Pretentii. Decizia nr. 1520/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1520/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-02-2014 în dosarul nr. 3012/93/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1520
Ședința publică de la 28 Februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE I. F.
Judecător S. P.
Judecător R. M. V.
Grefier M. P.
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN NUME PROPRIU ȘI PENTRU SERVICIUL FISCAL ORĂȚENESC V. împotriva sentinței civile nr. 1892/11.07.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. A..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu aau răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează faptul că recurenta a solicitat judecarea recursului în lipsă conform art. 242 pct. 2 C..
Constatând că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art. 242 pct. 2 C., Curtea apreciază recursul în stare de judecată și îl reține pentru soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 05.12.2012, reclamantul B. A. a chemat în judecată pe pârâta Administrația Finanțelor Publice V., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ de forma decizie de calcul nr._ prin care s-a impus plata taxei de poluare în cuantum de 5064 lei, sumă ce a fost achitată și încasată de pârâtă, anularea chitanței de plată . nr._ prin care s-a perceput taxa de poluare în sumă de 5064 lei, ce este nelegală, netemeinică și abuzivă în conformitate cu normele europene; restituirea sumei de 5064 lei plus rata dobânzii legale de la momentul perceperii ilegale a taxei de poluare; în subsidiar, anularea deciziei de calcul a taxei de poluare, scutirea de la plata acestei taxe, în baza principiului dreptului comunitar ce interzice aplicarea unor asemenea taxe cu efect de dublă impunere pe teritoriul UE, așa cum arată art. 34-36 TFUE, art. 110, art. 26, art, 28 – 30 TFUE, fie să se constate uzura excesivă ce are acest autoturism având un rulaj exprimat în ani și să se diminueze până la concurența unei sume reale valoarea de 5064 lei ce este impusă în acest moment la plata pentru un autoturism din anul 2007, constatând că este o încălcare a dreptului de proprietate prin instituirea acestei taxe, ce are o valoare mai mare decât a mașinii în cauză.
În motivarea în fapt a cererii, reclamantul a arătat că a achitat taxa de poluare ce i s-a impus de către pârâtă în valoare de 5064 lei pentru un autoturism marca Jeep, Tip PK/JK5FH/PATRIOT, categoria auto M1, norme de poluare E 4, număr de identificare 1J8FEC8Z88D743662 data primei înmatriculării 26.08.2008, . J583000, înmatriculată pentru prima dată în Uniunea Europeană, în conformitate cu OUG 50/2008.
Reclamantul a mai arătat că autoturismul marca Jeep a fost cumpărat din Comunitatea Europeană, fapt pentru care este esențial ca taxa specială să nu fie percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunicat de la 01.01.2007, fiind percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora în țară.
Diferența de aplicare a taxei, introduce un regim fiscal discriminatoriu pentru autovehiculele aduse în România din Comunitatea Europeană în scopul reînmatriculării lor în România, în situația în care acestea au fost deja înmatriculate în țara de proveniență, în timp ce pentru autovehiculele înmatriculate deja în România taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare.
Reclamantul a mai arătat că în art. 148 alin. 2 din Constituția României se precizează ca prevederile Tratatelor Constitutive ale Uniunii Europene au prioritate fata de dispozițiile contrare din legile interne. De asemenea, art. 214 indice 1 indice 3 Cod fiscal este o reglementare contrara legilor comunitare.
Intre principiile dreptului comunitar, obligatorii pentru instanțele judecătorești romane, astfel cum s-a menținut prin referirile de la art. 148 alin. 2 si 4 din Constituție, se face referire la supremația Dreptului Comunitar, in speța art. 26, 28, 29, 110 din TFEU care au in vedere aceleași dispoziții de incriminare a regimului de dubla impunere instaurat de aceasta taxa abuzivă, excesiva si nelegala.
Reclamantul a mai arătat că, urmare a efectului direct al art. 110 paragraf 1 si a celorlalte paragrafe ce au fost încălcate flagrant, din Tratat pentru ordinea juridica interna a României, se poate constata ca dispoz. art. 2141 - 2143 din Codul Fiscal sunt reglementari contrare si nu pot fi menținute in continuare ca aplicabile în speța de față. Neputând fi aplicabile in dreptul intern, aceste reglementari impun ca taxa speciala impusa pentru reînmatricularea autoturismului, in cuantum de_ lei, ar fi încasata in contul Bugetului Statului cu încălcarea dispoz. art. 110 din TFUE.
