Anulare act administrativ. Hotărâre din 27-11-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 27-11-2014 în dosarul nr. 6270/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 6 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentele-reclamante S. V. și S. G., ambele cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la S.C.P.A. Igor O. și Asociații, în București, .. 15, birou 1, tronson C, parter, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 3778/21.05.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți T. A. G., cu domiciliul în București, ., ., . și P. S. 5 BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 29-31, sector 5, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au răspuns recurentele-reclamante S. V. și S. G., ambele prin reprezentant convențional avocat Igor O., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/6.11.2014, depusă în ședință publică (fila 35 dosar) și intimații-pârâți T. A. G., personal, legitimat cu CI . nr._, eliberată la data de 12.01.2009 de SPCEP Sector 5, biroul nr. 3, CNP_, asistat de avocat L. M., în baza împuternicirii avocațiale . nr._/4.11.2014, depusă în ședință publică (fila 36 dosar) și P. S. 5 București, prin reprezentant convențional consilier juridic T. M., în baza delegației de reprezentare depusă în ședință publică (fila 37 dosar).
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței următoarele:
- stadiul procesual: cauza se află la primul termen de judecată, în recurs;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
-la data de 3.10.2014, prin C. Registratură, intimatul-pârât P. S. 5 a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în trei exemplare, inclusiv pentru comunicare (filele 16-21 dosar);
-la data de 30.10.2014, prin C. Registratură, intimatul-pârât T. A. G. a depus la dosarul cauzei întâmpinare, în două exemplare, inclusiv pentru comunicare (filele 23-34 dosar).
Curtea comunică avocatului recurentelor-reclamante câte un exemplar al întâmpinărilor depuse la dosarul cauzei de către părțile adverse, precum și un exemplar al întâmpinării depuse de P. S. 5, către avocatul intimatului persoană fizică.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat și constatând că nu sunt motive de amânare, Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocatul recurentelor-reclamante având cuvântul, pune concluzii de admitere a recursului astfel cum a fost formulat, modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii și anulării autorizației de construire nr. 211/2011 emisă de P. S. 5 București în temeiul art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, pentru argumentele arătate în motivarea cererii de recurs. Probele apreciate ca fiind utile, necesare și obligatorii la momentul încuviințării lor, au fost înlăturate prin argumentații proprii ale judecătorului fondului. Prin expertiza întocmită și prin obiecțiunile recurentelor-reclamante privind legalitatea emiterii autorizației de construire, s-au făcut raportări exclusiv la dispoziții legale de natură urbanistică, care au fost cuprinse în primul act administrativ emis de către pârâtă. În certificatul de urbanism au fost redate condiții minime, obligatorii pe care trebuia să le îndeplinească solicitantul, adică pârâtul de față, chestiuni pe care și expertul și reclamantele prin probe depuse la dosar au arătat indubitabil că toate reglementările din certificatul de urbanism au fost încălcate. Reclamantele au arătat și probat, astfel, că prin executarea lucrării de la imobilul vecin, s-a surpat întreaga curte a imobilului învecinat, iar instanța de fond a omis să rețină acest lucru în considerente, în sensul că, instanța a arătat –chiar dacă expertul a constatat că proprietatea poate fi afectată- că nu există nici un risc. În pofida reglementării legale privind emiterea acordului vecinilor în formă autentică, privind realizarea unor lucrări pentru care acest acord este necesar, instanța de judecată nu a dat eficiență acestei dispoziții legale ușor de observat în Ordinul nr. 839/2009. Această chestiune a fost demonstrată de parte dar a fost combătută de instanță cu argumente legale care nu își găsesc eficiență în prezenta cauză fiind căzute în desuetudine prin aprobarea acestui Ordin. O altă chestiune invocată deopotrivă în recurs și în cererea principală, și pe care instanța de fond a eliminat-o cu ușurință, privește prejudiciile aduse din perspectiva sănătății și protecției mediului. De asemenea prevederile referitoare la suprafața minimă de 30% care trebuie afectată acelui spațiu verde reglementat în certificatul de urbanism eliberat de pârât nu sunt respectate în sensul că, în realitate doar 15% din suprafața terenului rămâne neafectată de construcție. O altă critică vizează reglementarea dată prin același certificat de urbanism, prin același PUZ care a fost în vigoare la momentul emiterii autorizației de construire, anume înălțimea maximă admisă pe zona respectivă. Expertul a constatat că înălțimea construcției ajunge la 20 de metri, față de 18 metri cât era permis prin certificatul de urbanism. O altă chestiune redată în formă scrisă de expert și necombătută de niciuna dintre părți, privește posibila afectare a sănătății recurentelor-reclamante, prin obturarea luminii solare. Interpretarea făcută de instanța de fond este forțată, în sensul că s-a reținut că nu s-a demonstrat că dacă construcția a fost ridicată s-ar fi constatat că lumina este obturată, în condițiile în care expertul a arătat că dacă construcția ar fi edificată conform acestui proiect, gradul de iluminare este afectat. Nemulțumirea recurentelor-reclamante privind hotărârea dată are în vedere și faptul că s-a admis majorarea onorariului de expert mult prea mult, în condițiile în care, prin hotărârea pronunțată, Tribunalul București a înlăturat toate concluziile de specialitate în prezenta cauză. În concluzie, solicită anularea acestei autorizații de construire, reiterând că, din analiza raportului de expertiză se desprind clar concluzii de admitere a recursului. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată de la fond.
Intimatul-pârât P. S. 5 prin consilier juridic având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului ca nefondat pentru motive expuse pe larg în întâmpinare.
Intimatul-pârât T. A. G. prin avocat având cuvântul, pune concluzii de respingere a recursului, depune la dosarul cauzei chitanțele de plată a onorariului de avocat, în sumă totală de 8000 lei (filele 38-39 dosar) și solicită amânarea pronunțării pentru depunerea la dosarul cauzei a concluziilor scrise.
Curtea declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
La solicitarea reprezentantului convențional al intimatului-pârât persoană fizică, pentru a da posibilitatea acestuia să depună la dosarul cauzei concluzii scrise, va amâna pronunțarea la data de 13.11.2014.
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 13.11.2014.
Pronunțată în ședința publică din data de 6 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2014
Curtea, în aceeași compunere, având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea la data de 20.11.2014.
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 20.11.2014.
Pronunțată în ședința publică din data de 13 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
Î N C H E I E R E
Ședința publică din data de 20 noiembrie 2014
Curtea, în aceeași compunere și pentru aceleași motive, va amâna pronunțarea la data de 27.11.2014.
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 27.11.2014.
Pronunțată în ședința publică din data de 20 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII –A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Decizia civilă nr. 8881
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. N.
JUDECĂTOR: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
GREFIER: F. E. B.
