Despăgubire. Decizia nr. 7179/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7179/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 08-10-2014 în dosarul nr. 4560/2/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 7179
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 08 octombrie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. M. P.
JUDECĂTOR - M. D.
JUDECĂTOR - A. M.
GREFIER - A. M. C.
Pe rol soluționarea revizuirii promovată de revizuenta H. M. P. împotriva deciziei civile nr. 26/06.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR, având ca obiect “despăgubire - dec.26./06.01.2014”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns revizuenta prin avocat I. L. cu împuternicire avocațială la dosar – fila13, lipsind intimata.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează faptul că:
- în data de 02.09.2014, prin serviciul registratură, revizuenta a depus cererea de revizuire în 2 exemplare și împuternicire avocațială ;
- în data de 07.10.2014, prin serviciul registratură, intimata a depus cerere prin care solicită comunicarea motivelor de revizuire, delegație de reprezentare și un set de înscrisuri ;
- a fost atașat dosarul nr._ * conform dispozițiilor instanței ;
- în data de 03.10.2014, s-a procedat la comunicarea cererii de revizuire către intimată prin fax.
Curtea aduce la cunoștința revizuentului faptul că s-a procedat, din oficiu, la data de 03.10.2014, la comunicarea cererii de revizuire către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor conform dovezilor existente la dosar – filele 15 și 16.
În continuare, Curtea acordă cuvântul asupra cererii de amânare formulată de intimată pentru comunicarea motivelor de revizuire.
Apărătorul revizuentei învederează că dacă la dosar există dovada că cererea de revizuire a fost comunicată prin fax, solicită respingerea cererii ca lipsită de obiect.
Curtea respinge cererea de amânare formulată de intimată pentru comunicarea motivelor de revizuire, constatând că din dovezile existente la dosar, filele 15 și 16, rezultă că s-a procedat deja la comunicarea respectivelor motive de revizuire pe fax.
La solicitarea instanței, dacă știe unde este dosarul administrativ care a fost restituit în data de 16.04.2012 la Primăria Municipiului București și dacă are cunoștință unde este în prezent, apărătorul revizuentei învederează că nu are cunoștință unde se află acesta în prezent.
Nefiind cereri de formulat sau probe noi de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire.
Apărătorul revizuentei solicită admiterea în principiu. Arată că cererea este admisibilă în principiu, a contestat la Curtea Constituțională norma de drept declarată neconstituțională, norma fiind declarată neconstituțională a fost determinantă în soluționarea cauzei, motivarea instanței s-a bazat pe legea care era în vigoare, art. 34 raportat la art. 4, iar hotărârea pronunțată de instanța de recurs a fost pronunțată prin evocarea fondului, în sensul că instanța învestită cu judecarea recursului a analizat probele administrate și raporturile dintre părți.
Curtea acordă cuvântul și pe fondul cererii de revizuire.
Apărătorul revizuentei solicită admiterea cererii de revizuire, respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală. Arată că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Depune concluzii scrise.
În temeiul dispozițiilor art. 150 C.pr.civ., Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 26/06.01.2014 pronunțată în dosarul nr._ * de Curtea de Apel București - Secția a VIII a contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea de sesizare a Curții Constituționale, dispunându-se prin urmare sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 4, art. 34 alin. 1 și art. 35 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, fiind respinsă cererea de suspendare a cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate ca neîntemeiată.
Prin aceeași decizie a fost calificată excepția prematurității invocată de recurentă ca fiind motiv de recurs de ordine publică, a fost admis recursul și a fost modificată în tot sentința civilă recurată în sensul că a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei decizii, intimata reclamantă H. M. P. a formulat cerere de revizuire solicitând admiterea acesteia, modificarea în tot a deciziei civile nr. 26/06.01.2014 dispunând în acest sens respingerea recursului ca nefondat.
Motivarea cererii a fost întemeiată pe Decizia Curții Constituționale nr. 269/2014, iar în drept au fost invocate disp. art. 322 - 328 vechiul Cod proc. Civ., disp. L.554/2004, disp. art. 1 din Primul Protocol adițional la CEDO, disp. art. 6 și 13 din CEDO.
Intimata C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Pentru primul termen de judecată, a fost atașat dosarul în care a fost pronunțată decizia vizată de cererea de revizuire, nr._ *.
Analizând actele dosarului, Curtea constată următoarele:
Asupra admisibilității în principiu a cererii de revizuire
Potrivit disp. art. 322 pct. 10 C.pr.civ.:
„Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: …
10. dacă, după ce hotărârea a devenit definitivă, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare”.
Conform disp. art. 324 „Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: …
Pentru motivele prevăzute la art. 322 pct. 9 și 10, termenul este de 3 luni de la data publicării hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului, respectiv a deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I”.
Prin sentința civilă nr. 596/30.01.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, a fost admisă acțiunea formulată de către reclamanta H. M. P. în contradictoriu cu pârâtul STATUL ROMÂN – PRIN C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR, pârâta C.C.S.D. fiind obligată să desemneze un evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare în vederea stabilirii măsurilor reparatorii prin echivalent în dosarul întocmit pe numele reclamantei sub nr._/CC și ulterior, în termen de 60 de zile de la definitivarea evaluării, să emită pe numele reclamantei decizia reprezentând titlul de despăgubire sub sancțiunea plății unor daune cominatorii în cuantum de 200 lei/zi de întârziere începând cu a 60 - a zi de la rămânerea irevocabilă a prezentei sentințe.
Recursul promovat de pârâtă împotriva acestei sentințe a fost admis prin decizia ce face obiectul prezentei cereri de revizuire, decizia nr. 26/06.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ *, cu o motivare întemeiată în esență pe dispozițiile Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, act normativ care reglementează o nouă procedură administrativă de stabilire și acordare a măsurilor reparatorii în cazul imposibilității de restituire în natură a imobilelor preluate abuziv.
S-a constatat că, în actualul context legislativ, care presupune parcurgerea anumitor etape și care instituie anumite termene, procedură fundamental distinctă reglementării anterioare, se impune reținerea caracterului justificat al refuzului recurentei pârâte de a proceda la continuarea și la finalizarea procedurii administrative în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005.
Reținând aceste aspecte, precum și termenele instituite de noua lege, incidente speței în temeiul dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 165/2013, inclusiv termenul prev. de art. 34 din același act normativ, instanța a admis recursul și a modificat în tot sentința civilă recurată în sensul că a fost respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
Prin Decizia Curții Constituționale nr. 269/07.05.2014, publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 513/09.07.2014, a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată în Dosarul nr.5._ * al Curții de Apel București — Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr.24._ al Tribunalului Cluj — Secția civilă și în Dosarul nr.6._ al Tribunalului D. — Secția de contencios administrativ și fiscal, constatându-se că prevederile art.4 teza a doua din Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art.34 alin.(1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii.
În privința acelorași dispoziții legale a fost invocată de către intimata-reclamantă excepția de neconstituționalitate în cadrul dosarului nr._ *, astfel că este îndeplinită cerința legală a pronunțării de către Curtea Constituțională asupra excepției invocate în acea cauză, declarând neconstituțională legea, ordonanța ori o dispoziție dintr-o lege sau dintr-o ordonanță care a făcut obiectul acelei excepții ori alte dispoziții din actul atacat, care, în mod necesar și evident, nu pot fi disociate de prevederile menționate în sesizare (art. 322 pct. 10 C.pr.civ.).
Împrejurarea că Decizia de admitere a excepției de neconstituționalitate nr. 269/2014 a fost pronunțată într-un alt dosar, nu justifică pronunțarea unei alte soluții.
Aceasta întrucât excepția de neconstituționalitate ridicată cu privire la dispozițiile art. 4 teza a II-a rap. la art. 34 alin. 1 în dosarul nr._ * a devenit inadmisibilă, ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 269/2014.
Potrivit dispozițiilor art. 147 alin. 1 și 4 din Constituție:
„(1) Dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare, precum și cele din regulamente, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
…
(4) Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.
Se mai observă deopotrivă că cererea de revizuire este formulată la data de 10.07.2014, anterior publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial, cu respectarea deci a termenului legal, mai sus evocat.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite cererea de revizuire formulată de revizuenta H. M., calea de atac extraordinară promovată de aceasta fiind admisibilă, astfel că se impune rejudecarea recursului promovat de recurenta-pârâtă.
Asupra recursului promovat de recurenta-pârâtă CNCI
Deși fosta lege incidentă speței, Legea nr. 247/2005, Titlul VII, nu prevedea un termen în care să fie parcursă fiecare etapă și respectiv soluționat în tot dosarul, Curtea apreciază că aceste apărări nu pot fi primite, în contextul în care se solicită despăgubiri în temeiul unei dispoziții emise la data de 11.04.2007 și în care dosarul reclamantei a fost înregistrat pe rolul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în anul 2009 sub nr._/CC, fără a fi fost rezolvat nici până la această dată, 08.10.2014, data soluționării prezentului recurs.