Cererea este întemeiată în drept pe dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004, art. 148 alin. 2 si alin 4 din Constituția României, art. 110 și următoarele din TFUE; art. 5 Codul civil.
În dovedirea cererii au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv: act de identitate, decizia nr._, chitanța de plata a taxei de poluare, contract de vânzare – cumpărare pentru un vehicul folosit, Cartea de identitate a vehiculului, talon auto, certificat de autenticitate, factura de achiziționare autoturism.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice V. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea întâmpinării se invocă excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice V., având în vedere faptul că taxa de poluare achitata de către reclamant, nu este venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal A. V., conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr. 92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către petent, intre această instituție si reclamant, nu exista nici un raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe de poluare.
Pârâta a mai arătat că în dispoz art. 1 din O.U.G nr. 50/2008, privind taxa de poluare si H.G nr. 686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G nr. 50/2008, se arata cărui buget se face venit taxa de poluare încasata, astfel ca instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui buget, in calitate de titular este, Administrația Fondului pentru Mediu.
Pe fondul cauzei, pârâta a arătat că reclamantul a achitat o taxă de poluare de invocând jurisprudența Curții Europene de Justiție. Această taxă de poluare se calculează atât pentru autovehiculele noi, cât și pentru cele second hand, în funcție de mai mulți parametri, în această categorie intrând și autovehiculul pentru care a fost promovată această acțiune.
Rațiunea introducerii unei astfel de taxe de poluare este în primul rând reducerea gradului de poluare a mediului, fapt pentru care taxa de poluare este mai mare în condițiile în care norma de poluare Euro este mai scăzută. În aceste condiții, nu putem vorbi de o discriminare sau de o încălcare a principiului egalității în drepturi, taxa fiind introdusă doar pentru a limita gradul de poluare a mediului și a fost stabilită prin O.U.G. nr. 50/2008, act normativ ce nu a fost declarat neconstituțional și care nu încalcă prevederile din Tratatul Comunității Europene.
Emiterea acestor acte administrative fiscale s-a facut in condiții de legalitate ținându-se cont de normele comunitare care au caracter prioritar in raport cu cele nationale, ce rezulta din Constitutia Romaniei art. 11 a1.1 si 2 precum si de art.148 alin.2 si 4, din Legea nr.157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la Uniunea Europeana. Sustinerile reclamantului că taxa de poluare, așa cum este reglementata în legislația interna a României ar contraveni Tratatului de instituire a Comunitatilor Europene, sunt neîntemeiate, întrucât valorile sociale a căror ocrotire a fost avuta in vedere de legiuitorul național, atunci când a adoptat norma juridica in temeiul căreia a fost încasata taxa respectiva, sunt diferite fata de cele avute in vedere de legiuitorul comunitar cand a edicat textul art.90 paragraful 1 din T.C.E.
A mai precizat și că instanța trebuie sa circumstanțieze corect, din punct de vedere juridic, cadrul legislativ, atunci când analizează dispozițiile OUG 50/2008 si ale HG 686/2008, care, susține rec1amantul, că ar incălca art.110 paragraful 1 din Tratatul Institutiv al Comunitatii Europene, adoptând o abordare cu particularizare strictă la speță, prin administrarea probatoriului propus de către parți. Institutia comunitara Comisia Europeana a recomandat instituirea acestei taxe de poluare având la baza principiul ca nivelul taxei de poluare să se reducă pe măsură ce se diminuează valoarea autovehiculului, respectându-se totuși principiul .poluatorul plătește".
