Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 522/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 522/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-02-2014 în dosarul nr. 7462/2/2013
ROMÂNIA
C. DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR.522
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 14.02.2014
C. CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S. Națională a Sării S.A., în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României, având ca obiect cerere de suspendare a Deciziei Curții Constituționale a României nr.18/2013 și a Încheierii Comisiei de soluționare a contestațiilor nr.81/2013.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâta C. de C. a României prin consilier juridic A. I. Z. cu delegație de reprezentare la fila 42 dosar, lipsind reclamanta S. Națională a Sării S.A.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că la data de 17.01.2014 pârâta a depus prin serviciul registratură documentația care a stat la baza emiterii actelor administrative contestate, într-un singur exemplar.
La întrebarea Curții cu privire la depunerea documentației, reprezentantul pârâtei arată că a depus documentația care a stat la baza actelor administrative contestate, într-un singur exemplar, dat fiind volumul mare al înscrisurilor și pentru faptul că pârâta a mai depus aceste documente în dosarul nr._ având ca obiect atât cerere de suspendare, cât și cerere de anulare a acelorași acte administrative, iar un exemplar al respectivelor înscrisuri au fost comunicate reclamantei și aceasta are cunoștință de conținutul lor. Având în vedere că reclamanta nu se prezintă lasă la aprecierea instanței și declară că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
C. constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cererii de recurs.
Pârâta C. de C. a României prin consilier juridic solicită respingerea cererii de suspendare ca neîntemeiată și menținerea actelor administrative atacate ca fiind temeinice și legale. Solicită să se constate că singurul argument invocat de reclamantă este existența celuilalt dosar pe rolul instanței referitor la cererea de anulare, acesta este motivul pe care-și întemeiază cazul bine justificat.
În ceea ce privește paguba iminentă, se invocă faptul că ar exista o amenințare din partea sindicatului cu declanșarea unei greve dar nu face niciun fel de dovadă.
C., în temeiul art.394 NCPC declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea inregistrata la 13.11.2013, reclamanta S. Naționala a Sării S.A. a chemat in judecata pe pârâta C. de C. a României, solicitand suspendarea executarii Deciziei Curții de C. a României nr. 18/2013 si a încheierii Comisiei de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de C. a României nr. 81/2013 până la rămânerea definitiva a hotărârii Judecătorești în dosarul nr._ în care se judecă, contestația sa împotriva acestor acte administrative.
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca împotriva Deciziei nr. 18/2013 și a încheierii nr. 81/2013 prin care i s-a respins contestația împotriva Deciziei nr. 18/2013, toate acte ale Curții de C. a României, a formulat contestație aflată pe rolul instanței de contencios administrativ, anume pe cel al Curții de Apel București Secția a VlII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr._ . Procesul este în faza de regularizare si a fixării prințului termen de judecată.
1. Considerații referitoare la cazul bine justificat al suspendării actelor administrative contestate în instanță și a căror suspendare se cere
A investit instanța de contencios administrativ cu anularea actelor administrative a căror suspendare o cere, cerere ce formează obiectul dosarului nr._ .
Dosarul nr._ nu a epuizat faza fondului, fiind în faza regularizării și a fixării primului termen de judecată, răspunsul sau la întâmpinare fiind depus pe data de 04.11.2013.
Motivele anulării invocate în acțiunea din dosarul nr._ sunt:
a. excesivitatea actului administrativ ca fiind emis fară respectarea dreptului sau la apărare, pârâta având vicii foarte mari prin recunoașterea în scris, în mod repetat, al refuzului analizării apărărilor noastre în fazele prealabile sesizării instanței ale acestui litigiu;
b.netemeinicia constatărilor si nelegalitatea masurilor dispuse în baza acestor constatări.
Volumul înscrisurilor depuse de reclamanta în apărare și refuzate de către pârâtă explicit, nelegal și netemeinic la analiză este consistent, de aprox.1/2 m3.
