Anulare act administrativ. Încheierea nr. 20/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Încheierea nr. 20/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 5702/2/2013

Dosar nr._ .

(Dosare conexate: nr._, nr._, nr._ ).

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL

Încheiere

Ședința publică din data de 20 februarie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: D. M. D.

GREFIER: M. G.

Pe rol fiind acțiunile conexate formulate de reclamantele E. G. BANK AG, B. S.A., B. C. FOR ROMÂNIA-OPORTUNITY FUND COOPERATIEF UA, F. B. DINAMIC, F. B. EXPERT și R. E. PARTNERS COOPERATIEF UA, în contradictoriu cu pârâta A. DE S. FINANCIARĂ, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică răspund reclamantele E. G. BANK AG și B. S.A., prin avocat I. G., cu împuternicire avocațială la fila 4, reclamanta R. E. PARTNERS COOPERATIEF UA, prin avocat C. S. C., cu împuternicire avocațială la fila 12 din dosarul nr._, reclamantele F. B. DINAMIC și F. B. EXPERT, prin avocat I. G., cu împuternicire avocațială la fila 4 din dosarul nr._, reclamanta B. C. FOR ROMÂNIA-OPORTUNITY FUND COOPERATIEF UA, prin avocat N. V., cu împuternicire avocațială la fila 4 din dosarul nr._, și pârâta, prin consilier juridic L. Lodor, cu delegație la fila 542.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, la data de 19.02.2014, prin serviciul registratură, reclamantele E. G. Bank AG și B. C. Română S.A. au depus la dosar note scrise în două exemplare.

Curtea comunică pârâtei, prin consilier juridic, un exemplar al notelor scrise depuse la dosar de către reclamantele E. G. Bank AG și B. C. Română S.A..

La interpelarea Curții, pârâta, prin consilier juridic, arată că nu mai susține excepțiile inadmisibilității și lipsei de interes, întrucât acestea privesc cererea de suspendare a executării și au fost invocate din eroare în cuprinsul întâmpinării, neavând legătură cu prezentele acțiuni în anulare. Curtea ia act de poziția procesuală a reprezentantului pârâtei.

Curtea, în baza art. 244 alin. 1 din Codul de procedură civilă, declară cercetarea procesului încheiată și acordă părților cuvântul în dezbateri asupra fondului.

Apărătorul reclamantelor E. G. BANK AG, B. SA, F. B. DINAMIC și F. B. EXPERT solicită admiterea acțiunilor conexate și anularea atestatului nr. 37 și a ordonanțele nr. 103, nr. 104 și nr. 105 emise la data de 16.04.2013 de către președintele Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, precum și a deciziilor de soluționare a contestațiilor nr. A/152, nr. A/153 și nr. A/154 emise la data de 27.06.2013 de către vicepreședintele Autorității de S. Financiară.

Arată că actele CNVM contestate sunt lovite de vicii de formă, în condițiile în care atestatul nu este motivat corespunzător nici în fapt, nici în drept, iar cele două ordonanțe nu cuprind o motivare proprie, ci trimit la acest atestat; atestatul nu precizează calea de atac și termenul de contestare; măsurile din ordonanța nr. 105/2013 exced sferei cazurilor legale de emitere a ordonanțelor. Susține că actele contestate sunt lovite și de vicii de fond, întrucât prezumțiile de concertare invocate nu sunt aplicabile în legătură cu pretinsul grup de acționari/membrii acestuia, pentru motivele arătate pe larg în cupprinsul acțiunilor conexate.

Apărătorul reclamantei R. E. PARTNERS COOPERATIEF UA solicită admiterea acțiunilor conexate și anularea actelor administrative contestate, având în vedere, pe de o parte, că acestea sunt lovite de vicii de formă, fiind motivate necorespunzător în fapt și în drept, iar, pe de altă parte, că pârâta nu a demonstrat că sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru aplicabilitatea prezumțiilor de concertare. De altfel, aceste prezumții se aplică doar entităților organizate ca societăți comerciale. Or, din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar rezultă că R. E. Partners nu are calitatea de societate comercială, ci este organizată ca o cooperativă, conform legii olandeze.

Apărătorul reclamantei B. C. FOR ROMÂNIA-OPORTUNITY FUND COOPERATIEF UA solicită admiterea acțiunilor conexate și anularea actelor administrative contestate, având în vedere, pe de o parte, că acestea sunt lovite de vicii de formă, fiind motivate necorespunzător în fapt și în drept, iar, pe de altă parte, că pârâta nu a demonstrat că sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru aplicabilitatea prezumțiilor de concertare. În situația sa, nu îi sunt aplicabile prezumțiile de concertare, întrucât entitatea nu este constituită sub formă de societate comercială, ci de cooperativă, conform legii olandeze.

Reprezentantul pârâtei ASF solicită respingerea acțiunilor conexate ca neîntemeiate, față de susținerile expuse pe larg în cuprinsul întâmpinării. În completare, învederează că, în ceea ce privește ceilalți 2 membri ai grupului de acționari, și anume Fondurile de pensii B., Curtea de Apel București, prin sentința civilă nr. 248/28.01.2014, a reținut legalitatea actelor administrative a căror anulare se solicită în prezenta cauză, pronunțându-se și asupra realității acțiunii de concertare a celor 8 entități.

Reprezentanții părțillor solicită amânarea pronunțării pentru a depune la dosar concluzii scrise. Curtea aduce la cunoștință că pronunțarea va avea loc la data de 06.03.2014.

CURTEA

Pentru a da părților posibilitatea de a depune la dosar concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, va amâna pronunțarea, sens în care

DISPUNE

Amână pronunțarea la data de 6 martie 2014.

Pronunțată în ședință publică azi, 20 februarie 2014.

PREȘEDINTE GREFIER

D. M. D. M. G.

Dosar nr._ .

(Dosare conexate: nr._, nr._, nr._ ).

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL

Sentința civilă nr. 765

Ședința publică din data de 6 martie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: D. M. D.

GREFIER: M. G.

Pe rol fiind soluționarea acțiunilor conexate formulate de reclamantele E. G. BANK AG, B. S.A., B. C. FOR ROMÂNIA-OPORTUNITY FUND COOPERATIEF UA, F. B. DINAMIC, F. B. EXPERT și R. E. PARTNERS COOPERATIEF UA, în contradictoriu cu pârâta A. DE S. FINANCIARĂ, având ca obiect anulare act administrativ.

La data de 28 februarie 2014, reclamantele au depus la dosar concluzii scrise.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 20 februarie 2014, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte din prezența sentință, însă Curtea, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

CURTEA

Deliberând asupra prezentelor acțiuni în contencios administrativ, constată:

1. Acțiunile în anulare conexate.

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 19.08.2013, sub nr._, reclamantele E. G. BANK AG și BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ S.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. DE S. FINANCIARĂ, anularea atestatului CNVM nr. 37/16.04.2013, a ordonanțelor CNVM nr. 103/16.04.2013, nr. 104/16.04.2013 și nr. 105/16.04.2013, precum și a deciziei ASF nr. A/152/27.06.2013 privind respingerea contestației administrative, cu cheltuieli de judecată.

În prezentarea situației de fapt, reclamantele au arătat următoarele (pct. I.A):

Prin atestatul CNVM s-a luat act de faptul că societățile reclamante și alți șase acționari ai SIF Oltenia S.A. ar acționa în mod concertat și că ar intra sub incidența prevederilor art. 286¹ din Legea nr. 297/2004 coroborate cu cele ale art. 2 alin. (1) pct. 23 și pct. 22 lit. a) din același act normativ.

CNVM a invocat o . elemente de fapt care ar justifica faptul că pretinsul grup de acționari cade sub incidența prezumțiilor legale de acționare în mod concertat reglementate de art. 2 alin. (1) pct. 23 coroborat cu pct. 22 lit. a) din Legea nr. 297/2004.

Subsecvent acestui atestat, CNVM a emis următoarele ordonanțe: nr. 103/2013, prin care a dispus Depozitarului Central să înregistreze în evidențele sale suspendarea exercitării drepturilor de vot pentru acțiunile SIF Oltenia deținute de pretinsul grup de acționari ce depășesc 5% din totalul drepturilor de vot; nr. 104/2013, prin care a dispus Consiliului de Administrație al SIF Oltenia să adopte măsurile necesare astfel încât, în cadrul Adunării Generale a Acționarilor convocate pentru data de 19/20.04.2013, pretinsul grup de acționari să nu își poată exercita dreptul de vot aferent acțiunilor SIF Oltenia ce depășesc 5% din totalul drepturilor de vot; nr. 105/2013, prin care a statuat că pretinsul grup de acționari are obligația de a vinde acțiunile SIF Oltenia care depășesc limita de deținere, în termen de 3 luni de la data emiterii actului individual, precum și că, în caz de nerespectare o obligațiilor menționate, CNVM va dispune măsuri sancționatorii, conform Legii nr. 297/2004.

Reclamantele au susținut că actele CNVM contestate sunt lovite de vicii de formă, arătând în esență următoarele (pct. II.B): atestatul nu este motivat corespunzător nici în fapt, nici în drept, iar cele două ordonanțe nu cuprind o motivare proprie, ci trimit la acest atestat; atestatul nu precizează calea de atac și termenul de contestare; măsurile din ordonanța nr. 105/2013 exced sferei cazurilor legale de emitere a ordonanțelor.

În legătură cu atestatul, reclamantele au susținut că, pentru ca acesta să fi fost motivat corespunzător, era necesar ca CNVM să demonstreze incidența prezumțiilor de concertare invocate prin aplicare clară la elementele de fapt indicate. Dimpotrivă, în ceea ce privește 6 membri ai pretinsului grup de acționari, atestatul enumeră un șir de date și raporturi bilaterale (inclusiv relații de administrare, dețineri minoritare sau existența unor raporturi comerciale), fără însă a le încadra în mod individual în vreuna dintre prezumțiile de concertare invocate, iar, în ceea ce privește 2 membri, cu excepția afirmației generale făcută prin referire la toți membrii pretinsului grup de acționari, atestatul nu indică niciun alt aspect/element de fapt care să justifice încadrarea în ipoteza prezumțiilor de concertare.

De asemenea, ordonanțele nu indică nici temeiul de drept care stă la baza concertării pretinsului grup de acționați, nici elementele de fapt care, în opinia CNVM, ar fundamenta incidența prezumțiilor de concertare invocate. Astfel, ordonanțele se limitează la a menționa în preambul că emiterea acestora s-a realizat în considerarea atestatului. Or, un atare mecanism „de motivare prin trimitere" nu reprezintă o motivare, întrucât, potrivit O.U.G. nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului CNVM, ordonanțele și atestatele reprezintă acte individuale distincte, cu funcții și roluri specifice. Așa fiind, fiecare din aceste acte ar trebui să indice în mod clar și complet motivele de drept și de fapt care au fundamentat adoptarea.

Necesitatea motivării actelor administrative individuale a fost recunoscută atât în doctrină, cât și în jurisprudența relevantă, motivarea fiind privită ca o garanție contra arbitrariului administrației publice, menită să asigure posibilitatea verificării de către instanța de judecată a limitelor exercitării puterii discreționare. În plus, lipsa unei motivări corespunzătoare afectează posibilitatea subiectului lezat de a contesta actul în justiție, fiind dificil de identificat elementele avute în vedere de autoritatea emitentă la momentul emiterii actului vătămător. Motivarea actului administrativ nu trebuie să fie pur formală, ci corespunzătoare și raportată la complexitatea situației. Din această perspectivă, o motivare insuficientă sau greșită echivalează cu lipsa motivării. Obligativitatea motivării actului administrativ este o cerință de validitate, ce vizează chiar fondul respectivului act, astfel că lipsa motivării sau, după caz, motivarea insuficientă atrage nulitatea actului administrativ.

