Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 5425/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 5425/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-06-2014 în dosarul nr. 488/3/2013
Dosar nr. _
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 5425
Ședința publică de la 26.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: B. L. PATRAȘ
JUDECĂTOR: E. C. V.
JUDECĂTOR: M. N.
GREFIER: I. C. B.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 6 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ȘI DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 1166/18.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant Z. C. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află la primul termen de judecată, intimatul-reclamant nu și-a îndeplinit obligațiile învederate prin rezoluția de citare, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr. 1166/18.02.2014, Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a pîrîtei AFPS6. A respins ca neîntemeiată cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU. A admis acțiunea formulată de reclamantul Z. C. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE S. 6 BUCUREȘTI PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI. A anulat decizia nr._/5.09.2012 a AFPS6. A obligat pîrîta AFPS6 să restituie reclamantului suma de 2124 lei reprezentînd taxă pentru emisiile poluante, cu dobînda aferentă de la data plății taxei și pînă la data restituirii efective. A obligat pîrîta AFPS6 la plata sumei de 43,6 lei către reclamant reprezentînd cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a apreciat ca excepția lipsei calității procesuale pasive nu poate fi primita, având în vedere că AFPS6 este emitentul deciziei de stabilire a taxei pentru emisiile poluante, în baza căreia s-a pretins și încasat suma de la reclamant, deci nu este doar un simplu încasator pentru AFM. Reclamantul este nemulțumit de suma pretinsă de AFPS6 cu acest titlu, a contestat această sumă, iar ca efect al nesoluționării favorabile a cererii sale de restituire a sumei a introdus acțiunea de față.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism înmatriculat anterior într-un stat membru UE, potrivit înscrisurilor de la filele 19-21. Pentru înmatricularea aceluiași vehicul în România a plătit taxă specială în cuantum de 2124 lei, potrivit chitanței de la fila 18, calculată prin decizia nr._/5.09.2012 a AFPS6 – fila 19.
Tribunalul a considerat că sînt nelegale pretinderea și refuzul de restituire a taxei de către pîrîta AFPS6, cea care a calculat și a încasat suma de la reclamant, nefiind deci un simplu încasator care să se conformeze dispozițiilor AFM.
Astfel, potrivit art.3 din OUG nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datoreaza aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementarile privind omologarea de tip si eliberarea cartii de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrarilor publice, transporturilor si locuintei nr. 211/2003. Aceste dispoziții au fost preluate și de art.3 din legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante, lege care a abrogat OUG nr.50/2008, dar nu a înlăturat și perceperea discriminatorie a taxei.
Astfel, în temeiul art.4 alin.1 lit.a din legea nr.9/2012, obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante intervine cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
Este adevărat că în alin.2 al aceluiași articol s-a prevăzut că obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării. Însă alin.2 a fost suspendat prin art.1 din OUG nr.1/2012, începând cu 31.01.2012 până la 01.01.2013.
Asadar, obligatia de plata a taxei intervine cu ocazia primei inmatriculari a unui autovehicul in Romania conform art.4 lit.a, fara ca textul sa faca distinctia nici intre autoturismele produse in Romania si cele in afara acesteia, nici intre autoturismele noi si cele second-hand. Deoarece dispozițiile alin.2 din art.4 din legea nr.9/2012 au fost suspendate, rezulta ca la momentul achitării taxei de către reclamant, taxa pentru emisiile poluante era datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima inmatriculare in Romania, nu si pentru cele aflate deja in circulatie inmatriculate in tara. Asadar, se creeaza o diferenta de tratament fiscal intre autovehiculele inmatriculate in Romania înainte și după . legii nr.9/2012, astfel cum s-a creat și prin OUG nr.50/2008.
Însă, în conformitate cu art. 110 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Este de menționat că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizand dispozitiile legii nr.9/2012, rezulta ca, pe parcursul anului 2012, pentru un autoturism produs in Romania sau in alte state membre UE nu se percepe taxa la o noua inmatriculare, daca a fost anterior inmatriculat tot in Romania. Dar se percepe aceasta taxa la autoturismul produs in tara sau in alt stat membru UE, daca este inmatriculat pentru prima data in Romania. Reglementata in acest mod, taxa pe poluare diminueaza sau este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru, cumparatorii sunt orientati din punct de vedere fiscal sa achizitioneze autovehicule second-hand deja inmatriculate in Romania.
