat ,așa cum în mod corect a reținut si instanța de fond.
Având în vedere motivul de recurs vizând . Legii nr. 165/2013, precum și efectele Deciziei nr. 269 din 7 mai 2014 a Curții Constituționale, Curtea constată că se impune reformarea în parte a sentinței recurate ,doar din perspectiva procedurii administrative instituite de noul act normativ, devenind inutilă analiza celorlalte critici formulate prin cererea de recurs, întrucât acestea vizează o procedură administrativă ce nu mai este în vigoare.
Pentru toate aceste considerente, în baza art. 312 C.pr.civ. rap. la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea va admite recursul CNCI, cu consecința modificării în parte a sentinței recurate, în sensul obligării pârâtei C. Națională pentru Compensarea Imobilelor să procedeze la analizarea dosarului reclamantelor potrivit Legii nr. 165/2013,urmand a fi respinse pretentiile reclamantelor de emitere a titlului de despăgubire în conditiile Legii 247/2005.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibilă excepția de neconstituționalitate a art. 4 teza a doua coroborat cu art. 34 și 35 din Legea nr. 165/2013.
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă CNCI, cu sediul în sector 1, București, CALEA FLOREASCA, nr. 202 împotriva sentinței civile nr. 2339/03.04.2012 pronunțată de Curtea de Apel București, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanțiD. G. și I. J., ambii cu domiciliul ales în București, la cab. av. B. Niculian- Bld.B.,nr.1,.,., având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Modifică în parte sentința recurată în sensul admiterii în parte a acțiunii, astfel:
Obligă pârâta CNCI să procedeze la analizarea dosarului reclamantelor potrivit Legii nr. 165/2013.
Respinge restul pretențiilor reclamantelor.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 12 iunie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
E. C. V. | M. N. | B. L. PATRAȘ |
GREFIER |
A. I. B. |
Red. BLP/2 ex
Judecător fond C. C./C.-SCAF
| ← Pretentii. Decizia nr. 2895/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 1520/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