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de recurentele-reclamante S. V. și S. G., ambele cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la S.C.P.A. Igor O. și Asociații, în București, .. 15, birou 1, tronson C, parter, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 3778/21.05.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți T. A. G., cu domiciliul în București, ., ., . și P. S. 5 BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 29-31, sector 5, având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile au avut loc la termenul de judecată din data de 6.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Curtea la solicitarea reprezentantului convențional al intimatului-pârât persoană fizică, pentru a da posibilitatea acestuia să depună la dosarul cauzei concluzii scrise a amânat pronunțarea la data de 13.11.2014, când, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat succesiv pronunțarea la datele de 20.11.2014, respectiv 27.11.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 3778/21.05.2014, Tribunalul București, Secția a II-a C. administrativ și fiscal a admis cererile experților N. T. și P. M. E., de majorare a onorariilor și a stabilit onorariul definitiv pentru expertul N. T. la suma de 4.800 lei și pentru expertul P. M. E. la suma de 4.000 lei, obligând reclamantele S. V. și Ș. G. să plătească diferența de onorariu, astfel: 3.600 lei expertului N. T. și 2.800 lei expertului P. M. E., a respins excepția lipsei calității procesuale active și a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamantele S. V. și Ș. G. în contradictoriu cu pârâții P. S. 5 BUCUREȘTI și T. A. G., prin care s-a solicitat anularea autorizației de construire nr. 211-L/03.06.2011.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Tribunalul a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active având în vedere că reclamantele S. V. și Ș. G. sunt proprietarele imobilului situat în București, ., sector 5 (conform contractelor de vânzare-cumpărare, certificatului de moștenitor și extrasului de carte funciară depuse la filele 292-297 și 655), imobil care se învecinează cu cel pentru care s-a emis autorizația de construire contestată în cauza de față, precum și faptul că reclamantele se consideră vătămate prin emiterea autorizației de construire, art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 prevăzând dreptul oricărei persoane care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică printr-un act administrativ să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru anularea respectivului act. Așadar, are calitate procesuală activă orice persoană care invocă existența unei vătămări produse printr-un act administrativ, dovedirea vătămării suferite fiind o chestiune ce ține de fondul cauzei, nu de existența calității procesuale.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că potrivit autorizației de construire nr. 211-L/03.06.2011 (fila 112), emise de P. S. 5 București la solicitarea pârâtului T. A. G., s-a autorizat executarea lucrărilor de construire imobil locuințe S+P+4E+5E retras și împrejmuire pe terenul în suprafață de 524,71 mp situat în ., sector 5 București, conform Legii nr. 50/1991, PUZ aprobat cu HCGMB nr. 284/15.07.2009, C.U. nr. 371-L/25.05.2010 și în baza expertizei tehnice întocmite de expert tehnic autorizat ing. U. M.. La amplasament au fost făcute următoarele mențiuni: calcan pe limita dreaptă, până la aliniamentul stradal, retras 3,38-4,00 m față de limita stângă, retras 7,00-7,33 față de limita de fund de proprietate și curte de lumină pe limita dreaptă. Subsolul se va realiza calcan pe limita stângă și calcan pe limita dreaptă de proprietate, retras 4,60 m față de limita dreaptă, retras 5,26 m față de limita din spate.
Prin certificatul de urbanism nr. 371-L/25.05.2010 s-a solicitat, în vederea emiterii autorizației de construire, acordul notarial al vecinilor numai în cazul subzidirii (filele 129-130).
Prin HCGMB nr. 284/15.07.2009 s-a aprobat PUZ ., sector 5 pentru o suprafață studiată de 2,5 ha, din care . documentația este în suprafață de 478,32 mp, indicatorii urbanistici aprobați fiind POT max = 55%; CUT max = 3,3; H max = 18 m; RmaxH = S + P + 4 E + E 5 retras (fila 131).
HCGMB nr. 284/15.07.2009 a fost adoptată și în baza adresei nr. 1105/108/07.04.2008 a Agenției Regionale pentru Protecția Mediului București (filele 442-443) potrivit căreia Planul Urbanistic Zonal – Imobil de locuințe, București, sector 5, ., urmează a fi supus procedurii de adoptare fără aviz de mediu, în conformitate cu art. 13 din HG nr. 1076/2004 („Planurile și programele care, în urma etapei de încadrare, nu necesită evaluare de mediu urmează a fi supuse procedurii de adoptare fără aviz de mediu”). În aceeași adresă s-a menționat că suprafața spațiilor verzi în procent de 30% din suprafața totală a terenului generator va fi amenajată și întreținută, iar parcajele se vor asigura în incinta proprie, conform reglementărilor în vigoare.
Așadar, prin această adresă nu s-a impus amenajarea unui spațiu verde de 30% din suprafața totală a terenului, ci s-a comunicat faptul că PUZ-ul urmează a fi supus procedurii de adoptare fără aviz de mediu, obligațiile referitoare la amenajarea spațiilor verzi fiind cele prevăzute de reglementările în vigoare.
Prin HCGMB nr. 347/25.11.2008 s-a aprobat Programul Integrat de Gestionare a Calității Aerului în Municipiul București prin care s-au stabilit o . măsuri, printre care mărirea suprafețelor de spațiu verde, aceasta urmând să se facă și prin aprobarea pentru realizarea construcțiilor noi condiționată de amenajarea și întreținerea corespunzătoare a unui spațiu verde cu suprafață de cel puțin 30% din suprafața totală a parcelei afectate proiectului, din care cel puțin 2/3 va fi pe sol, iar restul va avea asigurată o grosime a solului care să permită dezvoltarea vegetației de talia arbuștilor sau pomilor mici, și condiții de drenare a excesului de umiditate (pct. 4.7 subpct. 3 lit. b). S-a prevăzut că responsabil pentru legiferare este CGMB, iar pentru implementare sunt responsabile autoritățile publice locale și APM București.
În Raportul pe anul 2010 privind stadiul realizării măsurilor din Programul Integrat de Gestionare a Calității Aerului în Municipiul București, aprobat prin HCGMB nr. 116/30.06.2011, s-a arătat, în ceea ce privește implementarea acestei măsuri, că RLU (Regulamentul Local de Urbanism) aferent PUG (Planului Urbanistic General) al Municipiului București, aprobat prin HCGMB nr. 269/2000, stabilește, în funcție de unitatea teritorială de referință în care este inclusă . urbanistici maxim admiși, printre care se numără și POT (procentul de ocupare a terenului). S-a mai arătat că Planul Urbanistic General al Municipiului București va fi revizuit și actualizat începând cu anul 2011, iar măsura propusă va fi introdusă prin RLU, în zonele în care este posibil.
HCGMB nr. 347/2008 a fost abrogată prin HCGMB nr. 234/29.09.2010 prin s-a aprobat Programul Integrat de Gestionare a Calității Aerului în Municipiul București revizuit 2010. Și acesta cuprinde o . măsuri printre care mărirea suprafețelor de spațiu verde care urmează să se facă și prin aprobarea pentru realizarea oricărei construcții noi pe suprafețe mai mari de 1.000 mp condiționată de amenajarea unui spațiu verde cu suprafață de cel puțin 30% din suprafața totală a parcelei afectate proiectului, din care cel puțin 2/3 va fi pe sol, iar restul va avea asigurată o grosime a solului care să permită dezvoltarea vegetației de talia arbuștilor, și condiții de drenare a excesului de umiditate (art. 4.7 subpct. 3 lit. b). S-a prevăzut că responsabil pentru legiferare este CGMB, iar pentru implementare sunt responsabile autoritățile publice locale și APM București.
În Raportul pe anul 2011 privind stadiul realizării măsurilor din Programul Integrat de Gestionare a Calității Aerului în Municipiul București, aprobat prin HCGMB nr. 127/30.08.2012, în ceea ce privește stadiul implementării acestei măsuri s-au făcut aceleași mențiuni generale ca și în Raportul pe anul 2010.
Conform adresei nr. 8467/21.06.2010 a Agenției pentru Protecția Mediului București (fila 174) proiectul propus de pârâtul T. A. G. pentru construirea imobilului din ., sector 5 nu se supune procedurilor de evaluare a impactului asupra mediului și de evaluare adecvată, neintrând sub incidența HG nr. 445/2009, nici a art. 28 din OUG nr. 57/2007.
În concluzie, tribunalul reține că prin faptul că în autorizația de construire nr. 211-L/03.06.2011 nu s-a prevăzut obligația de amenajare a unor spații verzi a căror suprafață să reprezinte 30% din suprafața totală a terenului nu au fost încălcate norme cu caracter obligatoriu. De altfel, măsura prevăzută în Programul Integrat de Gestionare a Calității Aerului în Municipiul București revizuit 2010, netranspusă în vreo hotărâre a CGMB cu caracter obligatoriu, se referă la construcțiile noi ridicate pe suprafețe mai mari de 1.000 mp, ceea ce nu este cazul în speță.
