Conflict de competenţă. Sentința nr. 744/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 744/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-03-2014 în dosarul nr. 5579/94/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința civilă nr. 744
Ședința din camera de consiliu de la 05.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria B. și Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în soluționarea cauzei privind pe reclamantul I. V. și pârâții Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov și A.N.A.F. - Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Ilfov – Administrația Financiară B..
Cauza se soluționează fără citarea părților conform dispozițiilor art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA ,
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Sectorului 4 Bucuresti sub nr.7233/3/ CA/2012, reclamantul I. V. a chemat in judecata pe pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov, solicitand instantei anularea in parte a deciziei de impunere privind obligatiile de plata la FNUASS pentru anul 2006.
In motivarea actiunii arata ca sumele stabilite cu titlu de contributie la asigurarile sociale au fost stabilite de un organ admisnitrativ care nu are aceste atributii, pentru 2006 declaratiile fiscale depuse nu pot fi asimilate unei decizii de impunere, astfel ca atat obligatria principala cat si accesoriile sunt nelegale.
Cu privire la accesorii, se arata ca acestea au fost stabilite nelegal deoarece s-au încalcat art.4 alin.3 din HG nr.972/2006 si art.222 din legea 95/2006 deoarece nu a fost informat anual de casa de sanatate asupra serviciile de care beneficiaza. Mai arata ca nu a incheiat contract de asigurare cu casele de asigurare sau prin angajator. Arata ca intimata nu a raspuns plangerii administrative.
Prin sentinta civila nr.1024/7.02.2012 Judecatoria Sectorului 4 a admis exceptia de necompetenta materiala si a declinat competenta catre Tribunalul Bucuresti-sectia de contencios administrativ.
Cauza a fost inregistrata pe rolul Tribunalul Bucuresti-sectia de contencios administrativ sub nr.7233/3/CA/2012.
La primul termen de judecata reclamantul I. V. își precizează acțiunea in sensul ca solicita si anularea titlului executor nr._/9.12.2011 si a somatiei nr._/ 9.12.2011.
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti sectia de contencios adminsitrativ si fiscal sub nr._/3/CA/2012, reclamantul I. V. a chemat in judecata pe pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov si ANAF-DGFP Ilfov-AFP B., solicitand instantei anularea titlului executor nr._/9.12.2011 si a somatiei nr._/ 9.12.2011, anularea in parte a deciziei de impunere privind obligatiile de plata la FNUASS nr._/8.06.2012.
In motivarea actiunii arata ca sumele stabilite cu titlu de contributie la asigurarile sociale au fost stabilite de un organ admisnitrativ care nu are aceste atributii, pentru 2006 declaratiile fiscale depuse nu pot fi asimilate unei decizii de impunere, astfel ca atat obligatria principala cat si accesoriile sunt nelegale.
Cu privire la accesorii, se arat ca acestea au fost stabilite nelegal deoarece s-a încalcat art.4 alin.3 din HG nr.972/2006 si art.222 din legea 95/2006 deoarece nu a fost informat anual de casa de sanatate asupra serviciile de care beneficiaza. Mai arata ca nu a incheiat contract de asigurare cu casele de asigurare sau prin angajator. Arata ca intimata nu a raspuns plangerii administrative.
La termenul de judecata din 3.04.2013, instanta a disjuns capatul 1 de cerere-privind titlului executor nr._/9.12.2011 si a somatiei nr._/9.12.2011 de capatul 1 de actiune, formand dosar nr._/3/CA/2013 si a pus in discutia partilor exceptia de necompetenta materiala a instantei.
Prin sentința civilă nr.1963 pronunțată la data de 10.04.2013 Tribunalului Bucuresti, Sectia de contencios administrativ si fiscal a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Pe rolul Judecătoriei B. cauza a fost înregistrată la data de 26.04.2013 sub nr._ .
Prin sentința civilă nr. 19/09.01.2014 Judecătoria B. a admis excepția de necompetență materială și a declinat cauza în favoarea Tribunalului București – Secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această hotărâre Judecătoria B. a reținut că în speță reclamantul a introdus o cerere de chemare in judecata ce a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a IX a de C. Administrativ si Fiscal, prin care reclamantul a solicitat anularea in parte a unei decizii de impunere. Ulterior, la primul termen de judecata, reclamantul si-a precizat cererea de chemare in judecata, in sensul ca solicita si anularea unui titlu executoriu si a unei somatii, emise anterior deciziei de impunere.
S-a mai retinut ca la termenul din data de 03.04.2013 Tribunalul a dispus a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea titlului executoriu si a somatiei. La acelasi termen instanta a invocat, in raport de cererea precizata a reclamantului si disjunsa de catre instanta, exceptia necompetentei materiale a Tribunalului, apreciindu-se se impune solutionarea de catre judecatoria competenta a contestatiei la executare formulata de catre reclamant pe calea cererii precizatoare.
Judecătoria a apreciat că Tribunalul, declinand competenta materiala de solutionare a cauzei in favoarea Judecatoriei B., a nesocotit dispozitiile art.17 C.proc.civ. care prevad ca cererile accesorii si incidentale sunt in caderea instantei competente sa judece cererea principala.
Prin urmare, a constatat judecătoria că, in ceea ce priveste cererea precizatoare, a operat prorogarea de competenta potrivit art.17 C.proc.civ. ., prorogarea de competenta poate opera chiar si cu incalcarea normelor de competenta materiala, astfel ca Tribunalul, chiar daca a dispus disjungerea cererii precizatoare, era legal investit sa solutioneze cererea disjunsa și a declinat competența în favoarea Tribunalului București – Secția contencios administrativ și fiscal.
Constatând conflictul negativ de competență, Judecătoria B. a dispus înaintarea cauzei Curții de Apel București în vederea soluționării acestui conflict.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 26.02.2014.
Soluționând conflictul negativ de competență, Curtea stabilește că revine Judecătoriei B. competența de soluționare a prezentei plângeri, pentru următoarele considerente:
Astfel cum a reținut și Tribunalul, din actele aflate la dosarul cauzei rezultă ca reclamantul a introdus o cerere de chemare in judecata prin care a solicitat anularea in parte a unei decizii de impunere. Ulterior, la primul termen de judecata, reclamantul si-a precizat cererea de chemare in judecata, in sensul ca solicita si anularea unui titlu executoriu si a unei somatii, emise anterior deciziei de impunere.
Se mai retine ca la termenul din data de 03.04.2013 Tribunalul a dispus a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect anularea titlului executoriu si a somatiei. La acelasi termen instanta a invocat, in raport de cererea precizata a reclamantului si disjunsa de catre instanta, exceptia necompetentei materiale a Tribunalului, apreciindu-se se impune solutionarea de catre judecatoria competenta a contestatiei la executare formulata de catre reclamant pe calea cererii precizatoare.
Astfel, obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă cererea de anulare a titlului executor nr._/9.12.2011 si a somației nr._/9.12.2011, acte emise in cursul executării silite fiscale .
Conform art.141 alin.2 Cod procedura fiscala, după stabilirea taxelor si impozitelor, începerea executării se face prin emiterea titlurilor executorii,(in baza titlului de creanță – respectiv a unei/unor decizii de impunere) ,si apoi a înștiințării de plata - somație. Deci actele solicitate a fi anulate in prezenta cauza sunt exclusiv acte de executare întocmite in baza art.141 C .proc. fiscala care sunt insă supuse procedurii de la art.172 C .proc. fiscala. Actul administrativ fiscal care poate fi atacat in contencios administrativ fiscal este doar decizia de impunere si actele asimilate deciziei de impunere prev. de art.88 C .pr. fiscala precum si deciziile date de in baza art.205 C. pr. fiscala - ceea ce nu este cazul de fata.
Conform art.172 alin .4 Cod procedura fiscala prevede «contestațiile se introduc la instanța judecătoreasca competenta si se judeca in procedura de urgenta » iar art.400 alin.1 Cod procedura civila « contestațiile la executare se introduc la instanța de executare ».Aceste doua articole coroborate cu art.373 Cod procedura civila « instanța de executare este judecătoria in circumscripția căreia se va face executarea,in afara cazurilor in care legea dispune altfel ».
Față de aceste considerente, având în vedere dispozițiile art.158 C.pr.civ. raportat la art. 172 C.pr. fiscala,art.373 si 400 Cod procedura civila, Curtea va înainta dosarul Judecătoriei B., instanță în a cărei circumscripție au fost emise actele de executare și unde își are sediul partea reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul I. V. în contradictoriu cu pârâtele Casa de Asigurări de Sănătate Ilfov și ANAF-Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Ilfov - Administrația Financiară B. în favoarea Judecătoriei B..
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 05.03.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
G. G. C. O.
Red.jud.G.G.
Tehnored.C.O./4ex.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1192/2014.... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 522/2014.... → |
|---|