Referitor la susținerea că ordonanța nr. 105/2013 excede sferei cazurilor legale de emitere a ordonanțelor, reclamantele au arătat că, potrivit art. 9 alin. (2) din O.U.G nr. 25/2002, „ordonanțele sunt acte prin care CNVM dă dispoziții privind prezentarea de documente, situații și informații, audieri, impune interdicții sau suspendări de autorizații ori activități, dispune anchete sau alte investigații, măsuri conservatorii, precum ridicarea și depunerea de documente sau titluri, indisponibilizarea unor bunuri sau fonduri, aplică sancțiuni disciplinare și administrative". Așadar, legea reglementează de o manieră expresă și limitativă cazurile când pot fi emise ordonanțele. Or, în speță, măsurile dispuse prin ordonanța nr. 105/2013 nu sunt circumscrise sferei acestor situații prevăzute de lege.

Reclamantele au susținut că actele CNVM contestate sunt lovite de vicii de fond, întrucât prezumțiile de concertare invocate nu sunt aplicabile în legătură cu pretinsul grup de acționari/membrii acestuia.

Astfel, în primul rând, reclamantele au susținut că BOF Olanda și REP Olanda nu intră în sfera prezumțiilor de concertare invocate în ceea ce privește relația cu restul membrilor pretinsului grup de acționari, prezentând următoarele argumente (pct. II.C1):

Nici REP Olanda, nici BOF Olanda nu sunt „filiale" ale EGB, întrucât, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 297/2004, numai entitățile organizate ca societăți comerciale pot intra sub incidența noțiunii de „filială" în sensul legislației pieței de capital și, pe cale de consecință, a prezumției de acționare în mod concertat consacrate de art. 2 alin (1) pct. 23 lit. b) din Legea nr. 297/2004. Or, REP Olanda și BOF Olanda sunt entități de drept olandez, fiind organizate drept „cooperative" (cooperatiefs), având o natură civilă (cooperativă). Aceste entități nu sunt induse în conceptul de „societate comercială" recunoscut la nivel U.E. Din moment ce REP Olanda și BOF Olanda nu sunt „societăți comerciale" în sensul legislației românești și al normelor U.E. relevante (Directiva 2009/101/CE), acestea nu pot fi considerate drept filiale ale EGB și, ca atare, nu pot fi aplicabile prezumțiile legale de acționare în mod concertat de către o societate-mamă împreună cu filiale sale, respectiv de către filialele aceleiași societăți-mamă. Așa fiind, rezultă că CNVM nu putea reține ca fundament al pretinsei acțiuni în mod concertat incidența prezumției legale reglementate de art. 2 alin d) pct. 23 lit. b) din Legea nr. 297/2004.

Pe de altă parte, conform art. 2 alin. (1) pct. 23 lit. a) din Legea nr. 297/2004, „sunt prezumate că acționează în mod concertat: a) persoanele implicate [...]", iar, conform art. 2 alin. (1) pct. 22 lit. a) din aceeași lege, persoanele implicate sunt: a) persoane care controlează sau sunt controlate de către un emitent sau care se găsesc sub un control comun". Potrivit art. 2 alin. (1) pct. 16 lit. b) din Legea nr. 297/2004, „control" înseamnă „relația dintre societatea-mamă și o filială sau o relație similară între orice persoană fizică sau juridică și o societate comercială", iar, potrivit art. 2 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 297/2004, „filială" înseamnă „societate comercială în cadrul căreia există un asociat sau un acționar aflat într-una dintre situațiile prevăzute la pct. 27".

Pornind de la aceste dispoziții legale, reclamantele au susținut că nu există un raport de „control" în relațiile EGB-REP Olanda și EGB/B.-BOF Olanda. Pe de o parte, pentru a fi aplicabilă prezumția legală reglementată de art. 2 alin. (1) pct. 23 lit. a) coroborat cu art. 2 alin. (1) pct. 22 lit. a) din Legea nr. 297/2004, este necesar ca persoanele ce fac obiectul controlului să fie societăți comerciale, iar, pe de altă parte, simpla deținere a majorității capitalului/titlurilor unei entități nu conferă eo ipso „control" în sensul legislației pieței de capital, existența controlului trebuind evaluată de la caz la caz, prin raportare la prevederile statutare aplicabile respectivei entități și la structura capitalului de la momentul relevant.

Conform Statutelor BOF Olanda și REP Olanda, EGB este Membru de Clasă A al REP Olanda (cu o deținere curentă de 66,67% din totalul titlurilor emise de această entitate), iar B. este Membru de Clasă A al BOF Olanda (cu o deținere curentă de 83,33% din totalul titlurilor emise de această entitate). Simpla deținere de către EGB/B. a majorității titlurilor emise de aceste entități nu conferă EGB/B. vreun „control" asupra acestora. EGB/B. nu au capacitatea de a exercita vreun control efectiv, în sensul de a influența direct sau indirect deciziile de afaceri ale REP Olanda și BOF Olanda și, în particular, deciziile privind instrumentele în care să investească aceasta și maniera în care să se administreze investițiile.

Conform prevederilor statutare aplicabile, niciunul din membrii cooperativelor nu pot interveni în activitatea curentă a acestora, atribuțiile Adunării Generale a Membrilor (General Members Meeting) fiind foarte restrânse și limitate (a se vedea art. 20 din Statutele BOF Olanda și REP Olanda). Mai mult, conform acelorași prevederi statutare, orice decizie de investiții la nivelul BOF Olanda și REP Olanda se ia de către Management Board, pe baza unui aviz din partea comitetului de investiții (a se vedea art. 14.3 și 14.10 din Statutele BOF Olanda și REP Olanda). În cazul de față, prerogativa nominalizării conducerii (Management Board) aparține exclusiv membrului minoritar de Clasă B, care nu este parte a Grupului E., aspect necontestat de CNVM (a se vedea art. 12.3 din Statutele BOF Olanda și REP Olanda).

Aadar, având în vedere competențele statuare generale ale membrilor cooperativelor, competențele speciale ale membrilor de Clasă A, precum și mecanismul de luare a deciziilor în cadrul Adunării Generale a Membrilor, raportat la structura curentă a capitalului BOF Olanda și REP Olanda, rezultă că EGB/B. nu exercită niciun „control" asupra acestor entități, neputând fi incidență prezumția de acționare în mod concertat statuată prin art. 2 alin. (1) pct 23 lit. a) coroborat cu art. alin. (i) pct. 22 lit. a) din Legea nr. 297/2004.

Totodată, reclamantele au mai arătat că vehiculele pur investiționale nu pot face obiectul unei prezumții de acționare în mod concertat cu investitorii lor, iar BOF Olanda și REP Olanda, pure vehicule investiționale, au, din această perspectivă, o natură similară cu fondurile de investiții reglementate de legislația română.

Cu privire la fondurile de investiții, CNVM a emis decizia CNVM nr. 962/2007, care stabilește că, în lipsa unor dovezi care să fundamenteze existența unui acord de implementare a unei politici comune cu privire la un emitent, nu pot fi aplicate prezumții de acționare în mod concertat în ceea ce privește relația dintre fonduri și administratorul lor, precum și relația dintre fondurile care au un administrator comun. Astfel, dacă nu se poate prezuma concertarea fondului cu administratorul său care ia deciziile curente de investire, dezinvestire, exercitare vot etc., atunci, cu atât mai mult, nu se poate prezuma concertarea fondului cu oricare membri/investitori ai fondului, care nu au nicio prerogativă în legătură cu astfel de decizii. Pentru identitate de rațiune (lipsa controlului pe deciziile de afaceri din partea investitorilor/membrilor), concluzia ar trebui aplicată prin analogie și în cazul relației entităților de natură similară fondurilor de investiții.

În acest caz, urmare a inaplicabilității vreunei prezumții de acționare în mod concertat fundamentată exclusiv pe relația investitor-vehicul investițional (relația de deținere) și având în vedere că CNVM nu a invocat și existența altor elemente de fapt care să fundamenteze existența unui acord de implementare a unei politici comune cu privire la SIF Oltenia între EGB/B. și BOF Olanda, respectiv REP Olanda, rezultă că este lipsită de orice temei susținerea conform cu care aceste entități ar acționa concertat între ele sau cu oricare din membrii pretinsului grup de acționari.

În al doilea rând, au susținut că B. Fond Pensii și B. Plus Fond Pensii nu intră în sfera prezumțiilor de concertare invocate în ceea ce privește relația cu restul membrilor pretinsului grup de acționari, prezentând următoarele argumente (pct. II.C2):

B. Fond Pensii este un fond de pensii administrat privat din cadrul Pilonului II, reglementat de prevederile Legii nr. 411/2004 privind fondurile de pensii administrate privat, iar B. Plus Fond Pensii este un fond de pensii administrat privat din cadrul Pilonului III, reglementat de prevederile Legii nr. 204/2006 privind pensiile facultative. Conform prevederilor acestor acte normative, fondurile de pensii sunt entități fără personalitate juridică, având natura unor societăți civile, ai căror participanți sunt persoane fizice asigurate obligatoriu (în ce privește fondurile din Pilonul II), respectiv opțional (în ce privește fondurile din Pilonul III) și care au aderat la contractul de societate civilă pe baza căruia sunt înființate fondurile. Activele fondurilor de pensii sunt administrate de societăți de administrare autorizate de autoritatea de reglementare și supraveghere din domeniu (anterior Comisia de S. a Sistemului de Pensii Private, în prezent ASF). Aceste societăți de administrare decid modul de gestionare a portofoliului fondurilor de pensii sub rezerva respectării limitărilor legale, a prevederilor prospectului fondului de pensii și a obținerii, unde legea o impune, a aprobărilor prealabile din partea autorității de supraveghere.

În ce privește relația dintre EGB/B. și B. Fond Pensii și B. Plus Fond Pensii, raportul anual al EGB nu conține nicio informație cu privire la deținerea de către EGB, direct sau indirect, a vreunei participații în aceste fonduri de pensii, susținerea din cadrul primului punct al atestatului CNVM fiind astfel complet eronată. În realitate, raportul anual invocat menționează doar deținerea unei participații de peste 90% în entitatea care administrează respectivele fonduri, anume în SAI Pensii.

Reclamantele au susținut că prezumția specială de acționare în mod concertat din materia fondurilor de pensii nu este aplicabilă în speță. Conform art. 2 alin. (1) pct. 23 lit. d) din Legea nr. 297/2004 sunt prezumate că acționează în mod concertat: „d) o societate comercială cu fondurile ei de pensii și cu societatea de administrare a acestor fonduri". În cazul de față, nu poate fi reținută ipoteza unei „societăți comerciale" care investește într-un emitent (SIF Oltenia), emitent în care investesc în același timp și fondurile sale de pensii și/sau administratorul acestor fonduri.

Astfel, pe de o parte, B. Fond Pensii și B. Plus Fond Pensii nu sunt fonduri/scheme de pensii create de B., acestea nu sunt înființate de EGB/B. în sprijinul propriei activități. Fondurile sunt înființate de participanți persoane fizice și sunt administrate de o filială a B., nu de B.. Totodată, B. Fond Pensii are drept participanți persoane fizice angajate la varii entități din România, care fie fost alocate automat către acest fond prin mecanismele sistemului de pensii, fie au optat pentru virarea cotei din contribuția obligatorie aferentă către acest fond. B. Plus Fond Pensii are ca participanți persoane fizice care optează voluntar pentru această formă de asigurare suplimentară. Așadar fondurile de pensii nu sunt circumscrise salariaților B.. Pe de altă parte, SAI Pensii, administrator al B. Fond Pensii și B. Plus Fond Pensii, nu deține nicio participație în SIF Oltenia, pentru a se întruni una din cerințele cumulative ale prezumției de concertare în discuție și pentru a se face „legătura" cu B., acționarul majoritar al administratorului.

În altă ordine de idei, B. Fond Pensii și B. Plus Fond Pensii nu sunt „filiale" ale B./EGB. Având în vedere că deținerea de personalitate juridică (și, în plus, calificarea drept „societate comercială") sunt cerințe impuse de lege pentru ca o entitate să poată avea statut de „filială" (a se vedea art. 2 alin. (1) pct. 6 din Legea nr. 297/2004), B. Fond Pensii și B. Plus Fond Pensii, care au natura unor societăți de drept civil lipsite de personalitate juridică, nu pot fi considerate „filiale" ale vreunei entități. În plus, EGB (direct sau indirect) nu deține (și nu poate deține în mod legal) nicio participare în vreun fond de pensii, participanții la aceste entități fiind exclusiv persoane fizice. Așadar, nu există premisa existenței unei relații de „afiliere" între EGB/B. și B. Fond Pensii, respectiv B. Plus Fond Pensii.

