Anulare act administrativ. Sentința nr. 1994/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI

Comentarii

0

Sentința nr. 1994/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 1104/2/2014

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr._

SENTINȚA CIVILĂ NR.1994

Ședința publică de la 23.06.2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE - G. D.

GREFIER - C. A.

Pe rol fiind cererea de revizuire, formulată de revizuentul F. D., împotriva sentinței civile nr.1507/29.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații I. G. al Poliției de Frontieră, I. T. al Poliției de Frontieră Sighetul Marmației, S. Poliției de Frontieră Rădăuți – P. Poliției de Frontieră Siret și P. T. al Poliției de Frontieră Siret.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă intimatul I. G. al Poliției de Frontieră prin consilier juridic G. L. C., cu delegație la dosar – fila 13, lipsind revizuentul și ceilalți intimați.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează Curții că prin Serviciul Registratură, prin fax, la data de 18.06.2014, intimatul I. T. al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației a depus un punct de vedere.

Curtea acordă cuvântul pe excepțiile lipsei calității procesuale pasive și excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocate prin întâmpinare de către intimatul I. T. al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației.

Intimatul I. G. al Poliției de Frontieră prin consilier juridic, solicită admiterea celor două excepții pentru motivele invocate prin întâmpinare.

Curtea acordă cuvântul și pe fondul cererii de revizuire.

Intimatul I. G. al Poliției de Frontieră prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru motivele invocate și expuse pe larg în conținutul întâmpinării.

Curtea în temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare atât pe excepții cât și fondul cererii de revizuire.

CURTEA

Prin cererea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București, revizuentul reclamant F. D. în contradictoriu cu I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ, I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ SIGHETU MARMAȚIEI, S. POLIȚIEI DE FRONTIERĂ RĂDĂUȚI, P. POLIȚIEI DE FRONTIERĂ ȘIRET a formulat CERERE DE REVIZUIRE a sentinței nr. 1507/2013 din 29.04.2013 a Curții de apel București, pronunțată în dosar nr._, schimbarea, în totalitate a hotărârii atacate, anularea măsurii interzicerii intrării în România, dispusă de către I. G. al Poliției de Frontieră, I. T. al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, S. poliției de Frontieră Rădăuți, P. Poliției de Frontieră Șiret pe o perioadă de 5 ani, conform art. 105. alin. 2 coroborat cu art. 106 alin. 5 lit. b, din OUG 194/2002, cu modificările ulterioare, datorită încălcării prevederilor HG 707/2006 cu modificările ulterioare, măsură consemnată în înscrisul cu nr. 83.756 din 08.09.2012, adusă la cunoștință prin înscrisul cu nr. 85.756 din data 08.09.2012, emis de P. Poliției de Frontieră Șiret.

MOTIVELE REVIZUIRII:

A formulat contestație împotriva acestei masuri ce a făcut obiectul dosarului nr._ .

În motivare a arătat ca la data de 08.09.2012 în jurul orelor 2.00, A.S.A. S. O. îi comunică faptul că nu va mai putea intra în România pe o perioadă de cinci ani ca urmare a încheierii procesului verbal de contravenție nr. 280 din 07.09.2012, care constată existența unei contravenții la regimul vamal, prevăzută de HG 707/2006 în temeiul art. 105. alin. 2, coroborat cu art. 106 alin. 5 lit. b din OUG 194/2002.

S-au comunicat in jurul orei 02.00 din data de 08.09.2012 trei înscrisuri, respectiv: refuzul intrării la frontieră cu nr. 791 din 07.09.2012, un înscris prin care se aduce la cunoștință măsura luată cu nr. 83.756 din 08.09.2012 și un înscris prin care i se comunică anularea vizei cu nr._ din 08.09.2012.

În ceea ce privește procesul-verbal de contravenție, fapta care i s-a reținut constă în nedeclararea la . unui număr de 56 pachete de țigarete marca Dubliss. Această faptă este prevăzută de art. 612 din HG 707/2006 și art. 225 din RCEE 2454/92, deș. fapta putea fi sancționată conform art. 652 alin. 1 lit. d din HG 707/2006 cu o amendă cuprinsă între 1500 și 3000 de lei, în concret i s-a aplicat doar sancțiunea avertismentului verbal.