Faptul că în avizul de urbanism nr. 1/1/7/16.01.2008 și în HCGMB nr. 284/15.07.2009 prin care s-a aprobat PUZ ., sector 5 s-a menționat că . documentația este în suprafață de 478,32 mp și faptul că din extrasele de carte funciară nu rezultă o suprafață totală de 570 mp, ci doar o suprafață de 524,71 mp nu reprezintă motive pentru anularea autorizației de construire, în cuprinsul căreia se menționează că suprafața terenului din . este de 524,71 mp.
Art. 7 alin. 9 din Legea nr. 50/1991, în forma în vigoare la data emiterii autorizației de construire nr. 211-L/03.06.2011, conform modificărilor aduse prin Legea nr. 261/2009, prevedea următoarele: „Autorizația de construire se emite dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute prin prezenta lege. Autoritatea emitentă a autorizației nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existența, la momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești privind imobilul - teren și/sau construcții - aparținând solicitantului, responsabilitatea revenind exclusiv acestuia.”
Dispozițiile menționate de reclamante în cererea de chemare în judecată, reprezentând forma art. 7 alin. 9 din Legea nr. 50/1991 republicată în M.Of. nr. 933/13.10.2004 („O dată cu depunerea cererii de emitere a autorizației de construire solicitantul are obligația să prezinte o declarație pe propria răspundere din care să rezulte că imobilul - teren și/sau construcții - nu face obiectul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești. În caz contrar documentația se restituie solicitantului, care o va depune spre autorizare numai după soluționarea definitivă în instanță a litigiului.”) nu mai erau în vigoare la data emiterii autorizației contestate.
Litigiul la care se face referire în cererea de chemare în judecată (dosar nr._/302/2010) nu privea dreptul de proprietate sau de folosință asupra imobilului din ., sector 5, ci obligarea pârâtului T. A. G. să permită reclamanților G. M.-T. și G. C. accesul pe terenul din . pentru efectuarea termoizolației imobilului din ., astfel cum s-a arătat chiar prin cererea de chemare în judecată. Așadar acest litigiu nu avea legătură cu dreptul de proprietate al reclamantelor S. V. și Ș. G. asupra imobilului din ., iar prin emiterea autorizației de construire înainte de soluționarea irevocabilă a dosarului nr._/302/2010 nu s-a produs vreo vătămare reclamantelor din prezenta cauză.
În ceea ce privește necesitatea acordului reclamantelor pentru emiterea autorizației de construire, tribunalul reține următoarele:
Conform Legii nr. 50/1991 Anexa 1 – Conținutul-cadru al proiectului pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, pct. 2.5.6, este necesar acordul vecinilor exprimat în formă autentică „pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate - și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora”.
În același sens sunt și dispozițiile art. 27 alin. 1 lit. a) din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 50/1991.
Potrivit art. 27 alin. 1 din Norma metodologică „Situațiile prevăzute la alin. (1) lit. a) corespund cazurilor în care, prin ridicarea unei construcții noi în vecinătatea imediată a unei construcții existente, pot fi cauzate acesteia prejudicii privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea și mediul ori siguranța în exploatare. Cauzele acestor situații pot fi, de exemplu, alipirea la calcan, fundarea la o cotă mai adâncă decât cea a tălpii fundației construcției existente, afectarea gradului de însorire”.
Ca atare, se reține că legea nu impune cerința acordului vecinilor pentru orice construcție nouă, ci doar pentru cele edificate adiacent sau în imediata vecinătate a construcțiilor proprietarilor vecini și numai dacă sunt necesare măsuri pentru protejarea acestora.
În speță, pentru construcția autorizată în . s-a prevăzut alipirea la calcan cu construcția din . (proprietatea numiților G. M. T. și G. C., care au renunțat la judecată) și o retragere de 3,38-4,00 m față de limita dinspre . (proprietatea reclamantelor S. V. și Ș. G.), limită pe care se afla un gard, care s-a prăbușit în urma efectuării lucrărilor.
Conform raportului de expertiză referitor la cuplarea imobilului din . cu imobilul vecin, întocmit de ing. U. M., expert autorizat MLPAT (filele 138-140 și 268-270), clădirea care se va executa nu va influența clădirile existente și nici nu va presupune lucrări în afara proprietății de la nr. 5. Expertul a precizat că „în timpul execuției sunt interzise procese tehnologice producătoare de șocuri și vibrații care pot induce solicitări suplimentare vechii structuri” și că proiectantul „va impune prin caietul de sarcini constructorului obligația de a alege tehnologii adecvate, dar care să nu provoace vibrații de natură să solicite structurile alăturate peste limitele normelor tehnice actuale”.
În declarația dată în fața instanței în calitate de martor (filele 360-363) domnul U. M. a arătat că atunci când a întocmit inițial raportul de expertiză a avut în vedere un certificat de urbanism din anul 2007, dar după emiterea noului certificat de urbanism condițiile de infrastructură s-au păstrat, la nivelul subsolului construcția având aceleași caracteristici. Martorul a precizat că aceeași soluție de sprijinire a săpăturilor se potrivea în cazul ambelor certificate de urbanism. S-a solicitat o sprijinire berlineză pe contur inclusiv la stradă. Clădirea de la nr. 3 ar fi putut fi afectată de săpături dacă nu se făcea incinta. Gardul și curtea reclamantelor au fost afectate deoarece a alunecat pământul, din cauză că nu a fost sprijinită săpătura. Martorul a mai arătat că pe flancul dinspre imobilul de la nr. 3 s-a făcut săpătura fără să se efectueze berlineza. Întărirea malurilor de pământ făcea parte din proiectul de execuție, dar nu a fost realizată pe partea dinspre reclamante.
În raportul de expertiză în construcții întocmit de expertul N. T. (filele 518-533) s-a concluzionat că actele care au stat la baza emiterii autorizației și autorizația de construire nr. 211-L/03.06.2011 pot să cauzeze și chiar au cauzat prejudicii de natura celor prevăzute de art. 27 alin. 2 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 50/1991 și că era necesar acordul vecinilor. Pe de altă parte, expertul a arătat că puteau fi evitate daunele produse la proprietatea de la nr. 3 prin respectarea în execuție a proiectului realizat pe baza expertizei întocmite de ing. U. M. și că modul defectuos de realizare a săpăturii și sprijinirile necorespunzătoare au avut ca efect producerea surpării zidului și deteriorărilor la imobil (fila 531). Expertul a precizat că săpătura cu adâncime de peste 3 m s-a executat mecanizat și neglijent cu un utilaj neadecvat, producător de șocuri și vibrații și fără să fie luate măsuri de siguranță (fila 530, ultimul paragraf).
Prin clarificările depuse la filele 601-604 expertul N. T. a arătat că în fapt nu s-au respectat recomandările expertizei MLPAT întocmite de ing. U. M. referitoare la interzicerea proceselor tehnologice producătoare de șocuri și a tehnologiilor producătoare de vibrații și că în cazul respectării documentației tehnice, respectiv a proiectului întocmit de ., care a stat la baza emiterii autorizației de construire nr. 211-L/03.06.2011 nu puteau fi cauzate imobilului din . prejudicii de natura celor prevăzute de art. 27 alin. 2 din Norma metodologică de aplicare a Legii nr. 50/1991 întrucât Proiectul a respectat recomandările expertizei MLPAT și conține inclusiv planuri cu sprijinirea săpăturilor pe hotar (în acest sens fiind planul R26 depus la fila 537, anexat raportului de expertiză inițial). În situația realizării efective a sprijinirii de tip berlinez nu era posibilă o săpătură cu un utilaj (generator de vibrații). Expertul a concluzionat că nerespectarea documentației tehnice a dus la producerea prejudiciilor constatate și consemnate în expertiză.
