Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 7465/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 7465/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 14-10-2014 în dosarul nr. 48189/3/2012
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a de C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia nr. 7465
Ședința publică din data de 14.10.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: H. P.
JUDECĂTOR: D. M. D.
JUDECĂTOR: R. M. V.
GREFIER: H. M.
Pe rol fiind recursul formulat de recurentul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței nr. 136/10.01.2014 pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. A. și cu intimata-pârâtă U. «S. HARET», în cauza având ca obiect refuz emitere act administrativ
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspund părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează următoarele: la data de 05.09.2014, prin serviciul registratură, intimata-pârâtă U. S. Haret a depus la dosar întâmpinare și înscrisuri în dublu exemplar; la data de 05.09.2014, prin serviciul registratură, recurentul a depus la dosar dovada achitării taxei de timbru de 2 lei și timbru judiciar de 0,15 lei; la data de 10.10.2014, intimata-reclamantă a depus la dosar întâmpinare; părțile au solicitat judecata în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din C. 1865.
Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cereri de recurs, constată următoarele:
- C. procesual.
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului București-Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal la data de 13.12.2012, ca urmare a declinării competenței de către Curtea de Apel București prin sentința nr. 5463/02._, reclamanta S. A. a solicitat obligarea pârâtei U. "S. HARET" la eliberarea diplomei de licența și a suplimentului de diplomă, precum și obligarea pârâtului MINISTERULUI EDUCAȚIEI, CERCETĂRII, TINERETULUI ȘI SPORTULUI să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență.
2. Soluția instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 136/10.01.2014, Tribunalul București-Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea și a obligat pârâta U. „S. Haret” să elibereze reclamantei diploma de licență și suplimentul de diplomă, a admis cererea pârâtei de chemare în garanție și a obligat chematul în garanție MECTS să aprobe pentru reclamantă tipărirea formularelor tipizate ale diplomei de licență și suplimentului la diplomă.
3. Cererea de recurs și întâmpinările.
Împotriva acestei sentințe, la data de 10.07.2013, a formulat recurs M. Educației Naționale, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii principale ca neîntemeiate.
În motivare, recurentul a arătat că sentința recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, întrucât refuzul Ministerului Educației Naționale de a aproba eliberarea tipizatelor diplomelor de licență nu este unul nejustificat, în sensul art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004, întrucât nu i se poate imputa un exces de putere, ci, dimpotrivă, trebuie reținută atitudinea de conformare la dispozițiile legale, refuzul de a elibera formularele de diplomă pentru formele de învățământ neacreditate, care au fost organizate în afara cadrului legal, fiind pe deplin justificat. Nu există niciun act normativ care să oblige M. la aprobarea emiterii tipizatelor diplomelor de licență și a suplimentelor la acestea, decât în condițiile în care activitatea de învățământ s-a organizat și desfășurat, în condițiile legii.
Recurentul a susținut că U. S. Haret avea obligația să se supună dispozițiilor legale privind procedura de autorizare și acreditare nu numai pentru specializările înființate, ci pentru toate formele de învățământ (zi, FR, ID), în acest sens pronunțându-se și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 3306/2011. Astfel, la data înmatriculării studenților care au absolvit în anii 2008 și 2009, U. „S. Haret" era acreditată pentru anumite specializări numai la forma de învățământ zi și deținea autorizație provizorie pentru unele dintre aceste specializări numai pentru forma de învățământ fără frecvență. Prin urmare, pentru studenții care au urmat cursurile la formele de învățământ FR și ID, neacreditate, U. „S. Haret" nu avea dreptul de a organiza examen de licență si, cu atât mai puțin, de a emite diplome care să ateste promovarea acestora.
Recurentul a arătat că eliberarea de către U. S. Haret a adeverințelor ce atesta efectuarea unor studii reprezintă un demers ce implică numai responsabilitatea respectivei universități. Altfel spus, o faptă ilicită nu poate deveni licită, neexistând nici aparența în drept, atâta timp cât exista norme legale imperative ce nu au fost respectate, iar beneficiarul avea sau trebuia să aibă știință de acest lucru printr-o minimă diligență la care era obligat (nemo auditur propriam turpitudinem allegans).
În drept, recurentul a invocat Legea nr. 554/2004, HG nr. 940/2004, HG nr. 1609/2004, Legea nr. 84/1995, Legea nr. 88/1993, HG nr. 1011/2011.
