Pretentii. Decizia nr. 53/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 53/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-01-2014 în dosarul nr. 55/116/2013
Dosar nr.:_ |
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR . 53
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.01.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN :
PREȘEDINTE: C. M. F.
JUDECĂTOR: C. P.
JUDECĂTOR: I. C. G.
GREFIER: P. C.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI, împotriva sentinței civile nr. 174 din data de 24.01.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul – reclamant T. M. A., având ca obiect „acțiune în constatare – taxă de poluare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile procesuale.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, la data de 11.12.2013, recurenta – pârâtă depune la dosarul cauzei înscrisuri din care reiese modul de calcul al taxei speciale pentru înmatricularea unui autoturism similar cu cel din speță, care s-ar fi înmatriculat în România la data de 03.07.2007.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și, față de lipsa părților dar în considerarea faptului că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 150 Cod Procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare .
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 174 din 24.01.2013 pronunțată de Tribunalul Călărași în dosarul nr._ a fost admisă, în parte, acțiunea formulată de reclamantul T. M. A. în contradictoriu cu pârâta AFP Călărași și a fost obligată pârâta să restituie reclamantului suma de 2819 lei achitată cu titlu de taxă de poluare la care se adaugă dobânda legală aferentă calculată începând cu data achitării sumei și până la data restituirii efective, precum și la plata sumei de 291,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost respins capătul de cerere al acțiunii reclamantului privind anularea adresei nr._/7.11.2012 emisă de pârâtă și actualizarea sumei.
În cuprinsul acestei sentinței, tribunalul a reținut următoarele:
Tribunalul a analizat cu prioritate, conform art. 137 Cod pr.civilă excepțiile invocate prin întâmpinări de pârâte, respectiv excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice Călărași și excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului, invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Călărași.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice Călărași a fost admisă de instanță, iar excepția inadmisibilității acțiunii reclamantului a fost respinsă de instanță, cu argumentația expusă în practicaua prezentei hotărâri.
Pe fondul cauzei, tribunalul a reținut că reclamantul a achiziționat la data de 22.12.2010 un autovehicul sencond-hand, marca Opel, iar în România a plătit o taxă specială pentru prima înmatriculare a acestui autoturism în cuantum de 2819 lei, achitată la data de 23.12.2010.
Reclamantul consideră că această taxă este discriminatorie în raport cu jurisprudența Curții Europene și încalcă prevederile art. 110 al.1 ale Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene, precum și prevederile Constituției României, care instituie supremația dreptului comunitar în raport de dreptul intern.
Reclamantul a solicitat pârâtei restituirea sumei de 2819 lei, însă pârâta a refuzat acest lucru.
Tribunalul reține că taxa de primă înmatriculare a autoturismelor a fost introdusă în reglementarea internă prin Legea nr. 343/2000 și art. 2142 – 2143 Codul fiscal, care stabileau obligația de achitare a acestei taxe, modul de calcul și scutirile de la plata acesteia.
Ulterior dispozițiile Codului fiscal mai sus arătate aui fost abrogate prin OUG nr. 50/21.04.2008 care a instituit cadrul legal pentru plata taxei de poluare pentru autovehicule și care se constituie ca venit la bugetul fondului pentru mediu.
Prin dispozițiile art. 4 din OUG nr. 50/2008 s-a prevăzut că obligația de plată a taxei de poluare intervine cu ocazia primei înmatriculări a autovehiculului în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul, după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele reglementate de art. 3 și 9 din ordonanță.
Prin urmare, taxa de poluare se datorează atât pentru autoturismele noi cât și pentru cele înmatriculate anterior în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, începând cu data de l iulie 2008, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România.
Potrivit art.110 paragraf 1 din Tratatul privind Funcționarea U.E. nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect produselor naționale similare.
Aceste dispoziții consacră principiul liberei circulații a bunurilor și serviciilor în cadrul țărilor membre comunitare potrivit căruia state membre comunitare trebuie să se abțină a institui și sunt obligate să înlăture orice măsură administrativă, fiscală sau vamală care ar afecta libera circulație a bunurilor, mărfurilor și serviciilor în cadrul Uniunii Europene.
Prin dispozițiile interne ale OUG nr. 50/2008, taxa de poluare este instituită atât pentru înmatricularea autoturismelor noi, indiferent de proveniența geografică sau națională cât și pentru autovehiculele second-hand provenite din statele membre ale Uniunii Europene sau din alte state nefiind însă obligatorie pentru autovehiculele deja înmatriculate.
Potrivit art. 148 al.2 și 4 din Constituția României, urmare aderării la Uniunea Europeană, prevederile tratatelor constitutive ale uniunii, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantând aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin.2.
