Anulare act administrativ. Sentința nr. 1505/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1505/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-05-2014 în dosarul nr. 7959/2/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1505
Ședința publică de la 14 mai 2014
Curtea compusă din:
Președinte P. C.
Grefier M. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S.C. M. S. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin consilier juridic M. A., cu delegație pe care o depune la dosar, lipsind reclamanta S.C. M. S. S.R.L. și pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, verificându-și competența, invocă din oficiu excepția de necompetență materială în soluționarea cauzei.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită admiterea excepției având în vedere prevederile art. 10(1) din Legea nr. 554/2004, obiectul valoric al cererii fiind sub 1.000.000 lei. Apreciază că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul București.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția de necompetență materială a instanței.
CURTEA
Asupra actiunii in contencios administrativ de fata;
Prin cererea inregistrata la 6.12.2013 sub nr._ reclamanta S.C. M. S. S.R.L. a chemat in judecata pe pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei nr. 1/8.11.2013 emisa de DGFPMB si a procesului verbal din 12.04.2013 cu nr. 127/16.04.2013, precum si pe cale de consecinta a deciziei de instituire a masurilor asiguratorii emise la 18.04.2013.
In fapt, reclamanta a aratat ca prin Decizia nr.1/2013 emisa de ANAF a fost respinsa ca nedepusa in termen contestația formulata de M. S. SRL (Anexa nr. 4) împotriva Procesului verbal întocmit în data de 12 aprilie 2013, având număr de înregistrare 127 din 16 aprilie 2013.
Prin aceasta Decizie nu a fost soluționata in mod real Contestația depusa de reclamanta, deoarece nu s-a intrat deloc pe fondul cauzei, aceasta fiind respinsa ca nedepusa in termen.
Intradevar, termenul inițial in care puteau fi contestate actele întocmite de organele de control, la sediul societății la data de 18.04.2013 a trecut, insa a fost in imposibilitate reala de a formula contestația in termenul legal, deoarece actele necesare au fost ridicate de organele de urmărire penala, din cadrul Direcție Generale de Politie a Municipiului București - Serviciul de Investigare a Fraudelor. In plus, având in vedere natura si complexitatea cauzei, era necesara întocmirea unei opinii legale cu privire la situația de fapt. Acest lucru a fost efectuat imediat dupa ce a reintrat in posesia documentelor, de către Expertul contabil I. lonut.
In consecinta reclamanta a solicitat repnerea in termenul legal de contestare si solutionarea contestatiei sale pe fond.
Reclamanta a mai sustinut ca atele de control au fost netemeinic intocmite.
In cuprinsul procesului verbal întocmit la sediu subscrisei, organul fiscal a constatat faptul ca societatea a dedus ilegal TVA, in cursul anului 2012, in suma de 240.480 lei. Suma reprezintă TVA-ul aferent achiziției a trei autoturisme cumpărate de la OCEAN DRIVE REAL ESTATE S.R.L., mijloace de transport facturate ulterior către societatea PENINSULA Ltd., din Bulgaria, desi acestea apar, si la data de 27.05.2013, pe rolul fiscal al OCEAN DRIVE REAL ESTATE S.R.L.
Prima critica si cea mai importanta, adusa acestei constatări, este faptul ca in condițiile in care TVA colectata de OCEAN DRIVE REAL ESTATE S.R.L. a fost recunoscuta de organul fiscal, este evident ca TVA aferenta facturilor de achiziție înregistrate de M. S. S.R.L. este deductibila integral.
In prezent, autoturismele se afla inmatriculate in Bulgaria, pe numele Peninsula Ltd., societate care le deține in patrimoniu, au părăsit fizic teritoriul României, astfel ca nu mai pot face subiect de TVA pentru Statul R..
Conform Procesului verbal contestat, rezulta ca societatea M. S. S.R.L., a mai dedus ilegal TVA, in cursul anului 2012, in suma de 112.176 Iei, reprezentând TVA aferenta facturilor avans emise de AZUR LAMINATE S.R.L. (factura nr. 52/29.10.2012 - Anexa nr. 7) si TRIDENT DEVELOPMENT S.R.L. (factura nr. 1/29.10.2012 - Anexa nr. 8).
Si aceasta constatare a organului fiscal este supusa mai multor critici. In primul rand, M. S. S.R.L. are dreptul de a deduce integral TVA aferenta facturilor de avans emise de furnizori.
Potrivit art. 1342 din Codul Fiscal, exigibilitatea TVA intervine la data încasării avansului, sau in cazul in care s-a emis o factura anterior acestui moment, la data emiterii facturii de avans. Prin urmare, in cazul emitentului unei facturi avans (in speța, AZUR LAMINATE SRL si TRIDENT DEVELOPMENT SRL), acesta are obligația colectării TVA, iar primitorul facturii (M. S. SRL), are obligația înregistrării dreptului de deducere TVA, conform prevederilor art. 145 din Codul Fiscal, potrivit căruia "dreptul de deducere ia naștere la momentul exigibilității taxei".
Așadar, o factura de avans, chiar si in situația in care avansul nu a fost plătit, produce efecte juridice imediate si conduce la nașterea de obligații fiscale, dupa cum urmează: (i) emitentul facturii de avans are obligația înregistrării de TVA colectata, iar (ii) primitorul facturii de avans are obligația înregistrării de TVA deductibila.