Pe de altă parte, B. Fond Pensii și B. Plus Fond Pensii nu sunt entități „controlate" de B./EGB sau aflate sub controlul comun al acestora. Conform pct. 23 lit. a) coroborat cu pct. 22 lit. a), pct. 21, pct. 16 lit. b) și pct. 27 din art. 2 alin. (1) Legea nr. 297/2004, pentru ca o entitate să poată face obiectul controlului în sensul Legii nr. 297/2004 aceasta trebuie să aibă, în primul rând, personalitate juridică. Or, fondurile de pensii nu au personalitate juridică. Mai mult, în cazul de față nu sunt întrunite nici premisele de bază ale unei relații de control, anume deținerea de participații (EGB/B. nu dețin și nu pot deține legal direct sau indirect participații în B. Fond Pensii și B. Plus Fond Pensii, participanții la aceste entități fiind exclusiv persoane fizice).

Totodată, reclamantele au mai susținut că fondurile de pensii nu pot face obiectul unei prezumții de acționare în mod concertat cu acționarul majoritar al administratorului lor. Există o similitudine a mecanismului juridic de organizare și funcționare a fondurilor de investiții și a fondurilor de pensii. Astfel, ambele sunt societăți civile la care aderă investitori/participanți, având politica investițională guvernată de prevederile prospectului aferent și limitele prudențiale prevăzute de lege și sunt administrate de către societăți de administrare autorizate și supravegheate de autoritatea reglementare specifică (în prezent ASF). Cu privire privire la fondurile de investiții, CNVM a emis decizia CNVM nr. 962/2007, ale cărei prevederi ar trebui aplicate, pentru identitate de rațiune, și în cazul unei societăți de administrare a fondurilor de pensii private și a fondurilor de pensii administrate de aceasta. Ca atare, dacă fondurile de pensii nu pot face obiectul unei prezumții de acționare în mod concertat cu administratorul lor (SAI Pensii), a fortiori acestea nu pot face obiectul unei astfel de prezumții în legătură cu acționarul majoritar al administratorului lor, entitate cu care „legătura" este mult mai îndepărtată (B. sau EGB).

În acest caz, urmare a inaplicabilității vreunei prezumții de acționare în mod concertat fundamentată exclusiv pe relația de administrare și având în vedere că CNVM nu a invocat și existența altor elemente de fapt care să fundamenteze existența unui acord de implementare a unei politici comune cu privire la SIF Oltenia între EGB/B. și B. Fond Pensii, respectiv B. Plus Fond Pensii, rezultă că este lipsită de orice temei susținerea conform cu care aceste entități ar acționa concertat între ele sau cu oricare din membrii pretinsului grup de acționari. Ținând cont de inaplicabilitatea prezumțiilor de concertare invocate în ceea ce privește relația dintre EGB/B., B. Fond Pensii și B. Plus Fond Pensii, rezultă că nici B. Fond Pensii și nici B. Plus Fond Pensii nu pot fi prezumate a acționa în mod concertat între ele și/sau cu oricare dintre membrii pretinsului grup.

În al treilea rând, reclamantele au susținut că B. Investiții Dinamic și B. Investiții Expert nu intră în sfera prezumțiilor de concertare invocate în ceea ce privește relația cu restul membrilor pretinsului grup, prezentând următoarele argumente (pct. II.C3):

B. Investiții Expert și B. Investiții Dinamic sunt fonduri de investiții care au făcut obiectul autorizării CNVM, fiind reglementate în principal de Legea nr. 297/2004 și Regulamentul CNVM nr. 15/2004. Conform prevederilor acestor acte normative, fondurile de investiții sunt entități fără personalitate juridică, având natura unor societăți civile. Activele fondurilor de investiții sunt administrate de SAI EAM, societate de administrare a activelor autorizată de CNVM, care decide modul de gestionare a portofoliului fondurilor de investiții sub rezerva respectării limitărilor legale și a prevederilor prospectului/politicii investiționale a fondului; investitorii în fond nu au nicio prerogativă în activitatea de gestiune de portofoliu sau în direcționarea acestei activități și nu pot decide schimbarea administratorului.

Reclamantele au arătat că fondurile de investiții nu pot face obiectul unei prezumții de acționare în mod concertat cu investitorii lor bazate exclusiv pe existența unei relații de tipul investitor-fond de învestiții. Din punct de vedere legal, investitorii unui fond de investiții nu pot exercita nicio influență, directă sau indirectă, în activitatea de gestiune a patrimoniului fondului. În aceste condiții, nu se poate discuta despre posibilitatea aplicării vreunei prezumții de acționare concertată între oricare dintre investitorii într-un fond de investiții (inclusiv cei majoritari) și fondul de investiții. De altfel, nu există nicio prezumție de acționare în mod concertat stabilită de Legea nr. 297/2004 sau de Regulamentul CNVM nr. 1/2006 care să aibă exclusiv premisa existenței unei relații de acest tip.

Ca atare, în lipsa unor elemente concrete care să dovedească existența unei acțiuni concertate între fondurile de investiții și oricare dintre investitorii acestora, este lipsit de relevanță orice detaliu cu privire la identitatea/calitatea investitorului.

În speță, CNVM nu a dovedit existența între anumiți investitori și fondurile de investiții a unor legături/raporturi juridice suplimentare și relevante care să justifice aplicabilitatea unei alte prezumții de acționare în mod concertat, decât cea bazată pe simpla deținere de titluri de participare de către investitori în fonduri.

În consecință, este lipsit de relevanță că anumiți investitori ar putea fi entități controlate de EGB sau entități parte a unui grup cu care EGB are relații de colaborare.

În cazul de față, CNVM a considerat relevantă existența unor acorduri între V. (acționarul majoritar al unuia din investitorii principali ai fondurilor de investiții) și EGB. Totuși, existența acestor acorduri nu poate fundamenta în vreun fel aplicarea vreuneia dintre prezumțiile de concertare invocate între fondurile de investiții și EGB sau doar între fonduri.

Astfel, atestatul nu face referire în motivarea sa în drept la aplicabilitatea vreunei prezumții bazate pe existența între investitor și fond a altor legături. Acordurile de cooperare invocate de CNVM sunt încheiate între entități complet diferite de cele relevante pentru aplicabilitatea vreunei prezumții de acționare în mod concertat (în speță, sunt încheiate între V. și EGB, niciuna dintre aceste entități neavând calitatea de fond de investiții sau de entitate care controlează fondurile sau calitatea de investitor direct în aceste fonduri). Acordurile de cooperare invocate de CNVM (încheiate între V. și EGB), și anume General Distribution Agreement și Asset Management Agreement nu au ca obiect și nu pot determina în vreun mod acționarea în mod concertat a entităților din Grupul E. cu cele din Grupul V. în legătură cu emitentul SIF Oltenia, întrucât aceste contracte privesc raporturi de colaborare pur comercială care nu au nicio legătură directă sau indirectă cu investițiile în SIF Oltenia. Prin General Distribution Agreement se stabilește cadrul cooperării dintre E. G. și V. Austria cu privire la produse bancare și de asigurare, în vederea servirii, prin canalele de distribuție proprii, a produselor și serviciilor celeilalte entități. Prin Asset Management Agreement E. G. se obligă să furnizeze servicii de administrare în legătură cu activele investite de societățile de asigurare V., societatea de administrare care furnizează aceste servicii fiind Ringturm Kapitalanlagegesellschaft m.b.H.

Reclamantele au învederat că fondurile de investiții nu pot face obiectul unei prezumții de acționare în mod concertat cu acționarul majoritar al administratorului lor bazate exclusiv pe relația de administrare.

Din decizia CNVM nr. 962/2007 rezultă că fondurile de investiții nu pot face obiectul unei prezumții de acționare în mod concertat cu administratorul lor.

A fortiori, acestea nu pot face obiectul unei astfel de prezumții în legătură cu acționarul majoritar al administratorului lor sau entitatea care îl controlează pe acesta. Cu această din urmă entitate „legătura" este mult mai îndepărtată, iar „veriga" de conexiune dintre fond și acționarul majoritar al administratorului (existența unei acționări concertate cu administratorul) a fost eliminată prin decizia CNVM nr. 962/2007. Mai precis, conform acestei decizii, EGB (ca entitate ce controlează SAI EAM) nu poate fi prezumat a acționa concertat cu fondurile de investiții administrate de SAI EAM exclusiv prin raportare la relația de administrare existentă.

Așadar, urmare a inaplicabilității vreunei prezumții de acționare în mod concertat în ceea ce privește B. Investiții Expert și B. Investiții Dinamic și având în vedere că CNVM nu a invocat și existența altor elemente de fapt care să fundamenteze existența unui acord de implementare a unei politici comune cu privire la SIF Oltenia între EGB/B. și B. Investiții Expert, respectiv B. Investiții Dinamic, rezultă că este lipsită de orice temei susținerea conform cu care aceste entități ar acționa concertat între ele sau cu oricare din membrii pretinsului grup de acționari.

Reclamantele au mai arătat că B. Investiții Expert și B. Investiții Dinamic nu sunt „filiale" sau entități „controlate" de EGB, având în vedere că fondurile de investiții nu au personalitate juridică.

Ca atare, având în vedere inaplicabilitatea prezumțiilor de concertare invocate în ceea ce privește relația dintre EGB/B. și B. Investiții Expert, respectiv B. Investiții Dinamic, rezultă că nici B. Investiții Expert și nici B. Investiții Dinamic nu pot fi prezumate a acționa în mod concertat între ele și/sau cu oricare dintre membrii pretinsului grup de acționari.

În altă ordine de idei, reclamantele au susținut că analiza legalității actelor CNVM trebuie să fie strict circumscrisă prezumțiilor de concertare invocate, astfel că orice invocare a altor prezumții legale de concertare (altele decât cele expres menționate în atestat și ordonanțe) este irelevantă. Totuși, dacă s-ar considera, ad absurdum, că atestatul și ordonanțele sunt emise și în baza prezumțiilor consacrate prin art. 2 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, reclamantele au susținut nelegalitatea prevederilor art. 2 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, pentru următoarele motive (pct. II.D):

Prezumțiile legale prevăzute de Legea nr. 297/2004 sunt reglementate de o manieră expresă si limitativă prin art. 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004 (care se coroborează cu art. 2 alin. (1) pct. 22 din același act normativ), iar Legea nr. 297/2004 nu conține nicio prevedere prin care să se delege CNVM competența stabilirii unor alte prezumții legale privind acționarea în mod concertat. Cu toate acestea, prin art. 2 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, CNVM a stabilit noi prezumții legale privind acționarea în mod concertat.

Conform normei legale sus-menționate, aceste noi prezumții ar fi fost consacrate „în aplicarea 2 alin. (1) pct. 23 din Legea nr. 297/2004". Aceeași idee este evocată și prin decizia ASF, în care se menționează că „întrucât o lege nu poate să surprindă și să reglementeze exhaustiv multitudinea de situații care pot apărea în practică, CNVM a circumstanțiat la rândul său domeniul de aplicabilitate a prezumțiilor stabilite prin Legea nr. 237/2004, în sensul că a detaliat la art. 2 alin. (3) din Regulamentul nr. 1/2006 situațiile practice în care devin incidente respectivele prezumții". Totuși, raportat la conținutul prezumțiilor instituite prin art. 2 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, rezultă că, în realitate, CNVM a procedat la o veritabilă „extindere" a listei prezumțiilor legale de concertare reglementată de Legea nr. 297/2004 și nicidecum nu s-a produs o „circumstanțiere" sau „detaliere" a acestora. Prin urmare, prevederile art. 2 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 sunt nelegale.

Reclamantele au susținut să se impune și anularea deciziei ASF nr. A/152/27.06.2013 de respingere a contestației administrative, prezentând următoarele motive (pct. III):

Aspectele de care se prevalează ASF în cuprinsul acestei decizii sunt irelevante, întrucât societățile nu au contestat vicierea actelor CNVM sub aspectul tuturor elementelor procedurale incidente în această materie, ci s-au referit doar la aspecte specifice.

