Obligaţia de a face. Decizia nr. 4803/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4803/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 12-06-2014 în dosarul nr. 26712/3/2012
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4803
Ședința publică de la 12.06.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. L. E.
JUDECĂTOR: D. G.
JUDECĂTOR: Ș. A.
GREFIER: M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentul – pârât M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE și de recurenta – reclamantă N. ( A.) M. M. împotriva sentinței civile nr.1531 / 22.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/CA/3/2012, în contradictoriu cu intimata – pârâtă U. S. HARET și cu intimatul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-a depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 19.03.2014, întâmpinare formulată de intimatul – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE la recursul promovat de recurenta – reclamantă N. (A.) M.M..
La data de 11.06.2014 s-a depus la dosar, din partea recurentei – reclamante dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 4 lei și timbru judiciar în valoare de 0,15 lei, pe cererea de recurs, astfel cum i s-a pus în vedere prin citația emisă.
Curtea, constatând că prin ambele cereri de recurs cât și prin întâmpinările depuse la dosar din partea intimatei – pârâte U. S. Haret și a intimatului – chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul celor două recursuri ce fac obiectul pricinii dedusă judecății.
CURTEA,
Asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr._ la data de 10.07.2012, reclamantul N. (A.) M. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâții M. Educației Cercetării, Tineretului și Sportului și U. S. Haret, solicitând obligarea pârâtei U. S. Haret la emiterea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă și obligarea pârâtului M. Educației Cercetării, Tineretului și Sportului să aprobe tipărirea formularelor de diploma de licența și suplimentele la diplomă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a absolvit studiile universitare ale Universității S. Haret București și a promovat examenul de licență în anul 2009. Urmare a acestui fapt, pârâta a emis adeverința corespunzătoare, a cărei valabilitate de cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licență, a expirat, iar pârâta nu a eliberat diploma de licență. A mai menționat că formele de învățământ urmate au fost acreditate, conform art. 60 Legea nr. 84/1995, astfel încât pârâtul M. Educației Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licența și suplimentul de diplomă.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004, Legii nr. 84/1995, Legii nr. 288/2004, H.G. nr.404/2006, H.G. nr.1175/2006, Ordinul 2284/2007.
În susținere, reclamantul au depus la dosar înscrisuri, în copii.
Pârâtul MECTS a formulat întâmpinare (f.38), prin care a invocat excepția lipsei calității procesual active și a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, susținându-se că actele absolvenților care au promovat examenele de studii pot fi eliberate doar pentru acei care au urmat o specializare la o formă de învățământ acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu conform legislației în vigoare la momentul înscrierii în anul I de facultate.
Or, prin legea de înființare a Universității S. Haret se menționează că în structura acestei instituții de învățământ vor intra si facultățile, colegiile și specializările, acreditate sau autorizate provizoriu prin hotărâre a Guvernului, conform legii. De asemenea, nu trebuie confundată vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distantă (ID) în specializările autorizate sau acreditate cu dreptul de a organiza școlarizarea la forma de învățământ ID. Dreptul de a putea organiza școlarizarea incumbă obligația parcurgerii procedurii de autorizare/acreditare pentru aceste programe. Legiuitorul a statuat că formele FR si ID se organizează doar la acele facultăți care au cursuri la zi, respectiv că nu pot fi organizate cursuri la ID și FR dacă universitatea respectivă nu are organizate si cursuri la zi la disciplina respectivă.
S-a menționat că în cazul Universității S. Haret din București specializările/ programele de studii de la forma de învățământ la distanță au fost organizate și desfășurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispozițiilor Legii nr.88/1993, a OUG. nr.75/2005 și ale H.G. nr. 1011/2001.MECTS nu poate fi obligat să emită avize pentru formulare tipizate pentru diplome dacă specializările urmate nu s-au desfășurat conform prevederilor legale, respectiv dacă în urma verificărilor se constată că forma de învățământ și specializarea urmate nu existau.
În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554, Legii nr. 84/1995, Legii nr. 288/2004, OUG nr. 75/2005, Ordinul nr. 2284/2007.
Pârâta U. S. Haret a formulat întâmpinare (f.48), prin care a arătat că și-a îndeplinit obligațiile legale de a emite adeverință de studiu pentru reclamantul și a făcut demersuri către MECTS în vederea comunicării necesarului de materiale tipizate pentru actele de studiu destinate absolvenților pentru anul 2009 spre a putea comanda la societatea de tipărire S.C. Romdidac S.A. aceste formulare, în scopul livrării lor.
A mai arătat pârâta că în prezent este în imposibilitatea obiectivă de a obține în totalitate tipărirea formularelor tipizate constând în actele de studiu solicitate de reclamantul, datorită refuzului MECTS de a elibera necesarul de formulare tipizate.
În dovedire s-a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Odată cu întâmpinarea, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă pentru reclamanți sub sancțiunea prev. de art. 24 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 în cuantum de 50 lei/fiecare zi întârziere începând cu a 30 zi de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
În motivare, pârâta a menționat că specializările urmate de reclamanți la forma de învățământ a fost confirmată de MECTS prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister până în anul 2009, dată la care a refuzat eliberarea pentru acest an. Pârâta a menționat că nu este în culpă în ce privește emiterea diplomei de licență, culpa aparținând chematului în garanție care refuză să aprobe necesarul de materiale tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților pentru anul universitar 2008/2009. A mai precizat pârâta că în cazul în care MECTS a sesizat nereguli, ca furnizor de educație, avea obligația de a o sesiza pe pârâtă dacă considera că nu sunt îndeplinite standardele de calitate.
În dovedire au fost anexate înscrisuri.
Instanța a respins excepția lipsei calității procesual active, ca neîntemeiată și a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri ca fiind concludentă și utilă soluționării cauzei.
Prin sentința civilă nr. 1531/22.03.2013, Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă în contradictoriu cu chematul în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului Și Sportului, ca rămasă fără obiect.
În considerente, instanța de fond a reținut că reclamantul a urmat cursurile Universității S. Haret – Facultatea de Marketing și Afaceri Internaționale din București, specializarea Marketing, forma FR, promovând examenul de licență – sesiunea iulie 2009, fiindu-i eliberată adeverința de licențiat.
Expirând perioada de valabilitate a adeverinței mai sus-menționate, reclamantul s-a adresat cu cerere Universității S. Haret, solicitând eliberarea diplomei de licență. Pârâta nu a răspuns cererii și nu a eliberat diploma de licență, prevalându-se așa cum rezultă din întâmpinarea formulată în cauză, de conduita sa, conform căreia a întreprins toate formalitățile necesare pe lângă M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului pentru tipărirea formularelor de diplomă de licență suplimentare pentru absolvenții promoției 2009, U. indicând numerele mai multor adrese trimise în anii 2009 - 2010 ministerului arătat.
Pârâtul chemat în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului a aprobat eliberarea diplomelor tipizate pentru absolvenții Universității S. Haret, promoția 2009, însă numai pentru facultățile și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, refuzând a da aprobările de eliberare a tipizatelor pentru specializările neacreditate.
Conform prevederilor Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior aprobat prin Ordinul nr. 2284/2007 de M. Educației, Cercetării și Tineretului, denumit în continuare regulament, conceperea și tehnoredactarea modelelor de referință ale formularelor actelor de studii se realizează de M. Educației, Cercetării și Tineretului, în baza consultării cu instituțiile de învățământ superior și cu alte instituții prevăzute de legislația în vigoare, iar formularele actelor de studii sunt tipărite și difuzate, în condițiile legii, de către unitatea de specialitate desemnată de MECTS, în speță de S.C. Romdidac S.A., unitate care poartă întreaga răspundere pentru aprobarea comenzilor de la instituții și pentru asigurarea securității tipăririi și păstrării formularelor pană la ridicarea acestora de către instituțiile beneficiare.
Totodată, art. 5 alin. 1 din Regulament dispune că „Instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, denumite în continuare instituții, pot gestiona, completa sau elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii".
M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are obligația aprobării eliberării de formulare tipizate de unitatea special desemnată către instituțiile învățământ superior numai în limita numărului de absolvenți ai facultăților sau specializărilor acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, ceea ce în cauză s-a întâmplat.
Corespunzător, U. S. Haret are dreptul și obligația de a gestiona, completa și elibera numai actele de studii pentru facultățile sale acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, iar absolvenții unei facultăți neacreditate ori neautorizate nu sunt îndreptățiți a le obține.
Tribunalul a reținut că pârâta U. S. Haret nu este îndreptățită să elibereze diploma de licență reclamantului, forma de învățământ urmată de aceasta nefiind acreditată în condițiile legii.
În acest sens, tribunalul a reținut că potrivit art. 60 alin. 1 din Legea învățământului nr. 84/1995 „activitatea didactică (în învățământul universitar) se poate organiza în următoarele forme: de zi, seral, cu frecvență redusă și la distanță.
Formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță pot fi organizate de instituțiile de învățământ superior care au cursuri de zi." Norma sus menționată nu duce însă la concluzia potrivit căreia o instituție de învățământ superior este acreditată ori autorizată provizoriu pentru formele de învățământ seral, cu frecvență redusă și la distanță ope legis, fiind astfel îndreptățită să înmatriculeze studenți, să elibereze diplome, să desfășoare procesul de învățământ în aceste forme dacă este acreditată ori autorizată provizoriu pentru forma de învățământ la zi. Această normă reglementează numai vocația pe care o au universitățile de a organiza în cadrul facultăților forme de învățământ la distanță, la seral ori cu frecventă redusă dacă organizează cursuri la zi pentru specializarea respectivă.
Calea de la vocație la drept este condiționată de parcurgerea procedurii de acreditare conform art. 3 din HG. nr. 1011/2001 raportat la dispozițiile Legii nr. 88/1993, care implică un întreg proces de evaluare academică pentru fiecare dintre facultățile, colegiile, specializările și formele de învățământ care îndeplinesc standardele prevăzute de lege.
În speță, la data înmatriculării în anul I de studiu pentru specializarea urmată de reclamant, pârâta U. S. Haret era autorizată să funcționeze provizoriu cu forma de organizare zi, nu și FR. În consecință, reclamantul nu a parcurs o formă de învățământ superior într-o specializare care să fi fost acreditată ori autorizată provizoriu conform legii; prin urmare, aceasta nu este îndreptățită a obține diploma de licență și suplimentele la diplomă.
O practică administrativă defectuoasă determinată de neexercitarea corespunzătoare a atribuțiilor legale din partea M.E.C.T.S., care a dus în final la înmatricularea unui număr important de studenți în aceste forme de învățământ și a permis în anii anteriori absolvirii reclamanților la eliberarea de diplome și pentru absolvenții unor astfel de forme de învățământ, nu duce la înlăturarea concluziei susmenționate și nașterea în patrimoniul reclamanților a dreptului la obținerea diplomei pentru studiile absolvite. Această concluzie nu este înlăturată nici de existența raporturilor contractuale între reclamanți și universitatea pârâtă, de executarea obligațiilor contractuale din partea reclamanților sau de pretinsa inducere în eroare a acestora cu privire la acreditarea instituției de învățământ absolvite, aceste aspecte putând însă a fi valorificate pe temeiul răspunderii contractuale ori a altei forme de răspundere juridice.
Actele de studii sunt documente oficiale de stat, cu regim special, care confirmă studii de învățământ superior efectuate și titluri sau calități dobândite, fiind veritabile acte administrative ce nu pot fi emise decât spre executarea ori organizarea executării legii, al căror conținut ori existență nu pot face obiectul unor convenții între particulari.
Tot ca și argumente în susținerea acestei soluții, mai sunt avute în vedere și disp. art. 29 alin. 1 din OUG nr. 75/2005 în conformitate cu care „Orice persoană juridică, publică sau privată, interesată în furnizarea de educație se supune procesului de evaluare și acreditare, în condițiile legii”, dar și art. 29 alin. 3 din același act potrivit cu care „În învățământul superior evaluarea și acreditarea se fac la nivelul structurilor instituționale pentru fiecare program din ciclul de licență, care duce la o calificare universitară distinctă. Programele specifice ciclurilor de studii de masterat și doctorat se supun evaluării externe, în vederea acreditării”.
Totodată, în plus față de disp. art. 60 alin. 1 din Legea nr. 84/1995 anterior invocat, relevante sunt și prev. art. 60 alin. 4 din același act în conformitate cu care „Nomenclatorul specializărilor și al grupelor de specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării împreună cu M. Muncii, Solidarității Sociale și Familiei, cu consultarea Consiliului Național de Evaluare Academică și Acreditare, a instituțiilor de învățământ superior și a altor factori interesați”.
Coroborând disp. art. 3, art. 17 din HG nr. 1011/2011, prev. art. 60 alin. 4 din Legea nr. 84/1995 și disp. art. 3, art. 4 din OUG nr. 75/2005, se constată că Guvernul aprobă prin hotărâre structurile și specializările universitare acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu din instituțiile de învățământ superior de stat și particulare.
Necesitatea unei astfel de aprobări rezultă și din dispozițiile Legii nr. 443/2002 privind înființarea Universității S. Haret București, potrivit cărora, după . menționatei legi, în structura Universității vor intra și facultățile, colegiile și specializările, altele decât cele menționate în art. 2, acreditate sau autorizate provizoriu.
La data înscrierii reclamantului în anul I de studiu, precum și la data susținerii examenului de licență, conform H.G. nr. 1175/2006, nr. 676/2007, nr. 635/2008 și nr. 749/2009, specializarea urmată în cadrul Universității S. Haret, a fost autorizată să funcționeze pentru forma de învățământ „zi”, nu și pentru forma de învățământ FR.
În condițiile în care legea învățământului și legea de înființare a Universității „S. Haret” arată că nomenclatorul specializărilor și al grupelor de specializări se stabilește de M. Educației Naționale, în temeiul cererii și a dosarului de evaluare întocmite de fiecare instituție de învățământ superior, elaborându-se un act administrativ normativ prin care se stabilesc specializările care pot funcționa în fiecare instituție, înseamnă că lipsa mențiunii privind respectivul program de studii în cadrul unei specializări, în raport de forma de organizare (învățământ), nu dă dreptul instituției respective să organizeze și să desfășoare activitate la acea specializare, în respectiva formă de învățământ.
Procedura autorizării de funcționare provizorie și ulterior a acreditării presupune elaborarea raportului de autoevaluare pentru fiecare specializare, autorizarea a două forme de învățământ fiind determinată de îndeplinirea condițiilor din OUG nr. 75/2005, în vigoare la data analizată.
La autorizarea provizorie se analizează îndeplinirea criteriilor prevăzute în actul normativ sus menționat pentru fiecare formă de învățământ (personal didactic, conținutul învățământului, bază materială, activitate de cercetare și activitate financiară, structuri instituționale, administrative și manageriale). Autorizarea specializării, forma de învățământ zi nu este suficientă pentru dublarea acesteia prin forma de ID sau FR, cerințele legale fiind necesare a fi îndeplinite pentru fiecare formă de învățământ. Mai mult, pentru forma de învățământ ID legea consacră cerințe suplimentare (HG nr. 1011/2001), care trebuie analizate după solicitarea autorizării de funcționare, pentru a se putea desfășura activitatea.
Prin urmare, cererea formulată de reclamantă nu are niciun temei legal, neexistând o prevedere legală care să legitimeze pretenția de obligare a pârâtei U. S. Haret la eliberare diplomă și a chematului în garanție MECTS la recunoașterea ei odată eliberată. Față de acestea, nu are temei legal nici cererea de obligare a chematului în garanție MECTS la aprobarea tipăririi formularelor tipizate pentru diploma de licență și suplimentul la aceasta.
În esență, se constată că U. S. Haret nu era acreditată pentru specializarea urmată de reclamantă, forma de învățământ FR, nici la data la care aceasta a început cursurile la respectiva facultate și nici în prezent, astfel încât nu poate elibera reclamantului în mod valabil o diplomă de licență producătoare de efecte juridice, în condițiile legii, recunoscută de MECTS, și pe cale de consecință nici MECTS nu poate fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate corespunzătoare.
Față de soluția pronunțată cu privire la cererea de chemare în judecată, tribunalul respinge cererea de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ca rămasă fără obiect.
Împotriva sentinței civile nr. 1531/22.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a contencios administrativ și fiscal au formulat recurs reclamanta N. (A.) M. M. și pârâtul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, înregistrat pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a la data de 29.04.213.
Prin recursul formulat, reclamanta N. (A.) M. M. a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și obligarea intimatei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licența și a suplimentului de diploma in termen de 30 de zile de la pronunțarea deciziei, urmare a absolvirii cursurilor Facultății de Marketing si Afaceri Economice Internaționale din București, specializarea Marketing din cadrul Universității S. Haret, durata studii 3 ani, număr de credite (ECTS) 180, promoția iulie 2009, susținând si promovând examenul de licența in sesiunea iulie 2009, și de asemenea obligarea M. Educației Naționale la recunoașterea diplomei de licența și a suplimentului de diploma aprobând tipizarea formularului de diplomă de licență pentru recurenta-reclamanta, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de 2000 lei penalități pe zi de întârziere de la data pronunțării deciziei, cu cheltuieli de judecată.
În fapt, arată că obiectul cererii de chemare în judecata îl formează obligarea paratei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licența și a suplimentului de diploma, in termen de 30 de zile de la pronunțarea sentinței, respectiv obligarea Ministerului Educației Naționale prin Ministru să aprobe tipizarea formularului de diplomă de licență pentru recurenta-reclamanta în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii, sub sancțiunea plății de 2000 lei penalități pe zi de întârziere de la data pronunțării hotărârii.
Recurenta - reclamanta N. (A.) M. M. a urmat cursurile Facultății de Marketing si Afaceri Economice Internationale din București, specializarea Marketing din cadrul Universității S. Haret, durata studii 3 ani, număr de credite (ECTS) 180, promoția iulie 2009, dobândind Titlul de Licențiata in Științe Economice. In urma acestui examen i s-a eliberat adeverința de studiu nr.617/01.09.2011.
Întrucât adeverința de studiu sus menționata avea un termen de valabilitate de maxim 12 luni, potrivit art. 20 alin. 1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, la împlinirea termenului respectiv recurentul a solicitat decanului Facultății eliberarea diplomei de licența, fapt pe care U. S. Haret nu și l-a îndeplinit.
Motivul I de recurs, respectiv nulitatea prevăzuta de art. 304, teza I Codul de procedura civila, și anume, netemeinicia hotărârii prin contradicția ei cu faptele stabilite de instanța în sensul că potrivit cererii de chemare in judecata și a probatoriului administrat consideră că este îndreptățită la eliberarea diplomei de licența și a suplimentului de diploma dat fiind faptul că a absolvit cursurile Facultății de Marketing si Afaceri Economice Internaționale din București, specializarea Marketing, a susținut și promovat examenul de licența în sesiunea iulie 2009 astfel cum rezulta din adeverința eliberata de intimata U. S. Haret mai sus menționate și atașate cauzei. Termenul de valabilitate a acestor adeverințe este potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învățământ superior, aprobat prin Ordinul Ministrului Educației, Cercetării, Tineretului si Sportului nr. 2284/2007, de maxim 12 luni. Adeverința de studiu eliberată de U. S. Haret reprezintă act premergător diplomei finale, este un act ce atesta licențierea sa ce a obținut în urma promovării examenului de licența Titlul de Licențiata in Științe Economice.
În baza acestei „recunoașteri" a adeverinței de studiu eliberate, recurenta-reclamanta s-a înscris la mașter, a depus eforturi financiare și în final fie nu poate susține un examen, fie nu poate susține lucrarea de disertație întrucât nu are posibilitatea de a prezenta diploma de licența în original, deși recurenta, așa cum a susținut și în acțiunea formulata pe fondul cauzei și-a îndeplinit obligațiile față de U. S. Haret prin achitarea taxelor de școlarizare, promovarea examenelor, inclusiv a examenului de licența.
Intimata U. Sipru Haret avea obligația de a efectua demersurile necesare ca in acest interval de 12 luni să obțină avizele necesare și să completeze actele de studii care să ateste absolvirea de către recurenta a studiilor, respectiv diploma de licența și suplimentului de diploma, având obligația legala de a completa și elibera actele de studii absolventei.
Acest aspect este dovedit prin faptul ca prin plângerile prealabile a solicitat eliberarea diplomei de licența si a suplimentului diplomei de licența motivat de faptul ca potrivit art. 20 alin 1 din Regulamentul privind regimul actelor de studii in sistemul de învățământ superior, la împlinirea termenului de 12 luni U. S. Haret trebuia sa elibereze documentele de studii.
Ca răspuns la solicitarea sa, U. S. Haret susține ca a întreprins demersurile necesare pentru obținerea de la M. Educației Naționale, a aprobărilor legale, pentru tipărirea formularelor de diploma de licența pentru absolvenții promoției 2009 prin "repetate" adrese.
In realitate, situația este diferita, în sensul că adresa nr. 986/26.10.2009 vizează, însă, suplimentarea necesarului de diplome pentru anul universitar 2008, așa încât nu are relevanta, întrucât recurenta a absolvit facultatea în anul 2009.
Adresele nr. 769/25.08.2009, nr. 960/08.10.2009 vizează, într-adevăr, actele de studii necesare pentru anul 2009. Parata U. S. Haret s-a conformat, insa, doar in parte cerințelor impuse de MECTS prin adresa nr._/25.06.2009, in sensul ca a comunicat tipul diplomelor de licența cerute-conform Legii nr. 84/1995 si Legii nr. 288/2004-, cantitatea acestora (nr. buc) si numărul estimativ de absolvenți, dar a ignorat cerințele specifice "Machetei 2- Absolvenți licența/studii universitare de licența" (specializare/program de studiu, forma de învățământ - ZI, ID, FR, Seral -, etc.).
Respectivele cerințe ale Machetei 2 nu se regăsesc comunicate către minister nici prin adresa nr. 1224/14.12.2009.
În aplicarea dispozițiilor Legii 84/1995, M. Educației a emis la data de 7 martie 2006, Ordinul nr.3404, in cuprinsul căruia se stabilește, la art.2, ca"Admiterea în învățământul superior public si particular se organizează pe domenii de studiu de licența, pe baza metodelor stabilite de fiecare universitate", iar la art.8, se prevede ca, „Formele de învățământ cu frecventa redusa sau învățământ la distanta pot fi organizate numai de către universitățile care organizează cursuri de zi. in domeniile respective si dispun de departamente specializate".
Specializarea urmată de recurenta la forma de învățământ, a fost confirmata de MEN prin emiterea formularelor cu sigla acestui minister pana in anul 2009, data de la care s-a refuzat eliberarea pentru acest an.
OUG 75/2005 obliga pe furnizorii de educație ca, după obținerea acreditării, sa transmită anual A.R.AC.I.S rapoarte anuale de evaluare interna.
Paratul MEN trebuia sa avertizeze pe furnizorul de educație, daca ar fi constatat ca nu sunt îndeplinite standardele de calitate, sa procedeze la aducerea activității educaționale la nivelul standardelor de calitate, urmând ca in cazul in care si al treilea raport de evaluare ar fi fost nefavorabil, M. Educației Naționale elaboreze si sa promoveze după caz, hotărâre de Guvern sau lege, prin care sa înceteze definitiv școlarizarea in cadrul respectivului program.
Precizează faptul că nici după încheierea perioadei de monitorizare, prevăzuta de art.8 din Legea 443/2002, si nici după emiterea HG nr. 676/2007 si HG nr. 635/2008, precum si nici după . OUG 75/2005 privind asigurarea calității educației, M. Educației Naționale nu a sesizat nereguli semnificative in procesul de organizare si desfășurare a procesului educațional la nivelul intimatei-parate U. S. Haret.
Este relevanta si împrejurarea ca recurentei i-a fost eliberata adeverința care atesta faptul ca a obținut titlul de licențiata, adeverința ce a intrat in circuitul civil, nefiind revocata sau anulata de o instanța de judecata sau de o autoritate administrativă.
Pe de alta parte, este de reținut faptul ca si in ipoteza in care specializarea subsemnatei nu ar fi fost recunoscuta, recurenta a fost de buna credința, necunoscând acest aspect, iar eroarea in care s-a aflat produce efecte juridice, in virtutea principiului de drept "error communis facit jus", in sensul validității adeverinței de licența care atesta promovarea studiilor si a examenului de licența.
F. de aceste aspecte, consideră că în raport de cadrul normativ precizat, precum si de buna credința, are dreptul de a solicita eliberarea diplomei de licența, drept recunoscut si de Metodologia organizării si desfășurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobata de Senatul Universității S. Haret la data de 13 mai 2009.
Precizează faptul că adeverința de licența a recurentei-reclamante a fost eliberata la timp de parata U. S. Haret, ea exista, este in ființa si constituie un act administrativ nerevocat sau anulat in vreun mod, de către instanțele de judecata, așa cum a susținut si mai sus.
Adeverința de studiu eliberata de U. S. Haret este un act premergător diplomei finale, este actul ce atesta licențierea si obținerea Titlul de Licențiat in Științe Economice.
Menționează că atât M. Educației Naționale, cat si U. S. Haret, trebuia sa respecte principiile de drept, dreptul la instruire conform art. 2 Protocol 1 la CEDO, precum si dreptul la educație potrivit Constituției României.
Prin urmare, câtă vreme intimata-pârâta, USH însăși recunoaște că recurenta-reclamanta a urmat cursurile pe care ea le-a organizat la formele de învățământ legal stabilite și a emis un act ce recunoaște acest fapt și calitatea de licențiata in - Științe Economice - act premergător diplomei finale de studii -, respectiv câtă vreme paratul MEN nu a invocat nelegalității în organizarea de către intimata-pârâta a studiilor recurentei-reclamanta, având în vedere dispozițiile legale sus expuse, consideră că cererea este întemeiată sub aspectul obligării intimatelor - pârâte de a emite diploma de licență și suplimentului la diplomă.
In concluzie, apreciază că U. nu si-a îndeplinit obligația de a trimite o adresa completa către MEN in vederea eliberării diplomelor de licența.
Dispozițiile art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 își găsesc aplicarea in executarea oricărei hotărâri de obligare a unei autorități la eliberarea unui înscris, termenul de 30 de zile fiind prevăzut de lege.
Consideră că nu i se poate imputa recurentei-reclamante lipsa de diligenta a universității, în condițiile în care calitatea de profesionist este deținuta de aceasta. U. trebuia sa depună toate diligentele in vederea legalei desfășurări a activității, si nici nu li se pot pretinde diligente suplimentare, câtă vreme U. ar fi creat aparenta de legalitate.
Motivul II de recurs arată că este nulitatea prevăzuta de art. 304 pct. 9 din codul de procedură civilă și anume când „hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii".
În drept, recurenta-reclamantă a invocat dispozițiile art. 299, 304 alin. 8, 9 și art. 3041 din Codul de procedură civilă.
Prin recursul formulat, pârâtul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate și pe fond respingerea acțiunii și a cererii de chemare în garanție.
Arată că prima instanță a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de prevederile art. 60 din Codul de procedură civilă.
În genere, partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubiri, dacă există un raport juridic.
De asemenea în doctrina de specialitate se arată faptul că instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U. "S. Haret "din București este neîntemeiată întrucât între M. Educației Naționale și U. „S. Haret"" București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cererii.
În consecință, admiterea cererii de chemare în garanție și obligarea Ministerului Educației Naționale de a "aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diplomă de licență și supliment la diplomă pentru reclamanta ", care nu a urmat o formă de învățământ acreditată/autorizată să funcționeze provizoriu, excede cadrului legal. Pentru a fi vătămat vreun drept trebuie ca acel drept să existe mai întâi. Cu toate acestea, în lipsa unui drept, M. Educației Naționale este obligat prin sentința pe care o criticăm să aprobe tipărirea de formulare tipizate.
Astfel, instituția de învățământ superior are dreptul de a organiza admiterea la studii dacă este autorizata să funcționeze provizoriu.
Ori, la momentul înscrierii la studii a reclamantei, U. S. Haret nu era autorizată să funcționeze provizoriu pentru forma de învățământ urmată de reclamantă, aspect ignorat de altfel de către instanța de fond.
Motivarea instanței de fond argumentata de adeverințele emise de către U. "S. Haret" absolvenților săi, nu reprezintă o justificare legală și pertinentă pentru eliberarea actelor de studii.
Adeverințele sunt emise în primul rând de instituția care a organizat procesul de învățământ. Adeverința are termen limitat de valabilitate.
M. Educației Naționale este obligat să respecte și să aplice legea.
Acest aspect a fost omis de către instanța de fond care a admis în mod neîntemeiat cererea de chemare în garanție. In consecință soluția instanței de fond cu privire la admiterea cererii de chemare în garanție este nelegală.
Învederează faptul că prima instanța a ignorat prevederile legale din domeniul învățământului superior și nu a ținut cont de faptul că organizarea fiecărui ciclu de studii se face de către instituția de învățământ superior cu aprobarea MECTS.
Organizarea și coordonarea sistemului național de învățământ superior sunt atribuții EXCLUSIVE ale Ministerului Educației Naționale.
Având în vedere acest aspect, precizăm că atribuțiile și competențele M.E.N.- fost M.E.C.T.S. - sunt reglementate în H.G. nr.536/2011 privind organizarea și funcționarea Ministerului Educației Cercetării, Tineretului și Sportului, cu modificările și completările ulterioare, în art.216 alin.2 din Legea educației naționale nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare precum și în alte acte normative cu incidență asupra sistemului național de învățământ superior.
Așadar, referitor la speța dedusa judecații, in conformitate cu prevederile art. 2 din Legea nr. 288/2004 se specifică faptul că „organizarea fiecărui ciclu de studii este de competența instituțiilor de învățământ superior, cu aprobarea Ministerului Educației si Cercetării”.
Organizarea mecanismelor de asigurare a calității în învățământ sunt atribuții ale ARACIS care este un organism autonom, cu atribuții distincte, conform OUG nr.75/12 iulie 2005 privind asigurarea calității educației.
Modalitatea de acreditare și autorizare a instituțiilor de învățământ superior a fost reglementată prin Legea nr. 88/1993 și ulterior prin OUG nr. 75/2005, cu modificările și completările ulterioare.
După apariția Legii nr. 88/1993 privind acreditarea instituțiilor de învățământ superior și recunoașterea diplomelor, specializările care funcționează în cadrul Universității Spirit Haret au fost autorizate să funcționeze provizoriu sau au fost acreditate, potrivit Hotărârilor Guvernului României.
Prin Legea privind înființarea Universității S. Haret din București nr. 443 din 5 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 491 din 9 iulie 2002, U. S. Haret - constituită și funcționând legal în structura Fundației România de Mâine - este definită ca „instituție de învățământ superior, persoană juridică de drept privat și de utilitate publică, parte a sistemului național de învățământ".
În art.3 din Legea nr. 443/2002 se statuează că în componenta Universității Spini Haret, intră structurile acreditate sau autorizate provizoriu.
În virtutea interpretării speculative a prevederilor art. 60 din Legea 84/_, respectiv interpretarea fără a se tine cont de contextul unitar al Legii 84/1995, începând cu anul 2005, U. "Spini Haret" organizează formele de învățământ, ID și FR. Organizarea formelor ID si FR la unele specializări, deși există și forma ZI, nu excludea (și nu exclude) obligația de conformare în ceea ce privește îndeplinirea criteriilor și standardelor de autorizare si acreditare, implicit obligația asigurării resurselor umane si materiale pentru fiecare forma si locație de învățământ în mod distinct.
Hotărârea de Guvern nr. 676/28 iunie 2007 privind domeniile de studii universitare de licență, structurile instituțiilor de învățământ superior și specializările organizate de acestea în Anexa 3 se refera la structura instituțiilor de învățământ superior particular acreditate, domeniile de studii universitare de licență și specializările acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu. La poziția 6 Anexa 3 din HG 676/2007 este precizata structura legala pentru U. Spini Haret la nivelul anilor 2007.
Cu rea credința si cu vădita intenție de neconformare legala. U. "S. Haret" ataca H.G. nr. 676/2007 in fata instanței, fără succes.
Astfel, conform Deciziei LC.CJ. nr.4726/29.10._, structurile ID si FR sunt nelegale, nerespectând condițiile de acreditare imperativ prevăzute de legislația in domeniu.
În perioada 2004-2009 funcția de conducere a Universității „S. Haret" era exercitată de Președintele Universității care îndeplinea și atribuțiile funcției de Rector, funcție care nu exista specificată în Legea învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, ca fiind funcție de conducere a instituțiilor de învățământ superior, iar conform Legii 128/1997 privind statutul personalului didactic, art. 68, numai rectorul poate fi conducătorul unei instituții de învățământ superior.
Întrucât:
• în perioada 2004-2009 evoluția efectivelor de studenți înscriși la studii de licență și/sau ciclul I de studii universitare a înregistrat o creștere spectaculoasă ajungând la nivelul anului universitar 2008-2009 la 290.407 studenți, reprezentând o creștere de 562,9% față de anul universitar 2004-2005,
• în anul universitar 2008-2009 se observă o creștere exponențială a numărului de studenți școlarizați la specializări neautorizate de la 19.973 în anul universitar 2004-2005, la o cifră de școlarizare de 170.760 studenți. Din numărul total de 857.630 de studenți școlarizați în perioada 2004-2009, aproximativ 55% sunt înscriși/au urmat studiile la specializări neautorizate,
• pentru anul universitar 2008-2009. din totalul studenților la nivel național pe învățământ particular de 410.859, se observă că 290.407 aparțin Universității „S. Haret" din București, iar 170.760 din aceștia au urmat specializări la forme nerecunoscute MECTS,
• solicitarea de eliberare de tipizate/formulare de diploma a U. "S. Haret" din anul 2009 avea un cuantum aproximativ egal cu necesarul de tipizate/formulare de diploma pentru întreaga generație de absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior la nivel național, pentru anului 2009,
• U. "S. Haret" prin adresa nr. 986/26.10.2009 a solicitat suplimentarea cu 5000 buc. diplome licență pentru absolvenții din anul 2008 iar prin adresa nr. 769/25.08.2009 sunt solicitate tipizate pentru actele de studii destinate absolvenților din anul 2009, adresa nr. 960/08.10.2009 fiind o revenire la adresa din 25.08.2009,
În virtutea atribuțiilor conferite de legiuitor. MECTS a organizat în anul 2009 o activitate de control la U. "S. Haret" având printre obiective și:
• verificarea situației școlarizării studenților la specializări autorizate provizoriu sau acreditate si
• verificarea situației studenților școlarizați la specializări neautorizate.
În legătura cu acest aspect, arată că programele de studii sunt propuse MEN de către ARACIS. MEN la rândul său înaintează spre adoptare Guvernului respectivele propuneri. Guvernul va concretiza printr-o hotărâre de Guvern aspectele înaintate de către MEN.
În urma sesizărilor ARACIS, MEN a înaintat către Guvernul României propunerea de a emite o ordonanța care sa reglementeze in mod legal posibilitatea studenților ce se aflau la formele nelegale de învățământ, de a termina studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Astfel a fost emisă O.G. nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate. Potrivit acestui act normativ, studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005 - 2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță aveau dreptul de a-și continua studiile la specializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate.
Pentru studenții care erau la forme neacreditate sau neautorizate de învățământ, in respectiva norma s-a reglementat posibilitatea ca aceștia sa treacă la formele autorizate sau acreditate, in urma susținerii unor examene diferențiale care sa le asigure echivalarea studiilor.
Evaluarea instituțională, după înființarea prin Legea nr. 443/2002 a Universității "S. Haret" a fost solicitată de instituție abia la 01.11.2011.
Așadar, nu există niciun temei legal pentru demersul reclamanților de a solicita eliberarea diplomei de licență în urma parcurgerii unor cursuri neacreditate/neautorizate provizoriu.
Arată că deși prin adresa nr. 630/2010 semnata de Rector Conf. Univ. Dr. A. B., U. S. Haret afirma că „exista un număr de_ absolvenți la forma de învățământ ID pentru care nu s-au solicitat diplome de licența, situația acestora urmând a fi clarificata prin OG 10/2009", în niciun moment nu s-a făcut dovada îndeplinirii dispozițiilor respectivei O.G.
Având în vedere:
• numărul mare de tipizate solicitate,
• nerespectarea creditelor acordate pe fiecare specializare (de ex. la Facultatea de D. a fost redusa ilegal la 180 credite, adică la 3 ani de studiu),
• organizarea de forme de învățământ care aveau durata mult mai scurta decât cea legal prevăzuta,
• imposibilitatea evidențierii numărului de studenți ce au absolvit studiile,
• in condițiile in care capacitatea de școlarizare evident era depășita,
U. nu a efectuat niciun demers pentru evaluarea în noile condiții si mărirea capacității de școlarizare, organizând astfel „cursuri" fără respectarea prevederilor legale, cu unicul scop de a încasa taxe de școlarizare de la cât mai mulți „studenți".
Coniventa dintre studenți si U. "S. Haret" - dovedita prin stăruința si a studenților si a universității de continuare a studiilor tot la U. "S. Haret" in condițiile in care capacitatea de școlarizare evident era depășita iar U. nu a efectuat nici un demers pentru evaluarea in noile condiții si mărirea capacității de școlarizare - a dus la găsirea a tot felul de tertipuri care au dus la soluții provizorii si care nu au soluționat aspectul menționat
Eliberarea actelor de studii implică o responsabilitate majoră față de întreaga societate: învederează că activitatea de învățământ superior este reglementată pentru ocrotirea interesului major al asigurării unui învățământ de calitate, astfel încât diplomele de studii emise în România să fie recunoscute automat în Uniunea Europeană, fără a mai exista suspiciuni asupra corectitudinii studiilor desfășurate. M. Educației Naționale nu poate elibera către U. S. Haret formulare de diploma care sa exceadă cifrei de școlarizare raportata de aceasta, neputând elibera asemenea documente fără să respecte normele legale cu aplicare în domeniu.
Privitor la chemarea M.E.N. în garanție și obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecata în locul paratului, arată faptul că în doctrina de specialitate instituția chemării în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau despăgubire și revine, în principiu, tuturor acelor care transmit altora un drept subiectiv, dacă o atare transmisiune s-a făcut cu titlu oneros.
Având în vedere că pârât în cauza nu este M. Educației Naționale ci U. S. Haret, consideră că obligația de plata a cheltuielilor de judecata revine paratului.
Faptul ca s-a admis cererea de chemare in garanție a M.E.N., nu plasează M.E.N. in locul paratului, neputând fi obligat M.E.N. la plata sumelor ce revin de drept paratului. M. Educației Naționale este chemat in garanție pentru o obligație de a face, și nu pentru o obligație de a da.
In art.2811 Cod proc. Civ. se prevede clar ca partea care cade in pretenții va fi obligata la plata cheltuielilor de judecata. Partea căzuta in pretenții este paratul si nu chematul in garanție.
Admiterea cererii de chemare în garanție formulată de U. "S. Haret " din București este neîntemeiată întrucât între M. Educației Naționale și U. „S. Haret" București, instituție de învățământ superior cu personalitate juridică nu există un raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.
Formularele diplomelor nu se eliberează oricui și oricând. Instituția de învățământ superior care solicită un anumit număr de exemplare trebuie să facă dovada că a înmatriculat studenții la forme de învățământ acreditate, autorizate să funcționeze provizoriu. Astfel, acest aviz este condiționat de desfășurarea în condițiile legii a procesului educațional.
Potrivit legii, în speță Legea nr.288/2004, durata ciclurilor de studii pe domenii și specializări se stabilește de M. Educației și Cercetării, la propunerea Consiliului Național al Rectorilor, și se aprobă prin hotărâre a Guvernului. M., potrivit hotărârilor de Guvern de organizare și funcționare a acestuia, are competența de a controla și monitoriza aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ.
U. S. Haret din București a solicitat ministerului eliberarea avizului pentru ridicarea formularelor tipizate de la ROMDIDAC S.A. - Compania de Material Didactic, pentru absolvenții din anii 2008, 2009 și 2010.
Deci M. Educației Naționale și-a îndeplinit obligațiile ce-i reveneau în ceea ce privește emiterea avizului în vederea achiziționării tipizatelor de către U. S. Haret. Dacă aceste tipizate nu au fost gestionate corespunzător, în conformitate cu prevederile legale, nu este culpa Ministerului Educației Naționale.
În conformitate cu prevederile art. 5 alin. l si alin. 4 din Ordinul nr.2284/ 28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior, instituțiile de învățământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu potrivit legii, nu pot elibera decât acele acte de studii la care au dreptul în condițiile legii.
În acest caz, conform prevederilor Ordinului nr. 2284/28 septembrie 2007 pentru aprobarea Regulamentului privind regimul actelor de studii în sistemul de învățământ superior. U. nu avea si nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenții unor programe de studii și forme de învățământ neautorizate/neacreditate. Același Ordin 2284/2007 statuează că răspunderea pentru modul cum s-au gestionat, completat și eliberat actele de studii revine exclusive Universității S. Haret.
Față de menționatele prevederi legale, concluzionează faptul că reclamanta a urmat studiile unei forme de învățământ ai cărei studenți nu au fost avuți în vedere în cuprinsul cifrei de școlarizare pentru care s-au eliberat amintitele tipizate.
Faptul ca U. S. Haret a eliberat adeverințe care, în opinia sa, ar atesta efectuarea unor studii, reprezintă un demers ce implica numai responsabilitatea respectivei Universități.
În temeiul principiului legalității, o faptă ilicită nu poate deveni licită, neexistând nici aparența în drept atâta timp cât există norme legale imperative ce nu au fost respectate iar beneficiarul avea sau trebuia să aibă știință de acest lucru, printr-o minimă diligență la care era obligat (nemo auditur propham turpitudinem allegans).
În drept, recurentul-pârât a invocat dispozițiile Codului de procedură civilă, Legii învățământului nr. 84/1995, cu modificările și completările ulterioare, H.G.536/2011, Legii nr. 1/2011, H.G. 1011/2001, Legii nr. 288/2004, Ordinului nr. 2284/2007, O.U.G. nr. 75/2005.
Intimata-pârâtă U. "S. HARET" a formulat întâmpinare, la data de 26.07.2013, prin care a solicitat ca, în cazul în care se va admite recursul promovat de N. (A.) M. M. împotriva Sentinței civile nr. 1531/2013, pronunțata în ședința publică la data de 22.03.2013 în dosarul nr._ de către Tribunalul București, Secția a IX-a C. Administrativ si Fiscal, prin care a fost respinsa acțiunea recurentului reclamant precum si cererea de chemare in garanție, admiterea și cererii de chemare in garanție a Ministerului Educației Naționale.
Curtea, analizând actele dosarului și susținerile părților în raport de prevederile legale incidente, constată următoarele:
Conform adeverinței nr. 617 eliberate de U. S. Haret la data de 01.09.2009, recurenta reclamantă a obținut titlul de licențiat in Științe economice, promovând examenul de licență din sesiunea iunie 2009.
Curtea constată că refuzul de eliberare a diplomei și suplimentului de diplomă nu este justificat, recurenta reclamantă fiind îndreptățită la obținerea acestor acte, în condițiile în care a promovat examenul de licență, a obținut titlul de „licențiat în Științe Economice”, conform adeverinței eliberate de instituția de învățământ care atestă acest fapt.
Cu privire la îndeplinirea de către U. S. Haret a criteriilor și standardelor de autorizare provizorie sau acreditare pentru studiile urmate de reclamantă, Curtea constată că în perioada în care aceasta a urmat cursurile Facultății la forma FR, deși potrivit HG 366/2007 MECTS conducea sistemul național de educație, învățământ, tineret și cercetare, exercitând și atribuțiile stabilite prin legi și prin alte acte normative din sfera sa de activitate(…), constând, printre altele în evaluarea și controlarea realizării politicilor și programelor în domeniu, stabilirea sau propunerea, după caz, a măsurilor de corectare a lor, controlarea și monitorizarea, aplicarea prevederilor legale cu privire la organizarea și funcționarea unităților și instituțiilor de învățământ particular”, nu au fost sesizate nereguli în privința activității de învățământ din cadrul Universității S. Haret, respectiv cu privire la valabilitatea formei de învățământ pentru specialitatea în discuție, nu a fost demarată și finalizată vreo procedură administrativă care să conducă la concluzia că U. a acționat în afara cadrului legal, nu s-a contestat dreptul Universității de a organiza examen de licență pentru formele de învățământ pe care ministerul le consideră neacreditate și nu s-a solicitat anularea examenelor în urma cărora li s-au eliberat absolvenților adeverințele care atestă faptul că au obținut titlul de licențiat la o anumită specializare.
Conform jurisprudenței Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal- decizia nr. 2874/2010, finalizarea cursurilor universitare organizate de către U. S. Haret, în cadrul formei de învățământ la distanță, prin susținerea examenului de licență și obținerea, în urma acestuia, a unei diplome presupune în fapt recunoașterea formei de învățământ urmată, de către M. Educației, Cercetării și Inovării. Potrivit deciziilor nr. 5656 din 24.11.2011, nr. 2533 din 22.05.2012, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția C. Administrativ și Fiscal- în dosarele_, respectiv_, U. S. Haret are obligația ca ulterior eliberării adeverinței de studii ce atestă absolvirea Facultății, susținerea și promovarea examenului de licență precum și dobândirea titlului de licențiat în drept, să elibereze și diploma de licență. „Actul prin care s-a recunoscut calitatea de licențiați în drept este în ființă, nu a fost revocat, anulat, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate proprie unui act administrativ”.
În ședința judecătorilor Secției de C. Administrativ și Fiscal din 28.10.2013 s-a adoptat soluția de principiu:
„Obligarea pârâtei U. „S. Haret” să elibereze reclamantului diploma de licență și/sau suplimentul la diplomă. Cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației pentru a fi obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentul la diplomă. Soluție adoptată în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. „S. Haret” să elibereze diploma de licență și/sau suplimentul la diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă. Jurisprudență: Deciziile nr.690/2012, nr.953/2012, nr.1638/2012 și nr.3302/2012”.
În cauza B. împotriva României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut următoarele:
„34. În cazul în speță, Curtea constată că, în temeiul Legii nr. 309/2002, nu puteau beneficia de măsurile reparatorii decât recruții care au prestat muncă forțată în unități aparținând D.G.M. Bazându-se pe principiul nediscriminării, pornind de la decizia pronunțată la 2 decembrie 2003, Înalta Curte de Casație, într-o . decizii, a extins însemnătatea acestei legi la toți recruții care au prestat o muncă forțată în timpul serviciului lor militar, fără a ține cont de subordonarea ierarhică a unităților militare din care au făcut parte.
35. Cu toate acestea, într-o altă . decizii pronunțate în cursul aceleași perioade, Înalta Curte de Casație a desfășurat o jurisprudență contrară, din moment ce a respins, ca în cazul reclamantului, acțiunile recruților care au prestat muncă forțată în afara D.G.M.
36. În lipsa unui mecanism capabil să asigure coerența practicii chiar în cadrul celei mai înalte instanțe interne, aceasta din urmă a ajuns să pronunțe, uneori în aceeași zi, decizii diametral opuse în privința domeniului de aplicare a Legii nr. 309/2002 (a se vedea, de exemplu, deciziile din 11 ianuarie, 1 și 28 martie 2005).
37. Desigur, divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței (Zielinski și Pradal și Gonzales și alții împotriva Franței [GC], nr._/94 și_/96 la_/96, paragraful 59, CEDO 1999-VII).
38. În cazul în speță, trebuie constatat că Înalta Curte de Casație se afla la originea acestor divergențe profunde și persistente în timp.
39. Această practică, ce s-a dezvoltat în cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, este în sine contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski împotriva Poloniei, nr._/95, paragraful 56, CEDO 2000-III). În loc să-și îndeplinească rolul său stabilind o interpretare de urmat, Înalta Curte de Casație a devenit ea însăși sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar (a se vedea, mutatis munandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr._/99, paragraful 97, CEDO 2002-VII și P. citat anterior, paragraful 98, și, a contrario, Pérez Arias împotriva Spaniei, nr._/03, paragraful 70, 28 iunie 2007).
40. Curtea concluzionează deci că această incertitudine jurisprudențială a avut drept efect privarea reclamantului de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, în condițiile în care altor persoane care au prestat o muncă forțată în afara D.G.M. li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile acestei legi.
În consecință, a fost încălcat încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție”.
Având în vedere aceste aspecte, Curtea constată incidente aceleași rațiuni pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea disp. art. 6 alin. 1 din CEDO în sensul obligației instanțelor de recurs de a adopta o jurisprudență unitară astfel încât să fie respectat principiul siguranței publice „care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar”.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 9 C.proc.civ. și art. 312 alin. 1-3 C.proc.civ. va admite recursul formulat de reclamantă, va modifica în parte sentința recurată în sensul admiterii acțiunii, și va obliga pârâta U. S. Haret la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
De asemenea, Curtea va obliga pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE (fost M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului) să aprobe tipărirea formularelor tipizate în termen de 30 de zile de la pronunțarea hotărârii.
Curtea constată că cererea privind penalitățile de întârziere nu este justificată, urmând a fi respinsă.
Cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. S. HARET, având același obiect, va fi respinsă având în vedere că obligația în sarcina MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE a fost dispusă ca urmare a admiterii acțiunii.
Având în vedere că recursul formulat de recurenta reclamantă urmează a fi admis, Curtea constată că cererea intimatei U. S. Haret de obligare la plata cheltuielilor de judecată nu este întemeiată.
În conformitate cu dispozițiile art. 274 C.p.civ., având în vedere culpa procesuală a pârâtului MEN, Curtea va dispune obligarea acestuia la plata sumei de 12 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în fond și recurs.
Constatând că Tribunalul a dispus respingerea acțiunii și a cererii de chemare în garanție formulate împotriva MINISTERULUI EDUCAȚIEI NAȚIONALE, Curtea constată că acest recurent nu justifică interesul în formularea recursului împotriva sentinței civile nr. 1531/22.03.2013.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE împotriva sentinței civile nr.1531 / 22.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._/CA/3/2012, ca lipsit de interes.
Admite recursul formulat de recurenta reclamantă N. ( A.) M. M. împotriva aceleiași hotărâri.
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta U. S. HARET la eliberarea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
Obligă pârâtul M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE să aprobe tipărirea formularelor tipizate pentru diploma de licență în termen de 30 de zile de la pronunțare.
Respinge capătul de cerere privind penalitățile.
Menține soluția pe cererea de chemare în garanție.
Obligă recurentul pârât M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE la plata către recurenta reclamantă a sumei de 12 lei, reprezentând cheltuieli de judecată fond și recurs.
Respinge cererea intimatei pârâte U. S. HARET privind cheltuielile de judecată din recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 12.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, F. L. E. D. G. Ș. A.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – jud. A.Ș.
JUD. FOND O. D. P. - Tribunalul București – Secția a IX-a de C. Administrativ și Fiscal
| ← Comunicare informaţii de interes public. Legea Nr.544/2001.... | Îndreptare eroare materială. Decizia nr. 4703/2014. Curtea de... → |
|---|
