Pretentii. Decizia nr. 2034/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2034/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-03-2014 în dosarul nr. 911/98/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2034
Ședința publică din data de 17 martie 2014
Curtea constituită din:
Președinte G. I. C.
Judecător F. C. M.
Judecător P. C.
Grefier A. C.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă A. D. împotriva Sentinței civile nr. 2046 din data de 19.06.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială Ialomița, având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta reclamantă prin apărător, avocat L. S. care depune la dosar cu împuternicire avocațială . nr._/2014 emisă de Baroul București și intimata pârâtă prin reprezentant, consilier juridic D. S., care depune la dosar delegație de reprezentare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea, din oficiu, invocă motivul de recurs de ordine publică, respectiv greșita alcătuire a completului de judecată care a soluționat cauza în fond, și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Recurenta reclamantă, prin apărător, solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat, inclusiv cu privire la motivul invocat de instanță la acest termen de judecată.
Solicită instanței casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiași instanță, având în vedere că soluția instanței de fond a fost pronunțată prin nerespectarea recursului în interesul legii, respectiv a deciziei nr. 26 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 21/2011 în interpretarea dispozițiilor art. 1, alin. 1 și art. 6, alin. 1 din O.U.G nr. 148/2005, pe care aceasta și–a întemeiat cererea de chemare în judecată.
Totodată, susține că în mod nelegal, instanța de fond a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune, deși pârâta nu o invocase prin întâmpinare, contrar prevederilor noului Cod de proc. civilă.
Apreciază recurenta că dispozițiile stabilite odată cu pronunțarea recursului în interesul legii are caracter obligatoriu pentru magistrat.
P. aceste motive, recurenta reclamantă, prin apărător, solicită instanței casarea sentinței civile recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.
De asemenea precizează că solicită acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea recursului la fond.
Având cuvântul pentru intimata pârâtă, reprezentantul solicită respingerea recursului ca nefondat.
Susține că instanța de fond a apreciat în mod corect dispozițiile legale aplicabile în cauză, în raport de faptul că reclamanta nu a înțeles să conteste actul administrativ prin care a fost stabilită indemnizația acesteia, introducând acțiunea în instanță ulterior termenului prevăzut de lege.
Menționează intimata pârâtă că, reclamanta a depus abia în anul 2013 o altă cerere necontestând prima decizie.
P. aceste motive, intimata pârâtă solicită respingerea recursului ca nefondat.
În replică, recurenta reclamantă, prin apărător, susține că la instanța de fond a depus practică judiciară a Tribunalului C. în susținerea admiterii cererii sale de chemare în judecată.
Curtea, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționarea recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin Sentința civila nr. 2046 din data de 19.06.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._ s-au retinut și dispus următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul I. sub nr._ din data de 19.03.2013, reclamanta A. D. cu domiciliul în Slobozia, ., ., ., jud. Ialomița, CNP_ și domiciliul procesual ales în București, .. 3, sector 3 la cab av. L. S., a solicitat în contradictoriu cu pârâtul AGENȚIA JUDEȚEANĂ P. PLĂȚI ȘI INSPECȚIE SOCIALĂ cu sediul în Slobozia, ., . obligarea pârâtei la plata sumei de_,51 lei reprezentând contravaloarea indemnizației de creștere copil pentru perioada cuprinsă între 01.01._07, sumă actualizată cu rata inflației de la data la care ar fi trebuit plătită pentru fiecare lună, începând cu 01.01.2006 și până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii sale, reclamanta menționează că la data de 23.07.2005 a dat naștere la doi copii (naștere multiplă), iar plata indemnizației s-a realizat pentru existența unui singur copil. A solicitat pârâtei plata sumelor cuvenite celui de al doilea copil, dar din răspunsul acesteia rezultă că trebuie să se adreseze instanței de judecată pentru plata drepturilor cuvenite. Dispozițiile art. 6 din OUG 148/2005 rețin că legiuitorul nu a limitat numărul copiilor pentru care se acordă indemnizația lunară, limita fiind stabilită numai la numărul de nașteri. ICCJ, în urma soluționării unui recurs în interesul legii a statuat prin decizia nr. 26/2011 că „În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005 privind susținerea familiei în vederea creșterii copilului, cu modificările și completările ulterioare, stabilește că, până la . Legii nr. 239/2009 pentru modificarea art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 148/2005, indemnizația lunară pentru creșterea copilului prevăzută de art. 1 alin. (1) din ordonanță se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, în cuantum de: 800 lei pentru perioada 1 ianuarie 2006-31 decembrie 2006; 600 lei pentru perioada 1 ianuarie 2007-31 decembrie 2008; 600 lei sau, opțional, 85% din media veniturilor pe ultimele 12 luni, dar nu mai mult de 4.000 de lei pentru perioada 1 ianuarie 2009-17 iunie 2009”.