În raport de acestea, Curtea apreciază că intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul preluat abuziv conferă consistență concluziei încălcării principiului soluționării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind luate în calcul atât complexitatea etapelor procedurale, cât și celelalte criterii de apreciere a termenului rezonabil.
Volumul de activitate pe care îl presupune numărul mare al dosarelor în competența instituției nu justifică amânarea soluționării cauzelor sine die, astfel că în speță este întemeiată considerarea că drepturile reclamantei au fost încălcate, mai ales în condițiile în care acesteia nu i se poate imputa vreo culpă pentru amânarea instrumentării dosarului.
Cu privire la excepția prematurității cererii de chemare în judecată invocată de recurentă, dar și cu privire la fondul litigiului dedus judecății, Curtea are în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 269/07.05.2014, conform aspectelor mai sus menționate, cu ocazia analizării admisibilității în principiu a cererii de revizuire.
Curtea reține această decizie, considerentele expuse de instanța de contencios constituțional, în special punctele 28 - 32 din menționata decizie, respectiv:
„28. În acest sens, Curtea reține că, pentru a contracara riscul menționat al apariției unui dezechilibru procesual și pentru a conferi, în același timp, eficacitate măsurilor de finalizare a procesului de restituire a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, instanța de contencios administrativ sesizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 va trebui să pronunțe — în acord cu dispozițiile art. 18 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 care precizează soluțiile pe care le poate da instanța — o hotărâre prin care să instituie în sarcina Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor obligația de a verifica existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, de a aprecia cu privire la întinderea acestuia și de a evalua despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora. C. Națională pentru Compensarea Imobilelor va trebui să ducă la îndeplinire obligațiile impuse de instanță în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, astfel cum prevede art.24 alin. (1) din Legea nr.554/2004.
29. Curtea reține, totodată, că, prin constatarea constituționalității prevederilor art.34 alin.(1) din Legea nr. 165/2013 în interpretarea dată acestora prin prezenta decizie, se valorifică premisele legale existente pentru soluționarea definitivă, cu celeritate, a cauzelor aflate pe rolul instanțelor de contencios administrativ la data intrării în vigoare a legii. Astfel, potrivit art.24 alin.(1) din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, „Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”. Ulterior, decizia Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor poate fi atacată, potrivit art.35 alin.(1) din Legea nr.165/2013, la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
30. Prin urmare, se ajunge ca, în principiu, dreptul persoanei care se consideră îndreptățită să fie examinat pe fond de instanța civilă într-un termen rezonabil, constituit din termenul pentru emiterea de către C. Națională pentru Compensarea Imobilelor a deciziei de compensare prin puncte — de cel mult 30 de zile, conform art.24 alin.(1) din Legea nr. 554/2004 — la care se adaugă termenul de 30 de zile de la comunicarea deciziei de compensare în puncte în care aceasta poate fi atacată, în temeiul art.35 alin.(3) din Legea nr. 165/2013 care conferă instanței civile competența de a tranșa litigiul, stabilind că aceasta se va pronunța asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și va dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile Legii nr.165/2013.
31. Prin această succesiune procedurală se ajunge la eficientizarea mecanismului de acordare de măsurilor reparatorii și la realizarea scopului declarat al Legii nr.165/2013, acela de finalizare a procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist.
32. Așadar, în ce privește litigiile aflate deja pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a Legii nr.165/2013, judecătorul cauzei va trebui să urmărească păstrarea echilibrului procesual, care poate fi grav afectat printr-o interpretare neconstituțională a noii reglementări. În jurisprudența sa, Curtea a statuat că rolul său este acela de a stabili dacă prevederile de lege criticate sunt constituționale, dar și dacă interpretările ce se dau acestora respectă exigențele Constituției, astfel că, în măsura în care textului de lege criticat i se poate conferi o interpretare constituțională, Curtea va constata constituționalitatea dispoziției legale în această interpretare și va exclude de la aplicare orice alte interpretări posibile. În acest sens sunt deciziile nr.223 din 13 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.256 din 18 aprilie 2012, sau nr.448 din 29 octombrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.5 din 7 ianuarie 2014. Ca atare, Curtea va admite excepția de neconstituționalitate și va constata că dispozițiile art.4 teza a doua din Legea nr.165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art.34 alin.(1) din aceeași lege nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii. Argumentul decisiv pentru pronunțarea unei astfel de soluții îl constituie încălcarea dreptului la un proces echitabil prin nesocotirea egalității armelor între părțile aflate în litigiu în cazul în care instanțele ar interpreta art.34 alin.(1) din Legea nr.165/2013 în sensul că noile termene s-ar aplica și litigiilor aflate pe rolul instanțelor la data intrări în vigoare a legii”.
Prezenta instanță va face aplicarea acestei decizii, care este obligatorie conform disp. art. 147 alin. 4 din Constituție și art. 31 alin. 1 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, constatând incidența acesteia atât în raport de obiectul cauzei cât și în raport de împrejurarea că litigiul, promovat la data de 01.11.2011, era pendinte la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp. art. 327 raportat la disp. art. 304 pct. 9 și art. 312 C.pr.civ., Curtea va schimba în parte Decizia civilă nr. 26/06.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII – a C. în dosarul nr._ * și rejudecând: va admite recursul și va modifica în parte sentința civilă recurată în sensul că va admite în parte acțiunea, va obliga pârâta ca în cadrul dosarului nr._/CC să verifice existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, să aprecieze cu privire la întinderea acestuia și să evalueze despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și să emită decizia de compensare în puncte a acestora, în situația imposibilității restituirii în natură a imobilului, în cel mult 30 de zile de la data pronunțării prezentei decizii.
Astfel, în raport de considerentele deciziei instanței de contencios constituțional, va obliga pârâta ca în cadrul dosarului nr._/CC să verifice existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, să aprecieze cu privire la întinderea acestuia și să evalueze despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și să emită decizia de compensare în puncte a acestora, în situația imposibilității restituirii în natură a imobilului, în cel mult 30 de zile de la data pronunțării prezentei decizii.
De asemenea, Curtea va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii ca neîntemeiată, reținând în acest sens că acest capăt de cerere nu este motivat nici în fapt și nici în drept.
Totodată, Curtea reține că aplicarea sancțiunii prev. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/ 2004 presupune existența unei hotărâri judecătorești irevocabile neexecutate de bunăvoie de debitor în termenul de 30 de zile; cum nu se poate prezuma o astfel de neexecutare viitoare, principiul respectării hotărârilor judecătorești irevocabile și al executării de bunăvoie a acestora de către debitori prevalează, astfel că o astfel de solicitare este neîntemeiată.
Nu în ultimul rând, pentru ipoteza în care reclamanta a avut în vedere dispozițiile art. 18 alin. 5 din Legea nr. 554/2004, soluția de respingere a pretențiilor se impune întrucât nesoluționarea dosarului administrativ și respectiv a pretențiilor reclamantului a fost determinată în primul rând de intervenția unor evenimente legislative succesive, care au avut menirea de a temporiza executarea obligațiilor legale ale pârâtei.
Curtea va menține celelalte dispoziții ale deciziei civile, respectiv cele privitoare la admiterea cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 4, art. 34 alin. 1 și art. 35 alin. 2 din Legea nr. 165/2013, la respingerea cererii de suspendare a cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate și la calificarea excepției prematurității invocată de recurentă ca fiind un motiv de recurs de ordine publică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de revizuire promovată de revizuenta H. M. P. cu domiciliul ales la av. I. L. – București, .. 36, ., sector 1, împotriva deciziei civile nr. 26/06.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR cu sediul în București, Calea Floreasca nr. 202, sector 1.
Schimbă în parte Decizia civilă nr. 26/06.01.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII – a C. în dosarul nr._ * și rejudecând:
Admite recursul.
Modifică în parte sentința civilă recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta ca în cadrul dosarului nr._/CC să verifice existența dreptului de proprietate asupra imobilului revendicat, să aprecieze cu privire la întinderea acestuia și să evalueze despăgubirile cuvenite în cazul în care, după examinarea dosarului, aceasta ajunge la concluzia că solicitantul este titularul dreptului de proprietate, precum și să emită decizia de compensare în puncte a acestora, în situația imposibilității restituirii în natură a imobilului, în cel mult 30 de zile de la data pronunțării prezentei decizii.
Respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata daunelor cominatorii ca neîntemeiată.
Menține celelalte dispoziții ale deciziei civile.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 08 octombrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. M. P. M. D. A. M.
GREFIER
A. M. C.
Red. MD / 2 ex. – 13.11.2014
Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C.
Jud. dec. rec.: M. D., A. V., M. M. P.
| ← Pretentii. Decizia nr. 8005/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 6550/2014. Curtea de... → |
|---|