Cererea de recurs a fost timbrată cu 2 lei taxă de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
La data de 05.09.2014, intimata-pârâtă U. S. Haret a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a arătat că pentru tipărirea și difuzarea formularelor actelor de studii de către unitatea de specialitate desemnată de MECTS, este necesară aprobarea scrisă a recurentului-chemat în garanție MECTS, aspect ce rezultă și din conținutul adresei nr._/25.06.2009, iar, cum aprobarea cererilor de către MECTS nu a fost dovedită, instanța de fond în mod corect a admis cererea de chemare în garanție. Prin invocarea diverselor impedimente legale care nu sunt incidente în speță, MECTS urmărește să găsească o modalitate de a se sustrage de la executarea obligațiilor ce-i revin, motivele de refuz invocate fiind desființate de dispozițiile art. 8 din Ordinul nr. 3404/2006, care leagă posibilitatea organizării formei de învățământ la distanta doar de condiția acreditării cursurilor de zi.
Intimata a precizat că refuzul MECTS nu este justificat, întrucât universitatea a eliberat intimatei-reclamante adeverință că este licențiată, emisă sub egida recurentului-chemat în garanție. Adeverința emisă este în ființă, nu a fost revocată, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie a unui act administrativ.
A mai arătat că celelalte susțineri din recurs, privind neanalizarea de către instanța de fond a hotărârilor de Guvern, prin care USH a fost acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu, și a dreptului de a elibera acte de studii pentru absolvenții anului 2009, nu pot fi reținute, deoarece nu vizează și nu fac obiectul cererii de chemare în garanție, instanța de fond nefiind învestită cu o astfel de cerere.
Intimata-pârâtă a invocat și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție-Secția de contencios administrativ și fiscal, în litigii de aceeași natură, în sensul că M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă.
În drept, intimata-pârâtă a invocat art. 308 alin. 2 din codul de procedură civilă 1865.
În dovedire, intimata-pârâtă a depus la dosar înscrisuri.
La data de 10.10.2014, intimata-reclamantă S. A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică.
În drept, intimata a invocat art. 308 alin. 2 din Codul de procedură civilă de la 1865.
4. Soluția instanței de recurs.
Examinând prezentul recurs, prin prisma dispozițiilor art. 304 pct. 9 și 304¹ din Codul de procedură civilă de la 1865, Curtea constată că este neîntemeiat, tribunalul făcând o aplicare corectă a legii și obligând în mod corect chematul în garanție M. Educației Naționale să aprobe pentru reclamantă tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă.
Astfel, Curtea constată, în primul rând, că instanța de fond nu a fost învestită a analiza împrejurarea dacă facultatea (inclusiv specializarea și forma de învățământ) absolvită de intimata-reclamantă a fost acreditată sau autorizată provizoriu, astfel încât susținerile recurentului-chemat în garanție cu privire la acest aspect exced cadrului procesual de față.
În al doilea rând, Curtea constată că intimata-reclamantă au urmat cursurile Facultății de management din B. din cadrul Universității S. Haret, a susținut și a promovat examenul de licență în sesiunea iulie 2009, obținând 180 de credite, în urma promovării acestui examen eliberându-i-se adeverința nr. 449/23.07.2009 (fila 7 din dosarul de fond).
Potrivit Ordinului M.E.C.T. nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de maximum 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia. Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de M.E.C.T.S., respectiv S.C. Romdidac S.A., fiind necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de M.E.C.T.S.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat Ministerului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției anului 2009. M.E.C.T.S. a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001. În aceste condiții, intimata-pârâtă U. S. Haret nu a putut da curs cererii intimatei-reclamante de eliberare a diplomei de licență și a suplimentului acesteia.
Din cuprinsul corespondenței dintre recurent și intimata U. S. Haret rezultă că există divergențe în ceea ce privește interpretarea normelor referitoare la organizarea învățământului la distanță și cu frecvență redusă, M. considerând că aceste forme trebuie supuse procedurii de acreditare, potrivit art. 17 din HG nr. 1011/2001, în timp ce U. consideră că nu este necesară o astfel de acreditare pentru specializările acreditate pentru cursuri la zi, invocând în acest sens art. 8 din Ordinul M.E.C.T.S. nr. 3404/2006. Prin urmare, se recunoaște de către Minister că U. S. Haret este o instituție de învățământ superior care era acreditată să organizeze cursuri și examen de licență pentru specializarea absolvită de intimata-reclamantă, însă consideră că respectiva acreditare era acordată numai pentru forma de învățământ la zi, nu și pentru învățământ la distanță și frecvență redusă.
Curtea mai reține că, deși recurentul consideră că organizarea cursurilor la formele învățământ la distanță și frecvență redusă de către U. S. Haret s-a făcut în mod nelegal, totuși, atât în perioada în care intimata-reclamantă a urmat aceste cursuri, cât și anterior, nu a demarat vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că instituția de învățământ superior a acționat în afara cadrului legal, nu s-a contestat dreptul Universității de a organiza examen de licență pentru formele de învățământ pe care M. le consideră neacreditate și nu s-a solicitat anularea examenelor în urma cărora li s-au eliberat absolvenților adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat.
Având în vedere lipsa vreunei măsuri luate de către Minister în vederea sancționării pretinsei organizări nelegale de către U. S. Haret a cursurilor universitare la formele de învățământ la distanță și frecvență redusă, precum și dispozițiile neclare ale art. 8 din ordinul M.E.C.T.S. nr. 3404 din 07.03.2006 („formele de învățământ cu frecvență redusă sau învățământ la distanță pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi, în domeniile respective și dispun de departamente specializate”), care au permis interpretarea dată de U. S. Haret, Curtea apreciază că nu se poate reține organizarea cursurilor absolvite de intimata-reclamantă în afara cadrului legal.
Curtea subliniază că la soluționarea prezentului recurs urmează a se avea în vedere și soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție-Plenul Secției de contencios administrativ și fiscal în ședința din data de 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că „soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă”. În motivarea acestei soluții, instanța supremă a făcut trimitere la jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/2012, nr. 953/2012, nr. 1638/2012 și nr. 3302/2012 ale ÎCCCJ-SCAF.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de Secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție care, chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată, față de rolul conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificarea a practicii judiciare.
Prin aceste decizii de speță Î.C.C.J. a statuat în mod constant că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență, s-a arătat că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
În consecință, ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum intimatei-reclamante i-a fost eliberată adeverința de licențiat, necontestată, aceasta are dreptul a-i fi eliberate diploma de licență și suplimentul de diplomă, revenind M. Educației Naționale obligația să aprobe tipărirea formularelor tipizate necesare.
De altfel, necesitatea respectării și la nivelul instanțelor ierarhic inferioare a unei asemenea jurisprudențe adoptate și urmate constant de instanța supremă, soluție orientată înspre finalitatea asigurării caracterului efectiv și concret al dreptului invocat de absolvenții universității în discuție, rezultă și din interpretarea considerentelor Curții Europene a Drepturilor Omului din hotărârea pronunțată în cauza B. împotriva României.
Or, a nu constata incidența rațiunilor pentru care Curtea Europeană a reținut încălcarea dispozițiilor art. 6 paragraful 1 din CEDO, în sensul obligației instanțelor de recurs de a adopta o jurisprudență unitară, astfel încât să fie respectat principiul securității juridice,care este implicit în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar, ar avea drept consecință inerentă, prin generarea unei jurisprudențe neunitare la nivelul situației absolvenților universității în discuție, o aplicare și interpretare diferită a acelorași norme legale în situații similare.
În acest context, contrar celor susținute de recurent, Curtea apreciază că în mod corect instanța de fond a constatat că refuzul Ministerului de a aproba tipărirea formularelor tipizate este nejustificat, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Față de aceste considerente, constatând că motivul de recurs invocat, astfel cum a fost argumentat, este neîntemeiat, și că soluția recurată este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul-pârât M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței nr. 136/10.01.2014 pronunțate de Tribunalul București-Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-reclamantă S. A. și cu intimata-pârâtă U. «S. HARET».
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.10.2014.
PreședinteJudecător Judecător
H. PătrașcuDaniel M. DrăghiciRamona M. V.
Grefier
M. H.
Red./thred. DDM/ 2 ex/ 14.11.2014.
Judecător fond: C. M. V., Tribunalul București-Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.
| ← Anulare act administrativ. Hotărâre din 15-01-2014, Curtea de... | Pretentii. Decizia nr. 5976/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