Astfel, agentul constatator a considerat că fapta care i se reține nu prezintă în concret un grad de pericol social care să necesite aplicarea unei amenzi.

De asemenea, însuși legiuitorul în art. 7 alin. 2 prevede că avertismentul se aplică când fapta este de gravitate redusă.

Împotriva acestui proces verbal de contravenție a aratat ca va formula plângere întrucât o astfel de faptă contravențională nu există si a făcut obiectul dosarului nr._ a Judecătoriei Radauti, soluționat in prima instanța prin respingerea plângerii, iar in recursul formulat a fost admis recursul si anulat procesul-verbal de contravenție contestat conform deciziei nr. 120/2014 din 05.02.2014 a Tribunalului Suceava pronunțata in dosarul nr._ .

Referitor la măsura interzicerii intrării în România pentru o perioadă de 5 ani, a adus mai multe critici, pe langa faptul ca procesul de contravenție a fost întocmit in mod nelegal si nu exista nicio fapta de incalcare a regimului vamal a făcut trimitere si la disp. art. 105 alin. 2 cu trimitere la disp. art. 8 alin. 2 și art. 8 alin. 2 lit. b (1) din OUG nr. 194/2002 cu modificările și completările ulterioare, "Organele politiei de frontiera pot sa nu permită . statului roman si in următoarele situații ... au incalcat regimul vamal".

Măsura interzicerii intrării în România este o măsură foarte gravă care restrânge dreptul la liberă circulație al persoanei. Tocmai datorită naturii sale, legiuitorul prevede în mod expres doar posibilitatea, nu obligativitatea instituțiilor abilitate de a dispune această măsură. Prin această reglementare s-a dorit aplicarea acestei măsuri doar situațiilor care prezintă un anumit grad de pericol social, nu tuturor situațiilor, care aparent ar îndeplini condițiile prevăzute de lege. În concret, fapta care se imputa nu putea fundamenta reținerea unei măsuri de o asemenea severitate.

Art. 105 alin. 4 și 6 din OUG 194/2002 cu modificările și completările ulterioare, prevede: "Măsura prevăzută la alin. (1) poate fi dispusă de Oficiul R. pentru Imigrări sau de I. G. al Politiei de Frontiera, in condițiile legii... Instituirea măsurii interzicerii intrării in România se comunica străinilor, în scris, de către organul care a luat măsura și conține motivarea in fapt si in drept, precum si informațiile privind căile de atac posibile".

În cazul său, măsura a fost dispusă de către P. Poliției de Frontieră Șiret și nu I. G. al Poliției de Frontieră.

Înștiințarea cu nr. 83.756 din 08.09.2012 apare ca fiind adusă la cunoștință de șeful P.P.F. Siret deși acesta nu se afla la acea dată și oră la P. Poliției de Frontieră Șiret, putându-se obține relații în acest sens de la S. Poliției de Frontieră Rădăuți.

Măsura este nelegală și abuzivă în condițiile în care nu a fost analizată de șeful P.P.F. Șiret, ci de un alt angajat.

Legat de instituția care a luat o astfel de măsură se pune în discuție competența de a soluționa cauza în primă instanță, art. 105 alin. 5 din OUG 194/2002 cu modificările și completările ulterioare prevede instanța competentă să soluționeze contestația împotriva interzicerii intrării în România ca fiind "curtea de apel in a cărei raza de competenta se afla formațiunea care a dispus aceasta măsura".

Măsura nu este motivată nici în fapt, nici în drept înștiințarea nu conține decât articolele care ar reprezenta fundamentul legal pentru dispunerea măsurii interzicerii intrării în România, nefăcându-se în concret nicio referire la fapta care i s-a reținut în procesul verbal de contravenție. Această aplicare mecanică a legii este în contradicție cu rațiunea și scopul care au stat la existența acestei măsuri.

Nemotivarea în fapt și drept face imposibil controlul instanței cu privire la temeinicia acestei măsuri și nu reprezintă altceva decât un abuz din partea polițiștilor de frontieră.

