Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3951/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3951/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 19-05-2014 în dosarul nr. 37868/3/2012
Dosar nr.:_ |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.: 3951
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 19.05.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. M. F.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: I. C.G.
GREFIER: P. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-reclamantă M. M., împotriva sentinței civile nr. 5739 din data de 21.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX – a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații – pârâți U. S. HARET, M. EDUCAȚIEI, NAȚIONALE și intimatul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurneta – reclamantă personal, legitimată cu CI . NR._, lipsind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței de judecată faptul că, la data de 21.02.2014, intimatul – chemat în garanție M. Educației Naționale a depus la dosarul cauzei întâmpinare, iar, la data de 24.02.2014, intimata - pârâtă U. S. HARET depune la dosar întâmpinare.
Recurenta – reclamantă depune la dosarul cauzei taxa de timbru de 4 lei și timbrul judiciar de 0.30lei . Curtea constată legal timbrată cererea de recurs și dispune comunicarea întâmpinărilor Ministerului Educației Naționale și Universității S. Haret, recurentei – reclamante.
La interpelarea instanței, recurenta-reclamantă arată că nu mai are cereri noi de formulat și nici nu mai solicită administrarea altor probe.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fond.
Recurenta – reclamantă solicită admiterea cererii de recurs și modificarea sentinței pronunțate de Tribunalul București.
Curtea, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 5739 din 21.11.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta M. M. împotriva pârâtei U. S. Haret prin care solicitase obligarea pârâtei la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului la diplomă, precum și chemarea în garanție a MECTS prin care se solicitase obligarea chematului în garanție să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență.
În motivarea sentinței tribunalul a reținut următoarele:
Reclamanta s-a înscris în anul 2006 la Facultatea de marketing și afaceri internaționale din cadrul pârâtei U. S. Haret, specializarea marketing, forma de învățământ frecvență redusă, astfel cum reiese din susținerile acesteia cuprinse în motivarea acțiunii dar și din cuprinsul adeverinței de la fila 6 dosar C..
Potrivit adeverințelor eliberate de pârâta U. S. Haret, filele 5 și 6 dosar C., reclamanta a obținut titlul de licențiat în marketing, promovând examenul de licență din sesiunea iulie 2009, în adeverințe menționându-se că pârâta, având învățămînt de zi autorizat sau acreditat, poate organiza învățământ la distanță și cu frecvență redusă, potrivit art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995.
Din analiza reglementărilor relevante în speță, rezultă că nici la momentul înscrierii reclamantelor în anul I de studii și nici la momentul finalizării studiilor pârâta U. S. Haret nu era acreditată sau autorizată provizoriu pentru cursuri la specializarea marketing, forma de învățământ FR.
Astfel, aceasta nu se regăsește ca fiind autorizată provizoriu sau acreditată la forma de învățămînt ID pentru specializarea anterior menționată în niciuna dintre hotărârile în care sunt prevăzute expres și limitativ structurile instituțiilor de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu și specializările din domeniile studiilor universitare de licență, si anume H.G. nr. 1609/2004, anexa 2, pct. 6, H.G. nr. 916/2005, anexa 1, lit. B, pct. 6, H.G. nr. 676/2007, anexa 3, pct. 6, H.G. nr. 635/2008, anexa 3, pct. 6, H.G. nr. 749/2009, anexa 3, pct. 30.
Conform actelor normative anterior menționate, pentru Facultatea de marketing și afaceri internaționale din cadrul Universității S. Haret, specializarea matketing nu este prevazută forma de învățămînt FR.
Nu pot fi primite susținerile pârâtei U. S. Haret în sensul că forma de învățământ FR putea fi organizata întrucât universitatea avea învățămînt de zi autorizat sau acreditat. Este adevărat că art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 prevedea că formele de învățămînt FR și ID se pot organiza de instituțiile de învățămînt superior care au cursuri de zi. Legea impunea condiția premisă ca instituția să poată organiza cursuri la formele ID și FR numai dacă la specializarea respectivă există și cursuri de zi. Însă nu era suficient pentru legala funcționare a acestor forme de învățămînt ca instituția respectivă să aibă cursuri de zi, ci era necesar ca pentru ID sau FR să se parcurgă și procedura de acreditare provizorie, după cum a statuat și Î.C.C.J., prin decizia nr. 3306/8.06.2011.
Potrivit art. 103 alin. 2 din Legea nr. 84/1995, instituțiile și unitățile de învățământ particular acreditate fac parte din sistemul național de învățământ și educație și se supun dispozițiilor legii învățămîntului.
De asemenea, prin Legea nr. 443/2002, s-a înființat U. S. Haret, iar la art. 3 din acest act normativ se prevede că, după . legii, în structura Universității S. Haret din București vor intra și facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii.
Modalitatea de acreditare si autorizare provizorie a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și, ulterior, prin O.U.G. nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
Potrivit prevederilor art. 17 din H.G. nr. 1011/2001 privind organizarea și funcționarea învățământului la distanță și a învățământului cu frecvență redusă în instituțiile de învățământ superior, „Procedura de evaluare academică a programelor de învățământ la distanță sau de învățământ cu frecvență redusă se realizează conform Legii nr. 88/1993, republicată”.
Or, în cauză, reclamanta a urmat studiile la forma de învățământ FR, fără ca această formă de învățământ să fi fost autorizată provizoriu sau acreditată să funcționeze pentru specializarea marketing din cadrul Facultății de marketing și afaceri internaționale a Universității S. Haret.
Sunt neîntemeiate și susținerile conform cărora absolvenții sunt îndreptățiți să le fie eliberate diplomele de licență întrucît după susținerea examenului de licență au primit adeverințe în acest sens, adeverințe care nu au fost anulate.
Completarea adeverințelor imediat după susținerea examenului de licență nu reprezintă un motiv pentru a legitima organizarea nelegală a unor cursuri de către pârâtă, prin emiterea ulterioară a diplomelor de licență. Valabilitatea acestor adeverințe este limitată, tocmai pentru a se putea emite diplomele de licență după ce se verifică îndeplinirea tuturor condițiilor pentru atestarea studiilor.
Potrivit art. 5 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățămînt superior aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa și elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii. Cum forma de învățămînt urmată de către reclamantă nu era legal organizată, nici nu se puteau elibera absolvenților acte de studii care să fie recunoscute în plan național și internațional.
De asemenea, potrivit art. 38 din același Regulament, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenților li se eliberează adeverință de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maximum 12 luni. Adeverințele invocate de absolvent au termen redus de valabilitate și, prin atingerea termenului, își încetează oricum efectele, astfel că nu mai era necesară anularea lor.
Pentru aceste considerente, în cauză, reclamanta nu a dovedit caracterul nejustificat al refuzului pârâtei de eliberare a diplomei de licență, cu suplimentul aferent, după aprobarea tipizatului de către chematul în garanție, astfel că nu sunt întrunite condițiile art. 1 alin. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. i) și n) și alin. 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 pentru a obliga autoritățile publice pârâte la emiterea vreunui act, cu consecința recunoașterii dreptului reclamantei de a obține o diplomă de licență, iar cererea introductivă este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
Față de soluția de respingere a cererii introductive, a fost respinsă și cererea de chemare în garanție.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta M. M. solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii și a chemării în garanție.
În cuprinsul recursului, recurenta-reclamanta arată că i s-a eliberat adeverință provizorie, astfel că pârâta USHG avea obligația de a elibera diploma de licență în original și foaia matricolă.
Mai arată că era suficient ca U. să dețină acreditare pentru forma de zi, pentru ca aceasta să poată organiza în mod legal și cursuri pentru formele de învățământ frecvență redusă și învățământ la distanță.
Prin întâmpinarea depusă de intimatul MEN s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Prin întâmpinarea depusă de intimata USH s-a solicitat ca în cazul admiterii recursului să fie admisă și cererea de chemare în garanție.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate cât și în limitele prevăzute de art. 3041 C.pr.civ., Curtea reține că recursul este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că recurenta-reclamantă a absolvit în anul 2009 cursurile Universității S. Haret, Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internaționale, forma de învățământ la distanță, și a promovat examenul de licență din sesiunea iunie 2009, fiindu-i eliberată adeverința provizorie nr. 698/04.07.2009 care confirmă dobândirea titlului de licențiată în Științe Economice.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului-pârât M. Educației Naționale, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea de către . formularelor de diplome de licență necesare promoției din anul 2009. Intimatul-pârât MEN a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru formele de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii recurentei-reclamante de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acestuia, lipsindu-i formularele tipizate necesare.
Din cuprinsul corespondenței dintre cele două intimate-pârâte, ca și al întâmpinărilor formulate în cauză, Curtea reține că între aceste două instituții, există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă, M. Educației Naționale considerând că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce U. S. Haret consideră că nu este necesară o astfel de acreditare pentru specializările acreditate pentru cursuri la zi, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul MECTS nr. 3404/2006 privind criteriile generale de organizare și desfășurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licență pentru anul 2006-2007.
Prin urmare, se recunoaște de către MEN că U. S. Haret este o instituție de învățământ superior care era acreditată să organizeze cursuri și examen de licență pentru specializarea absolvită de reclamantă, însă consideră că respectiva acreditare era acordată numai pentru forma de învățământ la zi, nu și pentru învățământ la distanță și frecvență redusă.
