Anulare act administrativ. Sentința nr. 2789/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2789/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-10-2014 în dosarul nr. 5398/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2789
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 20.10.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: C. M. F.
GREFIER: D. N.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâtul P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pârâtul prin consilier juridic B. E., care depune delegație la dosarul cauzei, lipsă fiind reclamantul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea comunică pârâtului un exemplar al răspunsului la întâmpinare.
Pârâtul, prin consilier juridic, invocă excepția inadmisibilității față de lipsa procedurii prealabile. Arată că reclamantul a formulat anumite critici în plângerea formulată la ordinul de salarizare, care au fost supuse autorității emitente spre analiză. Reclamantului i s-a răspuns. Au mai existat asemenea plângeri în care s-a reclamant această situație, iar această diferență de cuantum apare din cauza schimbării legii de salarizare de la 01.01.2011, modificându-se algoritmul de calcul al drepturilor salariale la avansarea în funcție; într-adevăr, rezultă niște diferențe. Reclamantul a formulat plângere prealabilă în sensul acestor diferențe de salariu existente între colegi de birou aflați în situații similare, dar în acțiunea formulată nu ridică aceleași critici. Afirma doar că algoritmul de calcul este greșit, fără sa indice cu privire la discriminare și diferențe de salarizare. În opinia pârâtului, aceasta echivalează cu lipsa procedurii prealabile, raportat la obiectul acestei acțiuni. Referitor la nelegalitatea Ordinului atacat referitoare la discriminare, cuantum al drepturilor salariale raportat la alți colegi, se poate considera că reclamantul a renunțat să meargă în justiție pe o acțiune în care să supună instanței de judecată aceste critici referitor la diferențele salariale. El vine cu o acțiune în care critică ordinul pentru alt motiv, pentru care controlul autorității emitente nu a fost solicitat, în temeiul art. 7 din Legea contenciosului administrativ.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea acordă cuvântul pe propunerea probelor.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită proba cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei.
Curtea, deliberând, încuviințează pentru părți proba cu înscrisuri, în temeiul art. 237 alin. 7, 255 raportat la art. 258 Cod de procedură civilă, apreciind că aceasta este concludentă, admisibilă și necesară pentru soluționarea cauzei.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul cauzei.
Pârâtul, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru considerentele expuse.
Curtea constată cauza în stare de judecată și, în temeiul art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, constată:
Reclamantul P. I. in contradictoriu cu paratul P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat instantei de contencios administrativ să dispună:
1.Anularea ordinului nr. 1460/2014 din 04.07.2014 al Procurorului General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție și a ordinului nr. 1648/2014 din 22.07.2014 al aceluiași emitent, prin care i-a fost respinsă contestația administrativă formulată cu privire la primul ordin menționat.
2.Obligarea pârâtului la emiterea unui nou ordin de salarizare prin care să i se acorde, începând cu data de 01.07.2014, un salariu de încadrare brut în cuantum de 9115 lei, calculat astfel:
-indemnizația de încadrare lunară: 7011 Iei,
-spor de risc, suprasolicitare neuropsihică și confidențialitate: 1051 lei,
-spor pentru condiții deosebite de muncă: 1051 lei.
În motivarea cererii arata că, în fapt, începând cu data de 1 iulie 2014 a fost promovat efectiv, prin Hotărârea nr. 790/2014 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în funcția de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, ca urmare a susținerii concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție, organizat de către Consiliul Superior al Magistraturii în 1 iunie 2014.
Prin ordinul nr. 1460 din 4 iulie 2014 al Procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție, i-au fost stabilite următoarele drepturi salariale:
-indemnizația de încadrare lunară de 6907 lei
-sporul de risc, suprasolicitare neuropsihică și confidențialitate de 986 lei
- sporul pentru condiții deosebite de muncă de 986 lei, drepturi aferente clasei de salarizare 101 (corespunzătoare unei vechimi în funcție între 5 - 10 ani și gradației 3).
Împotriva acestui ordin a formulat în termen legal contestație, care a fost respinsă ca neîntemeiată, prin ordinul Procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție nr. 1468 din 22 iulie 2014, ce i-a fost comunicat în 28 iulie 2014. În motivarea soluției de respingere a contestației au fost invocate dispozițiile art. 1 alin. 1 și 2, ale art. 6 alin. 1 și 2 din O.U.G. nr. 103/2013 precum și ale art. 10 alin. 5 și art. 11 alin. 3 din Legea nr. 284/2010. Totodată, în aplicarea acestor dispoziții legale, a fost efectuată o simulare de calcul a drepturilor salariale ce i se cuvin unui procuror ce activează la parchetul de pe lângă tribunal, aflat în situația sa ca și clasă de salarizare, respectiv gradație. Potrivit acestui calcul, pentru stabilirea drepturilor sale salariale, s-a plecat de la o indemnizație de încadrare lunară de 6573 lei, aferentă clasei de salarizare 99 și gradației 3 și prin multiplicare cu coeficientul prevăzut de lege (2,5%), la clasa de salarizare 101 a rezultat o indemnizație de încadrare lunară de 6907 lei. La aceasta s-au calculat cele două sporuri, în cuantum de câte 986 lei.
Considera că algoritmul de calcul avut în vedere de către P. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la stabilirea drepturilor mele salariale este eronată. Astfel, la efectuarea acestui calcul s-a avut în vedere o indemnizație de încadrare lunară de 6573 lei aferentă clasei de salarizare 99 și gradației 3. Or arata reclamantul,, începând cu data de 1 noiembrie 2013 a trecut în clasa de salarizare 99 și gradația 3, beneficiind de o indemnizație de încadrare lunară de 6673 lei, conform ordinului nr 2018 din 14 octombrie 2013 al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție. Așadar, în aplicarea dispozițiilor art. 1 alin. 1 și 2, ale art. 5 alin. 1 și ale art. 6 din O.U.G. nr. 103 din 2013, indemnizația de încadrare lunară ce ar fi trebuit avută în vedere la majorarea drepturilor sale salariale este cea de 6673 lei și nu de 6573 lei. Aplicând același algoritm de calcul, dar prin utilizarea sumei de 6673 lei (6673 X 102,5% = 6839, 82, ce se va rotunji la 6840 X 102,5% = 7011) se ajunge la o indemnizație de încadrare brută de 7011 lei. La această sumă se vor calcula sporurile, conform prevederilor art. 22 alin. 2 din Legea nr. 284/2010, coroborate cu ale art. 4 și art. 4 din Anexa VI la Legea nr. 284/2010, rezultând câte un cuantum de 1051 lei.
Prin intampinare paratul a solicitat respingerea acțiunii. Oral in ședința de judecata s-a invocat inadmisibilitatea acțiunii pentru lipsa procedurii administrative prealabile.
Pe fond arata ca potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2014 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.
Potrivit art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, în anul 2014, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, fără acordarea salariului aferent clasei de salarizare prevăzut în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, după caz.
Aceste prevederi se aplică în mod corespunzător în anul 2014, potrivit art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 personalului de conducere, precum și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție personalului care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale „Justiție".
De asemenea, potrivit art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, diferența dintre două clase de salarizare succesive este de 2,5% din salariul de bază, solda/salariul de funcție, indemnizația lunară de încadrare, utilizându-se rotunjirea la a doua zecimală a coeficienților de ierarhizare aferenți claselor de salarizare, iar potrivit art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, tranșele de vechime în muncă, în funcție de care se acordă cele 5 gradații potrivit alin. (2), respectiv clasele de salarizare, sunt următoarele:
-gradația 1 - de la 3 la 5 ani - 3 clase succesive de salarizare suplimentare față de nivelul minim al fiecărei funcții;
-gradația 2 - de la 5 la 10 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 1;
-gradația 3 - de la 10 la 15 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 2;
-gradația 4 - de la 15 la 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 3;
-gradația 5 - peste 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 4.
Tot astfel, potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, în anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Considerentele Curții de apel:
In fapt:
Prin Ordinul procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casație și Justiție nr. 1460 din data de 4 iulie 2014, reclamantul P. I., procuror cu grad de parchet de pe lângă tribunal la P. de pe lângă Tribunalul Maramureș, a fost încadrat în clasa de salarizare 101 corespunzătoare unei vechimi în funcție între 5-10 ani și gradației 3, beneficiind de următoarele drepturi salariale: o indemnizație de încadrare lunară brută de 6.907 lei, un cuantum de 986 lei al sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și al sporului de confidențialitate și un cuantum de 986 lei al sporului pentru condiții deosebite de muncă.