Cât privește refuzul intrării la frontieră cu nr. 791/07.09.2012 în niciun caz la ora 21.00 viza sa nu era valabilă, mențiunea "anulat" pe viză s-a făcut după orele 24.00. Dacă viza era anulată la ora 21.00 care ar fi fost motivul pentru care s-a solicitat o declarație din partea soției ce a fost dată în fața comisarului șef F. N. între orele 21.20-22.00 în data de 07.09.2012, iar la ora 21.00 nu era luată nici o măsură, nu era încheiat nici un proces verbal de constatare și nu era încheiat nici un proces-verbal de contravenție.

La termenul din data de 24.04.2013 a solicitat a se formula adresa Inspectoratului G. al Politiei de Frontieră care să lămurească următoarele aspecte:

-data când a fost înregistrată Nota Raport cu nr. 83.756 din 08.09.2012 la I. G. al Politiei de Frontieră;

-data când a fost aprobată instituirea măsurii de interzicere a intrării in România impotriva numitului Fedorchuck D. pe o perioadă de 5 ( cinci) ani, respectiv 08.09._17;

-daca se va indica data de 08.09.2012 ca fiind data cand a fost aprobata "Nota raport" să se indice ora cand a fost aprobata și prezentarea de înscrisuri din care să reiasă ca chestorul sef de politie B. I. era la sediul instituție între orele 01.00-02.00 și dacă semnătura îi aparține;

-să se indice daca șeful P.P.F. Șiret, subcomisar de politie Mosneagu V. cel care apare că a întocmit "Nota Raport" era la P.P.F. Șiret în data de 08.09.2012 între orele 01.00-02.00 și atașarea de înscrisuri din care să reiasă că el este cel care a încheiat "Nota raport" prin care propunea interzicerea intrării în România și dac semnătura îi aparține;

Consideră că este obligatoriu de lămurit aceste aspecte întrucât din înscrisul prezentat "Nota raport" reiese ca propunerea de instituire a măsurii de interzicere a intrării în România pe o perioada de 5 ani a lui Fedorchuck D. a fost aprobată pe data de 12.11.2012 și nicidecum pe data de 08.09.2012.

Este puțin probabil ca inspectorul general al IGPFR și șeful PPF Șiret să fi fost la sediul instituției în data de 08.09.2012 între orele 01.00-02.00.

Cât priveste mențiunile din Nota Raport acestea sunt nereale arătându-se că "s-a descoperit ascunsă și nedeclarată în vederea sustragerii de la controlul vamal cantitatea de 56 pachete tigari marca Dubliss de proveniență ucraineana".

Prin aceste mențiuni eronate s-a incercat sa se dea o gravitate ridicata a faptei.

În procesul verbal de contravenție nr. 280 din 07.09.2012 se retine că "au fost nedeclarate 56 pachete țigarete Dubliss".

Cele 56 pachete de tigari nu au fost ascunse, dimpotrivă erau la vedere și mai mult a arătat ca acestea au fost declarate, formulând plângere împotriva procesului-verbal de contravenție.

Având in vedere starea de fapt expusa mai sus in cauza sunt date motivele de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 4 si 5 din vechiul Cod de procedura civilă.

În ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 4 consideră ca hotărârea a fost pronunțata in temeiul unui înscris care ulterior a fost desființat.

În luarea acestei masuri s-a avut in vedere procesul-verbal de contravenție ./20_ nr. 280 din 07.09.2012 încheiat de Biroul Vamal Șiret.

În acest proces-verbal de contravenție, fapta care s-a reținut consta în, nedeclararea, la . unui număr de 56 pachete de țigarete marca Dubliss, faptă prevăzută de art. 612 din HG 707/2006 și art. 225 din RCEE 2454/92.

Anulându-se acest proces-verbal de contravenție nu a săvârșit nicio fapta la regimul vamal care sa justifice luarea unei astfel de masuri, in motivare instanța a reținut ca a săvârșit o fapta la regimul vamal ce a fost consemnata in procesul-verbal de contravenție, fiind astfel justificata luarea acestei masuri.

În ce privește motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 consider că decizia Tribunalului Suceava nr. 120/2014 din 05.02.2014 pronunțata in dosarul nr._ reprezintă un înscris nou care nu a putut fi infatisat dintr-o împrejurare mai presus de voința pârtii.

Astfel cum a arătat la termenul din data de 24.04.2013 a solicitat efectuarea unei adrese către intimate, cerere care i-a fost respinsa, iar la judecarea cauzei nu a fost prezent altfel ar fi solicitat suspendarea cauzei in temeiul disp. art. 244 alin. 1 pct. 1 vechiul cod de procedura civilă.

Din motivarea contestației a arătat ca a formulat plângere împotriva procesului-verbal de contravenție ./20_ nr. 280 din 07.09.2012, instanța având cunoștința de existenta plângerii împotriva procesului-verbal de contravenție având posibilitatea de a dispune suspendarea.

Întrucât nu a putut prezenta o hotărâre judecătoreasca de anulare a procesului-verbal de contravenție la data soluționării cauzei, decizia tribunalului reprezintă un înscris nou hotărâtor in pronunțarea sentinței a cărei revizuire o cere, daca instanța ar fi avut cunoștința de acest inscris soluția pronunțata de instanța era alta.

Își întemeiază prezenta cerere pe disp. art. 322 pct. 4 si 5 din vechiul cod de procedura civilă.

În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisuri:extras portalul instanțelor, sentința civilă nr. 4637/2012 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Rădăuți.

Pârâtul intimat I. G. al Poliției de Frontieră a formulat întâmpinare la cererea de revizuire a sentinței nr. 1507/2013 din 29.04.2013 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr._ formulată de revizuentul F. D., cetățean al Republicii Ucraina, prin care învederează următoarele:

In fapt, la data de 07.09.2012 revizuentul F. D., născut la data de 22.03.1982, în Ucraina, cetățenie ucraineană, posesor al pașaportului simplu nr. ET978918, s-a prezentat pentru a intra în țară la P. de Trecere a Frontierei Șiret, conducând autoturismul marca "KIA" cu numărul de înmatriculare CE 4102 AM.

După efectuarea controlului vamal, au existat suspiciuni că revizuentul încearcă să introducă în țară ilegal produse accizabile, lucrătorii poliției de frontieră în cooperare cu lucrătorii vamali au efectuat un control amănunțit asupra autoturismului cu care acesta călătorea în spațiul special amenajat aparținând Biroului Vamal Șiret.

In urma efectuării acestui control, s-au găsit ascunse și nedeclarate, cantitatea de 1120 țigarete (56 pachete) marca "Dubliss", de proveniență Dutty Free.

Date fiind cele expuse anterior, prin fapta săvârșită au fost încălcate prevederile regimului vamal, revizuentul fiind sancționat contravențional în acest sens, prin procesul verbal nr. 280/07.09.2012, proces verbal prin care s-a aplicat și sancțiunea complementară a confiscării țigărilor respective.

Astfel, s-a anulat viza română ROU_ aplicată în pașaportul simplu nr. ET978918, eliberată la data de 23.04.2012 de către Consularul G. al României la Cernăuți, aparținând revizuentului F. D., în conformitate cu art. 33 alin. 1 și 2 lit. d din O.U.G 194/ 2002 privind regimul străinilor în România, pentru încălcarea reglementărilor vamale.

In acest sens, a fost emisă Comunicarea nr._/ 08.09.2012.

Ca urmare a revocării vizei, față de revizuent, agenții poliției de frontieră au luat măsura refuzului intrării la frontieră întrucât nu mai îndeplinea una din condițiile prevăzute la art. 6 din O.U.G. nr. 194/ 2002 ( acesta "nu poseda o viză valabilă ...), comunicându-i această măsură prin adresa nr. 791/07.09.2012, la ora 21:00.

Învederează faptul că, având în vedere că revizuentul a încălcat regimul vamal, fiind sancționat de către lucrătorii Biroului Vamal Șiret, lucrătorul poliției de frontieră a aplicat prevederile art. 8 alin. 2 lit. b din O.UG. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, modificată și completată, unde se prevede că „Organele poliției de frontieră pot să nu permită . statului român ... dacă au încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obținerea vizei sau, după caz, la ., au încălcat regimul vamal ori au trecut sau au încercat să treacă ilegal frontiera de stat a României".