Referitor la pretinsa incidență a prezumțiilor de concertare, considerentele ASF nu pot fi reținute, întrucât se susține că prezumția instituită prin decizia CNVM nr. 962/2007 a fost răsturnată printr-o altă prezumție, anume cea reglementată de art. 2 alin. (3) lit. a) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006. Or, pe de o parte, singurele prezumții legale invocate prin atestat și ordonanțe sunt exclusiv cele reglementate de Legea nr. 297/2004, iar, pe de altă parte, prezumțiile legale de acționare în mod concertat reglementate de Regulamentul CNVM nr. 1/2006 sunt nelegale. Totodată, dacă fondurile nu pot face obiectul unei prezumții de acționare în mod concertat cu administratorul lor, a fortiori acestea nu pot face obiectul unei astfel de prezumții în legătură cu entitatea care îl controlează pe acesta.

În drept, reclamantele au invocat dispozițiile art. 1 și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, art. 194 și urm. din codul de procedură civilă și celelalte dispoziții legale menționate în cuprinsul acțiunii.

În dovedire, reclamantele au solicitat încuviințarea probelor cu înscrisuri și interogatoriul pârâtei, anexând la cererea de chemare în judecată acte în copie certificată pentru conformitate cu originalul (filele 44-365), precum și interogatoriul (filele 37-43).

Acțiunea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 250 lei (fila 3).

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 19.08.2013, sub nr._, reclamanta B. C. FOR ROMANIA-OPPORTUNITY FUND COOPERATIEF UA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. DE S. FINANCIARĂ, anularea atestatului CNVM nr. 37/16.04.2013, a ordonanțelor CNVM nr. 103/16.04.2013, nr. 104/16.04.2013 și nr. 105/16.04.2013, precum și anularea deciziei ASF nr. A/153/27.06.2013 privind respingerea contestației administrative, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a susținut că actele CNVM contestate sunt lovite de vicii de formă și că Fondul Opportunity nu cade sub incidența prezumțiilor de concertare invocate de CNVM, neprezentând însă motive de fapt și de drept suplimentare celor prezentate anterior cu privire la acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ .

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 19.08.2013, sub nr._, reclamantele F. B. DINAMIC și F. B. EXPERT au solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. DE S. FINANCIARĂ, anularea atestatului CNVM nr. 37/16.04.2013, a ordonanțelor CNVM nr. 103/16.04.2013, nr. 104/16.04.2013 și nr. 105/16.04.2013, precum și anularea deciziei ASF nr. A/152/27.06.2013 privind respingerea contestației administrative, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamantele au susținut că actele CNVM contestate sunt lovite de vicii de formă și de fond, neprezentând însă motive de fapt și de drept suplimentare celor prezentate anterior cu privire la acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ .

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 19.08.2013, sub nr._, reclamanta R. E. PARTNERS COOPERATIEF U.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta A. DE S. FINANCIARĂ, anularea atestatului CNVM nr. 37/16.04.2013, a ordonanțelor CNVM nr. 103/16.04.2013, nr. 104/16.04.2013 și nr. 105/16.04.2013, precum și anularea deciziei ASF nr. A/154/27.06.2013 privind respingerea contestației administrative, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, reclamanta a susținut că actele CNVM contestate sunt lovite de vicii de formă și de fond, neprezentând însă motive de fapt și de drept suplimentare celor prezentate anterior cu privire la acțiunea ce face obiectul dosarului nr._ .

Prin încheierea din data de 29.11.2013, în baza art. 139 din Codul de procedură civilă, dată fiind identitatea de obiect și împrejurarea că se vizează o acțiune concertată a reclamantelor, s-a admis excepția de conexitate, invocată din oficiu, și s-a dispus conexarea dosarelor nr._, nr._ și nr._ la dosarul nr._ .

1. Întâmpinarea.

Prin întâmpinările depuse în fiecare dintre cele patru dosare conexate, pârâta A. de S. Financiară a solicitat respingerea acțiunilor ca neîntemeiate.

În ceea ce privește situația de fapt, pârâta a prezentat următoarele aspecte (pct. II):

Potrivit informațiilor transmise de . fost identificate 106 persoane fizice/juridice rezidente și nerezidente care dețin în mod individual cel puțin 0,1% din capital social al SIF Oltenia la data de referință a adunărilor generale. Aceste persoane cumulează un număr de_ acțiuni reprezentând 52,6954% din capitalul social.

Din cei 106 de acționari, a fost identificat grupul E., care îndeplinește condițiile legale pentru a fi calificat în sensul prevederilor art. 286¹ din Legea nr.297/2004: B. C. FOR ROMANIA-OPPORTUNITY: 29.000.500 acțiuni (4,9987%); R. E. PARTNERS COOPERATIEF U.A: 9.609.500 acțiuni (1,6563%); B. COMERCIALA R. S.A: 5.299.900 acțiuni (0,9135%); E. G. BANK AG: 3.712.336 acțiuni (0,6399%); FOND DE PENSII ADMINISTRAT PRIVAT B. (administrat de B. Pensii): 1.544.100 acțiuni (0,2661%); F. B. DINAMIC (administrat de SAI E. Asset Management): 854.300 acțiuni (0,1473%); F. B. EXPERT (administrat de SAI E. Asset Management); 647.000 acțiuni (0,1115%); FONDUL DE PENSII FACULTATIVE B. PLUS (administrat de B. Pensii): 272.000 acțiuni (0,0469%). Total: 50.939.636 acțiuni (8,7802%).

Pe de altă parte, din analiza documentelor obținute în urma activității de investigație, au rezultat următoarele cu privire la relațiile de concertare existente între E. G. BANK AG si ceilalți membri ai grupului aflați sub controlul acesteia:

• B. este deținută în proporție de 93,5708% de EGB CEPS HOLDING GMBH, care, la rândul său, este deținută în proporție de 100% de E. G. BANK AG (potrivit informațiilor publicate pe site-ul B., precum și în raportul anual al Grupului E. aferent anului 2012, la pagina 198);

• FONDUL DE PENSII ADMINISTRAT PRIVAT B. și FONDUL DE PENSII FACULTATIVE B. PLUS sunt administrate de B. PENSII în proporție de 93,3% (pagina 200 din raport), care este deținută, la rândul său, în proporție de 99% de B. SA (conform Registru CSSPP și prospectelor fondurilor de pensii);

• F. B. DINAMIC și F. B. EXPERT sunt administrate de SAI E. ASSET MANAGEMENT SA, al cărei acționar majoritar este E. ASSET MANAGEMENT GmbH (99,_%), potrivit informațiilor din raportul anual 2012, la pagina 199. Din informațiile furnizate de SAI E. ASSET MANAGEMENT SA referitor la deținerile persoanelor fizice/juridice în cadrul celor doua fonduri se remarcă că pentru F. B. DINAMIC cei mai importanți deținători de unități de fond sunt B. ASIGURĂRI DE VIATĂ-B. FORTE (53, 34%) și . din Grupul E. (13,04%), iar pentru F. B. EXPERT cei mai importanți deținători de unități de fond sunt B. ASIGURĂRI DE VIATĂ-B. FORTISSIMO (29,91%) și B. EUROPA AVANSAT (4,44%). În ceea ce privește societatea B. ASIGURĂRI DE VIAȚĂ, principalul investitor al acestor două fonduri, structura actionariatului este formată din VIENNA INSURANCE G. AG WIVERSICHERUNG GRUPPE (92,3621%) și B. (5,4072%). Conform Raportului anual aferent anului 2012 al E. G., "E. G. Bank AG and Vienna Insurance G. AG Wiener Versicherung Gruppe (V.) are parties to a General Distribution Agreement concerning the framework of the cooperation of E. G. and V. in Austria and CEE with respect to bank andinsurance products". În aceste condiții s-a apreciat că F. B. DINAMIC, F. B. EXPERT și E. G. BANK AG acționează în mod concertat față de SIF OLTENIA SA, în această speță nefiind aplicabile prevederile deciziei nr. 962/18.06.2007. S-a avut în vedere și faptul că Societățile de Administrare a Investițiilor decid modalitatea în care fondurile depuse de către investitori în cadrul acestor Organisme de Plasament Colectiv sunt utilizate în vederea efectuării de investiții. Astfel: cele două fonduri de investiții sunt administrate de SAI E. Asset Management S.A.; din rapoartele grupului E. rezultă că SAI E. Asset Management S.A. este controlată în procent de 100% de grupul E.; cei mai importanți deținători de unități de fond la cele două fonduri de investiții sunt persoane din grupul E.. Rezultă că a fost răsturnată prezumția relativă prevăzută de decizia CNVM nr. 962/18.06.2007 și, în mod temeinic și legal, F. B. DINAMIC, F. B. EXPERT și E. G. BANK AG au fost apreciate ca făcând parte din grupul E., care acționează în mod concertat în legătură cu SIF Oltenia și a depășit pragul maxim de deținere de 5%.

• B. C. FOR ROMANIA-OPPORTUNITY FUND și R. E. PARTNERS COOPERATIEF U.A, potrivit informațiilor existente în Raportul anual aferent anului 2012 al E. G., sunt parte a acestui grup de firme, fiind deținute majoritar, direct sau indirect, de entități controlate de E. G. Bank AG: B. C. FOR ROMANIA-OPPORTUNITY FUND COOPERATIEF U.A. este deținută în procent de 77,73% de E. G. BANK AG, prin B. S.A. (pagina 205 din raport); R. E. PARTNERS COOPERATIEF U.A. este deținută în procent de 66,67% de E. G. BANK AG, prin B. S.A.(pagina 203 din raport). Din analiza Actului Constitutiv al B. C. FOR ROMANIA-OPPORTUNITY FUND a rezultat că B., în calitate de principal deținător de titluri emise de această entitate, are suficiente pârghii în privința numirii administratorilor/membrilor Consiliului de S., suspendării sau demiterii acestora. De asemenea, B. poate să convoace Adunarea Generală a Membrilor, în cadrul căreia se vor discuta puncte care trebuie indicate în mod expres (art. 12 pct. 3 și 6, art. 20 pct.3, art. 27 și art. 29). În ceea ce privește afirmația potrivit căreia B. nu controlează aceste entități și având în vedere modalitatea de adoptare a deciziilor, această apreciere nu este fundamentată, deoarece este evident faptul că fără voința B. SA Adunarea Generală a Membrilor nu poate adopta niciun fel de decizie, dat fiind că B. SA deține majoritatea voturilor în cadrul AGM. Situația este identică și în cazul R. E. PARTNERS COOPERATIEF U.A.

Având în vedere aceste aspecte, în conformitate cu prevederile art. 286¹ din Legea nr. 297/2004 coroborate cu art. 2 alin. (1) pct. 22 lit. a) și b) din aceeași lege, entitățile menționate sunt prezumate că acționează în mod concertat în ceea ce privește emitentul SIF OLTENIA SA, deținând 8,7802% din capitalul social, context în care au fost emise de către CNVM actele administrative individuale contestate, respectiv atestatul nr. 37/16.04.2013, ordonanțele nr. 103/16.04.2013, nr.104/16.04.2013 și nr. 105/16.04.2013.

Referitor la incidența în speță a prevederilor art. 2 alin. 1) pct. 23) din Legea nr. 297/2004, pârâta a precizat următoarele (pct. III. A):

Pentru a facilita sarcina probei în situația în care două sau mai multe persoane acționează în mod concertat în legătură cu un emitent, legiuitorul a instituit la art. 2 alin. (1), pct. 23 din Legea nr. 297/2004 o . prezumții relative, ce au fost detaliate în cuprinsul art. 2 alin. 3 din Regulamentul CNVM nr. 1/2006. Prezumții legale relative pot fi combătute prin orice mijloc de probă admis de lege, însă Codul civil și Codul de procedură civilă nu reglementează declarația pe propria răspundere ca mijloc de probă prin care se poate dovedi un fapt, astfel că declarațiile persoanelor participante la adunarea generală a acționarilor nu constituie mijloace de probă admise de lege. Mai mult, deoarece obiectul prezumției îl constituie faptul că persoanele care acționează în mod concertat sunt legate printr-un acord expres sau tacit, pentru a înfăptui o politică comună în legătură cu un emitent, proba contrară nu poate consta într-o simplă declarație în sens contrar textului de lege care stabilește prezumția legală, ci aceasta ar trebui să fie coroborată cu o conduită care să dovedească faptul că acționarii respectivi nu înfăptuiesc o politică comună (în speță, dovada că două persoane nu acționează în mod concertat poate fi demonstrată prin faptul că acestea au votat în mod diferit în adunarea generală cu privire la problemele aflate pe ordinea de zi, față de care urmează a se aprecia existența sau inexistența concertării). Or, reclamantele nu au înțeles să producă nicio probă care să răstoarne prezumția legală, declarațiile acestora în sensul că nu acționează concertat în legătură cu S.I.F. OLTENIA S.A. nefiind mijloace de probă de natură a răsturna prezumțiile în cauză, ci constituind însăși negarea acestor prezumții instituite de legiuitor.

