Anulare act administrativ. Sentința nr. 1877/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1877/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 3324/2/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A - C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 1877
Ședința publică de la 12 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - M. D.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanții C. L., C. C. G., I. I. M., B. T. și R.-M. L., în contradictoriu cu pârâtul C. S. AL MAGISTRATURII, având ca obiect anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâtul CSM prin consilier juridic R. S. cu delegație de reprezentare la dosarul cauzei – fila 240, lipsind reclamanții.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nefiind cererii prealabile de formulat, Curtea acordă cuvântul pe excepția inadmisibilității invocată de pârât prin întâmpinare.
Având cuvântul, reprezentantul pârâtului solicită admiterea acestei excepții motivat de faptul că reclamanții, anterior sesizării instanței de judecată, nu au urmat procedura prealabilă obligatorie instituită de prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 astfel încât, conform art. 193 C.pr.civ., se impune admiterea excepției și respingerea cererii ca inadmisibilă. Contrar susținerilor reclamanților în sensul că au parcurs procedura prealabilă, arată că această procedură a vizat doar procesele-verbale de soluționare a contestațiilor la baremele inițiale și nicidecum Hotărârea nr. 621/2006 prin care a fost aprobat regulamentul de organizare și funcționare a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuții vacante. Apreciază că procedura prealabilă depusă la dosarul cauzei nu îndeplinește criteriile pentru a fi considerată ca plângere prealabilă în raport de prevederile HCSM întrucât vizează doar baremul.
Nemaifiind cererii prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul pe propunere de probe.
Având cuvântul, reprezentantul pârâtului solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, arătând că nu se opune administrării probei cu înscrisuri solicitată de părțile adverse.
În temeiul dispozițiilor art. 255 raportat la art. 258 C.pr.civ., Curtea încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, instanța apreciază terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, reprezentantul pârâtului solicită respingerea cererii ca neîntemeiată. Învederează faptul că reclamanții susțin nelegalitatea prevederilor art. 20 alin. 4, 5, 6 și 7 și art. 14 din Hotărârea nr. 621/2006 invocând încălcarea unor principii și anume principiul legalității, al previzibilității, precum și o discriminare a candidaților grefată pe susținerile pe care le-au dezvoltat prin cererile depuse la dosarul cauzei. Apreciază că niciuna dintre aceste susțineri nu este fundamentată întrucât, cu privire la principiul legalității, atribuția Consiliului S. al Magistraturii de a elabora regulamente, inclusiv Regulamentul de organizare și funcționare a concursului de promovare a magistraților, este reglementată de art. 46 alin. 3 din Legea 317/2004. Mai mult, reclamanții nu indică o încălcare a unei prevederi legale, ci doar invocă încălcarea principiului legalității. De asemenea, arată că normele din regulament pe care reclamanții au înțeles să le atace și a căror anulare o solicită sunt clare, concise și previzibile.
Cu privire la pretinsa discriminare învederează faptul că normele a căror anulare se solicită au un caracter uniform și se aplică general tuturor candidaților care participă la un astfel de concurs, respectiv toți candidații pot contesta baremele inițiale de notare și, de asemenea, toți candidații au imposibilitatea de a contesta baremele finale stabilite de comisiile de soluționare a contestațiilor la barem. Prin urmare, nu există o discriminare în sensul susținut de către reclamanți.
Solicită respingerea cererii de chemare în judecată. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 25.11.2013 sub nr._, reclamanții C. L., C. C. G., I. I. M., B. T. și R.-M. L. au chemat în judecată pe pârâtul C. S. al Magistraturii, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea art. 20 alin. 4, 5, 6, 7 și art. 14 din Hotărârea CSM nr. 621/21.09.2006, obligarea pârâtului la înlocuirea acestor reglementări cu unele conforme principiilor legalității, obiectivității și previzibilității și anularea proceselor-verbale de soluționare a contestațiilor la barem întocmite de Comisiile de soluționare a contestațiilor în cadrul concursului de promovare din data de 10.11.2013.
În motivare, reclamanții au arătat că au participat la concursul pentru promovarea în funcții de execuție pentru judecători și procurori organizat de C. S. ai Magistraturii, prin Institutul Național ai Magistraturii la data de 10.11.2013. Aceștia au arătat că ceea ce a trezit bănuiala de fraudare a rezultatelor finale ale concursului, iar mai apoi revolta câtorva sute de candidați, a fost modul în care Comisia de soluționare a contestațiilor a înțeles să uzeze și ea de dreptul de a stabili răspunsul corect la întrebările tip grilă ulterior predării lucrărilor scrise de către candidați. Forumurile profesionale ale magistraților de pe internet au început să vuiască. Chiar magistrați neimplicați în concurs au înțeles să exprime puncte de vedere față de modul vădit trunchiat în care s-a stabilit în urma contestațiilor răspunsul la întrebări, prezentând mici exegeze ale textelor legale vizate de întrebări.
De asemenea, s-a arătat că în cadrul acestui examen Comisiile de contestații au înțeles să anuleze trei întrebări, două la drept procesual civil și una la drept internațional privat, iar la o întrebare la drept procesual civil au schimbat pur și simplu răspunsul. Aceste intervenții brutale în barem au avut loc toate la proba practică, ceea ce a avut drept efect scăderea notei unor candidați care au predat lucrarea practică de nota 10, cum sunt unii dintre reclamanți, în timp ce candidații contestatari, precum și alții, care în mod colateral au profitat de conjunctură, s-au trezit cu note care să le asigure promovarea.
Reclamanții s-au întrebat cu amărăciune până la ce număr de întrebări din 20 (la proba practică) ar putea Comisia de soluționare a contestațiilor să anuleze sau să le schimbe răspunsul deoarece Regulamentul nu are prevederi în acest sens, precum și cum pot fi respectate criteriile obiective de apreciere a performanțelor profesionale în contextul actualei reglementări a concursului, când contestatarii nu mai sunt necunoscuți comisiei, pentru că o contestație este asumata prin arătarea numelui și a semnăturii.
Ce sens mai au dispozițiile art. 19 din Regulament care prevăd secretizarea lucrărilor înainte de predare de către candidați ? Cum poate fi acceptat ca această a doua comisie să funcționeze ca o instanță superioară care să infirme soluția celei dintâi? Iar aceasta la un moment ulterior desfășurării examenului, când nici un răspuns nu ar mai fi firesc să sufere modificări, decât cu totul și cu totul excepțional.
Comisia de soluționare a contestațiilor și-a întemeiat modul în care a soluționat contestațiile pe faptul că întrebările din concurs conțin probleme controversate și că nu sunt în acord cu tematica anunțată, afirmații care în opinia reclamanților sunt nereale și au slujit doar scopului avut în vedere - anularea unor subiecte și schimbarea răspunsului la un altul.
Reclamanții au arătat că din redactarea proceselor-verbale nu reiese dacă a avut loc consultarea prevăzută de art. 14 din Regulament.
Aceste anomalii sunt în prezent permise de Regulament, ceea ce contravine principiilor legalității, obiectivității și previzibilității. Cele expuse, precum și argumentele înșiruite în cuprinsul plângerii prealabile vin să dovedească faptul că în prezent Regulamentul este conceput astfel încât, sub aparența de legalitate, să lase loc subiectivismului, discreționarului și arbitrariului.
O consecință a aplicării textelor normative atacate pe calea prezentei acțiuni este că procesele - verbale de soluționare a contestațiilor la barem au produs vătămare concurenților care au obținut potrivit baremului comisiei de elaborare a subiectelor primele 50 de note de trecere, dar potrivit baremului celei de-a doua comisii unii dintre ei au pierdut examenul. Potrivit Regulamentului acest clasament rămâne secret, iar acest lucru nu este în concordanță cu principiul transparenței ce trebuie să guverneze un astfel de concurs.
Reclamanții s-au întrebat, în contextul soluțiilor diferite asupra aceleiași chestiuni de drept, care este răspunsul corect la întrebările de concurs, dacă cea de-a doua comisie este mai competentă decât prima, dacă ea funcționează ca o supracomisie, de ce nu au fost rezolvate aceste divergențe înainte de . chestionarelor de concurs?
O astfel de posibilitate ca, o a doua comisie de soluționare a contestațiilor să poată răsturna regulile jocului chiar în timpul jocului trebuie eliminată, prin însăși modificarea regulamentului de examen, în sensul că cea de a doua comisie care ulterior va soluționa contestațiile candidaților va trebui să rezolve orice controversă de opinie și orice problemă legată de modul de concepere a întrebărilor și răspunsurilor anterior intrării în concurs a chestionarelor, astfel încât, ulterior susținerii concursului, contestația la barem să devină o excepție și nu regulă, cum în mod nefiresc s-a încetățenit obiceiul de a contesta de către candidați orice întrebare pe care nu au soluționat-o corect, iar comisia, după criterii devenite oculte pentru restul candidaților să găsească diverse motivații pentru răsturnarea răspunsurilor la întrebări sau să anuleze întrebările și să cadorisească punctajul aferent tuturor candidaților, fără o justificare obiectivă sau care să ofere măcar un minim de convingere celor care privesc neputincioși cum li se scurge nota inițial obținută printre degete.
Prezentul regulament creează o situație de discriminare între candidații care au soluționat întrebările potrivit baremului inițial și cei care au posibilitatea să conteste răspunsurile pe care le-au greșit. Cei din prima categorie nu au nicio posibilitate concretă de a acționa, rămânând în pasivitate, în timp ce candidații din ce-a doua categorie au la dispoziție demersuri pentru a determina modificarea substanțială a baremului.
La prezentul examen comisia la disciplina procedură civilă a trebuit să pregătească 8 întrebări pentru proba practică. Comisia de contestații a anulat două întrebări, iar la una dintre ele a schimbat răspunsul corect. Este inadmisibil ca această comisie să admită că au fost greșite aproape jumătate dintre aceste întrebări, fiecare având o pondere extrem de importantă la nota finală, ceea ce a însemnat o modificare masivă a ierarhiei finale.
Pârâtul C. S. al Magistraturii a depus la data de 06.01.2014 întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii pentru neparcurgerea procedurii prealabile, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, pârâtul a arătat că stabilirea procedurii de organizare și desfășurare a concursurilor de promovare a magistraților în funcții de execuție sau de conducere, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor, sunt atributul Consiliului S. al Magistraturii, potrivit prevederilor art. 46 alin. 3 din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin urmare, procedura de organizare și desfășurare a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor reglementată la nivelul legislației secundare este în deplin acord cu legea, necontravenind principiului legalității.
De altfel, reclamanții nu invocă, în concret, nicio încălcare a vreunei dispoziții legale, determinată de prevederile regulamentare a căror anulare o solicită.
În ceea ce privește principiile obiectivității și previzibilității, pârâtul a apreciat că prevederile regulamentare în discuție nu vin în contradicție nici cu acestea.
Normele regulamentare în discuție sunt suficient de accesibile și de precise, permițând destinatarilor cărora li se adresează să-și adapteze conduita la rigorile acestora, cu alte cuvinte normele sunt previzibile.
În ceea ce privește pretinsa discriminare între candidații care au soluționat întrebările potrivit baremului inițial și cei care au posibilitatea de a contesta răspunsurile pe care le-au greșit, din perspectiva susținută de reclamanți, s-a învederat că sintagma „în condiții de egalitate" folosită de art. 2 din OG nr. 137/2000 nu poate fi interpretată decât prin raportare la principiul constituțional al egalității în drepturi, consacrat de dispozițiile art. 16 din Constituția României.
În lumina acestor dispoziții, situația invocată de reclamanți nu se circumscrie noțiunii de discriminare.
Dispozițiile regulamentare a căror anulare se solicită au o aplicabilitatea uniformă și generală, atât în ceea ce privește posibilitatea acordată tuturor candidaților de contesta baremele inițiale, cât și în ceea ce privește imposibilitatea de contestare a baremelor definitive.
Imposibilitatea reanalizării baremelor definitive de evaluare și notare este în mod firesc determinată de necesitatea excluderii formulării unei noi contestații la contestația inițială.
Astfel, potrivit art. 7 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului S. al Magistraturii nr. 621 din 21 septembrie 2006, cu modificările ulterioare, Comisia de organizare a concursului, comisiile de elaborare a subiectelor și de soluționare a contestațiilor sunt numite de Plenul Consiliului S. al Magistraturii, la propunerea Direcției resurse umane și organizare și a Institutului Național al Magistraturii, după caz.
Art. 11 din același regulament prevede că, comisiile de elaborare a subiectelor și de soluționare a contestațiilor sunt numite distinct pentru judecători, respectiv procurori.
Nici dispozițiile legale care reglementează procedura de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție vacantă la instanțele superioare și parchetele de pe lângă acestea, cuprinse în Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nici prevederile regulamentare, nu prevăd posibilitatea numirii unei alte comisii de soluționare
Dacă s-ar îmbrățișa o astfel de soluție, s-ar crea pentru candidați posibilitatea reevaluării contestațiilor la baremele definitive, ceea ce ar deschide calea unei contestații la contestația inițială.
De asemenea, s-ar putea susține, de alți candidați nemulțumiți de noile răspunsuri stabilite în urma reanalizării baremelor definitive de evaluare și notare, acordarea posibilității de contestare și a acestor bareme, ajungându-se astfel la un șir nesfârșit de contestații la contestații.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Prin cererea precizatoare depusă la data de 17.01.2014, reclamanții au arătat că înțeleg să solicite și anularea parțială a Hotărârii Plenului CSM nr. 1351/10.12.2013 sub aspectul validării examenului de promovare pe loc în funcții de execuție a judecătorilor în grad de curte de apel, care a avut loc în data de 10.11.2013, precum și anularea Hotărârii CSM nr. 1313/10.12.2013 prin care s-a respins cererea judecătorilor F. A., G. R., C. M., P. M. Garofița și C. M. A. de suplimentare a posturilor scoase la concursul pentru promovarea pe loc la tribunale, respectiv curți de apel.
Prin completarea la întâmpinare depusă de pârât la data de 03.04.2014, acesta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii în ceea ce privește cererea completatoare, vizând anularea Hotărârilor CSM nr. 1313/10.12.2013 și nr. 1351/10.12.2013, iar în subsidiar excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal, în raport de prevederile art. 29 alin. 5 și 7 din Legea nr. 317/2004 solicitând declinarea competenței în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție având în vedere că prin cele două hotărâri au ca obiect de reglementare cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor.
Prin sentința civilă nr. 1513/15.05.2014 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal în dosarul nr._, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal invocată de pârât în ceea ce privește capetele de cerere având ca obiect anularea Hotărârii CSM nr. 1313/10.12.2013 și nr. 1351/10.12.2013, competența de soluționare a cestor capete de cerere fiind declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de contencios administrativ și fiscal, iar capetele de cerere având ca obiect anularea art. 20 alin. 4, 5, 6 și 7 și art. 14 din Hotărârea CSM nr. 621/21.09.2006, obligarea pârâtului la înlocuirea acestor regulamente și anularea proceselor-verbale de soluționare a contestațiilor la barem au fost disjunse, primind un nou număr de dosar, respectiv nr._ .
Instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind concludentă, pertinentă și utilă soluționării cauzei.
Analizând actele prezentei cauze, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, Curtea reține că potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 „Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”
În cauza de față, Curtea observă că, anterior sesizării instanței, reclamanții au adresat plângeri prealabile atât Institutului Național al Magistraturii, cât și pârâtului C. S. al Magistraturii la data de 20.11.2013 (filele 7-18) prin care au criticat atât procesele-verbale de soluționare a contestațiilor la barem pentru disciplinele D. procesual civil și D. Internațional Privat emise la data de 14.11.2013, cât și cu privire la art. 20 alin. 4, 5, 6 și 7 și art. 14 din Hotărârea CSM nr. 621/21.09.2006. Este adevărat că reclamanții nu au indicat în mod expres că înțeleg să formuleze plângere prealabilă și în ceea ce privește art. 20 alin. 4, 5, 6 și 7 și art. 14 din Hotărârea CSM nr. 621/21.09.2006, însă această împrejurare rezultă din dezvoltarea motivelor expuse în plângerea prealabilă.
În consecință, Curtea apreciază că reclamanții și-au îndeplinit obligația de a formula plângere prealabilă anterior sesizării instanței de judecată, motiv pentru care apreciază că excepția inadmisibilității invocată de pârât este neîntemeiată, urmând a o respinge ca atare.
Pe fondul cauzei, Curtea reține că potrivit art. 14 din Hotărârea CSM nr. 621/2006 „(1) Comisiile de soluționare a contestațiilor constituite pentru disciplinele de concurs examinează, sub coordonarea președintelui comisiilor și cu consultarea comisiilor de elaborare a subiectelor, contestațiile la bareme și adoptă baremele definitive, care se publică pe paginile de internet ale Consiliului S. al Magistraturii și Institutului Național al Magistraturii. (2) Comisiile de soluționare a contestațiilor reevaluează lucrările scrise ale căror note inițiale au fost contestate și acordă note conform baremelor de evaluare și notare definitive.”, iar potrivit art. 20 alin. 4, 5, 6 și 7 din aceeași hotărâre „(4) Baremele de evaluare și notare se afișează la centrele de concurs la încheierea probei scrise. În termen de 48 de ore de la publicarea baremelor pe paginile de internet ale Consiliului S. al Magistraturii și Institutului Național al Magistraturii candidații pot face contestații la bareme, care se depun la Institutul Național al Magistraturii și se soluționează în termen de 48 de ore de la expirarea termenului de contestare, potrivit art. 14 alin. (1). Soluția se motivează în termen de 3 zile de la expirarea termenului prevăzut pentru soluționarea contestațiilor. Baremele definitive stabilite în urma soluționării contestațiilor se publică de îndată pe paginile de internet ale Consiliului S. al Magistraturii și Institutului Național al Magistraturii. (5) În situația în care, în urma soluționării contestațiilor la barem, se apreciază că răspunsul corect la una dintre întrebări este altul decât cel indicat în barem, punctajul corespunzător întrebării respective se acordă numai candidaților care au indicat răspunsul corect stabilit prin baremul definitiv. (6) În situația în care, în urma soluționării contestațiilor la barem, se apreciază că răspunsul corect indicat în baremul inițial nu este singurul răspuns corect, punctajul corespunzător întrebării respective se acordă pentru oricare dintre cele două variante de răspuns stabilite ca fiind corecte prin baremul definitiv. (7) În situația în care, în urma soluționării contestațiilor la barem, se anulează una sau mai multe întrebări din testul-grilă, punctajul corespunzător întrebărilor anulate se acordă tuturor candidaților.”
Curtea reține că instanța de contencios administrativ are de examinat concordanța dintre prevederile actul administrativ deduse judecății cu legea organică cu forță juridică superioară, în temeiul și în executarea căreia au fost emise, conform principiului ierarhiei și forței juridice a actelor normative, consacrat de art. 1 alin. 5 din Constituția României și art. 4 alin. 3 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
Potrivit dispozițiilor art. 4 din Legea nr. 24/2000 „Ierarhia actelor normative (1) Actele normative se elaborează în funcție de ierarhia lor, de categoria acestora și de autoritatea publică competentă să le adopte. (2) Categoriile de acte normative și normele de competență privind adoptarea acestora sunt stabilite prin Constituția României, republicată, și prin celelalte legi. (3) Actele normative date în executarea legilor, ordonanțelor sau a hotărârilor Guvernului se emit în limitele și potrivit normelor care le ordonă.”
Curtea observă că art. 46 alin. 3 din Legea nr. 303/2004 prevede că „Procedura de desfășurare a concursului, inclusiv modalitatea de contestare a rezultatelor este prevăzută în Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor.”
În acest context, trebuie reamintit că rolul legii organice, așa cum este și Legea nr. 303/2004, este acela de a stabili cadrul general de reglementare a domeniului ce este vizat, în cauza de față statutul judecătorilor și procurorilor, elementele de nuanță ce vizează stabilirea în concret a modului de executare a legii putând fi adoptate prin acte administrative cu forță juridică inferioară, precum și faptul că pârâtul C. S. al Magistraturii este abilitat prin art. 38 alin. 1 din Legea nr. 317/2004 să adopte regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor.
De asemenea, Curtea constată că reclamanții nu au indicat o prevedere legală cu forță juridică superioară care să fi fost încălcată prin art. 14 și art. 20 alin. 4, 5, 6 și 7 din Hotărârea CSM nr. 621/2006, astfel încât instanța de contencios administrativ și fiscal se află în imposibilitatea realizării unei analize concrete a legalității acestor dispoziții din regulament.
Prin urmare, Curtea apreciază că prevederile art. 14 și art. 20 alin. 4, 5, 6 și 7 din Hotărârea CSM nr. 621/2006 respectă principiul legalității, pârâtul C. S. al Magistraturii fiind autoritatea competentă să elaboreze și să adopte regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, iar în actele normative cu forță juridică superioară nefiind reglementată imposibilitatea formulării de contestații la barem și desemnarea unei comisii care să aibă atribuții de soluționare a acestor contestații.
Totodată, Curtea apreciază că dispozițiile criticate de reclamanți îndeplinesc și exigențele de obiectivitate și previzibilitate, posibilitatea formulării contestației la barem, termenul de formulare și de soluționare, modalitatea de soluționare a contestațiilor și efectele pe care diferitele soluții ce pot fi adoptate în urma soluționării contestațiilor la barem fiind reglementate în mod expres de Hotărârea nr. 621/2006, act administrativ publicat în Monitorul Oficial și aflat la dispoziția oricărei persoane interesate de a lua cunoștință de prevederile acestuia, astfel încât orice participant la un concurs de promovarea are deplină cunoștință de această procedură și pașii pe care îi presupune.
În egală măsură, Curtea observă că reclamanții au invocat și împrejurarea că prin articolele contestate prin prezenta acțiune este creată o discriminare între candidații care au răspuns corect conform baremului inițial și candidații care au posibilitatea de a formula contestație la barem, iar în urma admiterii acestora să fi răspuns corect conform baremului revizuit în urma admiterii contestațiilor.
Curtea reține că diferența de tratament devine discriminare, în sensul articolului 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a art. 2 din OG nr. 137/2000, atunci când se induc distincții între situații analoage și comparabile fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
Așadar, pentru ca o asemenea încălcare să se producă, trebuie stabilit că persoane plasate în situații analoage sau comparabile, în materie, beneficiază de un tratament preferențial și că această distincție nu-și găsește nici o justificare obiectivă sau rezonabilă. De asemenea, pentru a se ajunge la concluzia existenței unei discriminări, trebuie dovedită existența unui criteriu de discriminare potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.
În cauza de față, Curtea observă că nu se poate reține existența unei situații analoage sau comparabile între candidații care au răspuns conform baremului inițial și candidații care, în urma exercitării dreptului de a formula contestație la barem și a admiterii acesteia, au răspuns conform baremului revizuit. În plus, Curtea constată că reclamanții nu au indicat care este criteriu de discriminare, iar un astfel de criteriu nici nu transpare cu evidență din elementele de fapt ale speței.
În consecință, Curtea constată că prin art. 14 și art. 20 alin. 4, 5, 6 și 7 din Hotărârea CSM nr. 621/2006 nu încalcă principiul nediscriminării.
În condițiile în care Curtea apreciază că dispozițiile contestate sunt legale, ținând cont de caracterul accesoriu al capătului doi de cerere, având ca obiect obligarea pârâtului la înlocuirea art. 14 și art. 20 alin. 4, 5, 6 și 7 din Hotărârea CSM nr. 621/2006 cu alte reglementări, și acest capăt de cerere va fi respins ca neîntemeiată.
Nu în ultimul rând, reținând că procesele-verbale de soluționare a contestațiilor la barem întocmite de comisiile de soluționare a contestațiilor au fost întocmite în conformitate cu prevederile Regulamentului privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea CSM nr. 621/2006, Curtea va respinge ca neîntemeiată și cel de-al treilea capăt de cerere.
Pentru aceste considerente, Curtea apreciază că acțiunea este neîntemeiată, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității invocată de pârât ca neîntemeiată.
Respinge acțiunea formulată de reclamanții C. L., C. C. G., I. I. M., B. T. și R.-M. L., toți cu domiciliul procesual ales la R.-M. L. la Tribunalul T. în Timișoara, Piața Ț. V. nr. 2, camera 128, județ T., în contradictoriu cu pârâtul C. S. AL MAGISTRATURII, cu sediul în București, Calea Plevnei nr. 141B, sector 6, ca neîntemeiată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea pentru exercitarea căii de atac urmând a fi depusă la Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 12 iunie 2014.
PREȘEDINTE,GREFIER,
M. D. E. S.
Red./thred. MD
8 ex./10.12.2014
| ← Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... | Despăgubire. Decizia nr. 927/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