Temeiul legal al încadrării reclamantului în clasa de salarizare 101, corespunzătoare unei vechimi în funcție între 5 -10 ani și gradației 3 îl constituie dispozițiile Capitolului I și Capitolului VIII - art. 8 alin. (2), art. 9 alin. (2) din Anexa nr. VI a Legii nr. 284/2010 - Lege - cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, precum și art. 1 alin. (1) și alin. (2), art. 5 alin. (1) și art. 12 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările și completările ulterioare.
In ceea ce privește excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile, Curtea urmează să o respinga, intrucat nu este intemeiata in conditiile in care din actele dosarului rezulta ca partea reclamanta a solicitat revocarea ordinului contestat (fila 11 dosar), prin adresa nr. 1611/22.07.2014 emisa de P. de pe langa ICCJ fiindu-i comunicat raspunsul la contestatia formulata. Imprejurarea ca in cuprinsul contestatiei nu s-ar fi criticat modul de calcul este neintemeiata in conditiile in care din analiza respectivei contestatii rezulta cu claritate faptul ca reclamantul a aratat ca „drepturile salariale mi-au fost stabilite . celor ce mi se cuvin prin aplicarea corecta a dispozitiilor legale”.
Pe fondul cauzei, Curtea urmeaza sa respinga actiunea ca neintemeiata.
Curtea retine ca partea reclamanta critica algoritmul de calcul avut in vedere de P..
Curtea retine că potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2014, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu completări prin Legea nr. 28/2014, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2014 cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2013 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare.
Potrivit art. 6 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, în anul 2014, avansarea personalului încadrat pe funcții de execuție în gradația corespunzătoare tranșei de vechime în muncă se face prin încadrarea în clasele de salarizare corespunzătoare vechimii în muncă dobândite, prevăzute la art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, personalul beneficiind de o majorare a salariului de bază avut, corespunzător numărului de clase de salarizare succesive suplimentare multiplicat cu procentul prevăzut la art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, fără acordarea salariului aferent clasei de salarizare prevăzut în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, după caz.
Aceste prevederi se aplică în mod corespunzător în anul 2014, potrivit art. 6 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013 personalului de conducere, precum și la trecerea într-o altă tranșă de vechime în funcție personalului care ocupă funcții din cadrul familiei ocupaționale „Justiție".
De asemenea, potrivit art. 10 alin. (5) din Legea-cadru nr. 284/2010, cu modificările ulterioare, diferența dintre două clase de salarizare succesive este de 2,5% din salariul de bază, solda/salariul de funcție, indemnizația lunară de încadrare, utilizându-se rotunjirea la a doua zecimală a coeficienților de ierarhizare aferenți claselor de salarizare, iar potrivit art. 11 alin. (3) din Legea-cadru nr. 284/2010, tranșele de vechime în muncă, în funcție de care se acordă cele 5 gradații potrivit alin. (2), respectiv clasele de salarizare, sunt următoarele:
-gradația 1 - de la 3 la 5 ani - 3 clase succesive de salarizare suplimentare față de nivelul minim al fiecărei funcții;
-gradația 2 - de la 5 la 10 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 1;
-gradația 3 - de la 10 la 15 ani - două clase succesive de salarizare suplimentare față de cele deținute pentru gradația 2;
-gradația 4 - de la 15 la 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 3;
-gradația 5 - peste 20 de ani - o clasă succesivă de salarizare suplimentară față de cele deținute pentru gradația 4.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 103/2013, în anul 2014, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acordă personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2013, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții.
Curtea reține ca actul administrativ contestat a fost emis in aplicarea dispozitiilor legale anterior indicate și cu respectarea acestora. Astfel, incepand cu 1 iulie 2014, reclamantul a trecut în clasa de salarizare 101, corespunzătoare unei vechimi în funcție de la 5 la 10 ani și gradației 3, beneficiind de următoarele drepturi salariale: Indemnizație de încadrare lunară 6,907, cuantum al sporului pt. risc și suprasol. neuropsihică și al sporului confidențialitate: 986; Cuantum spor pentru condiții deosebite: 986.