Contrar celor susținute de reclamante, constatarea relației de concertare de către CNVM în cuprinsul actelor administrative contestate nu este făcută în mod arbitrar, ci bazându-se pe documente si informații publice, unele dintre acestea emanând chiar de la persoanele juridice vizate (Raportul anual 2012 al E. G., informații referitoare la acționariatul B. SA, B. Pensii, SAI E. Asset Management furnizate de către Registrul Comerțului, relații furnizate de persoanele din grup în urma solicitărilor CNVM, raportările deținerilor care depășesc 5% la emitenții de pe piața de capital ale persoanelor din grup care demonstrează politica investițională comună, informațiile transmise de S.C. DEPOZITARUL CENTRAL S.A. cu privire la situația deținerilor la emitentul SIF OLTENIA SA).

Decizia CNVM nr. 962/18.06.2007 stipulează la art. 1 că, în ceea ce privește relația unei societăți de administrare a investițiilor (S.A.I.) cu organismele de plasament colectiv și cu deținătorii de portofolii individuale de investiții pe care le administrează, se prezumă că acestea nu acționează în mod concertat, până la proba contrară.

Prezumția relativă instituită de decizia CNVM nr. 962/18.06.2007 a fost răsturnată prin probe contrarii, dovedindu-se, în primul rând, că reclamantele sunt entități asociate Grupului E., fiind persoane care, în derularea unor operațiuni economice, utilizează resurse financiare având aceeași sursă, iar, în al doilea rând, că aceste societăți sunt controlate de E. G. BANK AG și prezumate a acționa în mod concertat cu acest grup.

În ceea ce privește susținerile reclamantelor în sensul că actele atacate sunt lovite de vicii de formă, pârâta a învederat următoarele (pct. III.B):

Contrar celor susținute de reclamante, actele administrative individuale a căror anulare se solicită conțin descrierea faptelor constatate de CNVM, precum și motivele de fapt și de drept care au condus la emiterea acestora.

Astfel, în preambulul atestatului nr. 37/16.04.2013 este precizat cadrul legal aplicabil, precum și motivele de fapt pe care s-a fundamentat emiterea actului, fiind arătată modalitatea în care autoritatea a apreciat că societățile sunt deținute, direct sau indirect, în procent de 100% sau procent majoritar de către E. G. Bank AG.

Pe de altă parte, reclamantele nu au arătat textul legal din care să rezulte că menționarea căii de atac și a termenului de exercitare reprezintă condiții de validitate a atestatului, sub sancțiunea nulității exprese. Mai mult, având în vedere definiția legală a atestatului și încadrarea acestui tip de act individual în categoria actelor administrative ce pot fi emise de către CNVM (art. 7 alin. 1 și alin. 4 din OUG nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului CNVM), este indubitabil că modalitatea de contestare, precum și termenul legal în care se poate exercita această contestație sunt prevăzute de Legea nr. 554/2004.

Cu privire la motivarea ordonanțelor, nu poate fi exclusă motivarea prin trimitere la un alt act administrativ, mai ales că actul este cunoscut părții respective.

Referitor la afirmația reclamantelor potrivit căreia măsurile din ordonanța nr. 105/16.04.2013 exced sferei cazurilor legale de emitere a ordonanțelor, pârâta a precizat că măsura dispusă se circumscrie cazurilor expres prevăzute în cadrul definiției legale.

În concluzie, a arătat că actele administrative contestate întrunesc toate condițiile pentru încheierea valabilă a acestora, întrucât: sunt emise de către o autoritate publică, în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004; sunt emise în vederea executării legii ori a organizării legii, în speță în temeiul Legii nr. 297/2004 privind piața de capital și a Statutului C.N.V.M., adoptat prin O.U.G. nr.25/2002, aprobată și modificată prin Legea nr. 514/2002; sunt emise în temeiul competențelor de supraveghere și investigare cu care CNVM este învestită, sunt motivate atât în fapt, cât și în drept; au fost comunicate.

Referitor la susținerile reclamantelor în sensul că nu intră în sfera prezumțiilor de concertare invocate, pârâta a arătat că acestea sunt nefondate, prezentând următoarele argumente (pct. III.C):

La baza emiterii actelor contestate au fost avute în vedere prevederile art. 2 alin. 1 pct. 22 lit. a) și pct. 23 din Legea nr. 297/2004, urmând ca fiecăreia dintre persoanele menționate în grup să-i fie incidente punctele corespunzătoare (societate mamă-filială, persoane care controlează sau sunt controlate de către un emitent sau care se găsesc sub controlul comun), după cum urmează:

F. B. DINAMIC și F. B. EXPERT sunt entități asociate Grupului E., fiind persoane care în derularea unor operațiuni economice utilizează resurse financiare având aceeași sursă (unitățile de fond la cele două fonduri de investiții aparțin majoritar unor entități componente ale Grupului E.). Aceste fonduri sunt administrate de către SAI E. ASSET MANAGEMENT S.A, societate controlată de E. G. BANK AG și prezumată a acționa în mod concertat cu acest grup. Astfel, entitătile B., F. B. DINAMIC și F. B. EXPERT, reținute a face parte din grupul E., acționează în mod concertat împreună E. G. BANK AG în legătură cu emitentul SIF OLTENIA întrucât reprezintă persoane care în derularea unor operațiuni economice utilizează resurse financiare având aceeași sursă (E. G. BANK AG) sau care provin de la entități diferite care sunt persoane implicate (art.2 alin. 3 lit. a) din Regulamentul CNVM nr.1/2006), precum și entități controlate de grupul E. (art. 2 alin. 1 pct. 22 lit. a) și art. 2 alin. 1 pct. 23 lit. a) și b) din Legea nr. 297/2004).

În ceea ce privește FONDUL DE PENSII ADMINISTRAT PRIVAT B., administrat de B. PENSII, si FONDUL DE PENSII FACULTATIVE B. PLUS-SOCIETATE DE ADMINISTRARE A FONDURILOR DE PENSII PRIVATE S.A, acestea se încadrează în prevederile art. 2 alin. 1 pct. 23 lit. d) și art. 2 alin. 1 pct. 22. lit. a), respectiv fonduri de pensii și societatea de administrare, care acționează concertat cu societatea-mamă.

Reclamantele susțin că acestea nu pot face obiectul unei prezumții de acționare în mod concertat cu acționarul majoritar al administratorului lor, apreciind că sunt vehicule pur investiționale, similare cu un fond de investiții. Vehiculele investitionale (SPV-special purpose vehicles) reprezintă entități al căror scop este limitat la achiziționarea/finanțarea de active financiare (inclusiv acțiuni), fără a transfera riscul de insolvabilitate de către societatea-mamă. Indiferent de natura lor juridică, este evident faptul că specificul unei asemenea entități constă tocmai în faptul că este un instrument al voinței societății dominante, adaptat scopurilor sale. Or, relația dintre acestea și E. G. BANK AG se încadrează evident în situația concertării dintre societatea-mamă și filiale (aria de acoperire a acestei noțiuni fiind cea prevăzută la art. 2 alin. 1) pct. 27 din Legea nr. 297/2004).

În ceea ce privește nelegalitatea dispozițiilor art. 2 alin. 3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, pârâta a apreciat că interpretarea reclamantelor nu poate fi primită, pentru următoarele argumente (pct. III.D):

Prezumțiile nu sunt reglementate de o manieră expresă și limitativă prin art. 2 alin. 1 pct. 23 (coroborat cu pct. 22) din Legea nr. 297/2004. Însăși referința legiuitorului în prima teză a pct. 23 la existența unui acord tacit (care ar putea lua naștere într-o multitudine de situații), ca și condiție alternativă la existența unui acord expres (materializat prin înscrisuri), poate fi interpretată în sensul că nu a fost avută în vedere o abordare exhaustivă, ținând cont de următoarele aspecte: există o dificultate obiectivă în procurarea de dovezi cu privire la acordurile privind acțiunea în mod concertat; însăși formularea utilizată la art. 2 alin. (3) din Regulamentul nr. 1/2006, respectiv "fără a se limita la acestea", atestă faptul că respectivele prevederi nu au avut ca obiect acoperirea tuturor situațiilor de fapt (posibile sau întâlnite în practică), ci prezumarea acelor situații care indicau o evidență a concertării până la proba contrarie; situațiile respective nu ar fi neapărat singurele etern valabile, în contextul în care evoluția și inovația în domeniul pieței financiare, în general, și al pieței de capital, în special, sunt extrem de accelerate și se materializează prin apariția continuă de noi tipuri de instrumente financiare sau de vehicule investiționale (reglementate nu întotdeauna armonizat la nivelul UE și, cu atât mai puțin, la nivel internațional), care pot fi utilizate în vederea obținerii sau majorării influenței asupra unui emitent, situații care necesită actualizarea concomitentă și continuă a legislației aplicabile.

În situația de față, acest deziderat s-a realizat prin clarificările aduse la nivelul legislației secundare (art. 2 alin. 3 din Regulamentul nr. 1/2006), având în vedere prerogativele C.N.V.M. stabilite prin OUG nr. 25/2002. Noțiunea de "acțiune concertată" este reglementată la nivelul Uniunii Europene prin Directivele nr. 25/EC/2004 privind ofertele de preluare și nr. 109/EC/204 privind transparența, transpuse atât prin Legea nr. 297/2004, cât și prin Regulamentul nr. 1/2006, acesta din urmă reprezentând o aplicare a dispozițiilor legale, realizată de C.N.V.M. în spiritul celor două directive și al practicii europene și internaționale în domeniu, în vederea soluționării cazurilor practice cu care autoritatea pieței de capital se confrunta la acea dată.

În ceea ce privește susținerea reclamantelor referitoare la inexistența unei prevederi exprese la nivelul Legii nr. 297/2004 cu privire la competența C.N.V.M. în stabilirea unor alte prezumții legale privind acționarea în mod concertat, aceasta nu poate fi reținută, întrucât Regulamentul nr. 1/2006 a fost adoptat cu respectarea prevederilor legale în vigoare la acea dată (art. 7 și 8 din Statutul C.N.V.M. și art. 1 alin. (1)-(3) din Legea nr. 297/2004) referitoare la calitatea C.N.V.M. de autoritate competentă în aplicarea Legii nr. 297/2004 și capacitatea sa de a emite reglementări proprii în aplicarea respectivei legi.

Referitor la anularea deciziilor ASF de respingere a contestațiilor, pârâta a arătat că și această solicitare este neîntemeiată, întrucât aceste decizii nu produc efecte prin ele însele, nu dau naștere la drepturi și obligații distincte în patrimoniul reclamantelor.

În drept, pârâta a invocat Legea nr. 554/2004, OUG nr. 25/2002 pentru aprobarea Statutului CNVM, Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, Regulamentul nr. 1/2006 privind emitenții și operațiunile cu valori mobiliare, Codul de procedură civilă.

În dovedire, pârâta a depus la dosar înscrisuri, în copie certificată pentru conformitate cu originualul (filele 396-491).