2. Considerații referitoare la necesitatea prevenirii unei pagube iminente prin executarea actelor administrative a căror suspendare se cere:
Consecința abaterilor stabilite în condiții de excesivitate a actului administrativ de către C. de C. a României este de aprox. 70 milioane lei noi.
Măsurile dispuse de către C. de C. a României sunt executorii și au termen de aducere la îndeplinire 31.12.2013.
Cea mai consistentă abatere identificată - netemeinic și nelegal - este cea referitoare la calculul și plata redevenței miniere, abaterea având menționată o consecință de aprox.35 milioane Iei noi și măsura executorie de a încheia acte adiționale cu Agenția Națională pentru Resurse Minerale pentru noul cuantum al redevenței și pentru plata inclusiv a sării returnată în zăcământ (2/3 din totalul instalației de saramură) ca efect al procesului tehnologic astfel stabilit în anii 1960-1970. O dată încheiate aceste acte adiționale, noua redevență, mai mare, va fi datorata si daca va câștiga procesul, fără a se putea reveni. Nu se pot încheia acte adiționale noi la contractele de licență sub condiția desființării lor dacă va câștiga procesul împotriva Curții de C.. Redevența se datorează potrivit contractului de licență, iar procesul împotriva actelor Curții de C. nu are vocația de a desființa acele noi acte adiționale în eventualitatea primirii apărărilor sale și a desființării actului administrativ de control.
Prin urmare, actul administrativ își va produce efectele nelegale împotriva sa chiar și în cazul desființării lui prin anulare de către instanță.
Un alt capăt important de cerere, cu o consecință presupusă a abaterii de peste 4,5 milioane lei noi, sunt izvorâte dintr-o interpretare pe care C. de C. o dă Contractului sau Colectiv de Muncă în contra interpretării pe care o dau părțile, sens în care a depus la C. de C. rezultatul Comisiei paritare, înscris pe care, de asemenea, nu l-au analizat și nu l-au înscris între apărările sale, după cum îi obligă propriul Regulament.
Paguba iminentă este cea provenită din greva cu care amenință în scris Federația Sindicală SALROCA dacă pune în aplicare această măsură fără un rezultat final dat de instanță.
De altfel, toate constatările și măsurile dispuse de către C. de C. a României și care fac obiectul contestației în instanță au o valoare atât de mare și o întindere atât de mare încât punerea lor în aplicare în termenul dat - 31.12.2013 - sunt de natură să cauzeze tulburări însemnate ale funcționării societății si ale comerțului său, în dauna Statului care este acționarul principal cu 51%, a acționarului minoritar privat, a bugetelor de asigurări sociale și a bugetului de stat Măsurile Curții de C. a României conduc la majorări uriașe de preț - chestiunea sezonalității contractelor, interpretarea greșită și în contra celor învederate în clar de către Consiliul Concurenței - la includerea unor sume uriașe în costuri și indisponibilizarea lor în conturi - deci neproductive - ceea ce o poate scoate de pe piețele externe deosebit de concurențiale și poate afecta și piața internă.
Spre ex., analiza efectuată de Salina Praid - sucursală a reclamantei - și depusă Curții de C., este că, dacă urmeaza obligațiile de stabilire a prețului astfel cum le-a stabilit C. de C., pierde exporturi de 80.000 tone sare/an de la această sucursală numai și prețul sării pentru deszăpezire crește la aprox. 86 euro/tonă, față de aprox. 37 euro/tonă în prezent, prejudiciind și CNADNR-ul cu această ocazie. Toate acestea în condițiile în care realizeaza profit și la nivel de societate și la nivelul contractelor analizate de către C. de C., la finalul perioadei contractuale, contracte pe care, însă, C. de C., dispune să le suspende pe timp de vară când cresc costurile sau să le măreasca prețul de vânzare în valori prohibitive, ceea ce e totuna.