Astfel, potrivit art. 105 alin. 2 din O.U.G. nr. 194/2002, măsura prevăzută la alin. (1) poate fi dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de I. G. al Poliției de Frontieră, în condițiile legii, și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare sau împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b)-d) și art. 8 alin. (2) lit. a)-b/l) ".

De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 106 alin. 5 lit. b din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România împotriva străinilor care au încălcat regimul vamal durata interdicției de intrare în România este de 5 ani, astfel că, în aplicarea dispozițiilor legale mai sus invocate I. G. al Poliției de Frontieră a dispus față de cetățeanul moldovean luarea măsurii interzicerii intrării în România pe o perioadă de 5 ani.

Această măsură a fost aplicată prin Nota-raport nr._/08.09.2012, fiindu-i comunicată revizuentului prin adresa nr. _/08.09.2012.

Având în vedere aspectele prezentate, consideră că măsura luată față de revizuent este una legală și temeinică.

Referitor la susținerile revizuentului cu privire la nelegalitatea instituții măsurii interzicerii intrării în România, învederează că măsura luată de către Poliția de Frontieră, este legală și temeinică potrivit art. 8 alin. 2 lit. b/1 din OUG nr. 194/2002 privind regimul străinilor în România, iar anularea vizei este o consecință a faptului că revizuentul a încălcat regimul vamal încercând să introducă în România o cantitate de 56 pachete de țigări de proveniență Ucraina.

In conformitate cu prevederile art. 105 alin. 2 din OUG nr. 194/2002 măsura se dispune de către IGPF la propunerea Punctului de Frontieră Șiret.

In ceea ce privește înștiințarea nr._/08.09.2012, aceasta nu a fost adusă la cunoștință de către șeful P.P.F. Siret, înscrisul respectiv fiind semnat de către persoana aflată la conducerea Punctului Poliției de Frontieră la acel moment. În conformitate cu prevederile art. 44 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului „Serviciul polițienesc are caracter permanent și obligatoriu", astfel că și conducerea PPF Siret este asigurată permanent, fie de către șeful PPF, fie de către unul dintre subordonații ierarhici ai acestuia.

Măsura interzicerii intrării a fost motivată în fapt și în drept prin indicarea articolelor care reprezintă fundamentul legal, fapta săvârșită de către revizuent fiind detaliată în Procesul-verbal de constatare a contravenției.

In ceea ce privește solicitările revizuentului de la termenul din data de 24.04.2013, comunică următoarele:

•Nota raport nr._ din 08.09.2012 nu se înregistrează la IGPF, acesta primind număr de înregistrare doar de la structura care propune măsura.

•Măsura de interzicere a intrării împotriva revizuentului a fost aprobată la data de 08.09.2012

•Nota raport nu a fost semnată de către domnul inspector general B. I., ci de persoana aflată în acea zi la conducerea instituției conform art. 44 alin. (1) din Legea nr. 360/2002.

•Nota raport a fost semnată de către persoana aflată la conducerea PPF Șiret, iar nu de către Șeful PPF Șiret.

In referire la afirmația revizuentului că nota raport a fost aprobată pe data de 12.11.2012, menționează faptul că numărul 45/42/ZV/12.11.2012 este un număr de multiplicare a documentului original, copie ce probabil a fost solicitată în vederea depunerii de către reprezentanții ITPF Sighetu Marmației la dosarul_ .

Cu privire la anularea procesului verbal ./20_ nr. 280 din 07.09.2012, face precizarea că instituției nu i s-a comunicat hotărârea prin care acesta a fost anulat, prin urmare nu au putut fi analizate motivele care au stat la baza anulării contravenției.

In concluzie, solicită respingerea acțiunii formulate de către revizuent ca neîntemeiată și să constate faptul că măsura dispusă de organele poliției de frontieră este în conformitate cu prevederile legale în materie.

De asemenea, pârâtul I. T. al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, instituție care se subrogă în toate drepturile și obligațiile fostului Inspectorat Județean al Poliției de Frontieră Suceava, inclusiv în litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești conform Legii nr.280/2011 și Dispoziției șefului Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră nr. 579 din 16.12.2011), a formulat întâmpinare la cererea de revizuire a Sentinței nr. 1507/2013 din 29.04.2013 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr._ formulată de revizuentul F. D., solicitând respingerea cererii ca nefondată.