În dovedire, a depus înscrisuri.
Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată întrucât dispozițiile legale în vigoare la data nașterii și stabilirii dreptului reclamantei la indemnizația pentru creșterea copilului nu prevedeau obligația pârâtei de a plăti indemnizația pentru ambii copii născuți din sarcină multiplă.
În drept, C., OUG 148/2005 cu modificările și completările ulterioare, HG 1025/2006, Decizia ICCJ 26/2011.
Tribunalul, analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:
În temeiul art. 137 alin. 1 C. proc. civ., instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepției prescripției invocată de instanță din oficiu.
La data de 23.07.2005 reclamanta a dat naștere la 2 copii rezultați dintr-o sarcină gemelară. Prin decizia nr. 575/01.02.2006 emisă de Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Ialomița s-a aprobat reclamantei plata indemnizației pentru creșterea copilului în cuantum de 800 lei începând cu data de 01.01.2006. prin decizia nr. 575/17.07.2007 emisă de Direcția de Muncă Solidaritate Socială și Familie Ialomița s-a decis încetarea plății indemnizației pentru creșterea copilului în sumă de 800 lei pentru reclamantă începând cu data de 24.07.2007.
Întrucât plățile reprezentând indemnizație pentru creșterea copilului sunt plăți succesive, termenul de prescripție trebuie calculat de la data scadenței fiecărei obligații de plată. Cum plata indemnizației a încetat la data de 24.07.2007, dată de la care nu s-a mai achitat vreo sumă de bani reclamantei, rezultă că termenul de plecare al cursului prescripției extinctive îl reprezintă această dată. Potrivit Decretului 167/1958 termenul de prescripție al dreptului la acțiune este de 3 ani, care, în cauza de față s-a împlinit la data de 24.07.2010. Rezultă că la data la care reclamanta s-a adresat pârâtei cu solicitarea de plată a indemnizației pentru creșterea și celui de al doilea copil (04.02.2013), dreptul său era prescris.
Instanța constată că în cauză își găsesc aplicarea dispozițiile Decretului 167/1958 privitor la prescripția extinctivă întrucât conform art. 6 al. 4 din Legea 287/2009 (Codul civil), „prescripțiile,… începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi (01.10.2011) sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.” Prin urmare, prescripțiile împlinite la data intrării în vigoare a Codului civil, sunt supuse prevederilor Decretului 167/1958.
Susținerea reclamantei referitoare la obligativitatea respectării deciziilor pronunțate de ICCJ în soluționarea recursurilor în interesul legii, referindu-se la decizia nr. 26/2011 nu poate fi primită de instanță întrucât respectarea acestora nu înlătură obligația instanței de a nu încălca dispozițiile legale referitoare la termenul de prescripție.
Având în vedere cele reținute mai sus, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins ca prescrisă, cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană P. Plăți Și Inspecție Socială.
Impotriva sentintei civile mai sus indicate a formulat recurs reclamanta A. D..
Instanta de recurs va analiza cu prioritate motivul de recurs invocat din oficiu in ceea ce priveste legala compunere a completului de judecata, in lumina art. 488 alin. 1 pct. 1 NCpc.
Astfel, Curtea remarca faptul ca litigiul a fost solutionat de un complet specializat in materia contenciosului administrativ. Aceasta in mod nelegal in conditiile in care obiectul litigiului de fond nu a fost anularea sau obligarea la emiterea unui act administrativ astfel cum stabilesc dispozitiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, ci insasi obligarea paratei la plata contravalorii indemnizatiei de crestere copil. Prin urmare, litigiul este unul specific conflictelor de munca si asigurarilor sociale, completul de judecata urmand a fi legal constituit prin includerea unui judecator specializat in materia litigilor de munca precum si a asistentilor judiciari.
Prin urmare, Curtea va admite recursul, va casa sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru a fi soluționată în complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă A. D. cu domiciliul ales în București, sector 3, .. 3 împotriva Sentinței civile nr. 2046 din data de 19.06.2013 pronunțată de Tribunalul Ialomița – Secția Civilă în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata pârâtă Agenția pentru Plăți și Inspecție Socială Ialomița cu sediul în Județul Ialomița, Slobozia, ., etaj 2.
Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță pentru a fi soluționată în complet specializat pentru litigii de muncă și asigurări sociale.
Definitivă
Pronunțată în ședința publică, azi, 17 martie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. I. C. F. C. M. P. C.
Grefier,
A. C.
RED. F.C.M / 2 ex.
TEHNORED P.C
JUDECĂTOR FOND
I. M.
Tribunalul Ialomița
| ← Pretentii. Decizia nr. 8654/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligaţia de a face. Sentința nr. 1477/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
