Anulare act administrativ. Sentința nr. 2820/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2820/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 22-10-2014 în dosarul nr. 3832/2/2014
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2820
Ședința publică de la 22 octombrie 2014
Curtea compusă din:
Președinte P. C.
Grefier M. C.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta S. D. CORN A/S în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU CONTRIBUABILI NEREZIDENȚI, având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamanta S. D. Corn A/S, prin avocat G. A. C., cu împuternicire avocațială la fila 6 dosar, lipsind pârâta Administrația F. pentru Contribuabili Nerezidenți.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București a depus la data de 26.08.2014, prin serviciul „registratură”, întâmpinare și înscrisurile care au stat la baza emiterii deciziei de rambursare a TVA nr. 17428D/24.01.2014.
Se comunică reclamantei, prin avocat, câte un exemplar al întâmpinării și înscrisurilor.
Curtea pune în discuție excepția de necompetență materială a instanței.
Reclamanta, prin avocat, consideră că această instanță este competentă să soluționeze cauza având în vedere că pârâta este o unitate centrală, iar ea nu are sediul în România. La interpelarea instanței, arată că la depunerea acțiunii a avut în vedere doar calitatea pârâtei, de autoritate publică centrală, nu și valoarea litigiului.
Curtea rămâne în pronunțare pe excepția de necompetență materială a instanței.
CURTEA
Asupra actiunii in contencios administrativ de fata;
Prin cererea inregistrata la 10.06.2014 sub nr._ reclamanta S. D. CORN A/S a chemat in judecata pe pârâta ADMINISTRAȚIA F. PENTRU CONTRIBUABILI NEREZIDENȚI pentru ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna anularea deciziei nr._/D/24.01.2014 si admiterea cererii de rambursare nr._/1.10.2013 aferenta perioadei ianuarie-decembrie 2012.
In fapt, reclamanta a aratat ca în urma derulării unor relații comerciale pe teritoriul României, fiind persoană impozabilă care nu este stabilită în statul membru de rambursare a formulat, în temeiul art. 147 din Legea nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, o cerere de rambursare a TVA-ului aferent unor facturi emise de contribuabili români, în cuantum de 111.618,29 lei.
In conformitate cu Directiva 2008/9/CE a consiliului Europei din 12 februarie 2008 pentru stabilirea normelor detaliate privind rambursarea taxei pe valoare adăugată, prevăzută în Directiva 2006/112/CE, către persoane impozabile stabilite în alt stat membru decât statul membru de rambursare, fiecare stat membru rambursează oricărei persoane impozabile nestabilite în statul membru de rambursare TVA încasată pentru bunurile sau serviciile care i-au fost livrate/prestate de alte persoane impozabile din statul membru respectiv, în măsura în care bunurile și serviciile respective respectă prevederile legale.
Astfel la data de 03.07.2013 a formulat o cerere de rambursare TVA în cuantum de 46.343,24 RON, iar prin decizia_/D/09.09.2013 această cerere a fost respinsă cu motivarea că facturile emise de contribuabilul român nu conțin baza impozabilă și taxa pe valoarea adăugată exprimate în Lei, ci doar în Euro.
Deși acesta nu putea reprezenta un real motiv de respingere, ci eventual un caz de solicitări suplimentare, astfel cum este prevăzut de art. 9 pct 1 din Procedura de soluționare a cererilor de rambursare a taxei pe valoarea adăugată formulate de către persoanele impozabile nestabilite în România, stabilite în alt stat membru al Uniunii Europene, aprobată prin OpANAF nr. 4/2010 din 4 ianuarie 2010, Administrația F. pentru Contribuabili Nerezidenți, a decis respingerea cererii de rambursare.
Chiar și legislația comunitară prevede că în cazul în care statul membru de rambursare consideră că nu are toate informațiile relevante pentru a lua o decizie privind cererea de rambursare în totalitatea ei sau privind o parte a acesteia, poate cere, pe cale electronică informații suplimentare de la solicitant sau de la autoritățile statului membru de stabilire.
A procedat la depunerea unei noi cereri de rambursare în conformitate cu dispozițiile comunitare care prevăd că cererea de rambursare este trimisă statului membru în care este stabilit solicitantul.
Astfel, la data de 30.09.2013 a procedat la solicitarea de rambursare formulată electronic în Danemarca, pentru rambursarea unui TVA în valoare de 111.618,29 lei, cererea fiind depusă la ora 15:11:37 și înregistrată sub nr. DK_.
Cererea de rambursare este verificată de autoritățile statului membru în care este depusă, iar apoi este trimisă statului membru de rambursare, în conformitate cu art. 18 din Directiva 2008/9/CE.
Cererea nu a fost primită de către Statul Român, nefiind înregistrată deoarece sistemul electronic a fost suprasolicitat, probabil datorită faptului că era ultima zi în care se puteau formula astfel de cereri, cererea fiind reînregistrată într-un final, la data de 01.10.2013.
Acest fapt nu ii poate fi imputabil, întrucât a depus toate diligentele pentru formularea cererii de rambursare potrivit legislației, în termen, la autoritățile statului de rezidență. Acesta din urmă a comunicat cererea statului de rambursare, respectiv Statului Român, care însă din motive necunoscute și nejustificate a înregistrat-o abia a doua zi, sub nr._/01.10.2013.
Având în vedere că neînregistrarea cererii de rambursare nu se datorează culpei sale, sancțiunea respingerea cererii, întemeiată pe acest motiv, nu poate fi aplicată. Menținerea unei asemenea soluții echivalează cu o ingerință în patrimoniul societății care este diminuat în aceste condiții cu contravaloare unor taxe pe care nu ar trebui să le suporte.
In consecinta a solicitat anularea deciziei si restituirea sumei de_,29 lei.
In drept, a invocat dispozitiile art. 147, 205 si 206 cod procedura fiscala, Directiva 2008/9/CE a consiliului Europei, art. 9.1 din OpANAF nr. 4/2010, art. 8 din Legea 554/2004.
In dovedirea cererii sale reclamanta a depus decizia atacata, facturi.
Parata nu a depus intampinare in termenul legal ci doar la 26.08.2014 odata cu depunerea la solicitarea instantei a actelor care au stat la baza emiterii deciziei contestate.
Totusi prin intampinarea depusa tardiv a invocat doua exceptii aceea a necompetentei materiale a instantei si a inadmisibilitatii actiunii.
La primul termen de judecata instanta a pus in discutie exceptia necompetentei materiale a instantei in conformitate cu dispozitiile art. 224 cod procedura civila.
Instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiei invocate conform art. 237 si 248 cod procedura civila.
Analizand actele si lucrarile dosarului, cu privire la exceptia necompetentei materiale a acestei instante, curtea retine ca nu este competenta sa judece prezenta cauza in raport de prevederile art. 10 din legea nr. 554/2004.
Astfel potrivit art. 10 al. 1 din legea nr. 554/2004 “ litigiile privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice locale si judetene, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, de pana la_ lei, se solutioneaza, in fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau incheiate de autoritatile publice centrale, precum si cele care privesc taxe si impozite, contributii, datorii vamale si accesorii ale acestora, mai mari de_ lei, se solutioneaza, in fond, de sectiile de contencios administrativ si fiscal ale curtilor de apel, daca prin lege speciala nu se prevede altfel”.
Se retine pe de o parte ca prin decizia atacata a fost respinsa de la rambursare suma de_,29 lei reprezentand TVA, astfel ca litigiu priveste acte administrative care se refera la taxe de pana la_ lei, iar pe de alta parte decizia contestata este emisa de DGRFP Bucuresti-ADMINISTRATIA FISCALA PENTRU CONTRIBUABILI NEREZIDENTI, care nu este autoritate publica centrala.
Astfel se constata ca si in functie de cuantumul sumei a carei rambursare s-a solicitat cat si in functie de rangul autoritatii emitente, competenta de solutionare a cauzei revine tot tribunalului.
D. urmare va declina, in baza textelor de lege invocate mai sus si a art. 132 cod procedura civila, competenta de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Bucuresti Sectia a II-a de C. Administrativ si Fiscal, ca instanta de la sediul paratei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
HOTARASTE:
Admite excepția necompetenței materiale a instanței.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S. D. CORN A/S, cu sediul ale la S.C.A. „M., G. și Asociații”, cu sediul în B., .. 23, . 603, jud. B., și pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI - ADMINISTRAȚIA F. PENTRU CONTRIBUABILI NEREZIDENȚI, cu sediul în București, ., sector 2, în favoarea Tribunalului București - Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal.
Dispune trimiterea dosarului la instanța competentă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22.10.2014.
PREȘEDINTE,
C. P. GREFIER,
C. M.
RED. CP (4 EX)
| ← Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 3764/2014.... | Pretentii. Decizia nr. 3753/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