Legea nr.9/2012 este deci contrara art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunitatii Europene, intrucat este destinata sa diminueze introducerea in Romania a unor autoturisme second-hand deja inmatriculate . membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare in acest litigiu, favorizand astfel vanzarea autoturismelor second-hand deja inmatriculate in Romania si vanzarea autoturismelor noi produse in Romania. Or dupa aderarea Romaniei la UE, acest lucru nu este admisibil cand produsele importate sunt din alte tari membre ale UE, atat timp cat norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze, chiar si potential, consumul produselor importate, influentand astfel alegerea.
Tribunalul a mai remarcat un alt tip de discriminare - intre persoanele care au solicitat inmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 si cele care inmatriculeaza autoturisme ulterior, doar aceste din urma persoane platesc taxa pentru emisiile poluante, desi este evident ca polueaza si autoturismele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizata de legiuitor care a legat plata taxei speciale de faptul inmatricularii, desi s-a urmarit asigurarea protectiei mediului prin realizarea unor programe si proiecte pentru imbunatatirea calitatii aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului poluatorul plateste.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ADMINISTRAȚIA S. 6 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ȘI DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivare a arătat că in mod nelegal instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a Administratiei Sectorului 6 a Finantelor Publice.
A învederat faptul ca in conformitate cu dispozitiile art.1 din O.U.G. nr.50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr.686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.50/2008, se stabileste temeiul legal al incasarii acestei taxe de poluare achitată de catre contribuabil cu ocazia inmatricularii autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurarii protectiei mediului si finantarii unor programe si proiecte pentru protectia mediului.
De asemenea prin actul normativ mentionat mai sus, in cadrul articolul 1, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare incasata, astfel că instituția careia ii revine obligatia administrarii si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este, Administratia F. pentru Mediu.
A învederat faptul ca actul normativ in baza caruia a fost achitata taxa de poluare de catre petent (respectiv O.U.G nr.50/2009, prin normele sale de aplicare H.G. nr.686/2008) arata si expune pe larg in cadrul art.3 alin.5-8 modalitatea in care se transfera suma incasata cu titlu de taxa de poluare de catre Trezoreria Statului catre destinatarul acestei taxe de poluare - Administratia F. Pentru Mediu.
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către intimatul-petent, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administratiei Finantelor Publice S. 6, conform dispozitiilor art.16 din O.G. nr.92/2003, prin achitarea taxei de poluare de catre acesta, intre institutia noastra si intimatul -reclamant, nu exista nici un raport juridic fiscal, privind incasarea acestei taxe de poluare, motiv pentru care va solicitam admiterea acestui motiv de recurs si modificarea sentintei recurate in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive si respingerea actiunii ca fiind formulata impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva.
A considerat că instanta de fond in mod nelegal a respins cererea de chemare in garantie a Administratiei F. pentru Mediu formulata de catre institutia recurentă și invocă în acest sens dispozițiile art. 60 și art. 61 alin. 1 Cod de procedură civilă.
Asa cum a aratat, Fondul pentru Mediu, administrat de Administratia F. pentru Mediu, este beneficiarul real al taxei pe poluare achitata de intimatul-reclamant, Administratia Sectorului 6 a Finantelor Publice avand numai atributia legala de stabilire a cuantumului taxei de poluare. Intrucat prin plata taxei de poluare de catre petent in temeiul dispozitiilor O.U.G. nr.50/2008 catre Fondul Pentru Mediu, s-a nascut un raport juridic intre cele doua parti, reclamantul, in eventualitatea in care s-ar constata de catre instanta nelegalitatea platii acestei taxe de poluare putand solicita restituirea acestei taxe numai de la destinatarul dreptului legal de incasare a acestei sume - Administratia F. Pentru Mediu.
Prin urmare, fata de dispozitiile mentionate anterior, a considerat că instanta de fond in mod nelegal a respins cererea de chemare in garantie formulata constatand ca nu sunt intrunite conditiile art.60 Cod Procedura civila.
In ceea ce priveste admiterea cererii de chemare in judecata, in sensul restituirii sumei de 2124 lei,a arătat ca instanta de fond si-a format o convingere gresita tinandu-se cont ca, dispozitiile O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule sunt in vigoare, iar reclamantul nu le-a contestat considerand ca aceasta taxa este datorata la bugetul de stat.
Regimul taxei de poluare pentru autovehicule, care a intrat in vigoare incepand cu data de 1 iulie 2008, a inlocuit in fapt regimul accizelor prevazut in Codul Fiscal pentru autoturismele si automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pana la data de 31 decembrie 2006.În conditiile desfiintarii frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reasezarea acestei metodologii.