În consecință, având în vedere și clarificările depuse de expertul N. T., tribunalul reține că prejudiciile produse imobilului din . sunt consecința nerespectării documentației tehnice care a stat la baza emiterii autorizației de construire nr. 211-L/03.06.2011. Ca atare, autorizația de construire în sine nu a produs o vătămare reclamantelor, în cazul respectării documentației tehnice care a stat la baza emiterii acesteia neputând fi deteriorat imobilul din ..
Întrucât pentru construcția autorizată în . s-a prevăzut o retragere de 3,38-4,00 m față de limita de proprietate dinspre imobilul de la nr. 3, aceasta nefiind situată în imediata vecinătate a imobilului reclamantelor, iar acest imobil al reclamantelor nu putea fi deteriorat în cazul respectării documentației tehnice referitoare la executarea construcției, tribunalul reține că nu era necesar acordul reclamantelor pentru emiterea autorizației de construire.
Prin expertiza în specialitatea arhitectură efectuată de expertul P. M. E. (filele 388-412) s-a concluzionat că în autorizația de construire au fost respectați indicatorii POT, CUT și distanța dintre clădirea propusă și limita de proprietate cu ., nefiind respectată înălțimea maximă a clădirii, H max propus fiind de 20,15 m, mai mare decât H max = 18 m conform PUZ.
Concluzia expertului referitoare la H max este eronată.
Conform Anexei 1 a RLU – Definiții ale termenilor utilizați în Regulamentul Local de Urbanism al Municipiului București, înălțimea maximă a clădirilor exprimă în metri și număr de niveluri convenționale înălțimea maximă admisă în planul fațadei, măsurată între teren (în situația anterioară lucrărilor de terasament) și cornișe sau limita superioară a parapetului terasei.
Din planșa depusă la fila 217 rezultă că H max = 1,35 + 3,00 + 2,80 + 2,80 + 2,80 + 2,80 + 2,10 = 17,65 m, acesta fiind măsurată de la cota terenului neprelucrat (CTN) până limita superioară a parapetului de la etajul 4. Înălțimea etajului 5 nu intră în calculul H max întrucât etajul 5 este retras, nefiind deci în planul fațadei.
În privința însoririi, prin raportul expertiză în arhitectură s-a concluzionat că imobilul autorizat nu îndeplinește condițiile impuse de Ordinul ministrului sănătății nr. 536/1997 pentru aprobarea Normelor de igienă și a recomandărilor privind mediul de viață al populației (art. 2 – „Amplasarea clădirilor destinate locuințelor trebuie să asigure însorirea acestora pe o durată de minimum 1 1/2 ore zilnic, la solstițiul de iarnă, a tuturor încăperilor de locuit”), dar se încadrează în cerințele Normativului privind proiectarea clădirilor de locuințe NP 057-02 aprobat prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 1383/2002 (pct. 3.4.(D).1.1 – „durata de însorire pentru cel puțin una din încăperile de locuit, într-o zi de referință (21 februarie sau 21 octombrie) trebuie să fie de cel puțin 2 ore”).
Prin notificarea nr. 672/29.06.2010 emisă de Direcția de Sănătate Publică a Municipiului București s-a arătat că proiectul construcției din . respectă normele de igienă și sănătate publică specifice domeniului de activitate, inclusiv cele din OMS nr. 536/1997 (fila 181).
Chiar dacă dispozițiile din OMS nr. 536/1997 referitoare la însorire ar fi considerate norme de igienă cu caracter obligatoriu, iar nu recomandări privind mediul de viață al populației, tribunalul reține că Normativul privind proiectarea clădirilor de locuințe NP 057-02 din anul 2002 este ulterior Normelor de igienă și recomandărilor privind mediul de viață al populației din anul 1997 și este aprobat printr-un act cu forță juridică egală cu cel prin care au fost aprobate Normele, respectiv ordin de ministru, astfel că dispozițiile aplicabile în materia însoririi clădirilor de locuințe sunt cele din actul normativ ulterior, adică din Normativul privind proiectarea clădirilor de locuințe NP 057-02.
Prejudiciul invocat de reclamante referitor la vătămarea sănătății nu a fost dovedit.
În ceea ce privește securitatea la incendiu, prin adresa nr._/30.06.2010 emisă de ISU „Dealu Spirii” al Municipiului București i s-a comunicat pârâtului că imobilul din . nu face obiectul avizării/autorizării privind securitatea la incendiu întrucât nu se află sub incidența prevederilor art. 1 din HG nr. 1739/2006.
Art. 1 din HG nr. 1739/2006 avea următorul conținut la data emiterii adresei nr._/30.06.2010 și la data emiterii autorizației de construire:
„Art. 1. - Se aprobă următoarele categorii de construcții și amenajări care se supun avizării și/sau autorizării privind securitatea la incendiu:
a) clădiri civile definite conform reglementărilor tehnice specifice domeniului securității la incendiu ca "înalte" sau "foarte înalte", indiferent de aria construită ori de destinație;
b) încăperi sau grupuri de încăperi, definite conform reglementărilor tehnice specifice domeniului securității la incendiu ca "săli aglomerate", amplasate în clădiri independente sau în clădiri cu funcțiuni mixte, indiferent de aria construită, regimul de înălțime ori destinație;
c) clădiri civile din categoriile de importanță excepțională și deosebită, încadrate conform legii, indiferent de aria construită, regimul de înălțime sau destinație;
d) clădiri din categoria monumentelor istorice la care se efectuează modernizări sau schimbări de destinație;
e) clădiri sau spații amenajate în clădiri cu funcțiuni mixte, având destinația de comerț, producție sau depozitare, cu aria desfășurată mai mare sau egală cu 600 m2;
f) spații amenajate în clădiri de locuit colective, având destinația de comerț, producție sau depozitare, indiferent de aria desfășurată;
g) clădiri sau spații amenajate în clădiri, având destinația de alimentație publică, cu aria desfășurată mai mare sau egală cu 200 m2;
h) construcții civile subterane sau spații publice amenajate la subsolul, demisolul, podul ori pe acoperișul tip terasă al clădirilor civile, indiferent de destinație, aria construită/desfășurată sau de numărul de persoane;
i) construcții pentru structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare de tipul: hoteluri, hoteluri-apartament, moteluri, hosteluri, minihoteluri, vile, bungalouri, cabane turistice, de vânătoare, de pescuit, sate de vacanță, campinguri, popasuri turistice, pensiuni turistice urbane și rurale, pensiuni agroturistice, locuințe turistice, inclusiv unitățile de alimentație din incinta acestora, indiferent de numărul de locuri;
j) clădiri pentru sedii ale autorităților publice, indiferent de aria construită;
k) clădiri sau spații amenajate în clădiri, având destinația de birouri, financiar-bancară, de asigurări și burse, cu aria desfășurată mai mare sau egală cu 600 m2;
l) clădiri sau spații amenajate în clădiri, având destinația de îngrijire a sănătății, indiferent de aria desfășurată și de numărul de locuri, cu excepția cabinetelor medicale individuale;
m) clădiri sau spații amenajate în clădiri, având destinația pentru învățământ, supravegherea, îngrijirea sau cazarea/adăpostirea copiilor preșcolari, elevi, studenți, bătrâni, persoane cu dizabilități sau lipsite de adăpost, indiferent de aria construită;
n) clădiri sau spații, având destinația de gară, autogară, aerogară și stație de metrou, indiferent de aria desfășurată;
o) construcții pentru lăcașuri de cult și spații de cazare aferente, accesibile publicului sau destinate vieții monahale, indiferent de aria desfășurată sau de numărul de persoane, cu excepția caselor parohiale;
p) clădiri și amenajări sportive, cu capacitatea mai mare sau egală cu 200 de locuri pe scaune în interior ori mai mare sau egală cu 2.500 de locuri pe scaune în aer liber;
r) construcții pentru amenajări temporare pentru spectacole sau întruniri, cu capacitatea mai mare sau egală cu 200 de locuri ori având destinația comercială, cu suprafața mai mare sau egală cu 2.500 m2;
s) construcții pentru depozitare și sisteme de alimentare a consumatorilor cu gaze petroliere lichefiate, stocate în rezervoare/recipiente fixe sau grupuri de rezervoare/ recipiente fixe, precum și puncte de livrare către populație a buteliilor cu gaze petroliere lichefiate, indiferent de capacitatea de stocare/depozitare;
ș) stații publice de distribuție a carburanților pentru autovehicule, cu capacitatea de stocare mai mare sau egală cu 50 m3 pentru lichide petroliere, mai mare sau egală cu 3 m3 echivalent apă pentru gaze petroliere lichefiate, precum și stațiile transportabile de distribuție a carburanților la autovehicule, cu capacitatea de stocare/depozitare mai mare sau egală cu 30 m3;
t) clădiri sau spații amenajate în clădiri, destinate parcării publice și/sau întreținerii și reparării a peste 20 de autovehicule;
ț) sisteme, lucrări și rețele de alimentare cu apă pentru stingerea incendiilor în localități, platforme și parcuri industriale;
u) construcții, ferme și amenajări agrozootehnice cu aria construită mai mare sau egală cu 600 m2.”