Codul fiscal nu prevede nicio obligație de ajustare a TVA din partea vreunei parti implicate . de avans, in condițiile in care operațiunea pentru care a fost achitat avansul nu mai are loc in termenul prevăzut inițial, in lipsa unei anulari totale sau parțiale a contractului (art. 138 din Codul Fiscal).
Potrivit Principiului Neutralității Fiscale, TVA aferenta avansului se colectează de către emitentul facturii, respectiv AZUR LAMINATE SRL si TRIDENT DEVELOPMENT SRL, si se deduce in mod corespunzător de către primitorul facturii, respectiv M. S. SRL.
Potrivit Titlului VI din Codul Fiscal, nu exista nicio baza legala potrivit căreia un avans acordat sau incasat pentru o operațiune economica care ulterior nu s-a mai concretizat conform datelor inițiale, sa fie ajustat . altul, respectiv sa fie colectat da plătitor sau sa fie dedus de către cel care l-a incasat, cu excepția unei anulari totale sau parțiale consemnate in scris.
De asemenea, demersurile pe care o societate, in speța M. S. SRL le face in decursul practicii sale comerciale, in vederea recuperării avansurilor achitate, sau lipsa acestor diligente, nu reprezintă un criteriu care sa determine un tratament fiscal, neexistand o obligație legala in acest sens.
Reclamanta a concluzionat ca TVA deductibila aferenta facturilor avans emise de Azur Laminate SRL, in suma de 285.000 lei, la care se adaugă TVA de 68.400 lei, si de Trident Development SRL, in suma de 182.400 lei, la care se adaugă TVA in suma de 43.776 lei, este deductibila integral, cu atat mai mult cu cat la data intocmirii Procesului verbal contestat, operațiunea era inca in derulare, având termen la data de 30.06.2013.
In drept, a invocat dispozitiile 1342, art. 138, art. 145, art. 205 si urm. din Codul Fiscal.
In dovedirea cererii sale reclamanta a depus copii de pe actele contestate, contracte, opinie, contestatie.
La 4.02.2014 parata DGRFP Bucuresti a depus intampinare prin care a invocat exceptia necompetentei materiale a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia de C. Administrativ si Fiscal fata de dispozitiile art 10 al. 1 din legea nr. 554/2004.
De asemenea a invocat si exceptia inadmisibilitatii in ceea ce priveste solicitarea reclamantei de anulare a procesului verbal nr. 127/16.04.2013 si a deciziei de instituire a masurilor asiguratorii in urma anularii deciziei de solutionarea a contestatiei.
A mai sustinut ca reclamant putea cel mult sa solicite obligarea paratei la solutionarea pe fond a contestatiei formulata de reclamanta.
Pe fond a aratat ca actiunea reclamantei este neintemeiata.
Parata a depus actele atacate si contestatia reclamantei.
La 11.02.2014 a depus intampinare si parata ANAF care a invocat exceptiile necompetentei materiale a instantei, precum si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a sa.
La 18.02.2014 reclamanta a depus raspuns la intampinarile paratelor prin care a lasat la aprecierea instantei solutionarea exceptiei necompentei materiale a Curtii de Apel Bucuresti si a solicitat respingerea celorlalte exceptii.
La termenul din 14.05.2014 instanta a pus in discutie exceptia necompetentei materiale in conformitate cu dispozitiile art. 224 cod procedura civila.
Instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiei invocate conform art. 237 si 248 cod procedura civila.
Analizand actele si lucrarile dosarului, cu privire la exceptia necompetentei materiale a acestei instante, curtea retine ca nu este competenta sa judece prezenta cauza in raport de prevederile art. 10 din legea nr. 554/2004.
Astfel potrivit art. 10 al. 1 din legea nr. 554/2004 “ litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, de pana la_ lei, se solutioneaza, in fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari de_ lei, se solutioneaza, in fond, de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege speciala nu se prevede altfel”.
Se retine pe de o parte ca prin procesul verbal contestat s-au stabilit in sarcina reclamantei obligatii fiscale in suma de_ lei astfel ca litigiu priveste acte administrative care se refera la taxe de pana la_ lei, iar pe de alta parte cele doua decizii contestate, precum si procesul verbal atacat sunt emise de DGRFP Bucuresti, care nu este autoritate publica centrala.
Astfel se constata ca si in functie de cuantumul sumelor contestate cat si in functie de rangul autoritatii emitente, competenta de solutionare a cauzei revine tot tribunalului.
D. urmare va declina, in baza textelor de lege invocate mai sus si a art. 132 cod procedura civila, competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti Sectia a II-a de C. Administrativ si Fiscal, ca instanta de la sediul tuturor partilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. M. S. S.R.L., cu domiciliul ales în București, .. 4, .. A, ., sector 3, și pârâtele DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, . D. nr. 13, sector 2, și AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ., sector 5, în favoarea Tribunalului București - Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal.
Dispune trimiterea dosarului la instanța competentă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14.05.2014.
Președinte, Grefier,
P. C. M. C.
RED. CP (5 EX)
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3324/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 7848/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