Odata cu reasezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind inmatricularea autoturismelor potrivit carora pana pana la 31 decembrie 2006 nu se inmatriculau in Romania autoturismele a caror vechime depasea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situatie a fost necesar a se intreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in Romania a unui numar exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzatoare in acest sens, ar fi avut drept consecinta transformarea in deseuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in Romania, tara noastra urmand sa suporte costurile aferente reciclarilor, in locul tarilor de unde au fost achizitionate autovehiculele respective.
F. de prevederile constitutionale ale art. 148 a precizat urmatoarele:
Potrivit art.l-33 din Legea nr.157/2005: " Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce priveste rezultatul care trebuie obtinut, lasand in acelasi timp autoritatilor nationale competenta in ceea ce priveste alegerea formei si a mijloacelor. "
Totodata a precizat faptul ca alin.2 al art.148 din Constitutia Romaniei instituie suprematia tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozitiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozltiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privinta rezultatului, insa autoritatile nationale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozitiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte. Cu privire la prevederile art.9 alin.1 din Tratatul Comunitatii Europene a precizat ca acestea se refera la" interzicerea taxelor vamale la import si le export si la alte taxe cu efect echivalent”, or, taxa de prima inmatriculare nu intra in aceasta categorie nefiind o taxa vamala care se percepe numai in
cadrul relatiilor comerciale dintre tarile membre ale Uniunii Eurpene ci se aplica, tuturor autoturismelor /autovehiculelor inmatriculate in Romania indiferent daca provin din productia interna sau din spatiul comunitar.
Totodata, fata de sustinerea reclamantei ca taxa de prima inmatriculare auto, din Romania este discriminatorie a apreciat ca argumentele care stau la baza acestei afirmatii nu pot fi retinute intrucat regimul fiscal este acelasi pentru toate persoanele care inmatriculeaza autoturisme/autovehicule in Romania.
De asemenea, a aratat ca in cazul in care suntem in prezenta acelorasi specificatii tehnice, legislatia noastra prevede plata unei taxe de inmatriculare in Romania e in acelasi cuantum indiferent daca este vorba de autoturismele/autovehiculele din productia interna sau din cele produse in spatiul comunitar.Astfel, a invederat ca argumentele invocate sunt neintemeiate, intrucat legislatia europeana nu interzice instituirea-taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia sa nu fie mai mare decat al taxelor care se aplica, direct sau indirect, produselor nationale similare.
Prin urmare a considerat că ar trebui sa se stabileasca prin mijloace procedurale specifice daca taxa achitata in concret de reclamant este sau nu mai mare decat nivelul taxelor achitate direct sau indirect pentru produsele interne similare.
In acest context trebuie mentionat si faptul ca nici Comisia Europeana nu este impotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei inmatriculari a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, a precizat ca principiul "poluatorul plateste", pe care se bazeaza si instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii europene. A precizat de asemenea ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor. Prin urmare, existenta unei taxe de prima inmatriculare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentand taxa de inmatriculare. De altfel. a institui obligativitatea platii taxei de prima inmatriculare numai in cazul importului de autoturisme/ autovehicule ar putea fi considerat la randul sau un regim fiscal discriminatoriu intre persoanele care importa bunuri si cele care aduc in tara bunuri din spatiul comunitar. F. de cele mentionate mai sus, a invederat instantei faptul ca obligatia generica de armonizare a legislatiei interne cu cea europeana, instituita prin art. 148 alin.2 din Constitutie, si cea speciala, prevazuta de art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitatii Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu si instantelor judecatoresti. Totodata, trebuie reținut si faptul ca nu ne aflam in prezenta unui regim fiscal discriminator, intrucat obligatia platii taxei de prima inmatriculare exista pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de tara de provenienta a acestora, nefiind deci in prezenta unei ingradiri a liberei circulatii a marfurilor, principiu statuat in Tratatul Comunitatii Europene. Mai mult decat atat invocă art.126 alin.2 din Constitutia Romaniei.
Astfel a aratat ca nici o lege in vigoare nu acorda competenta unei instante de drept comun de a se pronunta asupra compatibilitatii unor prevederi legale ale dreptului intern cu constitutia si cu tratatele internationale.Aceasta atributie revine exclusiv Parlamentului si, eventual Curtii Constitutionale, singurele institutii in masura sa aprecieze daca legislatia referitoare la taxa de prima inmatriculare contravine Constitutiei sau reglementarilor Uniunii Europene si sa adopte hotarari in consecinta.Avind in vedere ca taxa de prima inmatriculare a fost achitata de reclamant in baza unor dispozitii legale in vigoare la data platii, respectiv art.2141 Cod fiscal consideram ca suma nu poate fi restituita.
A învederat ca potrivit dispozitiilor art.205 Cod procedura fiscala, " impotriva actelor administrative-fiscale, reclamantul poate formula contestatie la organul administrativ fiscal emitent al actului. De asemenea, teza finala a articolului sus mentionat arata ca formularea contestatiei nu inlatura dreptul la actiune, in conditiile legii, direct in fata instantei.
Astfel ca pentru contestarea actelor administrativ fiscale exista doua cai:
-fie petentul se adreseaza cu o contestatie organelor administrativ -fiscale, in conditiile aratate de art. 205-209 Cod procedura fiscala, iar daca este nemultumit de modalitatea de solutionarea contestatiei poate ataca in fata instantei de contencios administrativ competente decizia de solutionare a contestatiei;
- fie, daca nu opteaza pentru formularea unei contestatii in fata organului fiscal, atacata in fata instantei de contencios administrativ actul administrativ fiscal considerat nelegal sau netemeinic, cu respectarea insa a dispozitiilor legii nr. 554/2004, inclusiv in ceea ce priveste dispozitiile art. 7 care impun efectuarea procedurii prealabile."
A solicitat sa se constate ca reclamantul nu a urmat nici una dintre cele doua cai aratate anterior.
Acesta a solicitat doar restituirea taxei de poluare, fara a ataca insa actul administrativ ¬fiscal prin care a fost stabilita aceasta taxa, respectiv Decizia de calcul a taxei de poluare. A aratat ca, corespondenta adresata institutiei noastre, reprezinta o modalitate de exprimare a nemultumirilor reclamantului cu privire la legalitatea perceperii taxei de poluare fara a indica in mod concret actul administrativ fiscal considerat nelegal, pentru care sa fie solicitata anularea.
A solicitat să se constate ca in situatia in care institutia recurentă nu ar fi emis decizia de calcul a taxei de poluare si ar fi incasat taxa de poluare fara existenta unui act administrativ fiscal care sa o stabileasca se putea ataca in fata instantei de contencios refuzul de restituire a sumei.
In prezenta speta exista un act administrativ fiscal, reclamantul neputand primi suma decat daca anuleaza actul de impunere.ln ceea ce priveste capatul de cerere prin care se solicita restituirea sumei reprezentand taxa de poluare, in completarea celor de mai sus, reiteram onoratei instante de recurs ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizeaza in conditiile stabilite de ari. 117 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republica ta, cu modificarile si completarile ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi incadrata in niciuna din situatiile stabilite de art. 117 Iit. a) - h) din actul normativ mentionat, sumele fiind platite in temeiul unui text prevazut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pasaport etc.).Totodata, mentionam ca, din textul O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se retine ca este vorba de restituirea. taxei de poluare numai in anumite conditii, conditii reglementate in art.8 din OUG nr.50/2008.
Din cele de mai sus expuse, coroborate cu prevederile art.9 din OUG nr.50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificarile si completarile ulterioare, rezulta fara dubii ca reclamantul nu se regaseste in niciuna din aceste prevederi, motiv pentru care va solicitam sa considerati taxa de poluare achitata de reclamant ca legal datorata, cu consecinta respingerii actiunii ca neintemeiata.
Si cu privire la obligarea la plata dobanzii fiscale, a aratat ca sentinta este netemeinica si nelegala.
In acest sens a invocat dispozițiile art.124 alin.1 din O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu completarile si modificarile ulterioare.
Prin urmare, fata de textul legal invocat, rezulta ca in cauza nu este indeplinita conditia prevazuta pentru acordarea acestora.
In ceea ce priveste obligarea AFP S6 la plata cheltuielilor de judecata a precizat faptul ca ,conform prevederilor art.274 din Codul de procedura civila, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derularii procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta conditie care trebuie indeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi castigat in mod irevocabil procesul, ori in situatia de fata nu se incadrează in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credinta; comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi retinute in sarcina noastra pentru ca sa fim obligati la plata cheltuielilor de judecata.
Or, in cazul de fata, nu este indeplinita nici una din aceste conditii, actele atacate de catre reclamanta, fiind temeinic si legal intocmite, motiv pentru care solicitam respingerea si acestui capat de cerere.
In ceea ce priveste obligarea la plata dobanzii de la data platii la data restituirii efective invedereaza instantei de recurs faptul ca reclamantul nu a facut dovada producerii unui prejudiciu si nici nu face dovada ca aceasta taxa de poluare a fost achitata catre bugetul de stat (aceasta fiind achitata catre Administratia F. pentru Mediu), in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare.
Potrivit art. 124 Cod Procedura Fiscala, daca taxa de poluare ar fi fost achitata catre bugetul de stat, restituirea s-ar fi putut solicita in temeiul dispozitiilor art.117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor facandu-se la cererea contribuabililor".
Mai mult, reclamantul nu a solicitat, in prealabil, prin cererea de restituire plata dobanzii conform art. 124 C.proc.civ., astfel ca acesta nu poate solicita pe calea actiunii directe, la instanta plata dobanzii aferente sumei achitate.
In drept a invocat art. 304 pct. 9 si 3041din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificarile si completarile ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constitutia Romaniei.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizand recursul prin prisma motivelor formulate ,Curtea retine urmatoarele:
1.Cat priveste asertiunea recurentei AFPS6 privitor la destinatia bugetara a sumelor incasate cu titlu de taxa de poluare ,Curtea retine că este irelevanta ,cata vreme AFP S. 6 se legitimează în calitate de emitent al deciziei de calcul al taxei de poluare ,pe baza careia reclamantul a achitat suma anterior mentionata.
Taxa de poluare achitata de către reclamant a fost încasată de către AFP S6,astfel că reclamantul a justificat abilitarea pârâtei de a sta în judecată de vreme ce există identitate între persoana chemată în judecată și aceea obligată în raportul de drept fiscal dedus judecătii.
2.Pe de alta parte,Curtea retine ca instanta de fond a facut o gresita aplicare a dispozitiilor legale si comunitare in speta dedusa judecatii ,ignorand faptul ca in cauza nu s-a probat faptul inmatricularii anterioare in spatiul UE a autoturismului pentru care reclamantul a platit taxa de poluare a carei restituire o solicita in cauza.
Or, temeiul juridic invocat de reclamantă vizează pretinsa încălcare a prevederilor art. 90 alin. 1 din Tratat (în prezent art. 110 TFUE), text potrivit căruia „Nici un stat membru nu poate să impună, în mod direct sau indirect, asupra produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare”.
Pentru a aprecia asupra incidenței acestui text în privința taxei de poluare achitată în concret în prezenta cauză, astfel cum a fost aceasta reglementată în legislația națională, Curtea a analizat mai întâi jurisprudența Curții de Justiție a Comunităților Europene în cauze privind reglementări similare ale altor state membre (cauza C-47/88 Comisia/Danemarca, cauza C-313/05 Brzezinski).
Instanța comunitară a statuat astfel că art. 110 TFUE are drept obiectiv asigurarea liberei circulatii a marfurilor intre statele membre in conditii normale de concurenta,vizand eliminarea oricarei forme de protectie care poate decurge din aplicarea unor impozite interne discriminatorii fata de produsele provenite din alte state membre.
Astfel ,s-a retinut ca primul pargraf al art.110 TFUE interzice fiecarui stat membru sa aplice produselor celorlalte state membre impozite interne mai mari decat cele care se aplica produselor nationale similare.
Or, în speță, pentru autoturismul achiziționat de reclamantă și pentru care aceasta a plătit taxa de poluare a cărui restituire o solicită, nu s-a facut dovada inmatricularii anterioare in spatiul UE ,desi,instanta de recurs a solicitat in mod expres depunerea unei atare probe ,acordand in acest sens un nou termen de judecata .
De mentionat ca, prin ordonanța pronunțată la data de 3 februarie 2014, CJUE a răspuns întrebărilor preliminare adresate de Tribunalul Sibiu și de Curtea de Apel București în cauzele conexate C. C-97/13 și C. C-214/13 și a decis că taxa instituită prin Legea nr. 9/2012 contravine art. 110 din TFUE, statuând că "art. 110 din TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumcis de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă de poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație în acest stat membru a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Prin urmare, nu se poate reține incidența reglementării comunitare menționate, astfel cum a fost conturată jurisprudențial de CJUE în materia specifică a acestei taxe.
În raport de argumentele de fapt si de drept expuse, Curtea apreciază sentința tribunalului ca fiind pronunțată cu încălcarea legii ,fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ., astfel că – în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. - va modifica sentința în sensul respingerii acțiunii ca nefondata.Celalte dispozitii referitoare la solutia data exceptiei lipseI calitatii procesuale pasive a AFPS6,precum si cererii de chemare in garantie a AFM,urmeaza a fi mentinute
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 6 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI ȘI DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 1166/18.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. _ , în contradictoriu cu intimatul-reclamant Z. C. și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
Modifică sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca nefondată.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 26 iunie 2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTOR | JUDECĂTOR |
B. L. PATRAȘ | E. C. V. | M. N. |
GREFIER |
I. C. B. |
Red. B.L.P./ 2 ex.
Jud. fond C. I.
| ← Pretentii. Decizia nr. 4899/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 966/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