Art. 6 din Regulamentul de verificare și expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuției lucrărilor și a construcțiilor, publica în M.Of. nr. 286/11.12.1995 nu impune verificarea securității la incendiu pentru clădirile cu mai mult de patru niveluri, prevăzând doar că «Verificarea tehnică de calitate a proiectelor se face pentru cerințele stabilite prin lege, diferențiat în funcție de categoria de importanță a construcției de către specialiști verificatori de proiecte, atestați potrivit legii. Proiectanții vor preciza în proiectele pe care le elaborează cerințele pe care acestea trebuie să le îndeplinească, pentru ca investitorul să poată apela la specialiștii verificatori de proiecte, atestați corespunzător, de la începutul elaborării proiectului. Verificarea la cerința "Rezistență și stabilitate" este obligatorie pentru toate construcțiile, cu excepția prevăzută la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 10/1995».
Ca atare, afirmația expertului în arhitectură în sensul că era necesară o verificare pentru cerința securitate la incendiu, construcția autorizată fiind o clădire mai mare de patru niveluri, este nefondată.
În consecință, tribunalul a apreciat că cererea reclamantelor de anulare a autorizației de construire este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o.
La data de 06.01.2014 expertul P. M. E. a depus o cerere de majorare a onorariului de la 1.200 lei la 3.200 lei (filele 384-385).
După depunerea răspunsului la obiecțiuni, la data de 24.03.2014, expertul P. M. E. a depus o nouă cerere de majorare a onorariului până la suma de 4.456 lei (filele 573-574), aceasta fiind reiterată la 12.05.2014 (filele 697-698).
La data de 27.01.2014 expertul N. T. a depus o cerere de majorare a onorariului de la 1.200 lei la 6.000 lei (filele 540-541).
Având în vedere complexitatea lucrărilor efectuate de experți, inclusiv răspunsurile date de aceștia la obiecțiuni și la solicitările de lămuriri din partea instanței, volumul documentației studiate și notele depuse de experți cu privire la calculul onorariului definitiv și cheltuielile efectuate (filele 694 și 698), tribunalul a majorat onorariile celor doi experți, stabilind pentru expertul N. T. un onorariu definitiv de 4.800 lei (din nota de evaluare depusă la fila 694 nerezultând ce reprezintă diferența dintre onorariul solicitat de 6.000 lei și suma totală calculată de expert de 4.838 lei), iar pentru expertul P. M. E. un onorariu definitiv de 4.000 lei (în opinia tribunalului nefiind justificate sumele solicitate cu titlu de cheltuieli cu transportul, rechizite, copii, telefoane – fila 698).
În consecință, tribunalul a obligat reclamantele (la solicitarea cărora au fost efectuate expertizele) să plătească diferența de onorariu, astfel: 3.600 lei expertului N. T. și 2.800 lei expertului P. M. E..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele S. V. și S. G. solicitând modificarea sentinței recurate, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată, respectiv anulării autorizației de construire nr. 211-L/03.06.2011 emisă de Primăria S. 5 București și înlăturarea obligației lor de a plăti diferența de onorariu pentru experții N. T. și P. M. E..
În motivare, arată că sentința pronunțată în fond este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
1. Nu există acordul notarial al recurentelor-reclamante, în calitate de vecine ale construcției edificate în baza autorizației de construire, acord care era necesar în vederea emiterii autorizației, conform art. 27 din Normele metodologice aprobate prin Ordinul nr. 839/2009.
Autorizația de construire poate să cauzeze prejudicii recurentelor reclamante de natura celor prevăzute de art. 27 alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul nr. 839/2009, respectiv prejudicii privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătate a mediului și siguranța în exploatare.
Prin concluziile sale, expertul N. T. a precizat că sintagma „numai în cazul subzidirii” este depășită din punct de vedere tehnic întrucât orice alipire a unei construcții noi la o construcție existentă produce efecte care se extind în toată zona de influență. Instanța a interpretat într-o manieră proprie și subiectivă concluziile raportului de expertiză, prin care s-a stabilit că edificarea construcției poate cauza prejudicii și că era necesar acordul notarial al recurentelor-reclamante în calitate de vecine.
2. Emiterea autorizației de construire cauzează recurentelor reclamante prejudicii privind mediul, raportat la lipsa spațiilor verzi, situație în raport de care instanța de fond a interpretat greșit reglementările legale în vigoare și conținutul adresei nr. 1105/108/7.04.2008 emisă de Agenția Regională pentru Protecția Mediului. Conform adresei menționate, ar fi trebuit amenajată o suprafață a spațiilor verzi în procent de 30% din suprafața totală a terenului. În documentația tehnică anexă la autorizația de construire nu există informații cu privire la suprafața spațiilor verzi, iar din planurile anexă rezultă că nu există spații verzi. Instanța de fond a considerat în mod greșit că prin adresa în cauză nu s-a impus crearea unui spațiu verde în procent de 30 %, în condițiile în care potrivit art. 61 din Legea nr. 50/1991 măsurile specifice pentru protecția mediului stabilite prin actul administrativ al autorității competente pentru protecția mediului trebuie avute în vedere la elaborarea documentației tehnice și nu pot fi modificate prin procedura de autorizare ori prin autorizația de construire.
Făcând diferența, spațiul destinat accesului și circulației în incintă trebuia să ocupe doar 15 % din teren, procent care este cu mult depășit.
Pentru terenul situat în . se aplică prevederile PUZ aprobat prin HCGMB nr. 284/15.07.2009. PUZ-ul este valabil doar în condițiile avizelor solicitate prin avizul de urbanism nr. 1/1/7/16.01.2008, printre care și avizul nr. 1105/108/7.04.2008 al Agenției Regionale pentru Protecția Mediului.