MOTIVELE ÎNTÂMPINĂRII

In fapt, la data de 07.09.2012 reclamantul F. D., născut la data de 22.03.1982, în Ucraina, cetățenie ucraineană, posesor al pașaportului simplu nr. ET978918, s-a prezentat pentru a intra în țară la P. de Trecere a Frontierei Șiret, conducând autoturismul marca „Kia" cu numărul de înmatriculare CE 4102 AM.

Întrucât, după efectuarea controlului vamal existând suspiciuni că F. D. încearcă să introducă în țară ilegal produse accizabile, organele poliției de frontieră în cooperare cu lucrătorii vamali au efectuat un control amănunțit asupra autoturismului cu care călătorea aceasta, în hala special amenajată a Biroului Vamal Șiret.

In urma acelui control s-au găsit ascunse și nedeclarate, cantitatea de 1.120 țigarete (56 pachete) marca „Dubliss" de proveniență Dutty Free.

In aceste condiții, persoana în cauză a fost sancționată contravențional, de către un agent constatator din cadrul Biroului Vamal Șiret, cu amendă „Avertisment", pentru săvârșirea faptei prevăzute la art. 652 alin.l, lit."d" din HG 707/2006, cu modificările și completările ulterioare, întocmindu-se procesul verbal nr.280/07.09.2012, act prin care s-a aplicat totodată și sancțiunea complementară a confiscării țigărilor respective (valoarea în vamă a țigărilor fiind de 68 lei), întocmindu-se Adeverința de Reținere a Bunurilor (ARB) nr.3280/07.09.2012.

Având în vedere, aceste aspecte, s-a înaintat, după cum a arătat, prin Nota-Raport nr._/08.09.2012 către Inspectorului G. al P.F.R. conținând propunerea de instituire, în conformitate cu art. 105 alin.2 coroborat cu art. 106 alin.5 lit."b" din OUG 194/2002, a măsurii de interzicere a intrării în România împotriva numitului F. D., pe o perioadă de 5 (cinci) ani, propunere ce avea să fie și însușită.

D. urmare, s-a anulat viza română nr. ROU_ eliberată la data de 23.04.2012 de către Consulatul G. al României la Cernăuți, valabilă de la data de 24.04._ până la data de 23.10.2012, aplicată în pașaportul simplu ET_ aparținând revizuentului, în conformitate cu art.33 alin.l și 2 lit."d" din O.U.G. 194/2002 cu modificările și completările ulterioare, pentru încălcarea reglementărilor vamale. Totodată, s-a aplicat în pașaportul menționat și ștampila de „INTERDICȚIE INTRARE" în România, pentru aceeași perioadă.

In concret, P. de Trecere a Frontierei Șiret ca urmare a încălcării reglementărilor vamale de către revizuent a înaintat o Notă Raport inspectorului general al P.F.R. prin care s-a prezentat cele constatate, înregistrată cu nr._/08.09.2012, conținând doar propunerea de aplicare a acestei măsuri, propunere ce avea să fie însușită prin aprobarea dată pe acel înscris de către persoana competentă de a dispune interzicerea intrării în România pe o perioadă determinată.

Pe de altă parte, potrivit art. 105 alin.(1) și (2) din OUG 194/2002 privind regimul străinilor în România, republicată, cu modificările și completările ulterioare măsura în sine, de interzicere a intrării în România se dispune de Oficiul Român pentru Imigrări sau I. G. al Poliției de Frontieră.

Totodată, alin.3 al aceluiași articol prevede că aplicarea măsurii de interzicere a intrării se realizează în toate cazurile prin instituirea consemnului nominal la punctele de trecere a frontierei de stat. Prin urmare, în speță, măsura contestată a fost dispusă de către I. G. al Poliției de Frontieră, fiind instituit consemnul național NPI, valabil pentru toate punctele de trecere a frontierei de stat din țară, nu numai pentru P.T.F.Siret.

Așa cum a precizat și în documentele depuse în dosarul_, măsura interzicerii intrării în România a fost dispusă de către I. G. al Poliției de Frontieră iar urmare a instituirii acestei măsuri, la P.T.F. Șiret a fost luată doar măsura nepermiterii intrării în România și, ulterior anularea vizei.

In legătură cu faptul că măsura este „abuzivă" și s-au comis unele „nelegalități" de către lucrătorii din P.P.F. Șiret sau din cadrul I. G. al Poliției de Frontieră, arătate în cererea de revizuire, face următoarele precizări:

1.-Înștiințarea revizuientului în temeiul art.105 alin.(4) din O.U.G. 194/2002 privind regimul străinilor în România, cu numărul 83.756/08.09.2012 cu privire la faptul că I. G. al Poliției de Frontieră a dispus măsura interzicerii intrării în România în conformitate cu prevederile art. 105 alin.(2) coroborat cu art. 106 alin.5 lit. b din O.U.G. 194/2002 privind regimul străinilor în România, modificată și completată de L. 157/201, pentru încălcarea prevederilor H.G. 707/2006, modif. prin H.G. 946/2007, a fost întocmită la data de 08.09.2012, după aprobarea Notei raport de instituire a măsurii de către conducerea I.G.P.F. Se poate observa că înștiințarea a fost semnată cu apostrof „P/" (pentru) de către lucrătorul poliției de frontieră care la ora respectivă îndeplinea atribuțiile șefului în P.P.F. Șiret;

2.- Nota Raport cu nr.83.756 din 08.09.2012 întocmită în baza art.105 alin.2 coroborat cu art. 106 alin.5 lit. b din O.U.G 194/2002, privind Regimul străinilor în România, modif. și comp. de Legea 157/2011, de aprobare a instituirii măsurii de interzicere a intrării în România împotriva revizuentului F. D., pe o perioada de 5 ani (08.09._17) întocmită de către P.P.F. Șiret și adresată către Inspectorul G. al I.G.P.F., a fost aprobată/semnată cu apostrof „P/" (pentru) în data de 08.09.2012 de către ofițerul poliției de frontieră desemnat la conducerea inspectoratului general, conform dispozițiilor interne și ale Regulamentului de Organizare și Funcționare al I.G.P.F., cu competențe și responsabilități în acest sens, aflat în timpul serviciului, după programul normal de lucru al instituției;

3.În legătură cu afirmația revizuentului că Nota Raport ar fi fost aprobată în data de 12.11.2012, menționează faptul că numărul 45/42/ZV/12.11.2012 este un număr de multiplicare a documentului original, copie ce a fost solicitată de către I.T.P.F. Sighetul Marmației - Biroul Juridic, prin adresa nr.2.553.621/12.11.2012 (pe care o depune la dosar), documentul respectiv precum și înștiințarea revizuentului au fost înaintate de către intimat cu adresa nr._/13.11.2012 (pe care o depune la dosar), documentele respective fiindu-i necesare în dosarul_ ;

4.Cu privire la Hotărârea nr. 120/2014 din 05.02.2014 a Tribunalului Suceava în dosarul civil nr._ prin care s-a anulat procesul verbal ./20_ nr. 280 din 07.09.2012, face precizarea că instituția intimată-pârâtă nu a fost parte în procesul respectiv, întrucât agentul constatator a fost din cadrul Biroului Vamal Siret, prin urmare nu au putut fi analizate motivele care au stat la baza anulării procesului verbal de contravenție.

Din verificările efectuate la registratura Tribunalului Suceava - Secția de C. Administrativ și Fiscal, până în prezent, nu a fost redactată hotărârea sus-mentionată și nu se cunoaște motivarea instanței de recurs;

Cu privire la motivele de revizuire prevăzute în art.322 pct.4 și 5 pe care revizuentul își întemeiază cererea, consideră că acestea nu au legătura cu hotărârea a cărei revizuire se cere, respectiv a Sentinței nr. 1507/2013 din 29.04.2013 a Curții de Apel București pronunțată în dosarul_, întrucât:

-prin prisma prevederilor de la pct. 4 al art. 322 din vechiul C.pr.civ., hotărârea a cărei revizuire se cere, nu a fost dată în temeiul unui înscris declarat fals în cursul sau în urma judecății;

-prin prisma prev. la pct. 5 al art. 322 din vechiul C.pr.civ., consideră că, înscrisul prezentat, respectiv xerocopia paginei de portal a Tribunalului Suceava privind dosarul civil nr._, nu constituie un înscris nou de natura a atrage revizuirea hotărârii.

