Litigiu cu funcţionari publici. Legea Nr.188/1999. Decizia nr. 3000/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3000/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 16227/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 3000
Ședința publică de la 11.04.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. I.
JUDECĂTOR - P. S.
JUDECĂTOR - V. R. M.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant P. A. P. împotriva sentinței civile nr. 4129/12.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. ELECTORALĂ PERMANENTĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, intimata-pârâtă A. Electorală Permanentă a depus la dosar, prin serviciul registratură întâmpinare, solicitând judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și, nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 4129/12.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ a fost respinsă ca neintemeiata cererea formualta de reclamantul P. A. P. în contradictoriu cu pârâta A. ELECTORALĂ PERMANENTĂ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, considerând-o netemeinica si nelegala.
În motivare, recurentul a arătat că, în baza raporturilor de serviciu pe care le-a avut cu A. E. P. pana la data de 30.11.2010 a deținut funcția de sef Serviciu alocare subvenții.
Potrivit dispozițiilor art. 64, alin. 2 si 4 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților si a Senatului, personalul Autorității Electorale Permanente are același statut cu personalul din aparatul celor doua camere ale Parlamentului iar salarizarea personalului din aparatul de specialitate al Autorității Electorale Permanente se face la nivelul precizat de lege pentru personalul din cele doua camere ale Parlamentului.
Regulamentul de organizare si funcționare ale Autorității Electorale Permanente a fost stabilit si aprobat prin Hotărârea nr. 2/2007 a Birourilor Permanente ale Camerei Deputaților si a Senatului.
Art. 35 din aceasta hotărâre dispune ca "personalul din aparatul propriu al Autorității are același statut cu personalul din structurile de specialitate ale Parlamentului, fiindu-i aplicabile in mod corespunzător, prevederile Legii nr.
7/2006 privind statutul funcționarului public Parlamentar, precum si, dupa caz, prevederile legislației muncii."
In art. 42 din Regulamentul sus menționat se stipulează ca "Prevederile Legii nr. 7/2006, referitoare la drepturile si obligațiile funcționarilor publici parlamentari se aplica in mod corespunzător si funcționarilor publici din aparatul propriu al Autorității", iar art. 43 conține dispozițiile, potrivit cărora "salarizarea, inclusiv indemnizațiile, sporurile, tichetele de masa sau alte stimulente pecuniare cuvenite personalului cu funcții de conducere si de execuție din aparatul propriu al Autorității, se stabilesc in condițiile si la nivelul prevăzut de lege si de hotărârile date de cele doua camere ale Parlamentului pentru funcțiile similare din structurile de specialitate ale celor doua camere ale Parlamantului."
In continuare, art. 45 din regulament conține reglementari, conform cărora, personalului Autorității ii revin aceleași obligații si îndatoriri ca si personalului din structurile de specialitate ale celor doua camere, prevederile Legii nr. 7/2006 si ale Legii nr. 53/2003, modificate si completate se aplica in mod corespunzător.
Prin decizia nr._/27.09.2010 s-a pensionat pentru munca depusa si limita de vârsta, drepturile la pensie fiindu-i stabilite incepand cu data de 01.10.2010.
Cererea de ieșire la pensie a depus-o si a fost înregistrata sub nr._ la data de 30.06.2010.
La data depunerii cererii îndeplinea toate condițiile cerute de lege pentru pensionare, aceasta situație fiind atestata si dovedita prin Ordinul nr. 43/07.04.2010 emis de intimata parata prin care aceasta a făcut propunerea ieșirii sale la pensie incepand cu data de 1 mai 2010(pag. 20 din dosar fond).
Prin Ordinul nr. 325/15.11.2010 emis de Președintele Autorității Electorale Permanente și-a continuat activitatea in funcția de Sef Serviciu Alocare Subvenții din cadrul paratei pana la data de 30.11.2010, cand raporturile de serviciu au incetat.
Conform dispozițiilor art. 73 din Legea 7/2006, republicata, privind statutul funcționarului public parlamentar, act normativ care se aplica in mod corespunzător si funcționarilor publici din aparatul propriu al autorității, funcționarii publici parlamentari ale căror raporturi de serviciu au incetat pentru motive neimputabile in condițiile art. 64 lit. d (pentru pensionare) beneficiază de o indemnizație egala cu 7 salarii lunare brute, care se impozitează potrivit legii.
In interpretarea dispozițiilor legale incidente in cauza, instanța de fond a ajuns la concluzia respingerii cererii, cu motivarea ca potrivit dispozițiile legii nr. 118/2010 atr. 9, prevederile art. 73 alin. 1 din legea nr. 7/2006 si-au incetat aplicabilitatea la data 30.07.2010.
Consideră recurentul soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală, deoarece, potrivit înscrisurilor de la dosar, nașterea drepturilor sale la pensie a avut loc cu mult înainte de data emiterii deciziei de pensionare (luna mai 2010), situație dovedita prin Ord. Nr. 43/7.04.2010. Cererea de pensionare a fost depusa si înregistrata înainte de data de 3.07.2010.
Toate aceste dovezi demonstrează ca drepturile sale privind plata celor 7 salarii brute erau născute si trebuiau plătite.
Pentru aceste motive a solicitat admiterea recursului și modificarea in tot a sentinței instanței de fond, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
In drept, au fost invocate dispoz. art. 304 pct. 9 si 304 indice 1 c.pr.civ.
Intimata-pârâtă A. Electorală Permanentă, în conformitate cu dispozițiile art.308 alin.2 C.pr.civ. din anul 1865, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond, ca temeinică și legală, pentru considerentele reținute în cuprinsul acesteia.
Analizând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează:
Așa cum a reținut și instanța de fond, art. 9 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar prevedea că „începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu se mai acordă ajutoare sau, după caz, indemnizații la ieșirea la pensie, retragere ori la trecerea în rezervă".
Art. 16 din Legea nr. 118/2010 dispunea în sensul că: „(1) Prevederile art. 1-3, art. 5, art. 6 alin. (1), precum și cele ale art. 9-14 se aplică până la 31 decembrie 2010. (2) Începând cu data de 1 ianuarie 2011 se vor aplica politici sociale și de personal care să asigure încadrarea în nivelul cheltuielilor bugetare rezultate ca urmare a aplicării măsurilor de reducere a acestora adoptate în cursul anului 2010, în condițiile Legii-cadru nr. 330/2009, precum și cu respectarea prevederilor legii bugetului de stat și ale legii bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2011".
Legea nr. 118/2010 a intrat în vigoare la data de 03.07.2010, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 7/2006, astfel că, în intervalul 03.07._10, au avut aplicabilitate dispozițiile art. 9 din Legea nr. l18/2010 și nu cele ale art. 73 alin. 1 din Legea nr. 7/2006.
Or, folosirea sintagmei „nu se mai acordă” semnifică faptul că acordarea ajutoarelor în cauză a încetat în intervalul 03.07._10, nu a fost amânată, nemaifiind posibilă achitarea ulterioară a acestor drepturi.
În cauză, se constată că recurentul s-a pensionat la data de 27.09.2010 (f. 4 dosar nr._/3/2010), deci în intervalul de aplicabilitate a Legii nr. l18/2010.
Prin Decizia nr. 872 din 25 iunie 2010 referitoare la obiecția de neconstituționalitate a dispozițiilor Legii privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, Curtea Constituțională a constatat că prestațiile sociale care au fost eliminate de textul art. 16 din legea criticată nu sunt prevăzute la nivel constituțional, astfel încât legiuitorul este liber să aprecieze asupra acordării sau neacordării acestora, în funcție de posibilitățile bugetare ale statului. În consecință, eliminarea acestor prestații sociale nu contravine prevederilor constituționale invocate.
În fine, Curtea Constituțională prin Decizia nr.838 din 11 octombrie 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.1 alin.(1) din Legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, precum și ale Legii nr. 118/2010 în ansamblul său, publicată în Monitorul Oficial nr.829 din 10.12.2012, menționează că instanța de contencios constituțional european al drepturilor omului a observat că măsura reducerii salariilor prevăzută de Legea nr.118/2010 nu a determinat suportarea unei sarcini disproporționate și excesive, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de art.1 din Primul Protocol adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. În consecință, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat că statul român nu a depășit marja sa de apreciere și nu a rupt justul echilibru între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului (a se vedea Decizia pronunțată în 6 decembrie 2011 în cauzele F. M. împotriva României și A. G. S. împotriva României, paragraful 21).
Se mai reține că Legea nr. 285 din 28 decembrie 2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice a intrat în vigoare la data de 01.01.2011, dispozițiile acesteia neavând aplicabilitate anterior acestei date, având în vedere principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art.15 alin.2 din Constituția României și de art. 6 alin. l Cod civil.
De asemenea nu prezintă relevanță faptul că, așa cum susține în cererea de recurs formulată, recurentul a depus cererea de pensionare la data de 30.06.2010, propunerea de pensionare datând din 01.05.2010 (conform Ordinului 43/07.04.2010), respectiv, anterior intrării în vigoare a art. 9 din Legea nr. 118/2010 având în vedere că, în fapt, acesta a continuat să aibă raporturi de serviciu cu instituția pârâtă, raporturi ce au încetat efectiv la data de 30.11.2010, sub imperiul Legii nr. 118/2010.
Prin urmare, în mod legal instanța de fond a respins ca neîntemeiata cererea formulată de reclamant.
Pentru aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a C. proc. civ., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant P. A. P. împotriva sentinței civile nr. 4129/12.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. ELECTORALĂ PERMANENTĂ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. I. P. S. V. R. M.
GREFIER
S. I.
Red. RV/2 ex./22.05.2014
Jud. fond Tribunalul București – S. I.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 3519/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 1742/2014. Curtea de... → |
|---|