HCGMB nr. 116/30.06.2011 și HCGMB nr. 127/30.08.2012 avute în vedere de către instanța de fond reglementează situații privind PUG al municipiului București, nicidecum condițiile de mediu caracteristice PUZ și sunt acte intrate în vigoare după emiterea autorizației de construire care face obiectul prezentului dosar.
În concluzie, nu a fost respectată condiția ARPM din adresa nr. 1105/108/7.04.2008, conform căreia suprafața spațiilor verzi trebuie să existe în procent de 30 % din suprafața totală a terenului.
3.Construirea imobilului de locuințe colective autorizat cauzează recurentelor reclamante prejudicii privind sănătatea, fiind afectat gradul de însorire al imobilului proprietatea lor situat în ., așa cum rezultă din raportul de expertiză realizat în cauză, nefiind respectate condițiile impuse de OMS nr. 536/1997 și având în vedere faptul că (așa cum a reținut expertul), sunt două ferestre posibil a fi afectate de clădirea în construcție, din perspectiva ordinului anterior citat, care se referă la aprobarea normelor de igienă referitoare la zonele de locuit. Concluziile raportului de expertiză contrazic adresa nr. 672/29.06.2010 a Direcției de Sănătate Publică a municipiului București prin care s-a prevăzut că proiectul construcției respectată normele de igienă și sănătate publică, inclusiv cele din OMS nr. 536/1997.
Motivarea primei instanțe conform căreia dispozițiile legale aplicabile în materia însorii clădirilor sunt cele prevăzute în Normativul 057-02 din 2002, iar nu cele din OMS nr. 536/1997, pe motiv că primul act normativ este ulterior, nu are nici un suport juridic, câtă vreme ambele reglementări sunt în vigoare. Prima instanță nu putea să înlăture aplicabilitatea OMS nr. 536/1997, câtă vreme însăși Direcția de Sănătate Publică a avut în vedere această reglementare, prin adresa nr. 672/29.06.2010.
4. Autorizația de construire atacată nu respectă înălțimea maximă admisă, așa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit, însă instanța de fond a considerat greșit calculul expertului și a efectuat un calcul propriu total eronat. Conform concluziilor expertului, H max. propus=19,85 m nu respectă H max =18 m, pentru P+4E+5E retras, admis prin PUZ- imobil de locuințe . și respectiv prin certificatul de urbanism nr. 371 L/25.05.2010.
5. Pot fi cauzate prejudicii imobilului proprietatea recurentelor din punctul de vedere al securității la incendii având în vedere lipsa verificării pentru cerința referitoare la securitatea la incendii, în condițiile în care clădirea are mai mult de 4 niveluri. Astfel, cerința era necesară a fi verificată din perspectiva capitolului II art. 6 din Regulamentul din 20 noiembrie 1995 de verificare și expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuției lucrărilor și a construcțiilor.
Avizul pentru prevenirea și stingerea incendiilor a fost solicitat prin certificatul de urbanism nr. 371 L /25.05.2010, însă cerința nu a fost respectată la eliberarea autorizației de construire. Au fost astfel încălcate prevederile art. 5 alin. 3 din Legea nr. 51/1991. Motivarea primei instanțe conform căreia avizul în cauză nu era necesar raportat la dispozițiile legale în vigoare este lipsită de fundament, câtă vreme prin certificatul de urbanism a fost solicitat acest aviz.
6. Există neconcordanțe între suprafața reală a terenului pentru care s-a eliberat autorizația de construire și cea menționată în documentația tehnică a autorizației, care, în pofida opiniei instanței de fond, reprezintă motiv de anulare a autorizației. Astfel, în avizul de urbanism nr. 1/1/7/16.01.2008 și în HCGMB nr. 284/2009 suprafața parcelei este menționată ca fiind de 478,32 mp, aceeași menționată și în rapoartele de expertiză întocmite de expert M. Ursachescu, în vreme ce autorizația de construire și certificatul de urbanism se referă la suprafața de 524,71 mp, iar extrasul de carte funciară la suprafața de 570 mp.
7. În ceea ce privește onorariul experților, acesta este nejustificat, raportat la expertizele întocmite. Mai mult, prima instanță se contrazice de vreme ce, pe de o parte, socotește justificate cererile de majorare a onorarilor, iar pe de altă parte, în considerentele sentinței, combate și consideră incorecte concluziile rapoartelor de expertiză.
În drept, sunt invocate prevederile art. 3041 C.pr.civ. și ale art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât P. S. 5 București solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând următoarele:
Cu privire la necesitatea acordului reclamantelor pentru emiterea autorizației, instanța de fond a reținut în mod corect că legea nu impune cerința acordului vecinilor pentru orice construcție nouă, ci numai pentru cele edificate adiacent sau în imediata vecinătate a construcțiilor proprietarilor vecini și numai dacă sunt necesare măsuri pentru protejarea acestora. În cauza dedusă judecății, pentru construcția autorizată la adresa din ., s-a prevăzut alipirea la calcan cu construcția de la nr. 7 (proprietari fiind G. M. T. și G. C., care au renunțat la judecata) și o retragere de 3,38-4 metri față de limita proprietății de la nr. 3 – proprietatea recurentelor reclamante, limită pe care se afla un gard care s-a prăbușit în urma efectuării lucrărilor.
Conform raportului de expertiză referitor la cuplarea imobilului din . cu imobilul vecin, clădirea care se va executa nu va influența clădirile existente și nici nu va presupune lucrări în afara proprietății de la nr. 5. Pe baza raportului de expertiză construcții administrat în cauză, prima instanță a reținut că nu autorizația de construire a fost greșit emisă, ci nerespectarea documentației tehnice a dus la producerea de prejudicii constatate prin expertiză.
PUZ-ul aprobat prin HCGMB nr. 284/15.07.2009 a fost adoptat fără aviz de mediu, potrivit art. 13 din HG nr. 1076/2004, deci nu s-a impus amenajarea unui spațiu verde de 30 % din suprafața totală de teren.
Reclamantele se limitează la a presupune că autorizația de construire a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor legale, fără a dovedi existența unor împrejurări concrete care să afecteze legalitatea actului atacat.
Prin întâmpinare, intimatul-pârât T. A. G. solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând următoarele:
Nici primăria și nici beneficiarul nu pot fi făcuți responsabili pentru modalitatea în care au fost făcute expertizele și studiile de specialitate sau pentru cum au fost interpretate normele legale în emiterea diverselor acorduri. Prin urmare, nici măcar nu ar fi trebuit luate în considerare obiecțiunile reclamantelor cu privire la aspecte care sunt cuprinse în acorduri care reprezintă acte administrative și care nu au fost atacate de reclamante. Aici intră obiecțiunea cu privire la spațiul verde, care este tranșată de acordul de la mediu, obiecțiunea cu privire la însorire, care este tranșată de acordul de la Ministerul Sănătății, obiecțiunea cu privire la stabilitate și acordul notarial, care este tranșată de acordul de la ISC și securitatea la incendii, tranșată de acordul de la pompieri.
Experta în specialitatea arhitectură nu putea emite o părere cu privire la acordul de mediu, cu privire la stingerea incendiilor și a acordului Ministerului Sănătății, deoarece nu are cunoștințele și acreditarea necesare pentru a efectua expertize în aceste specialități.
Cu privire la acordul vecinilor, acesta nu era necesar în raport de formularea art. 27 din Normele metodologice de aplicarea a Legii nr. 50/1991, în proiect neexistând nici un fel de măsuri de intervenție la clădirile vecinilor. Proiectul este avizat de inginer structurist, expert MLPAT, expert geotehnic, expert AF, verificator proiecte structura A1 și are și avizul ISC- instituția tehnică a statului în măsură să vizeze lucrărilor pentru rezistență și stabilitate și care nu și-ar fi dat avizul dacă ar fi trebuit obținut acordul vecinilor și acest acord nu ar fi fost prezentat. În plus, din probele cauzei a reieșit că dacă constructorul ar fi respectat cu exactitate proiectul tehnic nu s-ar fi produs niciun fel de prejudicii la imobilele vecine. Expertul judiciar N. T. a specificat clar că soluția este corectă și că nu era necesar acordul vecinilor.