Aceste consecințe nu sunt de natură a fi produse dacă se va admite contestația sa, pentru motivele legale, temeinice și extensiv prezentate în acțiunea din dosarul nr._ și, cum a arătat, sunt ireparabile, deoarece rămâne - împotriva legii și a contractului de licență - cu redevențe crescute chiar dacă va câștiga procesul, cu pagube din greve, cu clienți pierduți, cu prețuri majorate și piețe de export de pe care va fi scoasa, în beneficiul concurenților sai externi.
In drept, art. 15 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare.
La 19.12.2013, parata a depus intampinare, solicitand respingerea ca neîntemeiată a cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 18/31.05.2013 și a încheierii nr. 81/01.08.2013, acte administrative emise de C. de C. a României și menținerea acestora ca temeinice și legale.
În motivare, parata a aratat ca:
a)Auditorii publici externi din cadrul Departamentului IV al Curții de C. a României au desfășurat acțiunea de "Control privind situația, evoluția și modul de administrare a patrimoniului public și privat al statului precum și legalitatea realizării veniturilor și efectuării cheltuielilor" efectuat la SN a Sării SA.
Abaterile de la legalitate și regularitate constatate au fost consemnate în Raportul de control nr.4037/30.04.2013.
Examinând deficiențele consemnate în raportul de control nr.4037/30.04.2013, a fost emisă Decizia nr.18/31.05.2013, prin care au fost dispuse 31 de măsuri.
b)Impotriva unui număr de 25 măsuri, în temeiul pct. 204 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr.130/2010 a Plenului Curții de C. a României, SN a Sării SA a formulat contestația înregistrată la C. de C. sub 100.862/21.06.2013 care a fost respinsă prin încheierea nr. 81/01.08.2013.
c) Prin acțiunea ce formează obiectul prezentei cauze, SN a Sării SA a solicitat instanței de judecată să dispună suspendarea Deciziei nr.18/2013 și a încheierii nr. 81/2013 „până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești în dosarul nr._ ".
Ca o precizare prealabilă, menționeaza faptul că, la termenul din data de 13.12.2013, instanța a rămas în pronunțare (și a amânat pronunțarea o săptămână) asupra cererii de suspendare a executării Deciziei nr.18/2013, formulată în cadrul dosarului nr._, cerere având un conținut identic cu cea care face obiectul prezentei cauze.
II. Referitor la cererea de suspendare a Deciziei nr. 18/2013, consideră această cerere ca fiind neîntemeiată, având în vedere următoarele:
1. În primul rând, reclamanta nu își motivează cererea de suspendare a executării măsurilor dispuse prin Decizia nr.18/2013, din perspectiva prevederilor art. 14 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, nedemonstrând în niciun fel întrunirea, cumulativ, a celor două condiții, prevăzute în mod expres de prevederile legale menționate, astfel cum vom demonstra în continuare.
In cea mai mare parte a acțiunii, reclamanta învederează aspecte privind o ipotetică perturbare a activității societății, neaducând dovezi care să demonstreze nelegalitatea evidentă a actului administrativ a cărui suspendare se cere, nelegalitate ce se poate constata fără ca instanța de judecată să intre în judecarea pe fond a cauzei.
2.Este cunoscut faptul că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, neexecutarea lui fiind contrară unei buni ordini juridice într-un stat de drept și o democrație constituțională.
A nu executa actele administrative care sunt emise în baza legii echivalează cu a nu executa legea - ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
În consecință, suspendarea actului administrativ ca operație juridică de întrerupere vremelnică a efectului acestuia apare ca o situație de excepție de la regula executării din oficiu (executio ex officio).
3.Prin reglementarea actuală a contenciosului administrativ, respectiv art. 14 alin.(1) din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrative până la pronunțarea instanței de fond.
Din conținutul art.14 alin.(1) din Legea nr.554/2004, rezultă că pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare trebuie îndeplinite cumulativ două condiții:
A.Cazul să fie bine justificat;
B.Paguba să fie iminentă.
A. Reclamanta nu justifică în nici un fel îndeplinirea acestei condiții, neaducând nici un argument care să demonstreze că în cauză sunt împrejurări de natură să argumenteze că este vorba despre un "caz bine justificat."
In susținerea îndeplinirii condiției cazului bine justificat, reclamantul invocă faptul că "am investit instanța de contencios administrativ cu anularea actelor administrative a căror suspendare o cerem" iar "Motivele anulării invocate în acțiunea din dosarul nr._ sunt:
a)Excesivitatea actului administrativ ca fiind emis fără respectarea dreptului nostru la apărare, pârâta având vicii foarte mari prin recunoașterea în scris, în mod repetat, al refuzului analizării apărărilor noastre în fazele prealabile sesizării instanței ale acestui litigiu;
b)Netemeinicia constatărilor și nelegalitatea măsurilor dispuse în baza acestor constatări.”
Faptul că reclamanta a introdus cerere de anulare a unui act administrativ nu este o condiție suficientă de natură a demonstra nelegalitatea evidentă a respectivului act.
Dacă am admite o astfel de interpretare, s-ar ajunge la un non sens juridic, în sensul că orice act administrativ împotriva căruia s-a formulat cerere de anulare, ar trebui suspendat în mod automat, iar C. de C. s-ar afla în imposibilitate de a-și mai exercita atribuțiile legale, practic, fiindu-i blocată întreaga activitate.
Dincolo de acest aspect, reclamanta ar fi trebuit să demonstreze instanței de judecată că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ, ceea ce nu s-a întâmplat în speța de față.
Mai mult chiar, nelegalitatea actului administrativ trebuie să fie atât de evidentă încât instanța de judecată să o poată constata fără a intra pe fondul cauzei. Motivele de nelegalitate trebuie să apară de la prima vedere ca fiind temeinice, să creeze de la început o îndoială serioasă asupra legalității actului administrativ contestat.
„Existența unui caz bine justificat poate fi reținută dacă din împrejurările cauzei ar rezulta o îndoială puternică și evidentă asupra legalității actelor administrative." (Decizia nr. 768/2011, pronunțată în Dosarul nr._ .)
Mai mult decât atât, deși aspectele invocate de reclamantă țin exclusiv de fondul cauzei, iar instanța se va pronunța cu ocazia soluționării cererii de anulare cu privire la "Netemeinicia constatărilor și nelegalitatea măsurilor dispuse în baza acestor constatări" va face câteva mențiuni, pe scurt, cu privire la presupusa nerespectare a dreptului la apărare:
Procedura de răspuns la obiecțiunile formulate și de analiză și soluționare a contestației la decizie face parte din procedura de valorificare a actelor încheiate, prevăzută în RODAS, la Secțiuna a 4-a, regulament emis și publicat în Monitorul Oficial al României Partea I, nr. 832 din 13 decembrie 2010, în temeiul art. 11 din Legea nr.94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C., republicată.
În contestația formulată împotriva Deciziei nr. 18/2013, la pag.9-12 s-a solicitat anularea pct.1-23 din acest act administrativ, precum și a măsurilor dispuse corelativ, susținute pe baza motivațiilor prezentate în Obiecțiuni, solicitând ca Obiecțiunile transmise să fie considerate parte integrantă a contestației.
Solicitarea conducerii SN a Sării SA excede cadrului legal întrucât, potrivit RODAS:
- analiza și răspunsul la obiecțiunile formulate și transmise în termen (15 zile de la data înregistrării raportului de control la entitatea verificată) este în competența auditorilor publici externi care au efectuat verificarea, în conformitate cu prevederile pct.162 din RODAS;
- analiza și soluționarea Contestației la decizie se efectuează de comisia de soluționare a contestației, în conformitate cu prevederile pct.211-226 din RODAS.
La Obiecțiunile nr. 4463/16.05.2013, formulate de S. Națională a Sării SA București la Raportul de control nr. 4037/30.04.2013, înregistrate la C. de C. sub nr.98.432/17.05.2013, în conformitate cu prevederile pct. 162 din RODAS, auditorii publici externi care au efectuat verificarea, au întocmit o NOTA conținând poziția motivată legal referitoare la obiecțiunile în cauză, înregistrată la Departamentul IV sub nr. 40.440/28.05.2013, act care se atașează la raportul de control întocmit, tară a avea obligația de a fi comunicată conducerii entității verificate.
Cu toate acestea, cu privire la aceste aspecte, urmează a se pronunța instanța investită cu soluționarea fondului cauzei.
B. Cât privește noțiunea de "pagubă iminentă", reclamanta nu demonstrează iminența producerii unei pagube importante, în sensul art.2 lit. ș) din Legea contenciosului administrativ.
Astfel, reclamanta susține faptul că, se impune suspendarea măsurilor dispuse de C. de C., având în vedere că "măsurile dispuse de către C. de C. a României sunt executorii și au termen de aducere la îndeplinire 31.12.2013" iar "cuantumul abaterilor stabilite în condiții de excesivitate a actului administrativ de către C. de C. a României este de aproximativ 70 milioane lei noi.”
Referitor la termenul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse de C. de C., se impune a fi făcută precizarea conform căreia, reclamanta avea posibilitatea de a solicita în scris, temeinic motivat, prelungirea termenului de 31.12.2013, în conformitate cu prevederile pct.235 din RODAS.
De asemenea, în ceea ce privește cuantumul prejudiciului Ia care face referire reclamanta, este estimativ, auditorii publici externi ai Curții de C. neavând obligația de a stabili prejudiciul cert, aceasta fiind obligația și responsabilitatea conducerii SN a Sării SA, potrivit prevederilor art.33 alin. (3) din Legea nr.94/1992.
De asemenea, mai susține reclamanta faptul că "paguba iminentă este cea provenită din greva cu care ne amenință în scris Federația Sindicală SALROCA dacă punem în aplicare această măsură fără un rezultat final dat de instanță".
Dincolo de faptul că, susținerea reclamantei este doar o situație ipotetică, nedovedită, ține să faca precizarea esențială conform căreia, măsurile dispuse de C. de C. sunt tocmai de natură a recupera un prejudiciu produs în patrimoniul societății, iar modalitatea de evitare a unei eventuale greve din partea salariaților nu trebuie pusă în sarcina instanței de judecată prin solicitarea suspendării executării actelor administrative contestate.
Mai mult decât atât, reclamanta invocă practic, propria-i culpă, ceea ce nu-i permis, potrivit principiului Nemo auditur propriam turpitudinem alîegans, omițând să menționeze faptul că, situațiile invocate se datorează tocmai culpei acestuia, prin nerespectarea legislației în vigoare aplicabile.
Totodată, se impune a fi făcută precizarea conform căreia, reclamanta trebuia să dovedească iminența pagubei, prejudiciul cert și actual ce i s-ar produce prin punerea în executare a măsurilor dispuse de C. de C..
Cu toate acestea, reclamanta face referire la o posibilă grevă din partea salariaților și la faptul că punerea în executare a măsurilor dispuse de C. de C. "ne poate scoate de pe piețele externe (...) și poate afecta și piața internă."
Mai mult decât atât, dacă, prin absurd, am accepta interpretarea reclamantei, trebuie subliniat și faptul că prin această abordare ar fi încălcat însăși caracterul excepțional al măsurii suspendării executării actului administrativ de către instanța de judecată, suspendare ce se poate dispune doar cu îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de legea contenciosului administrativ.
„. de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului." (Decizia nr. 2537 din 13 mai 2010).
4. În doctrină se apreciază că instanța de judecată, care este chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente.
Dacă instanța de judecată procedează la suspendarea actelor de control ale Curții de C., prin care se constată, conform competențelor actuale, faptul că s-au produs niște încălcări ale legislației și se dispun măsuri pentru stabilirea și recuperarea unor eventuale prejudicii produse prin aceste nereguli, înseamnă că vor da girul abuzului în administrație, încălcării legilor ce reglementează cheltuirea banului public și denaturării ideii de legalitate a acestui foarte important segment al unui stat de drept, care este legalitatea, în general, și legalitatea cheltuirii banului public, în particular.
Astfel, va fi golită de conținut activitatea unei instituții fundamentale a statului de drept care este C. de C., autoritate supremă de control asupra legalității cheltuirii banului public. Aceasta este cu atât mai grav cu cât conform Legii nr.94/1992, cu modificările și completările care i-ar fi fost aduse, C. de C. nu mai poate ea însăși să stabilească niște prejudicii și să procedeze la recuperarea lor. Ea poate să constate neregulile și încălcări ale legii fiscale în urma cărora în mod evident se produce un prejudiciu și să dispună entității controlate să stabilească întinderea prejudiciului și să acționeze în sensul recuperării lui.
Dacă s-ar proceda la suspendare, aceasta ar însemna întreruperea procedurii de luare a măsurilor dispuse de C. de C. a României și de executare efectivă a acestor măsuri, un timp nedeterminat, inclusiv nerecuperarea banilor publici cheltuiți nelegal o perioadă nedeterminată, dar îndelungată de timp.
In acest fel, starea de legalitate, în general, și legalitatea cheltuirii banului public, în particular, ar fi grav afectate, consecință pe care nici C. de C. a României, și, speră, nici instanța de judecată, nu și-o pot asuma.
În drept, art. 205 din C.pr. civ., Legea nr. 94/1992 privind organizarea și funcționarea Curții de C. a României, republicată, pct. 162, 204, 223 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr.130/2010 a Plenului Curții de C. a României, publicată în Monitorul Oficiat al României, Partea I, nr. 832 din 13 decembrie 2010, precum și pe celelalte prevederi legale invocate.
C. a incuviintat partilor proba cu inscrisuri.
Din probele administrate, C. retine ca in urma controlului efectuat la reclamanta de parata s-a emis Raportul de control nr.4037/30.04.2013.
Examinând deficiențele consemnate în raportul de control nr.4037/30.04.2013, a fost emisă Decizia nr.18/31.05.2013, prin care au fost dispuse 31 de măsuri.
Impotriva unui număr de 25 măsuri, în temeiul pct. 204 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de C., precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități, aprobat prin Hotărârea nr.130/2010 a Plenului Curții de C. a României, reclamanta a formulat contestația înregistrată la C. de C. sub 100.862/21.06.2013 care a fost respinsă prin încheierea nr. 81/01.08.2013.
Potrivit art. 14 alin.(1) din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, ,,In cazuri bine justificate și pentru prevenirea producerii unei pagube iminente, dupa sesizarea inconditiile art. 7 a autoritatii care a emis actul sau a autoritatii ierarhic superioare, persoana vătămată poate cere instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond.”
Din conținutul art.14 alin.(1) din Legea nr.554/2004, rezultă că pentru soluționarea favorabilă a cererii de suspendare trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții:
1. Indeplinirea procedurii prealabile
2. Existenta unor cazuri bine justificate;
3. Prevenire unei pagube iminente.
1, Prima conditie este indeplinita, reclamanta facand dovada indeplinirii procedurii prealabile.
2. Potrivit art. 2 alin. 1 lit. t din Leea nr. 5554/2004, cazurile bine justificate sunt imprejurari legate de starea de fapt si de drept, care sunt de natura sa creeze o indoiala serioasa in privinta legalitatii actului administrativ.
Nelegalitatea actului administrativ trebuie să fie atât de evidentă încât instanța de judecată să o poată constata fără a intra pe fondul cauzei. Motivele de nelegalitate trebuie să fie vadite.
In susținerea îndeplinirii condiției cazului bine justificat, reclamantul invocă faptul că "am investit instanța de contencios administrativ cu anularea actelor administrative a căror suspendare o cerem" iar "Motivele anulării invocate în acțiunea din dosarul nr._ sunt:
a)Excesivitatea actului administrativ ca fiind emis fără respectarea dreptului nostru la apărare, pârâta având vicii foarte mari prin recunoașterea în scris, în mod repetat, al refuzului analizării apărărilor noastre în fazele prealabile sesizării instanței ale acestui litigiu;
b)Netemeinicia constatărilor și nelegalitatea măsurilor dispuse în baza acestor constatări.”
Faptul că reclamanta a introdus cerere de anulare a unui act administrativ nu este o condiție suficientă de natură a demonstra nelegalitatea evidentă a respectivului act.
Reclamanta ar fi trebuit să demonstreze instanței de judecată că există o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ, ceea ce nu s-a realizat.
Aspectele invocate de reclamantă țin exclusiv de fondul cauzei, deoarece nu evidentiaza o nelegalitate evoidenta a actelor administrative atacate.
Chiar daca s-ar considera ca incalcarea dreptului de aparare al reclamantei este un aspect de evidenta nelegalitate, aceasta este neintemeiata deoarece la Obiecțiunile nr. 4463/16.05.2013, formulate de reclamanta la Raportul de control nr. 4037/30.04.2013, înregistrate la C. de C. sub nr.98.432/17.05.2013, în conformitate cu prevederile pct. 162 din RODAS, auditorii publici externi care au efectuat verificarea, au întocmit o nota conținând poziția motivată legal referitoare la obiecțiunile în cauză, înregistrată la Departamentul IV sub nr. 40.440/28.05.2013, act care se atașează la raportul de control întocmit.
De aceea, C. apreciaza ca nu este indeplinita conditia existentei unor cazuri bine justificate.
3. Potrivit art.2 lit. ș) din Legea nr. 554/2004, paguba iminenta este un prejudiciu material viitor si previzibil sau, dupa caz, perturbarea previzibila grava a functionarii unei autoritati publice sau unui serviciu public.
Reclamanta nu a facut nicio dovada pentru a sustine afirmatiile facute.
Susține reclamanta faptul că "paguba iminentă este cea provenită din greva cu care ne amenință în scris Federația Sindicală SALROCA dacă punem în aplicare această măsură fără un rezultat final dat de instanță".
Susținerea reclamantei este doar o situație ipotetică, nedovedită. Pe de alta parte, măsurile dispuse de parata sunt tocmai de natură a recupera un prejudiciu produs în patrimoniul societății, iar reclamanta invocă practic, propria-i culpă, ceea ce nu-i permis, potrivit principiului ,,nemo auditur propriam turpitudinem allegans”.
Reclamanta trebuia să dovedească iminența pagubei, prejudiciul viitor si previzibil ce i s-ar produce prin punerea în executare a măsurilor dispuse de C. de C..
. de vedere economic, orice diminuare a patrimoniului este echivalentă cu o pagubă, dar din punct de vedere juridic paguba este reprezentată doar de o diminuare ilicită a patrimoniului."
Reclamanta ar fi avut posibilitatea de a solicita în scris, temeinic motivat, prelungirea termenului de 31.12.2013, în conformitate cu prevederile pct.235 din RODAS, lucru pe care nu l-a facut.
Din aceste motive, C. apreciaza ca nici conditia prevenirii unei pagube iminente nu este indeplinita, astfel incat, in baza art. 14 din Legea nr. 554/2004, va respinge cererea ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea formulată de reclamanta S. Națională a Sării S.A., cu sediul în București, Calea Victoriei nr.220, sector 1, în contradictoriu cu pârâta C. de C. a României, cu sediul în București, ..22-24, sector 1, ca neîntemeiată.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 14.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
B. V. C. D.
Red./tehn. jud. V.B./4 ex./24.02.2014
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 744/2014. Curtea de Apel... | Anulare act administrativ. Decizia nr. 3259/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
