Anulare act administrativ. Încheierea nr. 09/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 09/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-10-2014 în dosarul nr. 3718/87/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 09 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANA A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN în nume propriu și în numele DIRECȚIEI GENERALE REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, împotriva Sentinței civile nr. 248/10.04.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-reclamantă prin avocat M. S., cu împuternicire avocațială nr. OT/_/2014 depusă la fila 14 din dosar, lipsă fiind recurenta-pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata-reclamantă prin avocat depune la dosarul cauzei un set de înscrisuri și practică judiciară.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de ridicat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Intimata-reclamantă prin avocat solicită respingerea recursului si menținerea ca legala și temeinică a sentinței civile recurate. Arată că recurentele au stabilit in sarcina reclamantei, pe lângă alte tipuri de impozite, contribuții și obligații fiscale de natura TVA si Impozit pe profit. Referitor la TVA, aferent achizițiilor de produse de la furnizori considerați ca și inactivi, a arătat că prin raportul de expertiza întocmit în cauza, s-au identificat doua ordine al președintelui ANAF cu incidența în perioada de achiziție a mărfurilor si anume, Ordinul 1167/25.09.2009 si Ordinul nr.2499/2010. Mai arată că Ordinul 1169/ 2009 nu a fost publicat in Monitorul Oficial al României și, prin urmare, este lipsit de efecte juridice. Totodată arată că pentru stabilirea impozitului pe profit în anul 2009, organul fiscal nu a luat în considerare o pierdere aferenta anului 2008, ceea ce a dus finalmente la stabilirea uni impozit pe profit greșit aferent acestui an. Mai arată că pentru calculul impozitului pe profit în anul 2010, pierderea aferenta trimestrelor I-III 2010, constatată chiar de către organul fiscal și care potrivit art. 34 alin. 18 din Codul fiscal și pct.99.4 din HG 44/2004, trebuia recuperata în următorii 7 ani și cheltuielile cu mărfuri de la furnizorii cuprinși în anexa 14 la actul de control, trebuiau luate în calcul, ceea ce a dus la stabilirea unui impozit pe profit mai mare pentru trimestrul IV al anului 2010. Cu cheltuieli de judecată potrivit chitanței nr. 8/07.10.2014 pe care o depune în ședință publică
CURTEA,
Având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, în temeiul dispozițiilor art. 396 C.pr.civ., urmează să amâne pronunțarea la data de 16.10.2014.
Pentru aceste motive,
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 16.10.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi, 09.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. I. C. A. J. A. P.
GREFIER
P. B. B.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 7521
Ședința publică din data de 16 octombrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: R. I. C.
JUDECĂTOR: A. J.
JUDECĂTOR: A. P.
GREFIER: P. B. B.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANA A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN în nume propriu și în numele DIRECȚIEI GENERALE REGIONALE A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, împotriva Sentinței civile nr. 248/10.04.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., având ca obiect „anulare act administrativ”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 09.10.2014 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea în cauză la data de 16.10.2014, când a hotărât următoarele.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 248/10 aprilie 2014 a Tribunalului Teleorman a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâtele DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN (devenita ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANA A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN) și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, a fost anulată Decizia 111 din data de 07.06.2013 emisă de Direcția G. a Finanțelor Publice Teleorman - Biroul soluționare contestații și modificate Decizia de impunere nr. F TR 109/26.03.2013 și Raportul de inspecție fiscală nr. 82/26.03.2013, în sensul diminuării obligațiilor fiscale stabilite suplimentar la suma de 297,337 lei, reprezentând TVA-ului stabilit suplimentar de plată - 132.199 lei, majorări de întârziere aferente debitului - 18.354 lei, penalități de întârziere -_ lei, impozit pe profit suplimentar -_ lei, dobânzi/ majorări de întârziere aferente debitului - 44.783 lei și penalități aferente debitului - 10.718 lei.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3550 lei reprezentând: 2000 lei onorariu avocat; 1500 lei onorariu expertiză și 50 lei taxă timbru.
Pronunțând această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că prin Decizia nr. 111/07.06.2013 emisă de DGFP Teleorman a fost respinsă contestația reclamantei împotriva Deciziei de impunere nr. F-TR-109/26.03.2013, prin care s-au stabilit creanțe fiscale pentru suma de 446.850 lei, reprezentând: 167.771 lei taxă pe valoarea adăugată (TVA) stabilită suplimentar la plată; 27.340 lei dobânzi/majorări de întârziere aferente TVA;25.166 lei penalități de întârziere aferente debitului ; 138.835 lei debit impozit pe profit stabilit suplimentar de plată ;66.913 lei dobânzi/majorări de întârziere aferente debitului ;20.825 lei penalități de întârziere aferente debitului.
În legătură cu suma reținută a fi datorată suplimentar privind TVA, instanța de fond a constatat că organele de inspecție au avut în vedere că „suma de 42,929 lei TVA nu poate fi considerată deductibilă întrucât achizițiile de mărfuri efectuate in perioada 2009-2011, au fost făcute de la furnizori declarați inactivi, invocându-se ca temei de drept art.146 alin. 1 lit.a C. fiscal și art.155 alin.1 C.fiscal.
. a solicitat organului fiscal să-i indice actul normativ în baza căruia parteneri săi de afaceri au fost declarați inactivi precum și Monitorul Oficial în care acesta (actul normativ ) a fost publicat.
Reține Tribunalul că actul normativ în baza căruia s-a declarat inactivitatea societăților comerciale cu care . in relații comerciale nu a fost indicat și nici Monitorul oficial in care a fost publicat, organele fiscale limitându-se să precizeze că respectivele societati comerciale figurează ca inactive în lista publicată pe pe situl ANAF. S-a reținut că societățile înscrise în Anexa 14 la Raportul de inspecție fiscala au fost declarate inactive prin Ordinele președintelui ANAF nr 1167/2009 și nr. 2499/2010.
Astfel, prin Ordinul 1167/29.05.2009 au fost declarate inactive, începând cu data de. 11.06.2009, 19 societăți comerciale care au livrat si facturat marfă către . in suma de 161.741 lei cu un TVA aferent in suma de 35.573 lei. Acest Ordin nu a fost publicat în Monitorul oficial.
Celor 19 societăți comerciale le-au fost anulate codurile de TVA începând cu data de 01.07.2009.
Prin Ordinul nr. 2499/21.09.2010 au fost declarate inactive - începând cu data de 7.10.2010- 5 societăți comerciale care au livrat și facturat marfă către . în sumă de_, cu un TVA aferent in suma de 4357
Celor 5 societăți comerciale le-au fost anulate codurile de TVA începând cu data de 01.11.2010.
Constată Tribunalul că la data apariției OPANAF nr 1167/2009, prin care s-au declarat inactive 19 societăți comerciale care a livrat si facturat marfa către . în valoare de 161.741 lei și TVA în sumă de 35.573 lei, erau in vigoare: Ordinul ANAF nr 575/21.07.2006 privind stabilirea condițiilor si declararea contribuabililor inactivi - publicat in M.Of nr 701/16.08.2006 și Ordinul ANAF nr 819/19.05.2008 privind aprobarea Proceduri privind declararea contribuabililor inactivi - publicat in Monitorul Oficial nr; 404 /29.05.2008.
Aceste acte prevedeau că:
a} Ordinul ANAF nr 575/21.07.2006 - art. 7. - (1) Contribuabilii declarați inactivi vor fi înscriși în Lista contribuabililor declarați inactivi (anexa nr. 2), iar contribuabilii cărora le încetează starea de inactivitate vor fi cuprinși în Lista contribuabililor reactivați (anexa nr. 3).
(2) Listele menționate la alin. (1) se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și pe pagina de internet www.mfinante.ro, la secțiunea "Informații contribuabili".
(3) Lista contribuabililor declarați inactivi și Lista contribuabililor reactivați vor fi actualizate, de regulă, lunar.
Art. 8. - (1) Pentru fiecare contribuabil cuprins în Lista contribuabililor declarați inactivi, publicată în Monitorul Oficial al României. Partea I, și pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice, la secțiunea "Informații contribuabili", vor fi afișate data de la care contribuabilul a fost declarat inactiv, împreună cu următoarea mențiune: "Contribuabil inactiv de la data de ZZ.LL.AA".
b) Ordinul ANAF nr 819/19.05.2008 -art. 3. - Declararea contribuabililor inactivi se face cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru aprobarea Listei contribuabililor declarați inactivi.
Art. 4. - La publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a unui ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru aprobarea Listei contribuabililor declarați inactivi, cu aceeași dată se anulează, din oficiu, înregistrarea în scopuri de TVA a persoanelor impozabile cuprinse în listă
Art. 5. - Evidența contribuabililor declarați inactivi se publică pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la secțiunea "Informații publice".
Reține instanța de fond că în perioada 7.05.2009 (data primei facturi emisă de un contribuabil inactiv către .) și până la data de 01.01.2010 declararea contribuabililor inactivi se făcea începând cu data publicării în Monitorul Oficial a Ordinului Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru aprobarea Listei contribuabililor declarați inactivi, conform art 3 din Ordinul 819/2008, iar conform art 7 din Ordinul 575/2006, listele contribuabililor inactivi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, și pe pagina de internet www.mfinante.ro, la secțiunea "Informații contribuabili".
Tribunalul mai constată că în ceea ce privește Ordinul 2499/2010 prin care au fost declarate inactive, începând ca data de 7.10.2010, 5 societăți comerciale care au livrat si facturat marfa către ., la data emiterii sale era în vigoare Ordinul ANAF nr. 2258/2010 care a modificat începând cu data de 05.08.2010 Ordinul ANAF nr. 819/2008.
Potrivit Ordinului ANAF nr. 2258/2010, actul președintelui ANAF prin care se declară inactivitatea nu se mai publică în Monitorul Oficial, publicitatea în acest caz se realizează prin afișare pe pagina de internet a ANAF.
Tribunalul a constatat că Ordinul președintelui ANAF nr 2499/2010 a fost publicat prin afișare, cu respectarea prevederilor art. 44 alin.3 din OG nr. 92/2003 .
În consecință, instanța de fond a reținut că nefiind respectată procedura de publicității Ordinului Președintelui ANAF nr. 1167/2009 prin care au fost declarate inactiv 19 societăți comerciale cu care reclamanta de avut relații comerciale, acest Ordin este inopozabil atât reclamantei cât și societăților comerciale respective, astfel că atât cheltuielile aferente mărfurilor aprovizionate în sumă de 161.741 lei cât și TVA-ul în sumă de 35.572 lei sunt deductibile fiscal.
În privința nedectubilitatea TVA în sumă de 7357 lei, s-a constatat că sunt legale concluziile organului fiscal.
În ceea ce privește TVA in suma de 7998 lei, consultantul fiscal a reținut că deși reclamanta a susținut că a emis și înregistrat în contabilitate decizia de imputare a lipsurilor de la magazinul din G. colectând în acest TVA și impozitând venitul din imputație - nu a probat cu ocazia expertizei aceasta afirmație, respectiv nu a probat cu documente emise pana la 30.04.2011( data pana la care a fost verificata fiscal societatea) că: a colectat TVA pentru lipsurile imputate și a impozitat venitul din imputație.
Pe cale de consecință, Tribunalul a împărtășit opinia consultantului fiscal că este legală soluția fiscală aplicată de organul de control care a considerat TVA si cheltuiala aferentă lipsurilor ca nedeductibile fiscal.
Ca atare, s-au încălcat prevederile art. 128 alin 4 lit. d din Legea nr 571/2003- cu modificările si completările ulterioare, ceea ce atrage nedeductibilitatea TVA in suma de 7998 lei.
În concluzie, prin raportare și la concluziile raportului de expertiză contabilă, Tribunalul a reținut că reclamanta datorează TVA în sumă de 132.199 lei și nu 167.771 lei și majorări de întârziere în cuantum de 18.454 lei în loc de 19.829 lei.
Referitor la impozitul pe profit în cuantum de 138.835 Iei, majorările în cuantum de 66.913 lei și penalitățile de întârziere în cuantum de 20.825 lei,expertul fiscal verificând actele contabile ale societății a reținut că reclamanta datorează pentru anii; 2006, 2007 impozit pe profit suplimentar la nivelul stabilit de organul fiscal ,întrucât în anul 2006=impozit suplimentar in suma de 2180 lei căruia ii corespunde o baza impozabila de 13.625 lei.,în anul 2007= pentru un impozit pe profit suplimentar in suma de 7.544 lei, ii corespunde o baza impozabila de 47.150 lei.
Pentru anul 2008 organul fiscal a stabilit corect o pierdere fiscala in suma de 11.322 Iei luând in considerare veniturile neimpozabile.
În ceea ce privește impozitul pe profit aferent anului 2009, Tribunalul reține ca deductibile fiscal cheltuielile cu mărfurile aferente descărcării de gestiune pentru aprovizionările de la contribuabili declarați inactivi in suma totala de 11.968 lei - întrucat nu sunt aplicabile prevederile art art 21. alin 4 lit r din Legea 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, având în vedere și pierderea fiscala stabilita de organul de control in anul 2008, în sumă de 11.232 lei rezultând că profitul impozabil al anului 2009 trebuie diminuat, facandu-se in acest sens aplicarea prevederilor art 26 din Codul fiscal.
Tribunalul a avut în vedere și părerea consultantului fiscal, conform căreia profitul total impozabil pe anul 2009 stabilit de organul de control in anexa 12 la raportul de inspecție fiscala, în sumă de 406.070 lei se diminuează cu - 11.322 lei - pierdere fiscala stabilita pe anul 2008, pierdere fiscala -stabilita / corectata de organul de control în anul 2010 si probata printre-un raport de inspecție ; - 11.968 lei - cheltuiți cu marfa deductibilă fiscal, întrucât marfa este aprovizionată de la societăți declarate inactive prin Ordinul 1167/2009 - inopozabil însa acestor societăți, rezultând un profit total impozabil în sumă de 382 .780 lei căruia ii corespunde un impozit pe profit în sumă de 61.245 lei.
Din impozitul total stabilit prin expertiza in suma de 61.245 lei, se scade impozitul pe profit raportat de către contribuabil în sumă de 15.851 lei, rezultând un impozit pe profit suplimentar în sumă de 45.394 lei față de 49.121 lei cât a stabilit organul de control.
Concluzie, în anul 2009 Impozitul pe profit suplimentar este în suma de 45.394 lei.
Pentru anul 2010- perioada 01.01._10, Tribunalul reține din concluziile raportului de expertiză că organul fiscal a stabilit corect o pierdere fiscală în sumă de 355.446 lei, prin luarea in calcul și a veniturilor neimpozabile în sumă de 165. 000 lei rezultate din anularea provizioanelor constituite in 2009 ( cheltuiala cu provizionul fiind tratata ca nedeductibila in 2009 ).
Pentru perioada 01.10._10 s-au reținut ca deductibile cheltuielile cu mărfurile din trim. IV 2010 în sumă totală de 42.391 lei, întrucât marfa a fost aprovizionata de la societăți declarate inactive prin Ordinul 1167/2009.
Au fost apreciate însă ca nedeductibile cheltuielile cu mărfurile aferente descărcării de gestiune pentru aprovizionările din trim. IV 2010 de la contribuabili declarați inactivi in suma totală de 16.579 Iei întrucât marfa este aprovizionată de la societăți declarate inactive prin Ordinul 2499/2010.
Pe cale de consecință, reține instanța fondului că pierderea fiscala, stabilita de organul fiscal, în sumă de 355.466 lei pentru prima parte a anului 2010(01.01._10) diminuiază profitul impozabil stabilit in anexa nr 12 la raportul de inspecție fiscala pentru trim IV 2010 conform prevederilor art 34 alin 18 din Legea 571/2003, cu modificările si completările ulterioare, privind Codul fiscal si pct 99.4 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal aprobate prin HG nr 44/2004 - modificate prin HG 150/2011 ,potrivit cărora ," pierderea fiscală aferentă perioadei 1 ianuarie-30 septembrie 2010 se recuperează din profiturile impozabile obținute în următorii 7 ani consecutivi, potrivit art. 26 din Codul fiscal, perioada 1 octombrie-31 decembrie 2010 fiind considerată primul an de recuperare a pierderii fiscale.."
Ca atare, profitul total impozabil pentru trim IV 2010 stabilit de organul fiscal in suma de 496.685 lei se diminuiaza cu ;
-355.446 lei -pierderea fiscala stabilita cu ocazia controlului fiscal pentru perioada 01.01._10 ;
-42.391 lei cheltuieli deductibile cu marfa aprovizionata de la societăți a căror inactivitate nu poate fi probata intrucat Ordinul 1167/2009 nu a fost publicat in Monitorul oficial, rezultând profit total impozabil in suma de 98.848 lei căreia ii corespunde un impozit pe profit in suma de 15.816 lei.
În concluzie, pentru toata perioada supusa verificării fiscale, reclamanta datorează un impozit pe profit suplimentar in suma de 71.454 Iei fata de 138.835 lei stabilit de organul fiscal, defalcat astfel: 2006=2180 lei; 2007=7544 lei; 2008=-901 lei.
Pentru neachitarea la termen a diferenței de impozit pe profit, în suma totala de 71.454 lei, majorările de întârziere calculate de consultantul fiscal au fost in suma de 44.783 lei și penalități de întârziere în sumă de 10.718 lei în conformitate cu prevederile art 119 alin 1, art 120 alin 1 si 7 si art 120.1alin 1 si alin 2 lit c din OG 92/2003 privind Codul de Procedura fiscala, republicat, cu modificările si completările ulterioare.
Împotriva sentinței civile nr. 248/10.04.2014 a Tribunalului Teleorman a formulat recurs ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, în nume propriu si in numele pârâtei Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Ploiești.
Arată recurentele prin cererea de recurs că hotărârea instanței de fond a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material, incidente fiind dispozițiile art. 488, alin. (1) pct. 8 Cod procedura civila).
În argumentarea motivului de recurs invocat, recurenta arată că instanța de fond a admis acțiunea intimatei reclamante, reținând ca nefiind respectata procedura de publicitate a Ordinului Președintelui ANAF nr. 1167/2009 prin care au fost declarate inactive 19 societăți comerciale cu care intimata reclamanta a avut relații comerciale, considerând ca acest ordin este inopozabil atât reclamantei cat si societății comerciale respective.
În legătură cu această concluzie a instanței de fond, arată recurentele că la data de 25 mai 2009 a intrat in vigoare Ordonanța de urgență nr. 46/2009 privind îmbunătățirea procedurilor pentru combaterea evaziunii fiscale prin care se modifică și se completează OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, în sensul că: ”nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin Ordin. Lista contribuabililor declarați inactivi se publică pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice - portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și va fi adusă la cunoștința publică în conformitate cu cerințele prevăzute prin ordin al Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
Arată recurentele că în acest mod, susținerea Tribunalului că faptul Ordinul 1167/2009 nu a fost publicat în Monitorul Oficial reprezintă motiv de nelegalitate a actelor administrativ fiscale atacate nu poate fi reținută, deoarece Lista cu societățile declarate inactive a fost publicată pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la secțiunea de „informații publice”.
Începând cu data de 25.05.2009 a fost creat cadrul legislativ prin care lista se publică doar pe paginile de internet, nefiind necesară și publicarea în Monitorul Oficial.
Arată recurenții că singura modificare a art. 11 alin.( 12) din Codul fiscal vizează numai faptul ca a fost eliminata sintagma cu privire la publicarea in Monitorul Oficial. Faptul ca societatea nu a consultat pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice portalul ANAF in vederea verificării partenerilor de afaceri nu-l absolvă de vina, iar invocarea principiului bunei credințe nu-si găsește aplicabilitate in prezenta cauza.
De asemenea, nici încercarea de a contesta nerespectarea procedurii de declarare ca inactivi acelor contribuabili cu care a avut relații de afaceri nu poate fi reținuta in soluționarea favorabila a cauzei, in condițiile in care si la data prezentei acești contribuabili sunt tot inactivi.
Organele de inspecție fiscala au reținut in sarcina reclamantei obligații fiscale de natura taxei pe valoarea adăugata deoarece in perioada verificata a efectuat achiziții de mărfuri de la diverse firme, achiziții pentru care a dedus TVA, furnizorii respectivi fiind declarat inactivi.
Conform art. 3 alin. (1) si (2) din OPANAF nr. 575/2006 privind stabilirea condițiilor si declararea contribuabililor inactivi, art. 146 alin. (1) si art. 155 alin. (1) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal s-a constatat ca nu sunt îndeplinite condițiile de exercitare a dreptului de deducere.
Recurenții arată că, contrar susținerilor intimatei reclamante referitoare la faptul ca intre datele când au fost achiziționate bunurile de la furnizorii considerați inactivi nu exista nici o dispoziție legala care sa interzică dreptul beneficiarilor de a deduce TVA, art. 11 alin (1A2) din Codul fiscal (in vigoare la data de 07.09.2009, 31.12.2010, 07.09.2011) prevedea că: "nu sunt luate in considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala. (...) "
De asemenea, dispozițiile art. 3 din Ordinul nr. 575/2006 privind stabilirea condițiilor si declararea contribuabililor inactivi, cu completările ulterioare, emis de MFP - ANAF este clar: "(1) De la data declarării ca inactiv contribuabilul nu mai are dreptul de a utiliza facturi fiscale, alte documente sau formulare tipizate cu regim special. (2) Documentele fiscale emise de un contribuabil declarat inactiv cu "încălcarea interdicției prevăzute la alin. (1) nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal."
F. de aceste prevederi legale organele fiscale au stabilit in sarcina intimatei reclamante obligații fiscale, drept consecința a luării măsurii de neadmitere la deducere a taxei pe valoarea adăugata aferente achiziționării de mărfuri de la furnizori declarați inactivi. Aceasta măsura rezulta din aplicarea dispozițiilor Ordinului nr. 575/2006 privind stabilirea condițiilor si declararea contribuabililor inactivi, cu completările ulterioare, care la art. 3 alin. 2 prevede ca documentele fiscale emise de un contribuabil declarat inactiv nu produc efecte juridice din punct de vedere fiscal.
Arată recurenții că susținerea conform căreia contestatoarea a fost cumpărător de bună-credință și nu i se poate imputa faptul ca are vreo culpa in aceste achiziții, in sensul cunoașterii stării fiscale a furnizorilor, sau ca aceste operațiuni nu au fost reale, nu pot fi in măsura sa o absolve de cunoașterea reglementarilor legale așa cum au fost citate si sub autoritatea cărora isi desfășoară activitatea cu caracter economic.
Considerația ca intre datele când au fost achiziționate bunurile de la furnizorii declarați inactivi 07.09._11 nu exista nici o dispoziție legala care sa interzică dreptul beneficiarilor de a deduce TVA, presupune necunoașterea dispozițiilor legale citate care, precum se poate constata, pe întreaga perioada verificata acționează în sensul interzicerii luării in considerare de autoritățile fiscale a tranzacțiilor efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui ANAF.
Pentru neachitarea la termenele legale a diferenței de TVA au fost calculate majorări de intarziere in suma de 27.340 lei si penalități de întârziere in suma de 25.166 lei in conformitate cu prevederile art. 119 alin. 1, art. 120 alin. 1 si 7, art. 120A1 alin. 1 si 2 lit. c) din OG nr. 92/2003 privind codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare.
Referitor la debitul suplimentar de plata de natura impozitului pe profit in cuantum de 49.121 lei pentru anul 2009, recurenții arată că:
F. de prevederile legale incidente (art. 34 alin. 1, lit. b, art. 22 alin. 1 lit. a), b) c), h), i), j), k) din Codul fiscal) si din raportul de inspecție fiscala rezulta faptul ca s-au stabilit in sarcina intimatei reclamante obligații fiscale in cuantum de 18.518 lei drept consecința a neconcordantei dintre datele din evidenta contabila si cele din declarațiile depuse la organul fiscal.
Cu privire la înregistrarea pe cheltuieli de provizioane constituite pentru riscuri in suma totala de 165.000 lei, care s-a constatat ca nu se încadrează in categoria provizioanelor cu deductibilitate prevăzute la art. 22 alin. 1 din codul fiscal, rezultând astfel un impozit pe profit aferent datorat pe anul 2009, intimata nu a adus nici o dovada in sprijinul afirmațiilor sale.
Prin faptul ca afirma ca deține documente care justifica provizioanele înregistrate pe cheltuieli, fara insa a le adduce ca probe materiale, care sa dovedească veridicitatea afirmațiilor, de asemenea nu pot conduce la admiterea acestui capăt de cerere.
Cat privește afirmația instanței ca organele fiscale nu au ținut seama de pierderea fiscala din anul 2008 in cuantum de 11.322 lei la stabilirea profitului aferent anului 2009, recurenții arată că aceasta este eronată, deoarece din raportul de inspecție fiscala rezulta ca baza plecare a constatărilor organelor fiscale a constituit insasi cele stabilite de intimata reclamanta, iar constatările care au influențat profitul impozabil au fost cele cu privire la neîndeplinirea condițiilor de deductibilitate.
Referitor la debitul suplimentar de plata de natura impozitului pe profit in cuantum de 78.741 lei pentru anul 2010 (01.10._10), recurenții arată că:
F. de prevederile legale incidente (art. 19 alin. 1, art. 21 alin. 4, lit. r), art. 34 alin. 1, lit. b) din Codul fiscal, art. 82 alin. 2 si 3 din OG nr. 92/2003 privind codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare) si din conținutul raportului de inspecție fiscala rezulta situația de fapt potrivit cu care organele de inspecție fiscala au stabilit in sarcina intimatei reclamante obligații fiscale in cuantum de 78.741 lei, drept consecința a deficientelor care constau în:
-constatarea neconcordantelor dintre datele din evidenta contabila si cele din declarațiile depuse la organul fiscal teritorial competent cu consecința declarării unei obligații de plata diminuata cu suma de 13.565 lei;
-calcularea eronata a impozitului pe profit aferent trim. IV 2010 stabilindu-se în urma reverificării o diferența in suma de 52.268 lei;
-neluarea in calcul la determinarea impozitului pe profit datorat a cheltuielilor nedeductibile in cuantum de 60.720 lei cărora le corespunde o diferența de impozit de 9.716 lei;
-mărirea bazei impozabile pentru trim. IV 2010 cu suma de 19.953 lei rezultând astfel un impozit pe profit suplimentar in suma de 3.192 lei reprezentand adaos comercial neînregistrat aferent constatării minusului in gestiune.
Arată recurenții că nu se poate retine simpla susținere a intimatei reclamante cu privire la faptul ca toate cheltuielile îndeplinesc cerințele legale pentru a fi considerate deductibile, astfel ca impozitul de 14.294 lei declarat ar fi cel corect.
Diferența de impozit pe profit stabilita suplimentar de plata nu se datorează numai constatării faptului ca unele cheltuieli nu îndeplinesc cerințele legale pentru a fi considerate deductibile, ci si altor considerente referitoare la modul de calcul si de declarare a obligației fiscale in cauza, precum si a consecințelor fiscale in legătura cu minusul in gestiune constatat. In al doilea rând, reclamanta nu a adus probe materiale sau alte dovezi in susținerea afirmațiilor sale.
Referitor la accesoriile in cuantum total de 87.738 iei aferente impozitului pe profit, recurenții arată că pentru neachitarea la termenele legale a impozitului pe profit au fost calculate majorări de întârziere in suma de 66.913 lei si penalități de întârziere in suma de 20.825 lei in conformitate cu prevederile art. 119 alin. 1, art. 120 alin. 1 si 7, art. 120A1 alin. 1 si 2 lit. c) din OG nr. 92/2003 privind codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare
Intimata-reclamantă . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Arată intimata că, referitor la obligațiile suplimentare stabilite cu titlu de TVA, aferenta achizițiilor de produse de la furnizori considerați de către intimate ca si inactivi, desi recurentele, atat in actele contestate, in procedura prealabila cat si in procedura judiciara, in mod intenționat nu au indicat ordinul/ordinele de președinte ANAF ce viza/vizau declararea ca inactivi a furnizorilor din anexa nr.14 la RIF prin raportul de expertiza întocmit in cauza, s-au identificat doua ordine al președintelui ANAF cu incidența in perioada de achiziție a mărfurilor si anume: Ordinul 1167/25.09.2009 si Ordinul nr.2499/2010.
Declararea ca inactivi a unor agenți economici si implicit efectele juridice ale acestei stări trebuie analizate prin prisma ordinelor emise de către ANAF -ordin 819/2008 modificat prin Ordinul 2258/05.08.2010 -dar si normelor de tehnica legislativa prevăzute in legea nr.24/2000 cu privire la emiterea si . actelor normative.
Asa cum se stabilește si prin expertiza, prin răspunsul la obiectivul nr.l, intimate necontestand acest aspect, Ordinul 1169/ 2009 nu a fost publicat in Monitorul Oficial al României. Consecința acestei nepublicari nu este alta decât aceea ca ordinul nu a intrat niciodată in vigoare si prin urmare este lipsit de efecte juridice, contribuabilii nefiind declarați inactivi.
Asa fiind, instanța, vazand dispozițiile legale si concluziile raportului de expertiza, a reținut ca din aceasta suma de 42.929 lei, TVA in cuantum de 35.57 3 lei, aferenta facturilor de la cele 19 societăți comerciale, a fost in mod nelegal si netemeinic stabilita suplimentar, noi având dreptul de a o deduce.
Prin urmare, diminuându-se, pentru perioada controlata debitul la TVA cu suma de 35.573 lei, pe cale de consecința potrivit principiului accesoriul urmează principalul si accesoriile, dobanzi/majorari de intarziere si penalități de intarziere au suferit diminuări cu 8.986 lei si respectiv 5.337 lei.
Concluzionând, sub aspectul deductibilității TVA aferenta produselor achiziționate de la cei 19 furnizori încadrați in Ordinul 1167/2009, nu exista nicio urma de îndoiala ca soluția instanței este una temeinica si legala.
In privința impozitului pe profit, în afara aspectelor de deductibilitate ale cheltuielilor cu mărfurile achiziționate de la furnizorii înscriși in anexa 14 la actul de control, (Ordinul nr.1169/2009), arată intimata că expertiza fiscala prin răspunsul la obiectivul nr.5, a constatat că pentru stabilirea impozitului pe profit in anul 2009, organul fiscal nu a luat in considerare o pierdere de 11.322 lei aferenta anului 2008, ceea ce a condus la stabilirea unui impozit pe profit aferent acestui an de 45.394 lei in comparație cu 49.121 lei cat stabilise organul fiscal.
De asemenea, pentru calculul impozitului pe profit în anul 2010 s-a concluzionat pe baza principiului rolului activ al organului fiscal in stabilirea stării de fapt fiscale precum si a principiului bunei credințe in relația dintre acesta si contribuabil, ca pierderea de 355.446 lei aferenta trim. I-III 2010 care chiar de către organul fiscal fusese constatata si care conform art.34 alin. 18 din Cod fiscal și pct.99.4 din HG 44/2004, trebuia recuperata in următorii 7 ani ( oct-31 dec.2010 era un an fiscal) si cheltuielile cu mărfuri de la furnizori cuprinși in anexa 14 la actul de control trebuiau luate în calcul, ceea ce duce finalmente la stabilirea unui impozit pe profit pentru trim IV 2010 de 15.087 lei, comparativ cu cel de 78.741 lei cat stabilise organul fiscal.
Sintetizând, profitul anilor 2006-2010, conform expertizei fiscale este de 71.454 lei si se prezintă astfel:
2006-2180 lei, 2007- 7.544 lei: 2008- 901 lei: 2009-45.394 lei: 2010-_ lei.
Prin comparație cu cel stabilit de organul fiscal(de 138.835 lei) impozitul pe profit stabilit prin expertiza este cu 71.315 lei mai mic.
Totodată, și accesoriile aferente impozitului pe profit calculate conform expertizei sunt diferite.
Ca atare, si sub aspectul impozitului pe profit pentru perioada controlata soluția instanței, bazata pe probe este una legala si temeinica.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea în temeiul art. 496 rap. la art. 488 pct. 8 NCPC o va respinge ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Motivul de recurs invocat de recurentă, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 8 NCPC se referă la interpretarea de către instanța de fond, în mod greșit, a normelor de drept material, prin prisma a două aspecte diferite:
a/ sub aspectul opozabilității față de intimata- reclamantă a Ordinului Președintelui ANAF nr. 1167/2009, privind Lista contribuabililor declarați inactivi:
b/ sub aspectul modalității de calcul a impozitului pe profit aferent anilor 2009 și 2010 și al accesoriilor, privind modalitatea de stabilire a cheltuielilor deductibile/ nedeductibile și a determinării pierderilor fiscale aferente anilor anteriori.
a/ În ceea ce privește concluziile organului fiscal referitoare la nedeductibilitatea TVA aferent mărfurilor achiziționate de intimata- reclamantă de la un număr de contribuabili declarați inactivi în baza Ordinului nr. 1167/2009, Curtea va reține că achiziția mărfurilor, s-a realizat în perioada verificată – 07.09.2009 – 12.05.2011 astfel cum a stabilit organul fiscal prin Raportul de inspecție fiscală încheiat la 26.03.2013- Anexa 14.
Declararea ca inactivi a furnizorilor de marfă s-a realizat, astfel cum a constatat instanța de fond și cum au reținut și recurenții, în baza a două Ordine ale Președintelui ANAF, respectiv Ordinul nr.1167/29.05.2009 și Ordinul nr. 2499/21.09.2010.
Recurentele au recurat doar soluția instanței de fond cu privire la deductibilitatea TVA pentru marfa achiziționată de la contribuabilii declarați inactivi în baza Ordinului nr. 1167/2009, astfel că instanța de recurs se va analiza doar modalitatea în care acest din urma act a devenit opozabil reclamantei, soluția cu privire la TVA aferent mărfurilor achiziționate de la contribuabilii vizați de Ordinul nr. 2499/2010 intrând în puterea lucrului judecat prin nerecurare.
Referitor la procedura de declarare a contribuabililor inactivi, Curtea va constata că incidente erau dispozițiile art. 11 alin.12 din Codul Fiscal (în forma din 07.09.2009) conform cărora „nu sunt luate în considerare de autoritățile fiscale tranzacțiile efectuate cu un contribuabil declarat inactiv prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală. Procedura de declarare a contribuabililor inactivi va fi stabilită prin ordin. Lista contribuabililor declarați inactivi se publică pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice - portalul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și va fi adusă la cunoștința publică în conformitate cu cerințele prevăzute prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală”.
Textul de lege de rang superior prevedea așadar condițiile privind modul în care lista contribuabililor declarați inactivi devine opozabilă tuturor contribuabililor, făcând trimitere la cerințele prevăzute prin Ordin al Președintelui ANAF.
În vigoare la acel moment erau prevederile Ordinului nr. 819/19.05.2008 pentru aprobarea procedurii privind declararea contribuabililor inactivi, care la art. 3 menționează că „declararea contribuabililor inactivi se face cu data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a ordinului președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru aprobarea Listei contribuabililor declarați inactivi”.
Actul a rămas în vigoare în această formă până la modificarea intervenită la 05.08.2010, când a intrat în vigoare Ordinul nr. 2258/2010, prin care s-a eliminat obligativitatea publicării în Monitorul Oficial, art. 3 menționând începând cu acel moment că „lista contribuabililor declarați inactivi se afișează la sediul Agenției Naționale de Administrare Fiscală și se publică pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, la secțiunea Informații publice - Informații privind agenții economici. (3) Ordinul președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală pentru aprobarea listei contribuabililor declarați inactivi intră în vigoare în termen de 15 zile de la data afișării, potrivit prevederilor art. 44 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare."
Așadar, în mod corect a constatat instanța de fond că în ceea ce privește procedura de publicare a Listei contribuabililor inactivi pentru perioada 25.09.2009 – 05.08.2010, aceasta includea obligativitatea publicării Ordinului de aprobare a Listei în Monitorul Oficial, pentru a produce efecte prin prisma opozabilității față de contribuabili.
Din acest punct de vedere, Curtea va reține că recurentele nu a făcut dovada publicării Ordinului nr. 1167/2009 în Monitorul Oficial, astfel că procedura de comunicare a acestuia nu a fost pe deplin respectată.
Faptul că s-a îndeplinit obligația de publicare pe pagina de internet a Ministerului Finanțelor Publice, conform art. 11 alin 12 din Codul fiscal, respectiv nu reprezintă, în mod implicit, și faptul că Lista a fosta adusă la cunoștința publică, aceasta fiind a doua condiție impusă de textul din Codul fiscal menționat, pentru a putea produce efecte.
Se reține, în concluzie, că prin nepublicarea Listei contribuabililor inactivi în Monitorul Oficial, astfel cum se prevedea expres prin Ordinul nr. 819/2008 privind procedura de declarare a contribuabililor inactivi, nu a fost îndeplinită condiția opozabilității actului, astfel că nu se putea pretinde, în mod rezonabil, intimatei- reclamante să aibă cunoștință de conținutul actului și de a proceda în consecință.
Pe cale de consecință, prin neîndeplinirea uneia dintre cele două condiții prevăzute cumulativ în art. 11 alin 1 2 Cod fiscal, respectiv condiția aducerii la cunoștință, sancțiunea neluării la cunoștință a tranzacțiilor nu poate produce efecte, astfel că soluția Tribunalului pe acest aspect este corectă și urmează a fi menținută.
b/ Referitor la criticile privind modul de calcul al impozitului pe profit aferent anilor 2009 și 2010, Curtea constată următoarele:
Cu privire la impozitul pe profit suplimentar stabilit pentru anul 2009, instanța de fond a reținut că acesta se diminuează cu suma de 3727 lei, față de cât a determinat prin calcul organul fiscal, diminuarea fiind cauzată, pe de o parte de includerea în cheltuielile deductibile a sumei de 11.968 lei - contravaloare marfă achiziționată de la contribuabili declarați inactivi în baza Ordinului 1167/2009 - și, pe de altă parte, de neluarea în seamă a pierderii fiscale aferentă anului 2008, ca efect al aplicării art. 26 Cod fiscal.
Recurenta nu a adus critici cu privire la includerea în suma reprezentând cheltuieli deductibile a sumei de_ lei, contravaloare marfă achiziționată de la contribuabili declarați inactivi în baza Ordinului 1167/2009, având în vedere că criticile pe acest aspect sunt comune cu cele referitoare la primul motiv de recurs invocat.
Pe cale de consecință, pentru aceleași motive expuse cu ocazia analizei criticilor referitoare la opozabilitatea Ordinului nr. 1167/2009, Curtea va aprecia că în mod corect instanța de fond a considerat că trebuie inclusă în suma cheltuielilor deductibile și contravaloarea mărfurilor achiziționate în cursul anului 2009 de la contribuabilii menționați în Ordinul nr. 1167/2009, ca efect al aplicării dispozițiilor art. 21 Cod fiscal, fiind cheltuieli efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.
În ceea ce privește criticile referitoare la neluarea în considerare, de către organele fiscale, a pierderilor din anul 2008, în sumă de 11.322 lei, Curtea va reține că acestea se referă la faptul că din raportul de inspecție fiscală rezultă că baza de plecare a constatărilor organelor fiscale a fost cea stabilită de reclamantă, iar ceea ce a influențat profitul impozabil a fost neîndeplinirea condițiilor de deductibilitate.
Curtea va înlătura însă aceste critici ale recurenților, având în vedere că tocmai concluziile din raportul de inspecție fiscală au fost contestate de reclamantă, iar cu proba cu expertiza administrată în cauză, coroborată cu înscrisurile atașate la dosarul cauzei aceasta a făcut dovada contrară constatărilor organului fiscal realizate cu ocazia controlului.
Astfel, se reține cu privire la profitul impozabil al aferent anului 2009 că organele fiscale au determinat o diferență de impozit pe profit ca urmare a constatării unor deficiențe ale reclamantei în privința determinării și calificării juridice a provizioanelor, a considerării ca deductibile a cheltuielilor cu achizițiile de la contribuabilii declarațio inactivi în baza Ordinului nr. 1167/2009, a neevidențierii amenzilor și penalităților.
Dacă în privința cheltuielilor cu achizițiile de marfă de la contribuabilii declarați inactivi pe anul 2009, Curtea s-a pronunțat anterior, reținând că în mod eronat organul fiscal a considerat nedeductibile aceste cheltuieli, în privința provizioanelor și a amenzilor și penalităților instanța de fond a stabilit deja, cu putere de lucru judecat că acestea sunt corect adăugate la baza de impozitare de organul fiscal.
Ce a reținut însă suplimentar instanța de fond și ceea ce reiese în mod evident din anexa 12 la Dispoziția nr. 23/2013 este faptul că la capitolul destinat pierderilor din anii precedenți (în speță din anul 2009) organul fiscal a înregistrat o pierdere zero atât în coloana referitoare la evidențele contribuabililor cât și în cea referitoare la constatările proprii, deși prin raportul de inspecție fiscală s-a stabilit că în anul fiscal 2008 reclamanta a înregistrat o pierdere în cuantum de 11.322 lei.
În mod corect așadar instanța de fond a constatat că, atâta timp cât face obiectul constatărilor proprii ale organelor fiscale prin raportul de inspecție fiscală, nu se poate susține că pierderea fiscală aferentă anului 2008 nu ar fi fost probată de contribuabil în sensul art. 26 din Codul fiscal. Probele au fost avute în vedere de organele fiscale cu ocazia realizării controlului fiscal și în baza acestora s-a concluzionat și cuantumul pierderii care nu a fost declarată ca atare de contribuabil.
Pe cale de consecință, nu se poate susține că pierderea fiscală nu a fost probată de reclamantă deoarece nu a fost declarată de aceasta prin declarația de impozit pe profit, câtă vreme ea a fost stabilită de organul fiscal în urma controlului efectuat, fără a fi însă avută în vedere la calculul diferențelor de impozit.
În ceea ce privește profitul impozabil aferent anului 2010, se constată că recurenții nu au adus critici concrete modalității în care instanța de fond a justificat diminuarea sumei de plată stabilită suplimentar cu acest titlu.
Toate alegațiile din cererea de recurs sunt preluări ale susținerilor din întâmpinare, motive pentru care se va aprecia că în lipsa unor critici concrete, cererea de recurs formulată pe acest aspect nu este motivată.
Analizând concluziile organului fiscal din Anexa 12 la dispoziția nr. 23/2013 se constată că acesta a stabilit suplimentar, față de cele declarate de reclamantă, existența unor sume ce trebuiau incluse în calculul veniturilor impozabile, după cum urmează: venituri adaos comercial, amenzi și penalități, contravaloarea achiziție marfă de la contribuabili inactivi.
Totodată, deși cu ocazia controlului s-a determinat existența unor pierderi în perioada anului 2010 de până la 01.10.2010, aceste pierderi nu au fost menționate ca motiv de diminuare a sumei reprezentând profit impozabil.
Pe cale de consecință, prin raportare la dispozițiile art. 34 alin 18 Cod Fiscal, aceste pierderi trebuiau să diminueze corespunzător profitul impozabil, aspect precizat și de consultantul fiscal cu ocazia efectuării expertizei și reținut în mod corect de instanța de fond.
Recurenții nu au indicat de ce acest raționament al Tribunalului cu privire la aplicarea în speță a art. 34 alin 18 Cod fiscal este eronat, iar aspectele privitoare la probarea pierderii financiare de către reclamantă, ce au fost menționate anterior (cu ocazia analizei impozitului pe profit aferent anului 2009) sunt valabile și în privința calculării profitului impozabil aferent trimestrului IV al anului 2010.
De asemenea, pentru considerentele arătate anterior, în mod corect instanța de fond a reținut și caracterul de cheltuieli deductibile a contravalorii achizițiilor de marfă de la contribuabilii declarați inactivi, în baza Ordinului nr. 1167/2009.
Se va concluziona așadar că soluția Tribunalului, cu privire la diminuarea profitului impozabil cu sumele de 355.446 lei (pierdere fiscală pentru perioada 01.01.2010 – 01.10.2010) și de 42.391 lei (cheltuieli deductibile cu marfa aprovizionată de la contribuabili declarați inactivi în baza Ordinului nr. 1167/2013) este legală și temeinică și se impune a fi menținută.
Având în vedere considerentele expuse anterior și, constatând că modalitatea de determinare a accesoriilor nu a fost criticată de recurente prin prisma unor aspecte diferite de cele ce vizează principalul, Curtea urmează a reține că recursul formulat este în întregime neîntemeiat, urmând ca în temeiul art. 496 NCpc să procedeze la respingerea acestuia, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 488 pct. 8 NCPC.
Văzând și dispozițiile art. 494 rap la art. 451-453 NCPC, Curtea va obliga recurenții, în solidar, la plata către intimata- reclamantă a cheltuielilor de judecată, în sumă de 1500 lei, reprezentând onorariu de avocat achitat conform chitanței nr. 8/07.10.2014, ce urmează a fi redus însă prin raportare la dispozițiile art. 451 NCPC, având în vedere faptul că dosarul a fost soluționat la primul termen de judecată, iar munca avocatului a constat doar în întocmirea întâmpinării și reprezentarea la acest unic termen, când au fost depuse înscrisuri care nu au fost în măsură a influența considerabil soluționarea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANA A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN, în nume propriu și în numele recurentei DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în A., ., jud. Teleorman, cod fiscal R4469035, cont curent RO67TREZ__ deschis la Trezoreria A., împotriva Sentinței civile nr. 248/10.04.2014 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă ., cu sediul in A., ., județul Teleorman, CUI_, NR. ORC Teleorman, J_, ca nefondat.
Obliga recurenta la plata către intimata-reclamanta a sumei de 1.500 lei cu titlu cheltuieli de judecata, reprezentând onorariu avocat redus.
Definitiva.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
R. I. C. A. J. A. P.
GREFIER
P. B. B.
Red: .- 5 ex. /08.12.2014
Tribunalul Teleorman, Judecător: R. M.
| ← Pretentii. Sentința nr. 2534/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 3812/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
