Anulare act administrativ. Decizia nr. 5666/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5666/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 30-06-2014 în dosarul nr. 2068/98/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.: 5666
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 30.06.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. M. F.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: I. C. G.
GREFIER: P. C.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta–reclamantă T. R. M., împotriva sentinței civile nr. 235 din data de 04.02.2014, pronunțate de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în contradictoriu cu și intimata – pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IALOMIȚA, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsi părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, față de problema de drept din speță, din oficiu, invocă ca motiv de recurs și faptul că prin Sentința Civilă nr. 835/08.02.2012, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal a anulat în parte Ordinul Casei de Asigurări de Sănătate cu nr. 617/2007 iar, în raport de efectul hotărârii de anulare, urmează a reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de fata;
Prin sentinta civila nr. 235 din data de 04.02.2014, pronunțata de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în dosarul nr._ s-a respins ca neintemeiata actiunea formulata de reclamanta T. R. M. in contradictoriu cu parata CASA DE ASIGURARI DE SANATATE I..
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta, solicitand admiterea recursului si trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeasi instanta.
A invocat faptul ca sentinta este nelegala.
Prin decizia de impunere nr. 854/20.04.2013 emisa de Casa de Asigurări de Sănătate Ialomița s-a stabilit in sarcina mea obligația de plata a sumelor mai sus individualizate cu titlu de contribuție asigurări sociale de sănătate, pentru perioada 2008- 2010.
Prin contractul de agent nr. 9/15.01.2008 a fost împuternicita ca in numele F. Asigurări sa încheie contracte de asigurări, contra unui comision, contractul fiind guvernat de lg. 32/2000.
Potrivit art. 257 din lg. 95/2006, in vigoare la momentul desfășurării litigiului in fond ,persoana asigurată are obligația plății unei contribuții bănești lunare pentru asigurările de sănătate, cu excepția persoanelor prevăzute la art. 213 alin. (1).
Contribuția lunară a persoanei asigurate se stabilește sub forma unei cote de 6,5%, care se aplică asupra:
a) veniturilor din salarii sau asimilate salariilor, precum si orice alte venituri realizate din desfășurarea unei activități dependente;
Acest text de lege a fost modificat prin punctul 3 din Ordonanță de urgență nr. 117/2010 începând cu 30.12.2010. Anterior modificării acestui text de lege nu era prevăzut faptul ca se datorează contribuție lunara de către persoane care realizează venituri realizate din desfășurarea unei activități dependente.
Legea se aplica numai de la momentul intrarii ei in vigoare.
In raport de argumentele anterior arătate, urmează a se constata faptul ca pentru perioada 2008- 2010, nu era prevăzuta obligația celor care realizau venituri din desfășurarea unei activități dependente de a achita contribuție la fondul C..
Activitatea pe care a desfășurat-o nu poate fi încadrata in exercitarea unei activități independente, care presupune desfășurarea acesteia in mod obișnuit, pe cont propriu si urmărind un scop lucrativ. In aceste condiții, raporturile dintre persoana fizica si beneficiarul prestărilor de servicii nu sunt unele de dependenta asemănător raporturilor salariat -angajator ci trebuie sa îndeplinească criteriile de independenta.
Activitatea dependenta, spre deosebire de elementele menționate mai sus, este definita de către art. 7 din Codul fiscal ca fiind orice activitate desfășurata de o persoana fizica . angajare.
In ceea ce privește reținerea instanței in cuprinsul hotărârii ca veniturile obținute se încadrează in art. 257 al. 2 lit. a - e, al. 2 ind.l si art. 213 al. 2 li h din codul fiscal trebuie verificata corectitudinea unei astfel de afirmații in raport de faptul ca textul de lege aplicabil spetei in raport de momentul pretinsei obligații fiscale neonorante se refera la altceva decât contribuție asigurări sociale.
Prin motivarea pe care o da spetei de fata instanța de fond aplica dispoziții ale codului fiscal care au intrat in vigoare după data la care se pretinde ca era obligata a plăti contribuții de asigurări sociale.
Intrucat instanta de fond nu a mentionat sustinerile sale din intampinare considera ca acest fapt echivaleaza cu lipsa motivarii sentintei.
In drept, a invocat dispozitiile art. 488 pct. 8 cod procedura civila.
La 18.04.2014 intimata parata a depus intampinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat si mentinerea sentintei atacate.
Analizand actele si lucrarile dosarului, curtea constata ca acesta este intemeiat pentru urmatoarele considerente.
Prin decizia de impunere nr. 854/20.04.2013 emisa de parata C. I. s-au stabilit in sarcina reclamantei obligatii de plata in suma de 8611 lei reprezentand contributie de asigurari sociale de sanatate pe perioada 2008-2012.
Asadar organul emitent al deciziei contestate este o casa de asigurari de sanatate.
Prin sentinta civila nr. 835/8.02.2012 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a VIII-a de C. Administrativ si Fiscal s-a anulat in parte dispozitiile art. 35 al. 1 din Ordinul presedintelui CNAS nr. 617/2007 in privinta posibilitatii organului competent al C. de a emite decizii de impunere.
Sentinta in cauza a fost publicata in Monitorul Oficial in conformitate cu dispozitiile art. 23 din legea nr. 554/2004.
Fiind publicata in Monitorul Oficial nr. 243/4.04.2014 aceasta sentinta are caracter general obligatoriu, astfel incat aceasta instanta trebuie sa tina cont de ea in solutionarea cauzei de fata.
Prin urmare prin constatarea ca nelegale a dispozitiilor art. 35 al. 1 din Ordinul presedintelui CNAS nr. 617/2007, se constata ca decizia de impunere contestata a fost emisa de un organ necompetent potrivit legii, asa incat aceasta decizie este lovita de nulitate, fiind nelegala.
Celelalte sustineri ale partilor privind legalitatea si temeinicia deciziei de impunere nu vor mai fi analizate nefiind relevante, atata timp cat decizia de impunere nu a fost emisa de un organ competent potrivit legii.
Prin urmare se constata intemeiata actiunea reclamantei si in baza art. 1 al. 1, 18 din legea nr. 554/2004 si a celor invocate mai sus, precum si a art. 488 pct. 8 cod procedura civila va admite recursul, va modifica in tot sentitna recurata si va admite actiunea reclamantei, anuland deciziile contestate, decizia de impunere nr. 854/2013 emisa de parata si decizia de solutionare a contestatiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta–reclamantă T. R. M., cu domiciliul în Slobozia, ., ., J. Ialomița, împotriva sentinței civile nr. 235 din data de 04.02.2014, pronunțate de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă, în contradictoriu cu și intimata – pârâtă CASA JUDEȚEANĂ DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, ., ., J. Ialomița.
Modifică în tot sentința recurată în sensul că admite acțiunea reclamantului.
Anulează deciziile contestate.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 30.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. M. F. C. P. I. C. G.
GREFIER,
P. C.
Red. C.P. /4 ex./
Jud. Fond I. D.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3376/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 6244/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