Cât privește sintagma din art. 27 alin. 2 din Normele de aplicare a Legii nr. 50/1991 conform căreia acordul vecinilor este cerut dacă „construcția poate să cauzeze daune”, arată că aceasta nu înseamnă că acordul vecinilor este cerut și pentru ceea ce s-ar putea întâmpla din rea-voința, din cazuri fortuite, de forță majoră sau alte evenimente improbabile. O altă dovadă a faptului că proiectul a fost corect realizat, nepresupunând nici lucrări în afara terenului pe care se edifică construcția și nici degradări ale proprietăților vecine este și expertiza efectuată în dosarul penal nr. 640/P/2012.
Cu privire la prejudiciile cauzate mediului raportat la lipsa spațiilor verzi arată că acordul de mediu din 2008, depus la dosarul cauzei, nu poate fi luat în calcul pentru că nu este un înscris certificat de vreuna dintre părți. Chiar presupunând că acest acord ar exista, există și acordul de mediu din 2010, care specifică faptul că edificarea imobilului nu afectează mediul. În PUG se specifică ce parametrii se modifică prin PUZ nefiind menționat nici un fel de procent de înierbare, fapt care rezultă și din hotărârea CGMB care nu cuprinde nicio referire la înierbare. Experta în arhitectură nu analizat și proiectul de instalații care a fost prezentat în original, neobservând detaliile referitoare la terasa înierbată.
Privitor la însorire, presupunând prin absurd o viciere a însoririi imobilului reclamantelor, rezultă că acest fapt a fost analizat și reglementat prin PUZ, iar anularea acestuia nu a fost cerută. Există două definiții legale ale însoririi: în NP 057-02, care conform expertizei și necontestării reclamantelor este respectată fără echivoc și în OMS nr. 536/1997, care după părerea expertului P. M. nu este respectat. Or, cât privește respectarea însoririi definită prin OMS nr. 536/1997, acest aspect a fost tranșat de actul administrativ reprezentat de acordul Ministerului Mediului nr. 672/29.06.2010, care specifică explicit că este respectat ordinul și restul cerințelor specifice.
Mai mult, însorirea la care se referă ordinul este o recomandare și este aplicabilă atunci când rezultatul poate fi obținut. Expertul în specialitatea arhitectură nu are competența legală să analizeze acest aspect‚ iar calculele sale se bazează pe documente incomplete, puse la dispoziție de către reclamante. Pentru crearea modelului tridimensional exact pe baza căruia să fie prezentate concluziile referitoare la însorire trebuie să existe coordonate avizate de cadastru de la construcțiile existente, or, construcția reclamantelor nu avea întocmită documentație cadastrală la data efectuării expertizei. De asemenea, experta a preluat concluziile reclamantelor, nedovedite, referitoare la împrejurarea că ferestrele ce se presupune că sunt umbrite aparțin unor camere de locuit, când în realitate acestea sunt de la casa scării. Pe de altă parte, reducerea priveliștii și a luminii solare datorită edificării noii construcții nu se referă la un drept legitim al recurentelor-reclamante, care să împiedice edificarea construcțiilor.
Cu privire la H max admis, arată că a solicitat contraexpertiză cu privire la acest parametru vădit calculat greșit de către expert, iar prima instanță nu a admis contraexpertiza întrucât parametrul putea fi recalculat de instanță pe baza normei legale. Expertul, cu rea-voință și nesocotind obiectivul impus, a calculat un parametru H max care nu i-a fost cerut, nesocotind definirea înălțimii maxime a clădirilor din anexa 1 la Regulamentul general de urbanism al municipiului București, conform căreia înălțimea maximă a clădirilor exprimă în metrii și în număr de niveluri convenționale este înălțimea maximă admisă în planul fațadei, măsurată între teren și cornișe sau limita superioară a parapetului terasei. Parametrul H max, conform regulamentului, est direct proporțional nu numărul de nivele supraterane, fiind egal cu numărul de nivele x 3 m (înălțimea convențională pe nivel) plus 1 m. Clădirea respectă acest parametru deoarece nivele au înălțimea de 3 m la parter și 2,8 m la celelalte etaje. Rezultă că indicatorul de respectat pentru 4 nivele neretrase este de 18 m, adică mai mult cu 2 m față de standardul din PUG.
În ceea ce privește eventualele prejudicii cu privire la securitatea la incendiu, experta nu a analizat proiectul de instalații, care este aprobat de doi verificatori MLPAT, inclusiv pentru securitatea la incendii.
Cât privește neconcordanțele din acte referitoare la suprafața terenului raportat la situația reală, acestea sunt inerente întrucât actele de proprietate datează din 1920 și nu există bază comună cadastru-fisc-notariate.
Analizând recursul prin prisma criticilor invocate, Curtea în constată nefondat, pentru următoarele motive:
1. Prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică în raport de motivul cererii în anulare, reiterat prin cererea de recurs, care se referă la lipsa acordului notarial al recurentelor reclamante, în calitatea de proprietare ale imobilului vecin construcției edificate, în vederea emiterii autorizației de construire nr. 211-L/3.06.2011. Astfel, potrivit art. 27 alin. 1 lit. a) și alin. 2 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul MDRL nr. 839/2009, acordul vecinilor în vederea emiterii autorizației de construire este prevăzut pentru construcțiile noi, amplasate adiacent construcțiilor existente sau în imediata lor vecinătate și numai dacă sunt necesare măsuri de intervenție pentru protejarea acestora, prin aceasta înțelegându-se cazurile în care, prin ridicarea noii construcții, pot fi cauzate construcțiilor existente adiacent sau în imediata vecinătate, prejudicii privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la incendiu, igiena, sănătatea și mediul ori siguranța în exploatare, cauzele acestor situații putând fi alipirea la calcan, fundarea la o cotă mai adâncă decât cea a tălpii fundației construcției existente sau afectarea gradului de însorire.
Se constată astfel că textul normativ invocat impune obținerea acordului vecinilor în cazul întrunirii cumulative a două condiții și anume, amplasarea construcției noi adiacent sau în imediata vecinătate a celor existente și stabilirea necesității măsurilor de intervenție pentru protejarea construcțiilor existente.
Deși în cauză este îndeplinită prima dintre condiții, cea de-a doua nu este îndeplinită, așa cum a reținut și prima instanță.
Astfel, în susținerea acestui motiv de recurs, recurentele s-au referit la prejudiciile privind rezistența mecanică și stabilitatea, securitatea la incendiu, sănătatea și mediul, precum și siguranța în exploatare. Cât privește rezistența mecanică și stabilitatea, recurentele invocă raportul de expertiză în specialitatea rezistență și stabilitate pentru construcții civile, întocmit de expertul tehnic judiciar N. T.. Recurentele se referă în mod nefondat la interpretarea într-o manieră subiectivă de către prima instanță a concluziilor acestei expertize. Curtea constată că este în afara oricărui dubiu că expertul a concluzionat (așa cum rezultă, în parte, din conținutul raportului de expertiză tehnică judiciară inițial redactat, precum și, mai ales, din conținutul răspunsului la obiecțiunile formulate de intimatul-pârât T. A. G.) că documentația tehnică/proiectul care a stat la baza emiterii autorizației de construire, în cazul în care ar fi fost respectată nu putea cauza imobilului proprietatea recurentelor reclamante situat în . prejudicii de natura celor prevăzute de art. 27 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, întrucât proiectul a respectat recomandările expertizei MLPAT și a conținut planuri referitoare la sprijinirea săpăturilor pe hotar. Expertul a arătat că dacă acest tip de sprijinire ar fi fost realizat efectiv, situație în care nu ar fi fost posibilă săpătura cu utilaj generator de vibrații, nu s-ar fi produs prejudiciile constatate în raportul de expertiză inițial redactat. Prin urmare, prejudiciile constatate (producerea surpării zidului/gardului despărțitor între proprietăți și deteriorările imobilului din .) s-au datorat exclusiv modalității de execuție a săpăturilor, iar nu concepției de realizare a acestor săpături conform documentației tehnice care a stat la baza emiterii autorizației de construire.