Așadar, de la clasa de salarizare 99 reclamantul a trecut la clasa de salarizare 101, corespunzătoare unui procuror cu grad de pachet de pe lângă tribunal cu o vechime în funcție de la 5 la 10 ani și o vechime în muncă de la 10 la 15 ani (gradația 3), și i s-au acordat atât indemnizația de încadrare brută lunară de 6.907 lei, cât și cuantumul sporului pentru risc și suprasolicitare neuropsihică și sporul de confidențialitate de 986 lei, precum și cuantumul sporului pentru condiții deosebite de muncă de 986 lei, la nivelul lunii decembrie 2013.
În plus, din analiza conținutului acțiunii, Curtea remarcă faptul că partea reclamantă critica, practic, la dispozitiile Legilor nr. 285/2010 și 284/2010 apreciind, in esenta, ca acestea instituie o discriminare intre magistratii care trebuie sa beneficieze de recunoasterea unei noi tranșe de vechime in munca incepand cu data de 01.01.2011 comparativ cu magistratii care au indeplinit conditia de vechime in munca pana la data de 31.12.2010.
In primul rând Curtea remarca faptul că in lumina deciziilor Curtii Constitutionale nr. 818-821/2008, obligatorii pentru instante, instantele judecatoresti nu au competenta sa anuleze ori sa refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege constatand ca sunt discriminatorii și sa le inlocuiasa cu norme create pe cale judiciara sau cu prevederi cuprinse in alte acte normative. Așa fiind in lipsa constatarii discriminarii de catre Curtea Constituționala, prin admiterea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor legale criticate de partea reclamanta, instanta de contencios administrativ nu se poate substitui instantei de contencios constitutional si analiza sau constata caracterul discriminatoriu al dispozitiilor criticate de partea reclamanta.
În plus, tot în ceea ce privește susținerea potrivit căreia partea reclamanta este discriminată, Curtea mai constată că dreptul la nediscriminare prevăzut de art. 14 din C.E.D.O., invocat de partea reclamanta, este un drept subiectiv substanțial, care nu are o existență independentă în sistemul de protecție europeană a drepturilor și libertăților fundamentale pe care aceasta îl instituie, deoarece nu poate fi invocat decât prin raportare la acestea. El poate apărea însă autonom, prin aceea că, într-o situație dată, este posibil să fie încălcat, fără a se constata și o încălcare a drepturilor în legătură cu care a fost invocat. Constatarea unei încălcări a acestor dispoziții se poate face, însă, numai în legătură cu un alt drept apărat de Convenție și /sau de protocoalele sale adiționale, iar după data de 1 aprilie 2005, când a intrat în vigoare Protocolul nr. 12 la Convenție privitor la interdicția generală a oricărei forme de discriminare, și cu privire la orice drept recunoscut în legislația națională a unui stat contractant.
Diferența de tratament devine discriminare, în sensul art. 14 din Convenție, numai atunci când autoritățile statale introduc distincții între situații analoage și comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare rezonabilă și obiectivă.
De asemenea, conform jurisprudenței Curții Constituționale, în concordanță cu cea a Curții Europene a Drepturilor Omului, principiul constituțional al egalității în drepturi presupune identitatea de soluții numai pentru situații identice, acest principiu neopunându-se la stabilirea unor soluții diferite pentru persoanele aflate în situații distincte.
În cauză nu ne aflăm însă în prezența unei discriminări, deoarece partea reclamanta se raportează la modul de calcul al drepturilor salariale ale colegilor săi stabilite potrivit altei legi și prin urmare, situația dedusă judecății excede formelor de discriminare reglementate prin acest act normativ.
Prin urmare, Curtea constată că susținerile partii reclamante sunt neîntemeiate, actiunea urmand a fi respinsa ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge excepția inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile.
Respinge acțiunea formulată de reclamantul P. I., cu domiciliul în jud. Maramureș, loc. BAIA M., ., în contradictoriu cu pârâtul P. DE PE L. ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE, cu sediul în sector 5, București, ., ca neîntemeiată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, care se va depune la Curtea de Apel București, Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.10.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
C. M. F. D. N.
Red./tehnored./C.M.F./D.N/2014/ ex.
| ← Pretentii. Decizia nr. 1520/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2922/2014. Curtea de... → |
|---|