1. Răspunsurile la întâmpinare.

Prin răspunsurile la întâmpinări, reclamantele au prezentat următoarele aspecte suplimentare celor învederate deja prin cererile de chemare în judecată:

Pârâta se referă exclusiv la ideea răsturnării unei prezumții legale, fară a indica vreun argument din care să rezulte incidența acestor prezumții. Or, reclamantele nu intră în sfera prezumțiilor de concertare invocate, un aspect diferit de răsturnarea unei prezumții.

a) BOF Olanda și REP Olanda nu intră în sfera prezumțiilor de concertare invocate întrucât acestea reprezintă vehicule pur investiționale de drept olandez organizate drept „cooperative" (cooperatiefs) și nu se califică drept „societăți comerciale"", astfel încât este exclusă de plano existența unui „control", în sensul legislației pieței de capital. Chestiunea este similară din perspectiva aprecierii BOF Olanda și REP Olanda ca „filiale" ale EGB/B., întrucât, nefiind societăți comerciale, acestea nu pot fi calificate ca filiale, din perspectiva legislației pieței de capital. o

Oricum, simpla deținere a majorității capitalului/titlurilor unei entități nu conferă, eo ipso, „control". EGB/B. nu exercită niciun control asupra acestor entități, neputându-le influența comportamentul investițional, raportat la competențele statuare generale ale membrilor acestor entități, competențele speciale ale membrilor minoritari, precum și la mecanismul de luare a deciziilor în cadrul Adunării Generale a membrilor, coroborat cu structura curentă a capitalului BOF Olanda și REP Olanda. Astfel, existența „controlului" trebuie evaluată de la caz la caz, prin raportare la prevederile statutare aplicabile respectivei entități, precum și la structura capitalului de la momentul relevant.

În contextul expus mai sus, nu poate fi reținută nici poziția ASF legată de influența B./EGB decurgând din calitatea de participant majoritar în cadrul BOF Olanda și REP Olanda. Astfel, nu poate fi reținută o premisă, în sensul că B. ar putea adopta o conduită discreționară în cadrul prerogativelor sale de membru majoritar, întrucât aceste entități nu sunt deținute 100% de B., ceilalți membrii fiind terți față de EGB/B.. Mai mult, Adunarea Generala a Membrilor (în care se pot exercita prerogativele B. ca membru majoritar) are atribuții extrem de limitate. Totodată, potrivit mecanismelor statutare ale BOF Olanda și REP Olanda, B. nu poate direcționa/influența activitatea de investiții.

b) B. Fond Pensii și B. Plus Fond Pensii nu intră în sfera prezumțiilor de concertare invocate. Nu este incident art. 2 alin 1 pct. 23 lit. d) din Legea nr. 297/2004, întrucât în speță nu suntem în ipoteza unei societăți comerciale care investește într-un emitent, în care investesc în același timp și fondurile sale de pensii și/sau administratorul acestor fonduri și, pe cale de consecință, această prezumție nu poate fi incidentă.

ASF a invocat în mod eronat o asimilare a fondurilor de pensii cu vehicule investiționale. Astfel, pârâta a invocat un extras dintr-o publicație, care aparent cuprinde o prezentare a utilității și a avantajelor derulării anumitor operațiuni economice prin intermediul unei entități special create în acest scop, precum și cu privire la utilitatea specifică a SPV în operațiunile de securitizare. Pârâta se referă la entități controlate și administrate de facto de cea care le deține și, deseori, fără salariați proprii (așa numitele vehicule investiționale „special purpose vehicle" SPV).

Or, toate aceste chestiuni nu au nicio relevanță pentru cazul de față, întrucât în speță se pune problema incidenței sau nu a prezumțiilor de acționare în mod concertat stabilite în mod strict și limitativ de legislația pieței de capital.

B. Fond Pensii și B. Plus Fond Pensii nu pot fi considerate sub nicio formă vehicule investiționale ale E./B., utilizate ca simple „marionete" în derularea de activități de investiții (în SIF Oltenia).

B. Fond Pensii și B. Plus Fond Pensii sunt administrate de către o societate de administrare (în speță B. Pensii Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Administrate Privat S.A.), pe baza unui contract de administrare. Administrarea se face cu respectarea strictă a schemei și prospectului de pensii publicate pentru fondul respectiv și a reglementărilor stricte din domeniu, sub supravegherea directă chiar a pârâtei ASF. Orice încălcare a regulilor de administrare a fondurilor de pensii exclusiv în conformitate cu legea și interesul participanților la fond este supusă unor sancțiuni drastice, inclusiv de ordin penal. Astfel, o deturnare a rolului și activității investiționale a unui fond de pensii de către societatea sa de administrare, pentru a deservi interese investiționale străine de activitatea sa, ar reprezenta o astfel de încălcare foarte gravă a cadrului legal din materia pensiilor private. Aceasta ar impune sancționarea drastică a administratorului acestuia. Or, B. Pensii-Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Administrate Privat S.A. nu a fost sancționat de ASF în legătură maniera de administrare a acestor fonduri și de protejare a intereselor participanților acestora. Nu a existat vreo sancțiune nici pentru vreo deturnare a resurselor fondurilor în vederea promovării intereselor investiționale ale B./E..

c) B. Investiții Dinamic și B. Investiții Expert nu intră în sfera prezumțiilor de concertare invocate, iar susținerile din întâmpinare legate de societatea de administrare a B. Investiții Dinamic și B. Investiții Expert nu pot fi reținute. Cele două fonduri nu pot face obiectul unei prezumții de acționare în mod concertat cu acționarul majoritar al administratorului lor bazate exclusiv pe relația de administrare. Concret, din din moment ce nu se poate prezuma concertarea fondurilor cu administratorul lor care ia deciziile curente de investire, dezinvestire, exercitare vot etc, a fortiori acestea nu pot face obiectul unei astfel de prezumții în legătură cu acționarul majoritar al administratorului lor sau entitatea care îl controlează pe acesta. Cu această din urmă entitate „legătura" este mult mai îndepărtată, iar „veriga" de conexiune dintre fond și acționarul majoritar al administratorului - existența unei acționări concertate cu administratorul - a fost eliminată prin decizia CNVM nr. 962/2007.

Reclamantele au menționat că nici susținerile ASF privind aspectele de formă ale actelor administrative în discuție nu pot fi reținute, în condițiile în care atestatul enumeră un șir de date și raporturi bilaterale, fără a le încadra, în mod punctual, în vreuna în prezumțiile de concertare invocate de către CNVM. Mai mult, în ceea ce privește 2 membri ai pretinsului grup de acționari (BOF Olanda și REP Olanda), cu excepția unei afirmații generale, atestatul nu indică niciun alt aspect/element de fapt care să justifice încadrarea în ipoteza prezumțiilor. Dimpotrivă, motivarea corespunzătoare implica ca CNVM să demonstreze incidența faptul că fiecare membru al pretinsului grup de acționari se prezumă a acționa în mod concertat cu fiecare dintre ceilalți membri ai grupului respectiv.

În ceea ce privește ordonanțele, pârâta nu invocă vreo apărare concretă, ci se limitează să indice că nu poate fi exclusă motivarea prin trimitere la alt act administrativ, din moment ce atestatul este un act cunoscut reclamantelor. Poziția ASF este lipsită de orice suport, din moment ce suntem în prezența unor acte administrative distincte, a căror motivare trebuie să fie individuală.

În ceea ce privește susținerile pârâtei privind legalitatea art. 2 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006, au arătat că acestea nu pot fi primite, întrucât un act ierarhic inferior nu poate, de plano, să exceadă celor actul normativ cu forță superioară. Comparând conținutul prezumțiilor instituite prin art. 2 alin. (3) din Regulamentul CNVM nr. 1/2006 cu prezumțiile reglementate de Legea nr. 297/2004, rezultă că s-a procedat la o veritabilă „extindere" a listei prezumțiilor legale de concertare reglementată de Legea nr. 297/2004. Prin urmare, autoritatea respectivă a acționat cu ignorarea Legii nr. 297/2004 și, implicit, cu depășirea competențelor sale, din această perspectivă. Raționamentul expus se aplică și în ceea ce privește susținerea ASF privind împrejurarea că Regulamentul nr. 1/2006 reprezintă o transpunere a unor directive, întrucât Legea nr. 297/2004 transpune aceleași directive. Rezultă că CNVM nu putea, în adoptarea Regulamentului, să realizeze mai mult decât o „circumstanțiere" sau „detaliere" a prezumțiilor consacrate de Legea nr. 297/2004.

Pârâta a invocat în mod eronat faptul că un demers împotriva deciziei de respingere a contestației ar fi inadmisibil în acest cadru procesual, în condițiile în care se contestă un act administrativ unilateral cu caracter individual, emis de către ASF, autoritate publică acționând în regim de putere publică. Decizia de respingere a unei plângeri prealabile reprezintă un document prin care, în mod evident, autoritatea emitentă a actului atacat cu respectiva plângere își menține punctul de vedere. În aceste condiții, este firesc să îi fie recunoscută părții vătămate prin actul administrativ nelegal posibilitatea de ataca în instanță și acest al doilea act, asupra căruia se răsfrânge nelegalitatea primului. De altfel, raționamentul pârâtei ar conduce la consecința absurdă în care, deși instanța anulează un act administrativ vătămător, constatând nelegalitatea acestuia, ar rămâne valabilă o decizie de respingere a plângerii prealabile, contrară hotărârii judecătorești pronunțate.

4. Soluția instanței.

Examinând înscrisurile depuse la dosar, prin prisma susținerilor părților și dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că prezentele acțiuni conexe sunt întemeiate, urmând a fi admise, cu consecința anulării atestatului nr. 37 și a ordonanțele nr. 103, nr. 104 și nr. 105, emise la data de 16.04.2013 de către președintele Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, precum și a deciziilor de soluționare a contestațiilor nr. A/152, nr. A/153 și nr. A/154, emise la data de 27.06.2013 de către vicepreședintele Autorității de S. Financiară, pentru următoarele considerente de fapt și de drept:

a)prezentarea actelor administrative a căror anulare se solicită.

La data de 16.04.2013, Comisia Națională a Valorilor Mobiliare (CNVM) a emis atestatul nr. 37, prin care a luat act de faptul că grupul de acționari format din E. G. Bank AG, B. C. For Romania-Opportunity Cooperatief U.A., R. E. Partners Cooperatief U.A., B. C. Română S.A., Fond de Pensii Administrat Privat B., administrat de B. Pensii-Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A., F. B. Dinamic, administrat de SAI E. Asset Management SA, F. B. Expert, administrat de SAI E. Asset Management SA, Fondul de Pensii Facultative B. Plus, administrat de B. Pensii-Societate de administrare a fondurilor de pensii private S.A. acționează în mod concertat, intrând sub incidența prevederilor art. 286¹ din Legea nr. 297/2004, coroborate cu art. 2 alin. 1 pct. 22 lit. a) și pct. 23 din aceeași lege și având obligațiile prevăzute de dispozițiile art. 286¹ din Legea nr. 297/2004.

În preambulul atestatului nr. 37/2013, CNVM a invocat dispozițiile art. 2, art. 7 alin. 4 și 10, art. 9 alin. 3 din Statutul CNVM, adoptat prin OUG nr. 25/2002, aprobată și modificată prin Legea nr. 514/2002, modificat și completat prin Legea nr. 297/2004, Hotărârile Parlamentului nr. 2/2010, nr. 18/2011 și nr. 10/2012.