În concluzie, din această perspectivă, în mod legal și temeinic prima instanță a reținut că autorizația de construire a putut fi emisă fără a fi solicitat acordul vecinilor.
2. Cât privește cauzarea prejudiciilor privind mediul raportat la lipsa spațiilor verzi, Curtea constată că susținerile reclamantelor nu pot fi subsumate prevederilor art. 27 din Ordinul nr. 839/2009 și caracterul nefondat al criticilor aduse argumentelor reținute de către prima instanță cu privire la caracterul informativ al adresei nr. 1105/108/7.04.2008 a Agenției Regionale pentru Protecția Mediului și la lipsa unui temei legal din care să rezulte obligativitatea emiterii autorizației de construire sub condiția creării și întreținerii corespunzătoare a unui spațiu verde în suprafață de cel puțin 30 % din suprafața totală a parcelei afectate proiectului.
Astfel, Curtea reține că în mod legal și temeinic prima instanță a constatat că scopul adresei ARPM București a fost acela de a stabili că PUZ-imobil de locuințe București sector 5 . va fi supus procedurii de adoptare fără aviz de mediu, iar referirea la suprafața spațiilor verzi în procent de 30% nu poate fi disociată de sintagma „conform reglementărilor în vigoare”, menționată în cuprinsul adresei, care trimite, deci, la obligațiile referitoare la amenajarea spațiilor verzi cuprinse în reglementările în vigoare. Corect a reținut prima instanță că PUZ-ul a fost adoptat fără aviz de mediu și că nu s-a invocat o reglementare legală în vigoare care să stabilească obligația de creare și, respectiv, întreținere a unui spațiu verde cu suprafață de cel puțin 30 % din suprafața totală a parcelei afectate proiectului, Programul integrat de gestionare a calității aerului în municipiul București aprobat prin HCGMB nr. 347/2008 nefiind un act normativ.
3.Cât privește prejudiciile referitoare la sănătate, rezultând din afectarea gradului de însorire al imobilului proprietatea reclamantelor, motivele de recurs sunt nefondate, prima instanță procedând la o corectă interpretare și evaluare atât normelor legale incidente, cât și a probelor administrate în cauză. Astfel, având în vedere că există două reglementări cu forță juridică egală, care se referă la recomandări referitoare la proiectarea clădirilor de locuințe din perspectiva asigurării însorii acestora, respectiv OMS nr. 536/1997 și Normativul NP 05-02/2002, în mod corect s-a dat prevalență actului normativ ulterior, adică Normativului NP 05-02/2002, în raport de prevederile căruia expertiza în specialitatea arhitectură a concluzionat că este respectat gradul de însorire al imobilului din .. Pe de altă parte, conform răspunsului expertului P. M. la obiecțiunile formulate de intimatul-pârât T. G. A., afectarea gradului de însorire al clădirii de la nr. 3, chiar din perspectiva OMS nr. 536/1997, este „posibilă” pentru două dintre ferestrele clădirii, iar nu un fapt cert.
În concluzie, în mod corect prima instanță a reținut că nu este dovedit de către reclamante un prejudiciu referitor la vătămarea sănătății.
4.Cât privește nerespectarea înălțimii maxime admise prevăzută de certificatul de urbanism și de PUZ pentru noua construcție, în mod corect prima instanță a înlăturat calcul efectuat de expertul în specialitatea arhitectură, raportându-se la modul de calcul al acestui indicator urbanistic (utilizat de altfel și de către expert) indicat în Anexa 1 a RLU- Definiții ale termenilor utilizați în Regulamentul Local de Urbanism al municipiului București, rezultând H max = 17,65 m, întrucât înălțimea maximă a clădirilor se obține prin măsurători în planul fațadei, etajul 5 neintrând în calcul întrucât este retras (deci, nu este în planul fațadei). Prin urmare, autorizația de construire respectă înălțimea maximă admisă, care este de 18 m.
5. Cât privește prejudiciile din punctul de vedere al securității la incendii, în mod legal și temeinic prima instanță a dat prevalență conținutului adresei nr._/30.06.2010 a ISU Dealu Spirii al municipiului București, prin care s-a comunicat beneficiarului autorizației că imobilul nu face obiectul avizării/autorizării privind securitatea la incendiu, această adresă fiind în concordanță cu prevederile art. 1 din HG nr. 1739/200, în forma în vigoare la data emiterii adresei. De asemenea, nici Regulamentul de verificare și expertizare tehnică de calitate a proiectelor, a execuției lucrărilor și a construcțiilor, publicat în M.Of. nr. 286/1995 nu se referă, în art. 6, la condiția invocată în raportul de expertiză în specialitatea arhitectură, de verificare a securității la incendiu pentru clădirile cu mai mult de patru niveluri. Având în vedere că autoritatea îndrituită să emită un aviz privitor la securitatea la incendiu a comunicat solicitantului de autorizație că nu este necesar un astfel de aviz, comunicare care concordă cu cadrul normativ în vigoare, rămâne nerelevantă împrejurarea că prin certificatul de urbanism a fost solicitat acest aviz.
6. Cât privește invocatele neconcordanțe între suprafața reală a terenului pe care se realizează construcția și cea din actele de proprietate, aceste neconcordanțe sunt nerelevante în analiza legalității emiterii autorizației de construire, câtă vreme aceasta și documentația tehnică aferentă au avut în vedre suprafața reală a parcelei, de 478,32 mp.
7. Cât privește onorariile experților, este nejustificată susținerea recurentelor referitoare la existența unei contradicții între combaterea de către prima instanță a concluziilor rapoartelor de expertiză și aprecierea caracterului justificat al cererilor de majorare a onorariilor, întrucât stabilirea onorariilor definitive ale experților judiciari a avut în vedere criteriile concludenței probelor și activității îndeplinite de experți în cauză, corect apreciată de prima instanță. Cât privește evaluarea concluziilor experților, aceasta reprezintă o chestiune distinctă, care privește analiza fondului cererii de chemare în judecată.
Pentru toate aceste argumente, constatând că motivele de recurs invocate și care se încadrează în cazurile prevăzute de art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.pr.civ. (1865) sunt nefondate, Curtea va respinge recursul, în consecință.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentele-reclamante S. V. și S. G., ambele cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la S.C.P.A. Igor O. și Asociații, în București, .. 15, birou 1, tronson C, parter, sector 4, împotriva sentinței civile nr. 3778/21.05.2014, pronunțată de Tribunalul București, Secția a II-a C. administrativ și fiscal, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți T. A. G., cu domiciliul în București, ., ., . și P. S. 5 București, cu sediul în București, .. 29-31, sector 5, având ca obiect „anulare act administrativ”, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 27 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
M. N. | B. L. PATRAȘ | E. C. V. |
GREFIER |
F. E. B. |
Red. V.E.C./Tehnored. B.A.I./2 ex.
Jud. fond S. S. C.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4066/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Decizia nr. 2889/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