In momentul de fata se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului de taxare a autovehiculelor, iar după adoptarea unei directive in aceste sens, aceasta va deveni obligatorie la nivelul întregii Uniuni. In prezent exista in vigoare un sistem de taxare a autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări in alte 16 state membre din cele 27 sub o forma sau alta, adică sub forma unei taxe de poluare sau sub forma unui impozit anual. De asemenea, se poate observa ca rec1amantul nu face dovada că aceasta taxa de poluare instituita ar fi nelegala, obligația plății acestei taxe de poluare fiind prevăzuta atât pentru autoturismele autohtone noi si second-hand cat si pentru cele achiziționate din spațiul comunitar (noi si second-hand), astfel ca prin achitarea acestei taxe de poluare de către petent, nu i s-a incalcat acestuia niciun drept sau interes legitim și nu i s-a cauzat nici un prejudiciu.
Potrivit art. 124 Cod Procedura Fiscala, ""pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art.117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzi/or se face la cererea contribuabililor".
Potrivit art. 117 C pr. fiscala, se restituie, la cerere, următoarele sume:
d)cele plătite fără existența unui titlu de creanță;
e)cele plătite în plus față de obligația fiscală;
f)cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;
g)cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
h)cele de rambursat de la bugetul de stat;
i)cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;
j)cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art.170;
k)cele rezultate din ... în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite.
Aplicând cele doua texte legale, coroborate, reiese faptul ca solicitarea reclamantului, nu se încadrează in niciuna din situațiile legale pentru a beneficia de dobânda legala.
De altfel, prin Legea nr. 9/2012, in România a fost înlăturata discriminarea cu privire la plata acestei taxe, in sensul ca in acest moment toate autovehiculele ce se înmatriculează in tara noastră plătesc taxa de poluare indiferent ca sunt autohtone sau din import.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 115-118 Cod procedura civila.
In cauza a fost administrata proba cu înscrisurile depuse la dosar de reclamant si relațiile comunicate de parata.
Prin sentința civilă nr. 1892/11.07.2013 Tribunalul a respins ca neîntemeiata excepția lipsei calității procesual pasive a Administrației Finanțelor Publice a Orașului V.. A admis in parte acțiunea formulată de reclamantul B. A., a anulat decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/26.11.2012 emisa de Administrația Finanțelor Publice a Orașului V. și a obligat parata A.F.P. V. la restituirea sumei de 5064 lei, plus rata dobânzii legale de la momentul perceperii (28.11.2012) pana la data plătii efective. Totodată a respins ca inadmisibil capătul II având ca obiect anularea chitanței de plata . 7 nr._/28.11.2012.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a achizitionat un autovehicul marca JEEP tip PK/JK5FH/PATRIOT, categorie auto M1, norme de poluare E4, avand numar de identificare . 1J8FFC8Z88D743662, inmatriculat anterior in Republica Federala Germania, la data de 26.08.2008, stat membru al Uniunii Europene (fila 16).
Pentru inmatricularea in Romania a acestui autoturism, reclamantul a platit taxa pentru emisiile de poluante prevazute de Legea nr. 9/2012, in suma de 5064 lei, astfel cum rezulta din decizia de stabilire a taxei pentru emisiile poluante nr._/26.11.2012 emisa de Administratia Finantelor Publice a Orasului V. (fila 11) si a chitantei . nr._/28.11.2012 (fila 12).
Tribunalul a constatat ca, potrivit art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Într-o asemenea situație, procedura prealabilă nu este obligatorie, conform art. 7 alin. 5 din raportat la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 24/14.11.2011 pronunțată în dosarul nr. 9/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat în același sens, reținându-se că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
Referitor la exceptia lipsei calitatii procesual pasive a paratei Administratia Finantelor Publice a Orasului V., tribunalul a reținut ca, pârâta este o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia, neavând relevanță în privința răspunderii sale modul de utilizare ulterioară a banilor în stabilirea calității procesuale.
Potrivit prevederilor art. 2 din OMFP nr. 1899/2004, restituirea sumelor plătite ca si obligații fiscale, cum sunt si cele solicitate de reclamant în prezenta cauză, se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii si înregistrării cererii acestuia la organul fiscal căruia îi revine competenta de administrare a creanțelor bugetare, potrivit art. 33 din O.G. nr. 92/2003, în speță acesta fiind Administrația Finanțelor Publice a orasului V..
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut ca taxa de poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008, care a suferit modificari prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009 si OUG nr. 118/2010.
OUG nr. 50/2008 a fost abrogata in mod expres prin Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, act normativ in vigoare, la data la care reclamantul s-a adresat paratei cu cererea de restituire a taxei.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 9/2012, " Obligația de plată a taxei intervine:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8;
c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7.
(2) Obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate, în România, asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.".
Aliniatul 2 a fost suspendat prin OUG nr. 1/2012, incepand cu data de 31.01.2012 pana la 01.01.2013.
Rezulta asadar ca, urmare a suspendarii dispozitiilor aliniatului 2 al articolului 4 din Legea nr. 9/2012, taxa era datorata numai pentru autoturismele pentru care se face prima inmatriculare in Romania, nu si pentru cele care au fost deja inmatriculate si care sunt deja in circulatie. Cu alte cuvinte, pentru un autoturism produs in Romania sau in alt stat membru al UE nu se percep taxe pentru emisiile poluante la o noua inmatriculare, daca anterior autoturismul a fost inmatriculat in Romania, dar aceeasi taxa se percepe daca autoturismul produs in tara sau in alt stat membru este inmatriculat prima data in Romania.
In consecinta, tribunalul a constatat ca dispozitiile Legii nr. 9/2012-forma in vigoare in anul 2012- era contrara art. 110 din TFUE, fiind destinata sa diminueze introducerea in tara a unor autoturisme deja inmatriculate . membru, cum este cazul de fata.
Ori, dupa aderarea Romaniei la UE, aceasta solutie nu este admisibila, intrucat norma fiscala nationala diminueaza sau este susceptibila sa diminueze consumul produselor importate, influentand astfel decizia consumatorilor.
Chiar daca taxa instituita prin Legea nr. 9/2012 nu reprezinta o taxa vamala directa, fata de caracterul sau special si aplicabilitatea discriminatorie intre autoturismele second-hand deja inmatriculate in Romania si cele cu provenienta din alte state, este evident caracterul sau echivalent al unei taxe vamale.
In consecinta, Tribunalul a apreciat ca taxa pentru emisiile poluante reprezinta un obstacol in calea liberei circulatii a marfurilor in cadrul Comunitatii, iar reglementarea acesteia nu poate fi justificata prin satisfacerea unor cerinte obligatorii ale interesului public.
In acest sens s-a pronuntat si Curtea de Justitie a Uniunii Europene prin Hotararile T. (C -402/09) si N. (C-263/2010) stabilind ca art. 110 se opune ca un stat membru sa instituie o taxa de poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei inmatriculari ., daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajeaza importul de vehicule de ocazie, fara insa a descuraja cumpararea de vehicule de ocazie avand aceeasi vechime si aceeasi uzura pe piata nationala.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitara.
In consecinta, pentru considerentele de fapt si de drept expuse mai sus, instanta a admis in parte actiunea si a anulat decizia privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante cu consecinta obligarii parata Administratia Finantelor Publice a orasului V. la restituirea sumei de 5064 lei, plus rata dobanzii legale de la momentul perceperii taxei pana la data platii efective.
In ceea ce priveste capatul II de cerere, fata de imprejurarea ca la data de 10.06.2013 a fost admisa exceptia inadmisibilitatii, a fost respins ca inadmisibil.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, Direcția G. Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București în nume propriu și pentru Serviciul Fiscal Orășenesc V., solicitând modificarea în tot a sentinței și respingerea acțiunii.
A invocat prevederile art. 488 pct. 8, Cod procedura civila:
«8. cand hotărârea a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material»
I. A reiterat excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP Ilfov si a Administrației Finanțelor Publice V., învederând faptul ca in conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr. 686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 50/2008, se stabilește temeiul legal al incasarii acestei taxe de poluare achitată de către contribuabil cu ocazia inmatricularii autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurării protecției mediului si finanțării unor programe si proiecte pentru protecția mediului.
De asemenea, prin actul normativ menționat mai sus, in cadrul articolul 1, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasata, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui buget, in calitate de titular este Administrația Fondului pentru Mediu, organului fiscal revenindu-i obligația calculării taxei de poluare (art. 3 alin. 1, lit. a si b. din H.G. 686/2008) si incasarii acestei taxe prin Trezoreria Statului; in cuprinsul dispozițiilor art. 5 alin. 4 din O.U.G. nr. 50/2008 aratandu-se inca odată destinatarul acestor sume de bani provenite din incasarea taxei de poluare: "Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu".
A învederat faptul ca actul normativ in baza căruia a fost achitata taxa de poluare de către petenta (respectiv O.U.G nr.50/2008, prin normele sale de aplicare H.G. nr. 686/2008) arata si expune pe larg in cadrul art.3 alin. 5-8 modalitatea in care se transfera suma incasata cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația Fondului Pentru Mediu.
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către petent, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr. 92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către petent, intre instituția pârâtă si acesta nu exista nici un raport juridic fiscal, privind incasarea acestei taxe de poluare.
II. Pe fondul cauzei arată ca această taxă de poluare se calculează atât pentru autovehiculele noi, cât și pentru cele second hand, în funcție de mai mulți parametri, în această categorie intrând și autovehiculul pentru care a fost promovată această acțiune.
Rațiunea introducerii unei astfel de taxe de poluare este în primul rând reducerea gradului de poluare a mediului, fapt pentru care taxa de poluare este mai mare în condițiile în care norma de poluare Euro este mai scăzută. In aceste condiții, nu putem vorbi de o discriminare sau de o încălcare a principiului egalității în drepturi, taxa fiind introdusă doar pentru a limita gradul de poluare a mediului și a fost stabilită prin O.U.G. nr. 50/2008, act normativ ce nu a fost declarat neconstituțional și care nu încalcă prevederile din Tratatul Comunității Europene.
Emiterea acestor acte administrative fiscale s-a făcut in condiții de legalitate ținându-se cont de normele comunitare care au caracter prioritar in raport cu cele naționale, ce rezulta din Constituția României art. 11 al.l si 2 precum si de art.148 alin. 2 si 4, din Legea nr. 157/2005, de ratificare a Tratatului de aderare a României si Bulgariei la UE.
Susținerile reclamantei că taxa de poluare, așa cum este reglementata în legislația interna a României ar contraveni Tratatului de instituire a Comunităților Europene, sunt neîntemeiate, întrucât valorile sociale a căror ocrotire a fost avuta in vedere de legiuitorul național, atunci când a adoptat norma juridica in temeiul căreia a fost încasata taxa respectiva, sunt diferite fata de cele avute in vedere de legiuitorul comunitar când a edictat textul art.90 paragraful 1 din T.C.E. Consideră că instanța trebuie sa circumstanțieze corect, din punct de vedere juridic, cadrul legislativ, atunci când analizează dispozițiile OUG 50/2008 si ale HG 686/2008, care, susține reclamantul, că ar încălca art. 110 paragraful 1 din Tratatul Institutiv al Comunității Europene, adoptând o abordare cu particularizare strictă la speță, prin administrarea probatoriului propus de către părți. Subliniază faptul ca instituția comunitara Comisia Europeana a recomandat instituirea acestei taxe de poluare având la baza principiul ca nivelul taxei de poluare să se reducă pe măsură ce se diminuează valoarea autovehiculul, respectându-se totuși principiul „poluatorul plătește".
In momentul de fata se are in vedere armonizarea la nivel comunitar a regimului de taxare a autovehiculelor, iar dupa adoptarea unei directive in aceste sens, aceasta va deveni obligatorie la nivelul întregii Uniuni. In prezent exista in vigoare un sistem de taxare a autovehiculelor cu ocazia primei înmatriculări in alte 16 state membre din cele 27 sub o forma sau alta, adică sub forma unei taxe de poluare sau sub forma unui impozit anual.
De asemenea, se poate observa ca reclamanta nu face dovada că aceasta taxa de poluare instituita ar fi nelegala, obligația plății acestei taxe de poluare fiind prevăzuta atat pentru autoturismele autohtone noi si second-hand cat si pentru cele achiziționate din spațiul comunitar (noi si second-hand), astfel ca prin achitarea acestei taxe de poluare de către petent, nu i s-a cauzat nici un prejudiciu. De altfel, prin Legea nr. 9/2012, s-a înlăturat discriminarea cu privire la plata acestei taxe, in sensul ca in acest moment toate autovehiculele ce se înmatriculează in tara noastră plătesc taxa de poluare indiferent ca sunt autohtone sau din import.
In drept, a invocat art. 483 si următoarele Cod procedura civila.
Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare.
Examinând prezentul recurs, prin prisma dispozițiilor art. 304 și 304¹ Cod procedură civilă, Curtea constată că acesta este neîntemeiat, nefiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C., astfel cum a fost argumentat de recurenta-pârâtă, întrucât instanța de fond a făcut o aplicare corectă a legii, prin raportare la situația de fapt, și a reținut în mod corect caracterul neconform al obligației de plată a taxei pentru emisii poluante, instituită în dreptul intern prin Legea nr. 9/2012, față de prevederile art. 110 alin. 1 TFUE.
Astfel, în baza deciziei privind stabilirea taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule nr._/26.11.2012 (fila 11 din dosarul de fond), intimatul-reclamant a achitat la data de 28.11.2012, cu chitanța . nr._ (fila 12 din dosarul de fond), suma de 5064 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, pentru înmatricularea în Romania a autoturismului marca Chrysler Patriot, . 1J8FFC8Z88D743662, înmatriculat pentru prima dată în Germania (stat membru al Uniunii Europene) la data de 26.08.2008, conform certificatului de înmatriculare depus la fila 16 din dosarul de fond.
I. Dezlegarea dată de către tribunal excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrației Finanțelor Publice V. este legală.
In general, calitatea procesuala presupune existenta unei identitati intre persoana reclamantului si persoana care este titular al dreptului incalcat (calitatea procesuala activa) sau intre persoana paratului si cel obligat să respecte dreptul (calitatea procesuală pasivă).
In cadrul acțiunii in contencios administrativ, calitatea procesuală pasivă aparține, potrivit legii (art. 1 alin. 1 rap. la art. 2 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 554/2004), autoritatii publice care a emis (adoptat) actul atacat (organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale), indiferent de faptul ca aceasta are sau nu personalitate juridica civila, fiind suficienta capacitatea juridica administrativa.
Capacitatea juridica administrativa a autoritatii publice desemneaza aptitudinea acesteia, prevazuta de lege, de a realiza prerogative de putere publica, asigurand organizarea executarii si executarea in concret a legii, altfel spus, aptitudinea de a participa ca subiect independent in raporturi de drept administrativ, inclusiv in litigiile generate de aceste raporturi juridice.
Desi aceasta notiune nu trebuie confundata cu cea de competenta, este evident ca orice autoritate publica este parte in raporturile de drept administrativ nascute din propriile acte de autoritate emise (adoptate) ca urmare a exercitarii atributiilor sale.
Apoi, in raporturile procedural-fiscale, calitatea de subiect activ revine statului si unitatilor administrativ-teritoriale (art. 17 alin. 1 C.proc.fisc.).
In concret, insa, in raporturile juridice de drept procedural fiscal stau “organele fiscale” determinate potrivit prevederilor art. 17 alin. 3-5 C.proc.fisc., statul fiind reprezentat de Ministerul Finantelor Publice, prin Agentia N. de Administrare Fiscala si unitatile sale subordonate cu personalitate juridica.
Aceste organe au competenta generala privind administrarea creantelor fiscale, astfel ca, ori de cate ori competenta administrarii unor anumite categorii de creante fiscale nu este atribuita printr-un act normativ cu putere de lege altor organe, aceasta competenta apartine organelor fiscale mentionate.
Conform prevederilor art. 5 alin. 1 și art. 10 din Legea nr. 9/2012, respectiv art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 9/2012, activitatile privind stabilirea si colectarea taxei sunt in competenta organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
In cauza, Curtea constată că potrivit prevederilor art. 2 din OMFP nr. 1899/2004, restituirea sumelor plătite ca si obligații fiscale se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii si înregistrării cererii acestuia la organul fiscal căruia îi revine competenta de administrare a creanțelor bugetare, potrivit art. 33 din O.G. nr. 92/2003, în speță acesta fiind Administrația Finanțelor Publice V..
II. Pe fond, Curtea reține că, prin art. 11 alin. 1 și 2 din Constituția României, revizuită în 2003, se prevede că „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”. Prin urmare, încălcarea legii și, implicit, excesul de putere survine nu doar în situația în care este nesocotită o normă internă, ci și în ipoteza în care se încalcă o dispoziție comunitară.
De asemenea, prin dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României se prevede că legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform, alin. 4 al aceluiași articol, jurisdicțiile interne trebuie să garanteze îndeplinirea acestor exigențe.
Obligația instanțelor din statele membre de a aplica cu prioritate dreptul comunitar a fost statuată în mod expres prin hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964) și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978), când Curtea de la Luxemburg a subliniat că, odată cu . TCE, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, motiv pentru care, atunci când o instanță națională este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, aceasta are obligația de a aplica prevederile respective, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea normelor contrare de către puterea legislativă sau de Curtea Constituțională.
În ceea ce privește dreptul unional aplicabil în cauză, Curtea reține că, potrivit unei jurisprudențe constante CJUE, contribuabilii au dreptul la rambursarea impozitelor și taxelor încasate de un stat membru cu încălcarea dreptului european (cauza 199/82-San Giorgio, cauza 62/93-BP Soupergaz, cauzele reunite 441/98 și 442/98-Michailidis). De asemenea, potrivit jurisprudenței Curții, regulile privind rambursarea sumelor prelevate cu încălcarea dreptului unional sunt regulile naționale, care, însă, trebuie să respecte principiul echivalenței (pentru cererile de rambursare bazate pe încălcarea dreptului european nu pot fi instituite condiții mai puțin favorabile decât pentru cererile similare bazate pe încălcarea dreptului național) și principiul efectivității (regulile naționale nu trebuie să facă excesiv de dificilă sau practic imposibil exercițiul drepturilor conferite de dreptul european). Raportat la jurisprudența mai sus indicată, Curtea constată că dreptul fiscal român nu prevede vreun remediu special, care să asigure contribuabilului posibilitatea de a obține rambursarea taxelor și impozitelor încasate de autoritățile fiscale naționale cu încălcarea dreptului unional. În aceste condiții, singura posibilitate pe care o au contribuabilii este aceea ca, în temeiul art. 148 alin. 2 și 4 din Constituția României și art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, să solicite restituirea taxei încasate „prin aplicarea eronată a dispozițiilor legale”.
Potrivit dispozițiilor art. 110 TFUE, invocate de către intimatul-reclamant în susținerea prezentului său demers judiciar, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.” Aceste dispoziții limitează practic libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin aplicarea unor taxe direct sau indirect discriminatorii ori protecționiste. Actualul art. 110 din TFUE interzice, așadar, discriminarea fiscală, directă sau indirectă, între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esența acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în Romania.
În ceea ce privește reglementarea internă, Curtea constată ca taxa specială pentru autovehicule a fost introdusă pentru prima dată în România prin Legea nr. 343/2006 de completare a Codului fiscal, sub denumirea de taxă de primă înmatriculare, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar, după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă, prevăzându-se categorii de persoane exceptate (ex. cele cu handicap, misiuni diplomatice etc), cât și situații de scutire de la plata taxei (ex. vehiculele istorice).
Dispozițiile art. 241¹-241³ din Codul fiscal au fost abrogate la data de 1 iulie 2008, prin . OUG nr. 50/2008, care a instituit taxa pe poluare, în legătură cu care CJUE s-a pronunțat că este contrară art. 90 din TCE (art. 110 TFUE), întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor deja înmatriculate în România. Astfel, răspunzand întrebării preliminare adresate de Tribunalul Sibiu la data de 18.06.2009, în cauza 402/09-T., Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronunțat că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculari în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât să descurajeze punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. În același sens a fost și soluția în cauza 236/10-N., în care s-au pus în discuție variantele taxei pe poluare aplicate în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2010, iar la paragraful 28, Curtea a reiterat faptul că taxa pe poluare nu este compatibilă cu principiul „poluatorul plătește”.
Ulterior, OUG nr. 50/2008 a fost abrogată prin . Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (act normativ aplicabil în speța de față), care, prin dispozițiile art. 4, înlătură practic discriminarea constată de CJUE în legislația anterioară. Astfel, potrivit acestui articol, obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul, după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. De asemenea, potrivit art. 4 alin. 2, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Însă, prin OUG nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea, până la data de 01.01.2013, a aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. 2 și a celor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, astfel încât, la acest moment, considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene prezentate în cauzele T. și N., ca și în cele ulterioare, soluționate de Curte prin ordonanțe (D., I., I., V., M., O., ., Ș.), sunt în continuare actuale, fiind menținută discriminarea indirectă între autovehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene și cele de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, ceea ce conduce la încălcarea principiului liberei circulații a mărfurilor (una dintre cele patru libertăți fundamentale pe baza cărora s-a construit Comunitatea Europeană, în prezent Uniunea Europeană).
Astfel, analizând dispozițiile Legii nr. 9/2012, astfel cum unele dintre ele au fost suspendate de la aplicare prin OUG nr. 1/2012, Curtea constată că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe, la o nouă înmatriculare, taxa pentru emisii poluante, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, însă această taxă se percepe dacă autoturismul este înmatriculat pentru prima dată în România. Având acest efect specific, taxa respectivă diminuează sau este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cum este cazul în speță, iar cumpărătorii sunt orientați, din considerente de ordin fiscal, să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil, atâta timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor.
Curtea reține că regimul de impozitare instituit de Legea nr. 9/2012 coroborat cu OUG nr. 1/2012, a fost considerat ca discriminatoriu prin prisma art. 110 TFUE de către Curtea de Justiție Europeană în Cauzele reunite C. și C. C-97/13 și C-214/13, conform Ordonanței pronunțate la data de 03.02.2014: ”articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă de poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. Practic Legea nr. 9/2012, în forma în vigoare după adoptarea OUG nr. 1/2012, a menținut regimul discriminatoriu instituit prin OUG nr. 50/2008, cu privire la care CJUE se pronunțase în cauzele T. și N..
Abia ulterior datei de 01.01.2013, când art. 4 alin. 2 din Lege a redevenit aplicabil, nu se mai poate vorbi de discriminare, derivată din taxe care au ca obiect sau ca efect descurajarea vânzării de produse importate în favoarea vânzării de produse similare disponibile pe piața națională și introduse pe această piață înainte de . taxelor menționate.
De asemenea, în ceea ce privește soluția dată cererii de obligare la plata dobânzii, Curtea apreciază că și aceasta este corectă, reclamantul având dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit (lucrum cessans si damnum emergens).
În același sens a hotărât Curtea Europeană de Justiție în cauza C 565/11 – I. (hotărârea din 18.04.2013), arătând că, în cazul dobânzilor cuvenite, “această pierdere depinde în special de durata indisponibilizării sumei plătite fără temei cu încălcarea dreptului Uniunii și survine astfel, în principiu, în perioada cuprinsă între data plății fără temei a taxei în cauză și data restituirii acesteia” (paragraful 28).
Prin urmare, la chestiunea preliminară cu care a fost sesizată într-o cauză identică de un tribunal din România, Curtea a statuat că „dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe”.
Față de aceste considerente, constatând că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate și că soluția recurată este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a din Codul de procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI ÎN NUME PROPRIU ȘI PENTRU SERVICIUL FISCAL ORĂȚENESC V. împotriva sentinței civile nr. 1892/11.07.2013 pronunțată de Tribunalul Ilfov în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant B. A., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 28 Februarie 2014.
Președinte, I. F. | Judecător, S. P. | Judecător, R. M. V. |
Grefier, M. P. |
Red./tehnored. Jud. S.P. 25.03.2014/2 ex.
Jud. fond: L. G. A. – Tribunalul Ilfov – Secția Civilă
| ← Obligare emitere act administrativ. Hotărâre din 12-06-2014,... | Anulare act administrativ. Sentința nr. 2789/2014. Curtea de... → |
|---|