S-a mai reținut că, în conformitate cu prevederile art. 286¹ din Legea nr. 297/2004, art. 2 alin. 1 pct. 22 lit. a și pct. 23 din aceeași lege, acționarii E. G. Bank AG, B. C. For Romania-Opportunity Cooperatief U.A., R. E. Partners Cooperatief U.A., B. C. Română S.A., Fond de Pensii Administrat Privat B., administrat de B. Pensii-Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A., F. B. Dinamic, administrat de SAI E. Asset Management SA, F. B. Expert, administrat de SAI E. Asset Management SA, Fondul de Pensii Facultative B. Plus, administrat de B. Pensii-Societate de administrare a fondurilor de pensii private S.A., sunt prezumați că acționează în mod concertat în ceea ce privește emitentul SIF Oltenia, deținând 8,7802% din capitalul social al SIF Oltenia la data de 22.03.2013 a AGOA acestei societăți convocată pentru 19/20.04.2013. Această concluzie a fost reținută în considerarea următoarelor aspecte:

Potrivit informațiilor existente în raportul anual aferent anului 2012 al E. G., publicat pe website-ul www.erstegroup.. menționate sunt deținute, direct sau indirect, în procent de 100 % sau procent majoritar de către E. G. Bank AG, după cum urmează:

1) BANCA COMERCIALĂ ROMÂNĂ este deținută în proporție de 93,5708% de EGB CEPS HOLDING GMBH, societate deținută în proporție de 100% de E. G. BANK;

2) FONDUL DE PENSII ADMINISTRAT PRIVAT B. și FONDUL DE PENSII FACULTATIVE B. PLUS sunt administrate de B. PENSII-SOCIETATE DE ADMINISTRARE A FONDURILOR DE PENSII PRIVATE S.A., care este deținută în proporție de 99% de B. SA;

3) F. B. DINAMIC și F. B. EXPERT sunt administrate de SAI E. ASSET MANAGEMENT SA, al cărei acționar majoritar este E. ASSET MANAGEMENT GmbH (99,_%); din informațiilor furnizate de SAI E. ASSET MANAGEMENT SA, cei mai importanți deținători de unități de fond ai F. B. Dinamic sunt B. ASIGURĂRI DE VIAȚĂ-B. FORTE (53,34%) și .,04%), iar pentru F. B. EXPERT cei mai importanți deținători de unități de fond sunt B. ASIGURĂRI DE VIAȚĂ-B. FORTISSIMO (29,91%) și B. EUROPA AVANSAT (4,44%); structura acționariatului B. ASIGURĂRI DE VIATA, principalul investitor al acestor două fonduri, este formată din VIENNA INSURANCE G. AG WIVERSICHERUNG GRUPPE (92,3621%) și B.C.R. (5,4072%); conform Raportului anual aferent anului 2012 al E. G. "E. G. Bank AG and Vienna Insurance G. AG Wiener Versicherung Gruppe (V.) are parties to a General Distribution Agreement concerning the framework of the cooperation of E. G. and V. in Austria and CEE with respect to bank and insurance products.", „E. G. Bank AG and V. are furthermore parties to an Asset Management Agreement, pursuant to which E. G. undertakes to manage certain parts of V.´s and its group companies securities assets”.

Prin ordonanța nr. 103/16.04.2013, CNVM a dispus că . are obligația să dispună măsurile necesare pentru a înregistra în evidențele sale suspendarea exercitării drepturilor de vot pentru acțiunile emise de SIF Oltenia SA ce depășesc 5% din drepturile de vot și care sunt deținute de E. G. Bank AG, B. C. For Romania-Opportunity Cooperatief U.A., R. E. Partners Cooperatief U.A., B. C. Română S.A., Fond de Pensii Administrat Privat B., administrat de B. Pensii-Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A., F. B. Dinamic, administrat de SAI E. Asset Management SA, F. B. Expert, administrat de SAI E. Asset Management SA, Fondul de Pensii Facultative B. Plus, administrat de B. Pensii-Societate de administrare a fondurilor de pensii private S.A.

Prin ordonanța nr. 104/16.04.2013, CNVM a dispus în sarcina Consiliului de Administrație al SIF Oltenia SA obligația de a adopta măsurile necesare în cadrul adunării generale a acționarilor convocată pentru data de 19/20.04.2013, astfel încât grupul format din acționarii E. G. Bank AG, B. C. For Romania-Opportunity Cooperatief U.A., R. E. Partners Cooperatief U.A., B. C. Română S.A., Fond de Pensii Administrat Privat B., administrat de B. Pensii-Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A., F. B. Dinamic, administrat de SAI E. Asset Management SA, F. B. Expert, administrat de SAI E. Asset Management SA, Fondul de Pensii Facultative B. Plus, administrat de B. Pensii-Societate de administrare a fondurilor de pensii private S.A., prezumat că acționează în mod concertat în legătură cu emitentul SIF Oltenia SA, să nu poată exercita drepturile de vot aferent poziției deținute cu nerespectarea art. 286¹ alin. 1 din Legea nr. 297/2004.

Prin ordonanța nr. 105/16.04.2013, CNVM a dispus în sarcina grupului format din acționarii E. G. Bank AG, B. C. For Romania-Opportunity Cooperatief U.A., R. E. Partners Cooperatief U.A., B. C. Română S.A., Fond de Pensii Administrat Privat B., administrat de B. Pensii-Societate de Administrare a Fondurilor de Pensii Private S.A., F. B. Dinamic, administrat de SAI E. Asset Management SA, F. B. Expert, administrat de SAI E. Asset Management SA, Fondul de Pensii Facultative B. Plus, administrat de B. Pensii-Societate de administrare a fondurilor de pensii private S.A., prezumat că acționează în mod concertat în legătură cu emitentul SIF Oltenia SA, obligația de a se încadra în prevederile art. 286¹ din Legea nr. 297/2004 și ale Instrucțiunii CNVM nr. 6/2012, în termen de 3 luni de la data emiterii actului

În motivarea fiecăreia dintre cele trei ordonanțe menționate mai sus, CNVM a invocat dispozițiile art. 2, art. 7 și art. 9 alin. 2 din Statutul CNVM, adoptat prin OUG nr. 25/2002, aprobată și modificată prin Legea nr. 514/2002, modificat și completat prin Legea nr. 297/2004, Hotărârile Parlamentului nr. 2/2010, nr. 18/2011 și nr. 10/2012, dispozițiile art. 286¹ din Legea nr. 297/2004, precum și Instrucțiunile CNVM nr. 6/2012. S-a făcut totodată trimitere la atestatul CNVM nr. 37/16.04.2013, precum și la celelalte două ordonanțe.

Împotriva acestor acte administrative, reclamantele au formulat contestații, care au fost respinse ca neîntemeiate prin deciziile ASF nr. A/152-154/27.06.2013.

a)analiza susținerilor părților.

Reclamantele au invocat, în primul rând, motive de nelegalitate formală, respectiv motivarea necorespunzătoare a atestatului nr. 37/2013, omisiunea indicării în conținutul acestui atestat a căii de atac și a termenului de exercitare, lipsa motivării celor trei ordonanțe, prin folosirea trimiterii la un alt act administrativ (atestatul), depășirea sferei cazurilor legale de emitere a ordonanțelor în situația ordonanței nr. 105/2013.

Referitor la neindicarea în conținutul atestatului nr. 37/2013 a căii de atac și a termenului de exercitare, Curtea constată, în primul rând, că niciuna dintre reclamante nu a invocat prevederile vreunui text legal special în materia pieței de capital, din care să rezulte că astfel de mențiuni constituie condiții de validitate a atestatelor emise de CNVM.

Nu poate fi primită susținerea generală a reclamantelor, în sensul că atestatul are natura juridică a unui act administrativ individual, motiv pentru care trebuia să cuprindă cele două elemente în discuție. Pornind de la această argumentație a reclamantelor, Curtea subliniază că Legea nr. 554/2004 nu prevede elementele obligatorii ale actului administrativ (acestea fiind conturate în doctrina de specialitate și în practica judiciară relevantă), astfel că, în situația în care în cuprinsul unui astfel de act nu sunt menționate calea de atac și termenul de exercitare, devin aplicabile dispozițiile procedurale de drept comun în materia contenciosului administrativ, prevăzute la art. 7, art. 8 și art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Sub un al doilea aspect, strâns legat de primul, Curtea constată că niciuna dintre reclamante nu a făcut referire la vătămarea suferită prin această omisiune, condiție specifică impusă prin art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004. De altfel, Curtea apreciază că reclamantele nu au suferit nicio vătămare concretă și efectivă prin neindicarea căii de atac și a termenului de exercitare în cuprinsul atestatului, în condițiile în care fiecare a recurs la procedura de drept comun în materie, formulând contestație administrativă prealabilă, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004, cereri de suspendare a executării, întemeiate pe dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, precum și prezentele acțiuni în anulare, potrivit art. 8 din lege.

În aceste condiții, nu pot fi primite susținerile reclamantelor privind încălcarea dreptului de a contesta respectivul act, prin referire la principiul transparanței administrației, garantat de art. 31 și 52 din Constituția României republicată. Dreptul reclamantelor de contestare a actelor administrative considerate vătămătoare nu a fost încălcat, din moment ce acestea au uzat de toate pârghiile legale pentru a temporiza aplicarea actelor în discuție, prin suspendarea executării, precum și pentru a obține în final anularea lor.

Or, în absența unei vătămari concrete aduse reclamantelor, acestea nu pot susține doar formal că atestatul nu prevede calea de atac și termenul de exercitare, întrucât legalitatea unui act administrativ se analizează în concret, iar nu teoretic.

Nici critica reclamantelor privind depășirea sferei cazurilor legale de emitere a ordonanțelor de către CNVM, cu raportare la ordonanța nr. 105/2013, nu este întemeiată.

Astfel, art. 9 alin. 2 din OUG nr. 25/2002 prevede că „ordonanțele sunt acte prin care CNVM dă dispoziții privind prezentarea de documente, situații și informații, audieri, impune interdicții sau suspendări de autorizații ori activități, dispune anchete sau alte investigații, măsuri conservatorii, precum ridicarea și depunerea de documente sau titluri, indisponibilizarea unor bunuri sau fonduri, aplică sancțiuni disciplinare și administrative”.

Acest text trebuie însă coroborat cu art. 7 alin. 3¹ din același act normativ, care arată că „CNVM este competentă să ia măsuri pentru impunerea respectării legislației pieței de capital și să aplice sancțiunile legale în cazurile de nerespectare a acestora”.

Or, art. 286¹ alin. 4 din Legea nr. 297/2004 este tocmai o aplicație a acestei dispoziții generale, care obligă pe acționarii aflați în situația vizată ca, în termen de 3 luni de la data depășirii limitei de 5% din capitalul social al societăților de investiții financiare, să vândă acțiunile care depășesc limita legală de deținere.

Pe cale de consecință, Curtea subliniază că interpretarea și aplicarea art. 9 alin. 2 din OUG nr. 25/2002 trebuie făcută de o manieră logică și sistematică, motiv pentru care apărarea expusă de reclamante nu relevă, sub aspectul invocat, nelegalitatea ordonanței nr. 105/2013. De altfel, apărarea reclamantelor, în sensul că măsurile dispuse prin intermediul ordonanței nr. 105/2013 nu sunt circumscrise sferei situațiilor prevăzute de lege pentru emiterea ordonanțelor, este formalistă și nu ține cont de ansamblul reglementării legale.

În schimb, Curtea apreciază că este întemeiată critica reclamantelor constând în motivarea necorespunzătoare a atestatului și a ordonanțelor emise în baza lui.

Astfel, în primul rând, simpla lecturare a atestatului nr. 37/2013 relevă existența unui viciu evident în ceea ce privește motivarea de fapt, în condițiile în care autoritatea emitentă a omis să menționeze aspecte detaliate în legătură cu acționarii B. C. For Romania-Opportunity Fund Cooperatief U.A. și R. E. Partners Cooperatief U.A., limitându-se doar la afirmația generală făcută cu privire la toți acționarii din grup, în sensul că ar fi „deținute, direct sau indirect, în procent de 100% sau procent majoritar, de către E. G. Bank AG”.

Abia prin întâmpinare pârâta a arătat că B. C. For Romania-Opportunity Fund Cooperatief U.A.și R. E. Partners Cooperatief U.A., potrivit informațiilor existente în Raportul anual aferent anului 2012 al E. G., sunt parte a acestui grup, fiind deținute majoritar, direct sau indirect, de entități controlate de E. G. Bank AG, astfel: B. C. For Romania-Opportunity Fund Cooperatief U.A. este deținută în procent de 77,73% de E. G. Bank AG, prin B. S.A., iar R. E. Partners Cooperatief U.A. este deținută în procent de 66,67% de E. G. Bank AG, prin B. S.A.

Or, câtă vreme participațiile B. C. For Romania-Opportunity Fund Cooperatief U.A. și R. E. Partners Cooperatief U.A. au fost avute în vedere de CNVM pentru determinarea cotei de 8,7802%, deținute de grupul de acționari, prezumat ca acționând în mod concertat, Curtea apreciază că autoritatea emitentă trebuia să detalieze și în cazul acestora aspectele avute în vedere, la fel ca în cazul celorlalți acționari. O astfel de motivare era cu atât mai necesară cu cât, potrivit mențiunilor pârâtei din întâmpinare, B. C. For Romania-Opportunity Cooperatief U.A. deține 4,9987%, iar R. E. Partners Cooperatief U.A. deține 1,6563% din totalul acțiunilor, astfel că aceste două reclamante, împreună, depășesc pragul maxim de 5% din capitalul social.

Nu se poate considera că precizările suplimentare aduse de pârâtă prin întâmpinare cu privire la deținerea celor două entități sunt de natură a complini viciul motivării necorespunzătoare a atestatului din această perspectivă, întrucât expunerea argumentelor de fapt relevante trebuie să se regăsească în chiar cuprinsul actului administrativ, care nu poate fi completat cu elemente extrinseci și ulterioare. Aceasta cu atât mai mult cu cât în baza respectivului atestat au fost emise trei ordonanțe succesive, care nu cuprind o motivare proprie, ci fac trimitere la cea expusă în atestat.

De asemenea, Curtea constată existența unui viciu și în ceea ce privește motivarea în drept a atestatului, fiind deficitară maniera de expunere a prezumțiilor legale de concertare, prin prisma situației de fapt și a temeiului de drept arătate în cuprinsul atestatului, împrejurare de natură a genera mai degrabă speculații și supoziții, decât o certitudine, cu privire la raționamentul emitentului CNVM, atât din partea reclamantelor, cât și a instanței.

Astfel, în preambulul atestatului nr. 37/2013, CNVM a indicat procentele ce rezultă a fi deținute de E. G. Bank AG, direct sau indirect, în cazul a 6 acționari din grupul în discuție (omițând să detalieze situația a 2 membri, astfel cum s-a arătat mai sus), invocând dispozițiile art. 2 alin. 1 pct. 22 lit. a) și pct. 23 din Legea nr. 297/2004. CNVM a înțeles să valorifice unele prezumții relative prevăzute de Legea nr. 297/2004, fără însă a prezenta și justifica în concret premisele care atrag incidența acestor prezumții legale în situația fiecărui acționar în parte și fără a indica care dintre ipotezele prevăzute de lege se aplică în cazul fiecăruia dintre cei 8 membri ai presupusului grup care acționează concertat.

În această ordine de idei, Curtea constată că, potrivit art. 2 alin. 1 pct. 22 lit. a) din Legea nr. 297/2004, persoanele implicate sunt ”persoanele care controlează sau sunt controlate de către un emitent sau care se găsesc sub un control comun”.

Conform art. 2 alin. 1 pct. 23 din Legea nr. 297/2004, persoanele care acționează în mod concertat sunt ”două sau mai multe persoane, legate printr-un acord expres sau tacit, pentru a înfăptui o politică comună în legătură cu un emitent. Până la proba contrară, următoarele persoane sunt prezumate că acționează în mod concertat: a) persoanele implicate; b) societatea-mamă împreună cu filialele sale, precum și oricare dintre filialele aceleiași societăți-mamă între ele; c) o societate comercială cu membrii consiliului său de administrație și cu persoanele implicate, precum și aceste persoane între ele; d) o societate comercială cu fondurile ei de pensii și cu societatea de administrare a acestor fonduri”.

În condițiile în care CNVM nu a făcut nicio corelare, în cuprinsul atestatului nr. 37/2013, între textele de lege invocate și situația de fapt prezentată, Curtea subliniază că nu rezultă în mod cert dacă autoritatea publică emitentă a avut în vedere doar prevederile art. 2 alin. 1 pct. 23 raportate la cele ale pct. 22 lit. a) din Legea nr. 297/2004 ori, dimpotrivă, toate ipotezele reglementate la pct. 23 lit. a)-d), caz în care trimiterea făcută la pct. 22 vizează identificarea cazului de persoane implicate reținut.

În legătură cu acest ultim aspect, Curtea constată că nici identificarea cazului de persoane implicate pare a nu fi fost reținut complet în preambulul atestatului, din moment ce la pag. 11, 15 și 21 din întâmpinare, pârâta a făcut referire și la art. 2 alin. 1 pct. 22 lit. b), care prevede că sunt persoane implicate și cele ”care participă direct sau indirect la încheierea unor acorduri, în vederea obținerii sau exercitării în comun a drepturilor de vot, dacă acțiunile, obiect al acordului, pot oferi o poziție de control”. Or, în cuprinsul atestatului nu s-au prezentat împrejurări de fapt care să susțină aplicarea acestei prezumții în cauză.

În situația în care CNVM ar fi avut în vedere numai unele dintre cele patru cazuri prevăzute la pct. 23 (ipoteză sugerată în întâmpinare, întrucât la pag. 21 și 23 pârâta menționează că în cazul Fondului de Pensii Administrat Privat B. și Fondul de Pensii Facultative B. Plus este incidentă situația prevăzută la lit. d) a pct. 23), trebuia să precizeze pentru fiecare dintre cei 8 membri care este ipoteza legală în care se încadrează și să fie detaliate elementele de fapt relevante din perspectiva textului de lege incident.

În altă ordine de idei, în ceea ce privește noțiunea de control, Curtea constată că aceastaeste definită la art. 2 alin. 1 pct. 16 lit. b) din Legea nr. 297/2004 ca fiind ”relația dintre societatea-mamă și o filială sau o relație similară între orice persoană fizică sau juridică și o societate comercială; orice filială a unei filiale va fi considerată o filială a societății-mamă, care este în fapt entitatea care controlează aceste filiale; se consideră legătură strânsă și situația în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate permanent de una și aceeași persoană printr-o relație de control”.

Date fiind și celelalte definiții legale existente la art. 2 alin. 1 pct. 6 și 27 privind filiala și societatea-mamă, Curtea observă că CNVM nu a justificat sub nicio formă cum prezumția legală de concertare este susceptibilă a se aplica în cazul unor entități care nu au natura juridică a unor societăți comerciale nici din perspectiva legislației naționale (Legea nr. 31/1990), nici din cea a dreptului european (Directiva 2009/101/CE armonizează conceptul de societate comercială în cele 27 de state membre, menționând pentru fiecare jurisdicție care sunt entitățile ce intră în sfera acestei noțiuni).

O astfel de precizare în cuprinsul atestatului era necesară, în condițiile în care reclamantele B. C. For Romania-Opportunity Fund Cooperatief U.A. și R. E. Partners Cooperatief U.A. sunt două entități înregistrate, în condițiile legii olandeze, sub forma de organizare „cooperatiefs”, iar, potrivit Directivei 2009/101/CE, pentru jurisdicția olandeză se califică drept societăți comerciale doar N.V.-societate anonimă și B.V.-societate cu răspundere limitată, nu și asocierile de tipul cooperativei, care sunt supuse unor reguli de funcționare diferite de cele aplicabile societăților comerciale. De asemenea, B. Fond Pensii și B. Plus Fond Pensii sunt entități fără personalitate juridică, având natura unor societăți civile, iar B. Investiții Expert și B. Investiții Dinamic sunt fonduri de investiții, care, potrivit art. 2 alin. 1 pct. 7 din Legea nr. 297/2004, sunt organisme de plasament colectiv fără personalitate juridică, neputând fi calificate societăți comerciale.

În concluzie, pentru ca atestatul nr. 37/2013 să fi fost motivat corespunzător, Curtea apreciază că era necesar ca CNVM să demonstreze incidența prezumțiilor de concertare invocate prin aplicare clară la elementele de fapt indicate. Dimpotrivă, în ceea ce privește 6 membri ai pretinsului grup de acționari, atestatul enumeră un șir de date, fără însă a le încadra în mod individual în vreuna dintre prezumțiile de concertare invocate, iar, în ceea ce privește 2 membri, cu excepția afirmației generale făcută prin referire la toți membrii pretinsului grup de acționari, atestatul nu indică niciun alt aspect/element de fapt care să justifice încadrarea în ipoteza prezumțiilor de concertare, cu toate că cele două entități, împreună, depășesc pragul legal maxim de 5% din capitalul social.

Necesitatea motivării actelor administrative individuale a fost recunoscută atât în doctrină, cât și în jurisprudența relevantă, motivarea fiind privită ca o garanție contra arbitrariului administrației publice, menită să asigure exercitarea efectivă a dreptului la contestație, precum și posibilitatea verificării de către instanța de contencios administrativ a limitelor exercitării puterii discreționare, aceasta fiind una dintre rațiunile pentru care art. 31 din Constituția României consacră principiul transparenței administrației.

În cauză, atâta timp cât atestatul nr. 37/2013 nu este motivat corespunzător în fapt și în drept, reclamantele au fost nevoite să-și formuleze apărările pornind de la niște supoziții și ipoteze, fiind evidentă dificultatea de a contesta în mod eficient respectivul act administrativ. Mai mult, motivarea incompletă și deficitară a atestatului afectează exercitarea controlului de legalitate de către instanța de contencios administrativ, judecătorul învestit fiind pus în situația de a analiza ipotetic actul contestat, întrucât este dificil de stabilit situația de fapt și de drept pe care autoritatea publică a avut-o în vedere la emiterea actului (respectiv ipoteza de concertare pentru fiecare reclamantă, prin raportare la celelalte entități vizate). Aceste împrejurări sunt confirmate și de poziția oscilantă a pârâtei în cursului procesului cu privire la temeiurile de pretinsă concertare avute în vedere la emiterea atestatului.

Obligativitatea motivării actului administrativ este o cerință de validitate, ce vizează fondul respectivului act, astfel că lipsa motivării sau motivarea insuficientă atrage anularea.

În cauză, viciul privind motivarea necorespunzătoare a atestatului nr. 37/2013 se răsfrânge și asupra ordonanțelor nr. 103, nr. 104 și nr. 105, deoarece acestea sunt emise în baza atestatului, iar CNVM a recurs la metoda motivării prin trimitere, astfel încât, din moment ce actul la care se trimite prezintă un caracter deficitar, nefiind motivat corespunzător nici în fapt, nici în drept, aceeași natură o va avea și cele ulterioare în care se valorifică primul, mai ales că omisiunea respectivă nu este complinită în actele subsecvente.

Dând eficiență sancțiunii nulității actelor administrative contestate, ca urmare a motivării lor necorespunzătoare în fapt și în drept, Curtea constată că nu se mai impune analizarea susținerilor reclamantelor privind inaplicabilitatea prezumțiilor de concertare invocate de CNVM în legătură cu pretinsul grup de acționari/membrii acestuia.

Ca o consecință a anulării actelor administrative individuale menționate mai sus, se impune și anularea deciziilor de soluționare a contestațiilor nr. A/152, nr. A/153 și nr. A/154, emise la data de 27.06.2013, întrucât acestea confirmă acte administrative ce au fost declarate nelegale de către instanță, neputând rămâne în ființă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunile conexate formulate de reclamantele E. G. BANK AG, B. SA, F. B. DINAMIC și F. B. EXPERT, toate cu sediul ales la S.C.A. "Țuca, Z. și Asociații" din București, sectorul 1, .. 4-8, clădirea America House, aripa de vest, B. C. FOR ROMANIA OPPORTUNITY FUND COOPERATIEF UA, cu sediul ales la Cabinet individual de avocat V. N. din București, sectorul 1, ., și R. E. PARTNERS COOPERATIEF UA, cu sediul ales la S.C.P.A. S. C. și Asociații din București, sectorul 4, .. 1, . cu pârâta A. DE S. FINANCIARĂ, cu sediul în București, ., sectorul 3.

Anulează atestatul nr. 37 și ordonanțele nr. 103, nr. 104 și nr. 105, emise la data de 16.04.2013 de către președintele Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, precum și deciziile de soluționare a contestațiilor nr. A/152, nr. A/153 și nr. A/154, emise la data de 27.06.2013 de către vicepreședintele Autorității de S. Financiară.

Ia act că reclamantele și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a se depune la Curtea de Apel București-Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Pronunțată în ședință publică azi, 06.03.2014.

PREȘEDINTE GREFIER

D. M. D. M. G.

Red/thred. DDM/ 9 ex/ 09.04.2014.

← Anulare act administrativ. Sentința nr. 850/2014. Curtea de...		Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2061/2014.... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3833/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Conflict de competenţă. Sentința nr. 1659/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1131/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Sentința nr. 850/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 2061/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 4899/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5425/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 966/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI