Anulare act administrativ. Sentința nr. 1742/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Curtea de Apel BUCUREŞTI - Sentințe și decizii de contencios administrativ și fiscal / 2014

Sentința nr. 1742/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 7513/2/2013

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR._

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1742

Ședința publică de la 02 iunie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: S. O.

GREFIER: F. V. M.

Pe rol se află soluționarea cauzei privind acțiunea formulată de reclamanta L. M. A. în contradictoriu cu pârâții B. BUCUREȘTI și U. NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA, având ca obiect „anulare act administrativ”.

Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la 19.05.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta sentință civilă când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 02.06.2014, când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Deliberând, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal la data de 15.11.2013 reclamanta L. M. A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții B. BUCUREȘTI și U. NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA, ca prin sentința ce o va pronunța să dispună anularea parțială a Hotărârii Consiliului Baroului București nr. 8 din 10.04.2012, în ceea ce privește măsura excluderii sale din profesie.

În motivarea cererii a arătat următoarele:

În fapt, în cursul lunii iunie a acestui an, a aflat, în mod întâmplător, că nu se mai regăsește pe lista avocaților stagiari, fiind în fapt exclusă din profesie începând cu luna aprilie 2012 prin Hotărârea Consiliului Baroului București nr. 8 din 10.04.2012 (anexată la prezenta). Hotărârea în cauză punea în practică măsura excluderii din profesie a avocaților, care nu au promovat trei sesiuni ale examenului de definitivat sau care au absentat nemotivat. Deși Lista anexată hotărârii în cauză nu face distincție între aceste două tipuri de categorii de avocați radiați, temeiul excluderii sale a constat în așa numita absență nemotivată din cadrul examenului de definitivat.

Deși hotărârea în cauză punea în aplicarea cea mai drastică măsură aplicabilă unui avocat, aceasta nu i-a fost adusă la cunoștință, nici la adresa de domiciliu și nici la adresa Cabinetului de Avocat în cadrul căruia activa în calitate de avocat colaborator.

A înaintat Baroului București un recurs, potrivit art.81 alin.(6) și 88 din Legea nr.51/1995, solicitând anularea Hotărârii Consiliului Baroului București nr.8 din 10.04.2012 în ceea ce privește măsura excluderii, solicitând reprimirea în profesie. În recursul formulat și depus la Baroului București pe data de 10.06.2013 a arătat că în perioada 2010-2012 a fost în concediu ante și postnatal. În sensul dovedirii celor susținute a anexat adeverința Cabinetului de avocat P. L., care confirma perioada ante și post natală precum și certificatul de naștere al copilului.

Deși demersul său viza rezolvarea unui aspect deosebit de important, nu a primit niciun răspuns de soluționare, nefiind emis în ceea ce o privește niciun punct de vedere față de aspectele pe care le enunțase în recurs și față de dovezile care indicau, dimpotrivă, o absență motivată. Urmare a insistențelor sale, a fost transmisă prin adresa nr._ din 16 octombrie 2013 un răspuns al Baroului București prin care a fost informată că recursul său a fost înaintat Uniunii Naționale a Barourilor din România (anexat în copie), fără nicio altă precizare suplimentară.

A învederat că într-adevăr a absentat la cele trei sesiuni de examinare din cadrul Baroului București, respectiv din cadrul Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea avocaților, dar absența sa a fost mai mult decât întemeiată având în vedere starea de sănătate specifică perioadei ante și post natală care oricum nu i-ar fi permis participarea în cadrul ședințelor de examinare. A mai precizat că, în plus față de dovezile transmise Baroului București și anume adeverința Cabinetului P. L. și certificatul de naștere al copilului, poate face dovada faptului că, anterior nașterii, a suferit de o afecțiune virusologică care a condus la imposibilitatea de a activa, sarcina comportând în acest context multiple riscuri.

În contextul în care a făcut dovada temeiniciei absenței sale, aducând Baroului București dovezile necesare, apreciză că este evident că Hotărârea Consiliului Baroului Bucureși nu i se poate aplica sau, cel puțin, poate fi considerată netemeinică în ceea ce o privește, art. 18 din Legea nr.51/1995 precizând că măsura excluderii poate privi doar avocații care sunt respinși la examenul de definitivat sau cei care absentează nemotivat din cadrul profesiei, fiind asimilați cu aceștia inclusiv cei care nu se prezintă la examenele de definitivat.

“(4) Stagiul se suspendă în caz de lipsă motivată din profesie ori în caz de încetare a îndrumării profesionale fără culpa avocatului stagiar. Perioada de stagiu anterior efectuată se socotește pentru îndeplinirea stagiului.

(6) Avocatul stagiar respins de trei ori la examenul de definitivare va fi exclus din profesie.”

Consideră că starea de sănătate specifică perioadei ante și post natală, precum și atestarea acesteia prin certificate și adeverința Cabinetului de Avocat în care activa, ca fiind îndeajunse cât pentru a motiva absentarea sa din cadrul profesiei, respectiv de la examenele de definitivat.

În plus, a arătat că lipsa comunicării deciziilor din cadrul Baroului București poate fi interpretată nu numai ca o dovadă a inopozabilității actului în cauză cât și ca o formă de prejudiciere gravă a avocaților. În ceea ce privește primul aspect, a învederar că o comunicare corectă reprezintă una dintre formalitățile menite să asigure opozabilitatea actului față de terți. Este adevărat că toate hotărârile Consiliului sunt afișate pe pagina de internet a Baroului București, dar această formă de publicitate nu asigură completa protecție a intereselor avocaților față de posibilele efecte prejudiciabile.

De altfel, în cadrul dispozițiilor care reglementează tipurile de sancțiuni și modalitatea de contestare se fac precizări exprese în ceea ce privește exercitarea dreptului de a contesta într-un anumit număr de zile calculate de la comunicare, înțelegându-se prin aceasta comunicarea directă, respectiv trimiterea deciziei la adresa de domiciliu sau la adresa cabinetului în cadrul căruia avocații în cauză activează.

“Art.89 (3) Împotriva deciziei disciplinare pot declara recurs persoana interesată, decanul baroului și președintele uniunii, în termen de 15 zile de la comunicare.

Art. 90. - (1) În caz de abatere evidentă și gravă, instanța disciplinară poate lua măsura suspendării avocatului din exercițiul profesiei până la judecarea definitivă a cauzei.

(2) Împotriva încheierii prin care s-a luat această măsură se poate declara recurs în termen de 5 zile de la comunicare.”

Chiar dacă nu este prevăzut în mod expres în cadrul Legii nr.51/1995, consideră că trebuiau aduse la cunoștința avocatului nu numai hotărârile de excludere ci și înregistrările absențelor, considerate a fi acte premergătoare și decisive pentru deciziile de radiere. Comunicarea tuturor actelor cu efect direct în ceea ce privește aplicarea celei mai drastice sancțiuni profesionale, ar fi dat ocazia avocatului de a răspunde, de a obiecta, de a transmite eventuale justificări în ceea ce privește absentarea sa, altfel spus de a se apăra, drept pe care B. Bucureși trebuia să se asigure că avocatul și-l poate exercita.

B. București nu numai că nu a creat condițiile prielnice pentru exercitarea dreptului la apărare, dar a și limitat posibilitatea sa de a cunoaște conținutul deciziei de excludere, prin omisiunea de a ii comunica aceeastă hotărâre. Nici hotărârea și nici înregistrarea absențelor sale nu i-au fost communicate până în prezent, deși, atât adresa de domiciliu cât și cea a Cabinetului de avocat în cadrul căruia am activat, erau, în mod evident cunoscute Baroului București. Omisiunea de a comunica actele premergătoare și decisive în ceea ce privește radierea are caracterul de a creea o situație de evidentă discriminare, întrucât, spre diferență de toate celelalte cazuri menite să atragă aplicarea măsurii excluderii, absența avocatului de la examenul de definitivat nu este discutată de către comisiile din cadrul Baroului București în cadrul procedurii firești de anchetare a abaterii.

Astfel, dacă pentru orice abatere disciplinară a avocatului, Legea nr.51/1995 prevede în mod clar o procedură prin care acestuia i se dă posibilitatea de a se apăra, adică de a aduce argumente și de a prezenta fapte și aspecte care au legătură directă și pot influența decizia baroului, în cazul absențelor de la examenul de definitivat, măsura aplicată este imediată și pentru luarea acesteia legea nu impune Baroului urmarea unei etape prelabile în care avocatul să își poată prezenta punctul său de vedere. Totuși, chiar dacă legea nu indică în mod expres o procedură prealabilă similară cu cea de anchetă efectivă a abaterii, nu se poate presupune că absentarea de la examen reprezintă un tip de abatere care nu ar acorda avocatului dreptul de a se apăra.

Sau, cu atât mai mult în acest context, în care legea nu indică vreo procedură de anchetă efectivă a abaterii, se poate interpreta că o comunicare directă a hotărârii și a înregistrării absențelor este o necesitate, fiind în fapt unica modalitate prin care avocatului I s-ar da posibilitatea concretă de a-și exercita dreptul la apărare, adică de a indica eventualele circumstanțe care ar fi făcut din absența sa una motivată.

Față de cele prezentate, consideră că Hotărârea Consiliului Baroului București are un caracter discriminatoriu și este netemeinică, cel puțin în ceea ce o privește, decizia de excludere din profesia de avocat fiind luată fără a-i fi comunicate actele necesare unui corect și echitabil exercițiu al dreptului la apărare.

Poate fi relevant pentru instanță un scurt istoric profesional. Menționez că am fost înregistrată în cadrul Baroului București în anul 2005, dar a activat ca avocat doar începând cu anul 2009 (mai), între 2005 și 2009 operând o suspendare la cerere datorată incompatibilităților existente între exercitarea profesiei de avocat și cea de consilier jurdic. Aceste aspecte sunt atestate de actele depuse ca dovezi la dosar – respectiv Decizia nr.2142 din 11 iulie 2005 prin care mi s-a aprobat suspendarea la cerere, respectiv Decizia nr.1104/2 din 7.04.2009 prin care i-a fost aprobată reintrarea în profesie.

Adresa Cabinetului de avocat în care activam la data emiterii Hotărârii nr.8 din 10.04.2012 este indicată prin Decizia nr.1860 din 5.08.2009 – Cabinet de Avocat P. L., ..185, ..

A anexez cererii copii ale următoarelor documente: Decizii emise de B. București, identificate mai sus, Hotărârea Baroului București nr.8 din 10.04.2012, Recurs primit de baroului București în data de 10.06.2013 (conținut recurs plus confirmarea de primire), Adresă răspuns a Baroului București nr.1047 din 16.10.2013.

În drept, și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 8 alin.(1) din legea 554/2004 și al art.88 alin.(4) din Legea nr.51/1995.

La data de 14.04.2014 reclamanta a formulat cerere completatoare prin care a arătat că ca înțelege sa conteste si Decizia Uniunii Nationale a Barourilor din Romania nr. 811 din 26 octombrie 201 și a solicitat instantei sa dispuna introducerea in cauza si citarea in calitate de parata a UNIUNII NATIONALE A BAROURILOR DIN ROMANIA.

Pârâtul B. București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pârâtul UNBR, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.

Instanța a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Analizând probele administrate în cauză curtea reține că cererea reclamantei este întemeiată,urmând a fi admisă ca atare.

Astfel, prin Hotărârea nr. 8/10.04.2012 emisă de Consiliul Baroului București, avocații menționați în tabelul anexă la această hotărârea, parte integrantă din prezenta Hotărâre, printre care și reclamanta L. M. A., au fost excluși din profesia de avocat în baza prevederilor art 18 alin 6 din Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și în baza dispozițiilor art 73 alin 3 din Statutul profesiei de avocat.

Reclamanta figurează la poziția 47 din tabelul anexă la Hotărârea nr. 8/10.04.2012 emisă de Consiliul Baroului București .

Având în vedere dispozițiile Hotărârii nr. 8/10.04.2012 emisă de Consiliul Baroului București, prin Decizia 915/47/10.04.2012 a Consiliului Baroului București, începând cu data de 10.04.2012 s-a dispus excluderea din profesia de avocat a reclamantei L. M. A. pentru neprezentarea sau respingerea la 3 sesiuni ale examenului de definitivat.

Prin Decizia nr 811/26.10.2013 a Uniunii Naționale a Barourilor din România - Consiliului Uniunii a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de către reclamantă împotriva Hotărârea nr. 8/10.04.2012 emisă de Consiliul Baroului București prin care reclamanta L. M. A. au fost exclusă din profesia de avocat în baza prevederilor art 18 alin 6 din Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat și în baza dispozițiilor art 73 alin 3 din Statutul profesiei de avocat.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei curtea reține că reclamanta L. A. M. are calitatea de avocat, fiind primită în profesia de avocat prin Decizia Consiliului Baroului București nr 1641/25.04.2005.

Prin Decizia nr 2142/11.07.2005 a Consiliului Baroului București s-a aprobat suspendarea din profesie, la cerere, a doamnei avocat stagiar L. (fostă)B. M. A. începând cu data de 6.07.2005.

Prin Decizia nr 1104/1/7.04.2009 a Consiliului Baroului București s-a dispus ridicarea suspendării din profesie, la cerere, pentru doamna avocat stagiar L. M. A. și reînscrierea acesteia începând cu data de 1.05.2009 în Tabloul Avocaților, urmând a-și desfășura activitatea profesională ca avocat colaborator în cadrul Cabinetului dë avocat “A. R. ”.

Potrivit art 18 din Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat:

(1) La începutul exercitării profesiei avocatul efectuează în mod obligatoriu un stagiu de pregătire profesională cu durata de 2 ani, timp în care are calitatea de avocat stagiar.

(2) Condițiile efectuării stagiului, drepturile și obligațiile avocatului stagiar, ale avocatului îndrumător, precum și ale baroului față de aceștia sunt reglementate prin statutul profesiei.

(3) În perioada stagiului, cu acordul avocatului îndrumător, avocații stagiari pot urma cursuri de masterat, care sunt luate în considerare la aprecierea formării profesionale inițiale, în condițiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.

(4) Stagiul se suspendă în caz de lipsă motivată din profesie ori în caz de încetare a îndrumării profesionale fără culpa avocatului stagiar. Perioada de stagiu anterior efectuată se socotește pentru îndeplinirea stagiului.

(5) După efectuarea stagiului avocatul stagiar va susține examenul de definitivare.

(6) Avocatul stagiar respins de trei ori la examenul de definitivare va fi exclus din profesie.

Dispozițiile legale cuprinse în Statutul profesiei de avocat care sunt relevante pentru soluționarea prezentei cauze sunt următoarele:

Art. 308. (1) La sfârșitul perioadei de stagiu, avocatul este obligat să susțină examenul de definitivare

(2) Avocatul stagiar declarat respins sau care nu s-a prezentat la examenul de definitivat, precum și cel care nu a promovat examenul de absolvire a I.N.P.P.A. sunt înscriși din oficiu în următoarea sesiune a examenului de definitivat/absolvire a I.N.P.P.A.

(3) Avocatul stagiar respins sau care nu s-a prezentat la 3 sesiuni ale examenului de definitivat/absolvire a I.N.P.P.A. va fi exclus din profesie.

Art. 309. (1) Examenul de definitivare în profesia de avocat se organizează anual de U.N.B.R. la nivel național și se desfășoară, în mod unitar, în centrele teritoriale ale I.N.P.P.A., potrivit regulamentului de examen de absolvire a I.N.P.P.A. În vederea asigurării caracterului unitar al examenului de definitivare, Consiliul U.N.B.R., cu luarea în considerare a propunerilor formulate de I.N.P.P.A., va stabili data examenului, tematica, bibliografia și metodologia de examinare, care vor fi unice la nivelul U.N.B.R. Examinarea candidaților se va face atât cu privire la pregătirea profesională generală, cât și cu privire la deprinderile practice specifice profesiei. Prevederile art. 33 alin. (3) privitoare la locul desfășurării examenului se aplică prin asemănare.

(2) Regulamentul de examen va fi publicat pe pagina web a U.N.B.R. cu minimum 45 de zile anterior datei stabilite pentru desfășurarea examenului național de definitivare.

(3) Prevederile art. 33 alin. (3)-(5) se aplică prin asemănare și examenului de definitivare.

(4) La data înscrierii la examenul de definitivare candidatul este obli-gat să depună o taxă de participare la examen, stabilită de Consiliul U.N.B.R. Dispozițiile art. 36 alin. (2) și (3) privind taxa de participare la examen se aplică în mod corespunzător

Art. 310. (1) Rezultatele examenului vor fi comunicate, spre validare, Comisiei permanente a U.N.B.R. I.N.P.P.A. va comunica, în mod corespunzător, rezultatele examenului de absolvire.

(2) După promovarea examenului, candidatul dobândește titlul profesional de avocat definitiv. De același drept se bucură și avocatul stagiar care a promovat examenul de absolvire a I.N.P.P.A.

(3) În baza rezultatelor examenului de definitivare, validate potrivit dispozițiilor alin. (1) sau, după caz, a rezultatelor examenului de absolvire comunicate de I.N.P.P.A., Comisia permanentă a U.N.B.R. va emite hotărârea de constatare a calității de avocat definitiv, pe care o va comunica barourilor în vederea efectuării înscrierii în tabloul avocaților definitivi și o va publica pe pagina web a U.N.B.R.

(4) Data dobândirii titlului profesional de avocat definitiv va fi con-siderată data împlinirii termenului stagiului prevăzut la art. 18 alin. (1) din Lege, chiar dacă promovarea examenului de absolvire a I.N.P.P.A. are loc înainte sau după această dată. Exercițiul efectiv al drepturilor și obligațiilor aferente acestui titlu profesional va putea avea loc numai cu începere de la data emiterii hotărârii prevăzute la alin. (3).

(5) În cazul acordării calității de avocat definitiv în baza prevederilor art. 20 alin. (5)-(7) din Lege, se va aplica procedura reglementată la art. 294. În cazul acordării calității de avocat definitiv în baza prevederilor art. 20 alin. (5) și (6) din Lege, data dobândirii calității de avocat definitiv va fi data deciziei prevăzute la art. 37 alin. (1), iar exercițiul efectiv al drepturilor și obligațiilor aferente acestei calități va avea loc la data înscrierii în tabloul avocaților. În cazul acordării calității de avocat definitiv în baza prevederilor art. 20 alin. (7) din Lege, data dobândirii calității de avocat definitiv va fi data aprobării cererii avocatului stagiar de către consiliul baroului, dată cu începere de la care va putea avea loc și exercițiul efectiv al drepturilor și obligațiilor aferente acestei calități

(6) De la data dobândirii titlului profesional de avocat definitiv curge termenul prevăzut la art. 23 alin. (3) din Lege

Așadar, din conținutul prevederilor art 18 alin 6 din Legea 51/1991 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat, coroborate cu prevederile art 308 alin 1 din Statutul profesiei de avocat curtea reține că reclamanta L. M. A. avea obligația legală de a se prezenta, după efectuarea stagiului de avocat stagiar de 2 ani, la examenul de definitivat în profesia de avocat.

Având în vedere prevederile art 18 alin 4 din Legea 51/1991 potrivit cărora stagiul se suspendă în caz de lipsă motivată din profesie ori în caz de încetare a îndrumării profesionale fără culpa avocatului stagiar,precum și faptul că perioada de stagiu anterior efectuată se socotește pentru îndeplinirea stagiului, curtea reține că la calculul stagiului de ani intră și perioada cuprinsă între 25.04.2005 -6.07.2005.( 2 luni și 11 zile)

Din analiza datelor privind efectuarea stagiului profesioinal de către reclamantă curtea reține că aceasta a finalizat stagiul de avocat stagiar de 2 ani în cursul lunii februarie a anului 2009, începând cu această data reclamanta L. M. A. având de drept obligația profesională de se prezenta la susținerea examenului de definitivat în profesie.

Curtea reține că în perioada ulterioară efectuării stagiului de reclamantă, respectiv luna februarie a anului 2011, au fost organizate de către UNBR 3 examene de definitivat în profesia de avocat, respectiv în luna martie 2011, în luna decembrie 2011 și în luna martie 2012 ,reclamanta având obligația profesională legală de a se prezenta în vederea susținerii examenului de definitivat în profesia de avocat la oricare dintre cele 3 examene.

Curtea rețină că reclamanta nu a produs nicio probă certă și verosimilă care să justifice neprezentarea acesteia la examenele de definitivat în profesia de avocat organizate de către UNBR în luna martie 2011, în luna decembrie 2011.

Așadar, neprezentarea reclamantei la examenele de definitivat în profesia de avocat organizate de către UNBR în luna martie 2011, în luna decembrie 2011 este imputabilă acesteia, având un caracter nejustificat.

În schimb, neprezentarea reclamantei la examenul de definitivat în profesia de avocat organizat de către UNBR în luna martie 2012 are un caracter justificat, această neprezentare la examenul de definitivat în profesia de avocat organizat de către UNBR în perioada 12-15.03. 2012 fiind justificată în mod obiectiv de faptul nașterii de către reclamantă la data de 24.04.2011 a minorului L. D. A., astfel cum rezultă din certificatul de naștere . nr_ eliberat de către Consiliul Local al Sectorului 6 la data de 26.04.2011.

Sintetic, în opinia instanței de judecată starea de graviditate a reclamantei, respectiv luna a opta de sarcina, cu toate consecințele medicale și biologice care derivă din starea de graviditate nu era de natură să permit participarea reclamantei în condiții de normalitate la susținerea examenului de definitivat în profesia de avocat organizat de către UNBR în perioada 12-15.03. 2012, astfel încât neprezentarea acesteia la examenul de definitivat în profesia de avocat în perioada menționată anterior nu poate fi imputată reclamantei.

Așadar, deși reclamanta nu și-a îndeplinit obligația legală de a anunța UNBR de faptul că aceasta nu poate participa /nu participă la niciunul dintre examenele de definitivat în profesia de avocat și nu a solicitat amânarea susținerii acestui examen în condițiile legii, curtea reține că starea clinică antenatală în care s-a găsit reclamanta în perioada premergătoare susținerii examenului de definitivat în profesia de avocat organizat de către UNBR în perioada 12-15.03. 2012 reprezintă o împrejurare de fapt obiectivă care atribuie un carcter justificat acestei neprezentări.

Curtea reține că ulterior adoptării Hotărârârii nr. 8/10.04.2012 emisă de Consiliul Baroului București prin care reclamanta L. M. A. au fost exclusă din profesia de avocat în baza prevederilor art 18 alin 6 din Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat pentru neprezentarea acesteia la trei sesiuni ale examenului de definitivat, reclamanta a început să iasă din pasivitate și să își procure pro domo probe care să justifice neprezentarea acesteia la cele trei sesiuni ale examenului de definitivat organizate după finalizarea stagiului de 2 ani.

Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei curtea reține că prin Decizia nr 1860/5.08.2009 a Baroului București începând cu data de 27.07.2009 reclamantei L. M. A. i s-a aprobat colaborarea în cadrul Cabinetul de avocat P. L. .

Înscrisul depus la dosarul cauzei la fila 74 emis de către Cabinetul de avocat P. L. potrivit căruia în perioada septembrie 2010-martie 2013( exact perioada în care au fost organizate cele trei seiuni ale examenului de de definitivat în profesia de avocat !!!!!!) doamna avocat L. M. A., avocat colaborator în cadrul cabinetului menționat anterior, a beneficiat de concediu prenatal și postnatal de creștere a cpoilului minorului L. D. A. născut la data de 24.04.2011, precum și faptul că în toată această perioadă reclamanta L. M. A. nu a desfășurat nicio activitate în cadrul cabinetului reprezintă un înscris pro domo căruia instanța nu îi va acorda eficiență juridică.

Curtea reține că înscrisul menționat anterior a dobândită data certă în condițiile art 278 din C. ulterior adoptării Hotărârârii nr. 8/10.04.2012 emisă de Consiliul Baroului București, respectiv în momentul în care acest înscris a fost expediat prin poștă Baroului București la data de 19.06.2013.

Totodată, reclamanta nu a certificat cu originalul în condițiile art 292 din C. înscrisul menționat anterior, astfel încât sancțiunea care intervine constă în neluarea în seamă de către instanță a acestui înscris.

Dincolo de aceste aspect procedurale ,în opinia instanței de judecată înscrisul menționat anterior prezintă serioase indicii de fals intelectual și nu poate reprezenta o împrejurare care să se încadreze în prevederile art 18 alin 2 din Legea 51/1995 potrivit cărora stagiul se suspendă în caz de lipsă motivată din profesie.

De altfel, reclamanta face o referire voalată la această împrejurare de fapt și de drept, critica esențială a reclamantei are în vedere faptul că starea de sănătate antenatală și postnatală a acesteia au împiedicat-o să se prezinte la cele trei sesiuni ale examenului de definitivat în profesia de avocat organizate de UNBR respectiv în luna martie 2011, în luna decembrie 2011 și în luna martie 2012.

În orice caz înscrisul depus la dosarul cauzei la fila 74 emis de către Cabinetul de avocat P. L. potrivit căruia în perioada septembrie 2010-martie 2013( exact perioada în care au fost organizate cele trei seiuni ale examenului de de definitivat în profesia de avocat!!!!!! ) doamna avocat L. M. A., avocat colaborator în cadrul cabinetului menționat anterior, a beneficiat de concediu prenatal și postnatal de creștere a cpoilului minorului L. D. A. născut la data de 24.04.2011, precum și faptul că în toată această perioadă reclamanta L. M. A. nu a desfășurat nicio activitate în cadrul cabinetului nu reprezintă o împrejurare de fapt și de drept care să atragă suspendarea exercitării obligației reclmantei de a se prezenta la cele trei sesiuni ale examenului de definitivat în profesia de avocat organizate de UNBR respectiv în luna martie 2011, în luna decembrie 2011 și în luna martie 2012.

Curtea reține incidența în cauză a prevederilor art 226 din Statutul profesei de avocat potrivit cărora :

(1)Avocatul are dreptul la recuperarea capacității de muncă prin una sau mai multe perioade de repaus în fiecare an. În perioada de repaus avocatul nu prestează activitățile sale profesionale obișnuite.

(2)Fiecare formă de exercitare a profesiei este liberă să stabilească perioadele de repaus anual pentru fiecare avocat care activează în cadrul său.

(3)Fiecare formă de exercitare a profesiei are obligația de a notifica în prealabil baroului în tabloul căruia este înscrisă, prin orice formă de comunicare care permite confirmarea expedierii, începerea și durata estimată a fiecărei perioade de repaus pentru fiecare avocat, în scopul evidenței.

(4)Cheltuielile cu recuperarea capacității de muncă efectuate de avocat includ, nelimitativ, costurile transportului, cazării, meselor, tratamentului de refacere etc. Toate aceste cheltuieli sunt necesare pentru exercitarea corespunzătoare a profesiei și sunt deductibile în condițiile legii.

(5)Dacă prin prevederile contractului de asistență juridică s-a acordat avocatului dreptul de a fi substituit, în perioadele de repaus anual avocatul are obligația să asigure substituirea sa pentru acele activități profesionale care nu suferă amânare sau pentru cele în legătură cu care amânarea prejudiciază interesele clientului.

Așadar, în baza art 226 alin 3 din Statutul profesiei de avocat domnul avocat P. L. avea obligația de a notifica în prealabil B. București, prin orice formă de comunicare care permite confirmarea expedierii, începerea și durata estimată a fiecărei perioade de repaus pentru doamna avocat L. A. M., în scopul evidenței.

Or, carcterul fals, prodomo al înscrisului menționat derive și din faptul că acesta a fost preconstituit ulterior adoptării Hotărârârii nr. 8/10.04.2012 emisă de Consiliul Baroului București ,iar avocat domnul avocat P. L. nu a respectat obligația prevăzută de art 226 alin 3 din Statutul profesiei de avocat de a notifica în prealabil B. București, prin orice formă de comunicare care permite confirmarea expedierii, începerea și durata estimată a fiecărei perioade de repaus pentru doamna avocat L. A. M., în scopul evidenței.

Potrivit art 11 alin 1 litera d din OUG nr 221 din 24 noiembrie 2000

privind pensiile și alte drepturi de asigurări sociale ale avocaților ,asigurații sistemului autonom de asigurări sociale pentru avocați au dreptul la indemnizații pentru maternitate ,iar condițiile și procedura de acordare a acestor drepturi vor fi reglementate prin Statutul Casei de Asigurări a Avocaților.

Potrivit art 107 din Statutul Casei de asigurări a avocaților :

(1) Asiguratele au dreptul, pe o perioadă de 126 de zile calendaristice, la indemnizație pentru maternitate dacă nu realizează venituri din profesie.

(2) De aceleași drepturi beneficiază și femeile care au încetat plata contribuției de asigurări sociale, dar care nasc în termen de 9 luni de la data pierderii calității de asigurat

Potrivit art 108 din Statutul Casei de asigurări a avocaților :

(1) Indemnizația de maternitate se poate acorda respectându-se perioada totală pentru care pot fi acordate, în funcție de recomandarea medicului și de opțiunea persoanei beneficiare.

(2) În cazul în care copilul se naște mort sau moare în perioada acordării indemnizației de maternitate, aceasta se acordă pentru întreaga perioadă.

Curtea reține că prevederile legale menționate anterior nu sunt incidente în prezenta cauză întrucât nu există niciun înscris din care să rezulte că reclamanta s-a adresat organelor competente prevăzute în Statutul Casei de asigurări a avocaților pentru a beneficia de aceste drepturi.

Este neîntemeiată afirmația reclamantei potrivit căreia Hotărârârea nr. 8/10.04.2012 emisă de Consiliul Baroului București nu i-a fost comunicată,din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă dovada comunicării acestei hotărâri către reclamantă .

Totodată, curtea reține că măsura excluerii din profesia de avocat în baza art 18 alin 6 București Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat pentru neprezentarea acesteia la trei sesiuni ale examenului de definitivat nu reprezintă o sancțiune disciplinară aplicată reclamantei, ci este o consecința care intervine de drept ca urmare a îndeplinirii în mod cumulativ a cerințelor textului de lege menționat anterior.

Însă, pentru considerentele expuse în cuprisnul hotărârii curtea a învederat că reclamantei îi este imputabilă neprezentare acesteia doar la 2 sesiuni ale examenului de definitivat în profesia de avocat organizate de UNBR în luna martie a anului 2011, în luna decembrie 2011, fiindu-i imputabilă neprezentare la examenul de definitivat în profesia de avocat organizate de UNBR luna martie 2012.

Așadar, nu sunt îndeplinite în mod cumulativ cerințele prevăzute de art art 18 alin 6 București Legea 51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.

Pentru aceste motive curtea va admite cererea reclamantei și va dispune anularea parțială a Hotărârii nr. 8/10.04.2012 emisă de Consiliul Baroului București cu privire la măsura excluderii reclamantei din profesia de avocat și anularea Deciziei nr. 811/26.10.2013 emisă de Consiliul UNBR .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea acțiunea formulată de reclamanta L. M. A. cu domiciliul în București, .. 2, ., ., în contradictoriu cu pârâții B. BUCUREȘTI, cu sediul în București, Splaiul Indepenedenței, nr. 5, sector 4 și U. NAȚIONALĂ A BAROURILOR DIN ROMÂNIA, cu sediul în București, Splaiul Indepenedenței, Palatul de Justiție, nr. 5, sector 4.

Dispune anularea parțială a Hotărârii nr. 8/10.04.2012 emisă de Consiliul Baroului București cu privire la măsura excluderii reclamantei din profesia de avocat și anularea Deciziei nr. 811/26.10.2013 emisă de Consiliul UNBR.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.06.2014.

PREȘEDINTE, GREFIER,

S. O. F. V. M.

Red OS

← Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr....		Pretentii. Decizia nr. 7381/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI →

Anulare act administrativ. Sentința nr. 1742/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Anulare act administrativ. Sentința nr. 1742/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI