Anulare act administrativ. Sentința nr. 2399/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2399/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 1125/2/2014
Dosar nr._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2399
Ședința publică de la 16 septembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. E. G.
GREFIER: M. B.
* * * * * * * * *
Pe rol se află soluționarea acțiunii în contencios administrativ promovate de reclamantul R. Ș. în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică răspund reclamantul, personal și asistat de avocat, și pârâta, prin consilier juridic.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Reclamantul, prin avocat, depune înscrisuri, în două exemplare, un exemplar fiind comunicat și pârâtei, prin consilier juridic.
Reclamantul, prin avocat, învederează că excepția de conexitate a rămas fără obiect.
Pârâta, prin consilier juridic, având în vedere că reclamantul se află în prezent în stare de libertate, susține că prezenta acțiune a rămas fără obiect, motiv pentru care solicită admiterea excepției lipsei de obiect și respingerea acțiunii în consecință.
Reprezentantul convențional al reclamantului solicită respingerea excepției lipsei de obiect invocată de către pârâtă, motivat de faptul că acțiunea are în continuare obiect, având în vedere posibilitatea revocării măsurii prin care a fost pus în libertate. Precizează faptul că reclamantul a fost arestat preventiv, fiind pus în libertate în urma înlocuirii arestului preventiv. Mai mult decât atât, se impune, în opinia sa, să se constate dacă actul administrativ contestat în cauză a fost emis cu respectarea prevederilor legale.
Pârâta, prin consilier juridic, solicită să se aibă în vedere, pe de o parte că, în situația în care se va dispune din nou arestarea preventivă a reclamantului, acesta nu va fi trimis în mod obligatoriu la Penitenciarul G., iar, pe de altă parte, actul administrativ și-a produs efectele, în prezent nemaiavând valabilitate.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._, reclamantul R. Ș. a chemat în judecată pe pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ, în speță Decizia ANP nr._/23.07.2013
În motivarea acțiunii s-a arătat că reclamantul a fost încarcerat în arest preventiv la Penitenciarul Rahova din București beneficiind de regimul arestaților preventiv conform art. 122 din Legea 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate, dar fără voia sa în data de 01.08._ a fost transferat la Penitenciarul G. fără însă a i se comunica actul administrativ de transfer și a-i da posibilitatea contestării lui.
Referitor la procedura prealabilă sesizării instanței de contencios administrativ conform art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 coroborat cu art. 193 din noul Cod de procedură civilă s-a susținut că în data de 01.08.2013 fără voia sa a fost transferat din Penitenciarul Rahova în Penitenciarul G., fără nici-o explicație. Deoarece nu i s-au comunicat motivele transferului, reclamantul în data de 04.08.2014, a solicitat pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor în continuare (ANP) să-i comunice actul administrativ respectiv decizia care a determinat transferului meu la Penitenciarul G..
Deoarece din data de 04.08. 2013, până în prezent după numeroase adrese și petiții făcute pârâtei ANP, aceasta nu i-a comunicat decizia ce a stat la baza transferului său, pentru a-i da posibilitatea legală contestării acesteia în fața instanței de judecată, reclamantul a fost nevoit să solicite Instanței prin dosarul civil nr_ obligarea pârâtei Administrația Națională a Penitenciarelor de a-i comunica decizia în cauză pentru parcurgerea tuturor căilor jurisdicționale de atac prevăzute de lege.
După cum se cunoaște, termenul legal de soluționare a petițiilor este de maxim 45 de zile prevăzut de art. 8 și art. 9 din O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor aprobată, cu modificări și completări prin Legea nr.233/2002, ce a fost cu mult depășit și de altfel, numai în urma tuturor demersurilor mele făcute la toate instituțiilor abilitate, i s-a comunicat inițial că transferul meu sa făcut în baza Deciziei ANP nr_/23.07.2013, dar fără să i se comunice această decizie și motivele pe care se fundamentează.
Față de acesta situație reclamantul apreciază că sunt pe deplin aplicabile dispozițiile art. 8 alin. (1) coroborat cu dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea 554/2004 a Contenciosului administrativ, iar reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă sesizării instanței, prin depunerea solicitării sale de a-i comunica Decizia ANP nr_/23.07.2013.
Referitor la anularea Decizia ANP nr._/23.07.2013 s-a arătat că decizia este dată cu nerespectarea condițiilor de validitate la adoptarea și emiterea acesteia. Consecințele nerespectării condițiilor de validitate la adoptarea sau emiterea actelor administrative în speța decizia mai sus amintită, sunt stabilite prin lege, iar atunci când legea nu le prevede, consecințele sunt determinate de principiul legalității ce guvernează adoptarea sau emiterea actelor administrative, acte ce reglementează raporturile juridice dintre un serviciu public administrativ si persoană fizică.
S-a precizat că anularea acestei decizii se impune deoarece Decizia ANP nr._/23.07.2013 a fost adoptată cu nerespectarea unor condiții de valabilitate pentru care legea prevede în mod expres nulitatea ei. Deoarece actele administrative trebuie să respecte o anumită formă, căci orice dispoziție din conținutul ei trebuie să fie bine definită pentru a nu deschide drumul arbitrariului și abuzului din partea autorității emitente, iar după cum se poate observa Decizia ANP nr._/23.07.2013 nu respectă formă și procedură emiterii și comunicări ei.
Decizia ANP nr._/23.07.2013 prin forma sa nu cuprinde totalitatea elementelor formale conținute de un act administrativ privit ca instrumentum deoarece aceasta nu este motivată în fapt și în drept pentru a putea înțelegere elementele ce au stat le baza emiterii sale și nici nu indică temeiul în drept pe care se fundamentează.
Un alt argument pentru a susține nulitatea act administrativ în speță Decizia ANP nr._/23.07.2013 este că acesta trebuie să fie emise în formă scrisă și să conțină în mod obligatoriu cele trei elemente esențiale ale actului administrativ și anume: preambulul, considerentele și dispozitivul. Un element important al actului administrativ ce nu se regăsește în conținutul Decizia ANP nr._/23.07.2013 este lipsa considerentelor ce cuprind motivele de fapt și de drept care au format convingerea autorității în speță ANP-ului, în emiterea deciziei mea de transfer și indicarea căilor de atac a actului administrativ. Altfel spus Decizia ANP nr._/23.07.2013 trebuie să conțină motivul de fapt și cel de drept care au condus la transferul subsemnatului de la Penitenciarul Rahova la Penitenciarul G.. Deoarece orice act administrativ trebuie motivat, sub sancțiunea nulității, motivarea Deciziei ANP nr._/23.07.2013 neexistând, este pe deplin aplicabilă nulitatea acesteia..
Un alt element important este indicare căii de atac și termenul de exercitare a
acestui drept, ceea ce în Decizia ANP nr._/23.07.2013 lipsește cu desăvârșire, în concret, reclamantul fiind în imposibilitate de a formula contestație împotriva acesteia și a se apăra în fața instanței.
Un alt element important este încălcare lipsei de comunicare a actului administrativ, deoarece Decizia ANP nr._/23.07.2013 este emisă cu încălcarea procedurii de comunicare aceasta este nulă și nu poate avea nici-un efect.
În opinia reclamantului lipsa comunicării Deciziei ANP nr._/23.07.2013 va putea atrage nulitatea nu numai pentru lipsa elementelor esențiale actului administrativ dar și în lipsa comunicării iar această încălcare reclamantul a suferit o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea deciziei mai sus amintite. De aici se poate observa faptul că prin Deciziei ANP nr._/23.07.2013 i-au fost încălcate drepturile de care mă bucur și mi-au pricinuit prejudicii materiale și morale.
Referitor la transferul său, în conformitate cu dispozițiile art. 45 din Legea 254/2013 privind executarea pedepselor și a masurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal (art.82 alin.5 rap la 31 din Legeanr.275/2006) și art.209 din HG nr.1897, transferarea persoanei arestate într-un alt centru de detenție se face doar în anumite cazuri expres prevăzute de respectivele reglementari. Deși reclamantul arată că este arestat preventiv și la dispoziția organelor judiciare din București (a se vedea în acest sens și actele procedurale emise de alte argate judiciare din București) arată ca a fost transferat fără acordul său la Penitenciarul G., până în prezent necomunicându-i-se motivele reale ale transferului, deși a făcut numeroase solicitări în acest sens.
În dovedirea susținerilor sale reclamantul a depus la dosar o . înscrisuri.
Pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, a formulat întâmpinare solicitând pe această cale respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a invocat două excepții procesuale, respectiv excepția de conexitate, prevăzută de art. 139 NCPC, întrucât pe rolul aceleași instanțe de judecată se află Dosarul nr._ cu termen de judecată în data de 09.05.2014, dosar care are aceleași părți, același obiect și cauză a pricinii. Având în vedere necesitatea pronunțării unei hotărâri judicioase și pentru administrarea mai bună a justiției se impune scoaterea de pe rolul acestei instanțe a dosarului și trimiterea la instanța competentă.
Totodată a fost invocată excepția de necompetență materială, deoarece solicitarea reclamantului poate fi analizată contextul prevederilor art. 95 din Noul Cod de procedura civilă, care stipulează că tribunalele judecă orice alte cereri date de lege în competența lor. Având în vedere prevederile Legii nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ, competent să judece prezentul litigiu este Tribunalul București - secția C. Administrativ și Fiscal.
În ce privește fondul cauzei s-a susținut că, urmare a dispoziției directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor nr._/23.07.2013 s-a dispus transferul p.p.l. R. Ș. de la Penitenciarul București Rahova la Penitenciarul G. în vederea asigurării unui climat de ordine și disciplină în cadrul Penitenciarului București Rahova.
Așa după cum afirmă și reclamantul, căruia i-a fost adus la cunoștință actul, pe care îl solicită și pe această cale și a cărui anulare o cere, acesta a fost emis cu respectarea prevederilor legale și anume ale art.31 din Legea nr. 275/2006, cu modificările și completările ulterioare, în vigoare la data efectuării transferului. în actul normativ menționat mai sus nu se prevede că persoanei transferate i se aduc la cunoștință motivele pentru care se realizează transferul.
Invocarea anumitor impedimente de ordin medical și familial care ar fi determinat împiedicarea transferului persoanei private de libertate de la Penitenciarul București Rahova la Penitenciarul G. nu sunt pertinente și nici admisibile.
Astfel, din informațiile primite de la Direcția Medicală din cadrul instituției noastre starea sănătății sale permitea transferul acestuia de la Penitenciarul Rahova la Penitenciarul G.. La examenele de specialitate efectuate în cadrul expertizei medico-legale (de boli interne, psihiatrie, ortopedie, neurochirurgie și hepatologie) au fost formulate recomandări pentru tratament balneologie și reumatologie și nu au fost formulate recomandări de tratament medicamentos sau chirurgical/neurochirurgical. De asemenea, nu au fost formulate recomandări privind modalitatea de transport al pacientului.
S-a menționat că, transferul de la Penitenciarul Rahova la Penitenciarul G. nu a influențat negativ acordarea de asistență medicală, tratament și îngrijiri, toate acestea fiind acordate la același nivel în Penitenciarul Rahova și în Penitenciarul G.."
În combaterea acțiunii și dovedirea susținerilor sale, pârâta a depus la dosar o . înscrisuri.
Excepția procesuală a necompetenței materiale a instanței a fost soluționată la termenul de judecată din data de 17 iunie 2014, fiind respinsă pentru considerentele reținute în încheierea pronunțată la acea dată.
Totodată, Curtea a reținut că excepția conexității invocată pe calea întâmpinării nu mai poate fi pusă în discuție, în condițiile în care dosarul cu nr._ a fost soluționat la data de 9 mai 2014.
Pe fondul solicitării reclamantului, Curtea a constatat că la termenul de judecată din data de 16 septembrie 2014, acesta s-a prezentat personal în fața instanței și a arătat că a fost eliberat din starea de arest preventiv, fiind adoptată o altă măsură preventivă împotriva sa. Prin urmare, solicitarea de anulare a deciziei de transfer din Penitenciarul Rahova în Penitenciarul G. este rămasă fără obiect, având în vedere că această decizie a devenit inaplicabilă față de încetarea măsurii arestului preventiv în privința reclamantului.
Susținerile acestuia în sensul că acțiunea sa nu este rămasă fără obiect deoarece în eventualitatea rearestării sale, ar putea fi încarcerat tot în Penitenciarul G. nu pot fi avute în vedere, în condițiile în care măsurile privative de libertate se pun în aplicare în conformitate cu prevederile Legii 275/2006 și nu cu antecedența persoanei private de libertate.
Prin urmare, constatând că decizia de transfer este lipsită de efecte în condițiile în care reclamantul nu mai are calitatea de persoană privată de libertate, Curtea va respinge acțiunea promovată ca fiind rămasă fără obiect.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge acțiunea promovată de reclamantul R. Ș., cu domiciliul în București, .. 14, ., ., sector 3, în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA NAȚIONALĂ A PENITENCIARELOR, cu sediul în București, .. 47, sector 2, ca rămasă fără obiect.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16.09.2014.
Președinte, Grefier,
M. E. G. M. B.
Red./Tehnored.
jud.M.E.G../2ex./
| ← Obligaţia de a face. Sentința nr. 1477/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 5899/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