Curtea mai reține că, deși intimatul-pârât MEN consideră că organizarea cursurilor la formele învățământ la distanță și frecvență redusă de către U. S. Haret s-a făcut în mod nelegal, atât în perioada în care reclamantul a urmat aceste cursuri, cât și anterior, nu a demarat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că instituția de învățământ superior a acționat în afara cadrului legal, nu s-a contestat dreptul Universității de a organiza examen de licență pentru formele de învățământ pe care ministerul le consideră neacreditate și nu s-a solicitat anularea examenelor în urma cărora li s-au eliberat absolvenților adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat la o anumită specializare.
Având în vedere lipsa vreunei măsuri luate de către MEN în vederea sancționării pretinsei organizări nelegale de către U. S. Haret a cursurilor universitare la formele de învățământ la distanță și frecvență redusă, precum și dispozițiile neclare ale art. 8 din ordinul MECTS nr. 3404 din 07.03.2006 potrivit căruia „formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”, care au permis interpretarea dată de U. S. Haret, Curtea apreciază că nu se poate reține organizarea cursurilor absolvite de reclamantă în afara cadrului legal, astfel cum susține intimatul-pârât MEN și cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
De asemenea, Curtea mai reține că există o jurisprudență constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care în cauze similare cu cea de față a considerat că absolvenții Universității S. Haret la formele de învățământ la distanță și frecvență redusă cărora li s-au eliberat adeverințe provizorii de absolvire sunt îndreptățiți la obținerea diplomei de licență iar MEN are obligația de a aproba tipărirea formularelor necesare.
Mai mult, Înalta Curte de Casație și Justiție a adoptat în ședința judecătorilor Secției de C. Administrativ și Fiscal din data de 28.10.2013 o soluție de principiu pentru unificarea practicii judiciare, în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. „S. Haret” să elibereze diploma de licență și/sau suplimentul la diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Naționale și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă, fiind menționate Deciziile nr.690/2012, nr.953/2012, nr.1638/2012 și nr.3302/2012.
În aceste condiții, soluția de admitere a recursului reclamantei se impune și pentru respectarea principiului coerenței și unității jurisprudenței consacrat ca atare în practica Curții Europene a Drepturilor Omului (a se vedea cauza B. c. României).
Față de toate cele arătate mai sus, Curtea, apreciază că refuzul pârâtei USH de a elibera reclamantului diploma de licență, respectiv refuzul pârâtului MEN de a aproba tipizarea formularelor de diplomă de licență, sunt nejustificate, motiv pentru care se impune admiterea, în parte, a acțiunii reclamantei și obligarea pârâtei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamantă, respectiv obligarea pârâtului M. Educației Naționale să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă (se reține că, deși reclamanta își intitulează cererea formulată împotriva MEN ca fiind o cerere de chemare în garanție, în realitatea aceasta este o veritabilă acțiune principală).
În schimb, este nefondat capătul de cerere privind stabilirea obligațiilor USH și MEN sub sancțiunea unor penalități de întârziere, în cazul de față fiind mai util ca reclamanta să utilizeze procedura prev. de art. 24 din Legea 554/2004, în cazul neexecutării obligației de către pârâți, în termenul stabilit.
În ceea ce privește cererea de chemare în garanție formulată de USH, față de faptul că a fost admis capătul de cerere formulat de către reclamantă împotriva MEN, având același obiect cu cererea de chemare în garanție, apare ca fiind corectă soluția instanței de fond de respingere a cererii de chemare în garanție.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că soluția instanței de fond este dată cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, astfel că, în temeiul art. 312 alin. 1-3 din codul de procedură civilă va admite recursul și va modifica, în parte, sentința recurată în sensul că va admite în parte acțiunea, va obliga pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă pentru reclamantă, va obliga pârâtul M. Educației Naționale să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă și va menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Se va respinge și cererea intimatei-pârâte USH de acordare a cheltuielilor de judecată, având în vedere soluția de admitere a acțiunii îndreptată împotriva acestei pârâte, precum și soluția de respingere a cererii de chemare în garanție formulată de această pârâtă, de unde rezultă că și pârâta USH are o culpă procesuală în declanșarea litigiului de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă M. M., împotriva sentinței civile nr. 5739 din data de 21.11.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX – a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații – pârâți U. S. HARET, M. EDUCAȚIEI, NAȚIONALE și intimatul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea. Obligă pârâta USH să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă.
Obligă pârâtul M. EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI (actual M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE) să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru reclamantă.
Menține în rest celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Respinge cererea intimatei pârâte U. S. HARET privind cheltuielile de judecată, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,azi, 19.05.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. M. F. P. C. G. I. C.
GREFIER,
P. C.
Redactat / Tehnoredactat FCM |
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 6550/2014. Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 4066/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