De asemenea, prin art.11 al.1 și 2 din Constituție, Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin tratatele la care este parte și care fac parte din dreptul intern.
Cum România este stat membru al Uniunii Europene începând cu data de 1 ianuarie 2007 sunt activate dispozițiile art. 148 alin.2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform alin.4 din același articol jurisdicțiile interne garantează îndeplinirea acestor exigențe.
Prin Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, statul nostru și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității, dinainte de aderare.
Judecătorul național ca prim judecător comunitar are competența atunci când dă efect direct dispozițiilor art. 110(1) din Tratat să aplice procedurile naționale de așa manieră ca drepturile prevăzute de Tratat să fie deplin și efectiv protejate.
Pe de altă parte, obligația de a aplica prioritar dreptul comunitar nu este opozabilă numai jurisdicțiilor ci și Guvernului însuși și organelor componente ale acestuia sunt bunăoară autoritățile fiscale.
Potrivit OUG nr. 50/2008, pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează această taxă pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M (1)-N(3) astfel cum sunt acestea definite în Reglementările privind omologarea de tip și eliberarea cărții de identitate a autovehiculelor rutiere precum și omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003 (art3).
Autoturismul reclamantului nu intra în categoriile exceptate de la plata taxei de poluare (art.3 alin.2 și art.9 alin.1). Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România (art. 4 lit.a) fără ca textul să facă distincția nici între autoturismele produse în Românie și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece OUG a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008 (art. 14 alin.1) rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Taxa se calculează de autoritatea fiscală competentă (art. 5 alin.1).
Scopul general al art. 90 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se referă la impozitele și taxele interne care impun o sarcină fiscală mai consistentă provenită din alte state membre în comparație cui produsele interne.
Organele fiscale din România au invocat legalitatea încasării taxei ca urm,are a aplicării dreptului intern respectiv a OUG 50/2008 în timp ce reclamantul a invocat nelegalitatea acestuia ca urmare a aplicării directe a reglementării comunitare.
Instanța constată că într-adevăr în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008 cu modificările ulterioare rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe taxa de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
OUG nr. 50/2008 este contrară art. 90 din Tratat întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, precum cel pentru care s-a achitat taxa de poluare în acest litigiu, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și mai recent vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or, după aderarea României la UE acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor (CJE hotărârea din 7 mai 1987. cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta SRL c. Amministrazione della finanze dello Stato – în speță taxa menită să descurajeze importul de banane în Italia.)
discriminarea este realizată de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul OUG 50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Prin urmare, dispozițiile art. 4 lit.a din OUG nr. 50/2008 creează o discriminare fiscală și un regim diferit între produsele importate și cel similare autohtone care este în contradicție și cu jurisprudența Curții Europene de Justiție care a decis în cauzele T. și N. că o taxă de înmatriculare este interzisă dacă este percepută asupra autoturismelor second-hand puse pentru prima dată în circulație pe teritoriul unui stat membru și că valoarea taxei determinată în funcție de caracteristicile tehnice ale autovehiculului nu ține cont de gradul de depreciere al autoturismului, astfel încât, această valoare excede valorii reziduale a unor autoturisme second-hand similare care sunt deja înmatriculate în statul membru, în care au fost importate.
În consecință, taxa pe poluare instituită prin OUG nr. 50/2008 pentru autoturismele de ocazie din achiziții intracomunitare este contrară dreptului comunitar, deciziile Curții Europene de Justiție în cauzele T. și N. fiind obligatorii pentru toate instanțele naționale care sunt sesizate cu o cauză similară.
Prin Legea nr. 9/2012 a fost abrogată OUG nr. 50/2008 și înlăturată discriminarea constatată, prin art. 4 al legii.
Prin OUG nr. 1/2012 pentru suspendarea aplicării unor dispoziții ale Legii nr. 9/2012, precum și pentru restituirea taxei achitate în conformitate cu prevederile art. 4 alin. 2 din lege, s-a dispus însă suspendarea până la data de 01.01.2013.
Ca atare, la acest moment considerentele Curții de Justiție a Uniunii Europene din cauza N., sunt în continuare actuale, fiind menținută discriminarea între vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre și vehiculele de ocazie având aceeași vechime și uzură de pe piața națională.
În consecință dispozițiile interne care stabilesc obligația de plată a taxei de poluare la înmatricularea second-hand încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, art. 110 paragraful 1 din Tratatul privind Funcționarea U.E., precum și dispozițiile art. 148 al.2 din Constituția României conform cărora legislația comunitară cu caracter obligatoriu are caracter prioritar și prevalează legii interne.
Constatând că stabilirea taxei s-a făcut cu încălcarea normelor comunitare, norme care odată cu aderarea la Uniunea Europeană fac parte din dreptul intern și se aplică cu prioritate, tribunalul a admis în parte cererea formulată de reclamantul T. M. A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Călărași.
În consecință, tribunalul, în baza art. 117 lit. d Cod procedură fiscală a obligat pârâta să restituie reclamantului suma de 2819 lei achitată cu titlu de taxă de poluare la care se adaugă dobânda legală aferentă calculată începând cu data achitării sumei și până la data restituirii efective.
Referitor la solicitarea reclamantului de anulare a dispoziției nr._/7.11.2012 emisă de pârâtă, tribunalul a respins solicitarea, având în vedere că adresa nu constituie un act administrativ fiscal în sensul art. 41 din Codul de procedură fiscală sau act administrativ de autoritate în sensul art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ.
Cât privește capătul de cerere al acțiunii reclamantului privind actualizarea sumei, tribunalul urmează a respinge cererea având în vedere că Codul procedură fiscală prevede expres sancțiunea în cazul restituirii sumelor plătite urmare aplicării eronate a prevederilor legale, respectiv acordarea dobânzilor, care acoperă tocmai prejudiciul cauzat reclamantului.
Cum pârâta se află în culpă procesuală, tribunalul în baza art. 274 cod pr.civilă a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 291,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta AFP Călărași solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamantului, ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta-pârâtă arată că reclamantul nu a formulat contestație administrativă împotriva deciziei de calcul a taxei de poluare, motiv pentru care acțiunea trebuia respinsă, ca inadmisibilă.
Cu privire la soluția dispusă pe fondul cauzei, recurenta arată că hotărârile preliminare pronunțate de CJUE sunt obligatorii numai în privința litigiului în cadrul căruia a fost formulată chestiunea prejudicială iar sistemul de calcul al taxei de poluare instituit de OUG nr. 50/2008 asigură că atunci când este aplicată vehiculelor de ocazie importate, nu depășește valoarea reziduală a taxei menționate încorporată în valoarea vehiculelor de ocazie similare care au fost înmatriculate anterior pe teritoriul național.
Susține și că art. 110 din TFUE nu aduce atingere autonomiei fiscale a statelor membre.
Intimatul-reclamant, deși legal citat, nu a depus întâmpinare.
În faza recursului, la solicitarea instanței, pârâta a comunicat cu adresa nr._/09.12.2013 calculul taxei speciale pentru autoturisme, aferentă primei înmatriculări în România pentru un autoturism similar cu al reclamantului, dacă înmatricularea ar fi avut loc la data de 03.07.2007.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține că recursul este întemeiat, în limitele și pentru următoarele considerente:
Cu privire la critica recurentei referitoare la soluția dată excepției inadmisibilității acțiunii, Curtea constată că obiectul acțiunii de față îl reprezintă solicitarea reclamantului de obligare a pârâtei AFP Călărași la restituirea taxei de poluare achitată pentru înmatricularea unui autoturism Opel Astra, considerând că pârâta a refuzat în mod nejustificat să soluționeze favorabil cererea sa întemeiată pe dispozițiile art. 117 din Codul de procedură fiscală.
Curtea reține că, în cazul în care o acțiunea în contencios administrativ este întemeiată pe un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, nici Codul de procedură fiscală și nici Legea 554/2004 nu prevede vreo altă procedură prealabilă decât aceea de a se formula o cerere pârâtei pe care aceasta să fi refuzat să o soluționeze favorabil.
În cazul de față reclamantul a făcut dovada formulării cererii de restituire a taxei de poluare, prin cerere înregistrată la recurenta-pârâtă AFP Călărași sub nr._/06.11.2012, astfel că nu era necesară contestarea deciziei de stabilire a taxei de poluare prin procedura prev. de art. 205 și urm. din Codul de procedură fiscală.
De altfel, în acest sens s-a pronunțat și instanța supremă prin decizia nr. 24 din 14.11.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în cadrul unui recurs în interesul legii prin care s-a stabilit că procedura de contestare prevăzută la art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205 - 218 din Codul de procedură fiscală, nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod.
Față de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate criticile recurentei-pârâte privind inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată.
În schimb, în ceea ce privește criticile recurentei-pârâte referitoare la greșita aplicare de către instanța de fond a art.110 din TFUE, Curtea le apreciază ca întemeiate, în limitele ce se vor arăta în continuare:
Instanța de fond reține în mod corect că pentru a se stabili dacă taxa de poluare achitată de reclamant la 23.12.2010, cu ocazia primei înmatriculări în România a autoturismului marca Opel Astra, în baza Legii 9/2012, contravine art. 110 din TFUE, trebuie plecat de la jurisprudența Curții Europene de Justiție.
În cauza T. C-402/09, (ca de altfel și în cauza N. C-263/10), Curtea Europeană de Justiție a reținut că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Rezultă din interpretarea dată de Curtea Europeană de Justiție că pentru a se stabili neconformitatea unei taxe de poluare cu art. 110 din TFUE trebuie comparate două categorii de vehicule și anume: vehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene și vehiculele de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Or, în cazul de față, autoturismul reclamantului are data primei înmatriculări la 03.07.2007, dată la care în România erau în vigoare dispozițiile art. 2141 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal care instituiau o taxă specială percepută cu prilejul primei înmatriculări în România a unui autoturism.
Prin urmare, pentru un autoturism de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură cu autoturismul Opel Astra al reclamantului, aflat deja pe piața națională, s-a plătit taxa prev. de art. 2141 din Legea 571/2003 privind Codul fiscal cu prilejul înmatriculării acestuia în România, astfel că valoarea reziduală a acestei taxe este inclusă în prețul vehiculelor de ocazie de pe piața națională.
Din acest motiv, pentru a stabili dacă taxa de poluare achitată de reclamant pentru înmatricularea autoturismului Opel Astra, contravine normelor comunitare, trebuie comparată valoarea taxei de poluare achitată de reclamant cu valoarea reziduală a taxei speciale de primă înmatriculare achitată pentru un autoturism având aceeași vechime și uzură cu al reclamantului, înmatriculat anterior în România (a se vedea în acest sens și hotărârea pronunțată de Curtea Europeană de Justiție în cauza Brzezinski C-313/05).
Din adresa nr._/09.12.2013 emisă de recurenta-pârâta rezultă că pentru un autoturism Opel Astra similar cu al reclamantului, s-ar fi achitat, la data de 03.07.2007, o taxă specială pentru autoturisme, în cuantum de 1514,94 lei, luându-se în calcul o reducere a valorii autoturismului de 15%. Având în vedere aceste date comunicate de recurenta-pârâtă și devalorizarea de care s-a ținut cont la înmatricularea autoturismului reclamantului marca Opel Astra, de 33%, Curtea reține că valoarea reziduală a taxei speciale de primă înmatriculare achitată pentru un autoturism, având aceeași vechime și uzură cu al reclamantului, înmatriculat anterior în România este de 1194 lei.
Prin urmare, perceperea unei taxe de poluare de 1194 lei pentru înmatricularea autoturismului reclamantului, nu ar fi produs efectul de a descuraja punerea în circulație, în România, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre UE, astfel că taxa percepută reclamantului este contrară art. 110 din TFUE, numai în ceea ce privește suma ce depășește nivelul de 1194 lei.
Din acest motiv, Curtea apreciază că instanța de fond a dispus în mod greșit restituirea integrală a taxei de poluare achitată de reclamant pentru înmatricularea autoturismului marca Opel Astra, cu aplicarea eronată a dispozițiilor art. 110 din TFUE, soluția corectă fiind aceea de obligare a pârâtei către reclamant la restituirea doar a sumei de 1625 lei.
Față de cele arătate mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. 1-3 coroborat cu art. 304 pct. 9 și art. 3041 din Codul de procedură civilă, va admite recursul declarat de Administrația Finanțelor Publice Călărași și va modifica, în parte, sentința recurată în sensul că suma de restituit cu titlul de taxă pe poluare către reclamant este de 1625 lei.
Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate, referitoare la obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente taxei restituite calculată începând cu data achitării sumei și până la data restituirii efective, precum și la respingerea capătului de cerere privind anularea adresei nr._/07.11.2012 și actualizarea sumei.
De asemenea, se va menține și soluția de obligare a pârâtei la plata către reclamant a sumei de 291,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, având în vedere că, chiar dacă acțiunea a fost admisă doar în parte, cheltuielile de judecată au fost determinate de pârâtă care a refuzat să soluționeze favorabil cererea de restituire formulată de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE CĂLĂRAȘI, împotriva sentinței civile nr. 174 din data de 24.01.2013, pronunțată de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în contradictoriu cu intimatul – reclamant T. M. A. .
Modifică în parte sentința recurată în sensul că suma de restituit cu titlul de taxă pe poluare către reclamant este de 1625 lei.
Menține, în rest, sentința recurată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, 06.01.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C. M. F. P. C. G. I. C.
GREFIER,
P. C.
Red. / Tehnored. G.I.C. – 2 ex. |
| ← Pretentii. Decizia nr. 2585/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 9416/2014.... → |
|---|