Întrucât revizuirea este considerată o cale extraordinară de atac, acesta poate fi exercitată numai pentru motivele limitativ prevăzute în art. 322 C.pr.civ.

Pe de altă parte, se constată că potrivit art.322 pct.5 C.pr.civ., revizuirea unei hotărâri se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.

Din cele două ipoteze a textului de lege, revizuentul susține existența unui înscris nou de natură a atrage revizuirea hotărârii, respectiv hotărârea Tribunalului Suceava nr. 120/2014 din 05.02.2014 pronunțată în dosarul nr._ .

Potrivit dispozițiilor legale, în această situație trebuie îndeplinite cumulativ mai multe condiții: revizuentul invocă un înscris; înscrisul este doveditor; înscrisul este descoperit după darea hotărârii, deci este nou; înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii, ceea ce înseamnă că înscrisurile constituite ulterior nu pot constitui temei al revizuirii; înscrisul nu a putut fi înfățișat în procesul în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire se cere, fie pentru că a fost reținut de partea potrivnică, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; înscrisul este determinant și trebuie prezentat de revizuent, și nu procurat la solicitarea instanței.

In opinia intimatului, în situația dedusă judecății, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile cerute de dispozițiile legale pentru revizuirea unei hotărâri, în sensul că, nu îndeplinește condiția ca înscrisul să fi existat la data pronunțării hotărârii, indiferent care ar fi natura acestuia, nu poate fi considerat înscris nou și nu poate constitui temei pentru exercitarea unei cererii de revizuire.

În situația de față, Hot. 120/2014 din 05.02.2014 a Tribunalului Suceava a apărut după pronunțarea hotărârii care se cere revizuită - Sentința 1507/2013 din 29.04.2013 a Curții de Apel București, ceea ce înseamnă că nu poate constitui temei pentru cererea de revizuire dedusă judecății.

Față de cele mai sus prezentate, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile limitativ prevăzute de art.322 pct.5 din vechiul C.pr.civ. pentru revizuirea Sentinței nr. 1507/2013 din 29.04.2013, a Curții de Apel București (nu se poate susține că, xerocopia paginei de portal a Tribunalului Suceava privind sentința din Dosarul civil nr._, constituie un înscris nou de natură a atrage revizuirea hotărârii).

Cu privire la a doua ipoteză, vizată de art.322 pct.5 C.proc.civ, așa cum a arătat mai sus, cu privire la Hotărârea nr.120/2014 din 05.02.2014 a Tribunalului Suceava în dosarul civil nr._ prin care s-a anulat procesul verbal ./20_ nr. 280 din 07.09.2012, instituția nu a fost parte în procesul respectiv, agentul constatator fiind din cadrul Biroului Vamal Șiret, prin urmare nu au putut fi analizate motivele care au stat la baza anulării procesului verbal de contravenție.

În concluzie, solicită respingerea cererii formulate de către revizuent ca nefondată.

În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisuri:adresa nr.2.2553.612/12.11.2012;adresa nr.D l/S2/nr._/l 3.11.2012;înștiințarea nr.83.756/08.09.2012; Nota Raport nr.08.09.2012; Formular-CAPTURA ȚIGĂRI IN P.T.F. nr.4497/08.09.2012.

Revizuentul-reclamant a formulat RĂSPUNS LA ÎNTÂMPINARE menționând următoarele:

Referitor la întâmpinarea, depusa de Serviciul T. al Politiei de Frontiera Suceava, se susține ca nu este dat motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 4 si 5 C. proc. civ. din 1865

Referitor la motivul de revizuire cerut de 322 pct. 4 se susține ca nu au avut calitatea de parte in dosarul in care a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție, hotărârea pronunțata nu este data în temeiul unui înscris declarat fals in cursul sau in urma judecații.

Referitor Ia starea de fapt in întâmpinare se arata ca in data de 07.09.2012 ...intrucat dupa efectuarea controlului vamal existând suspiciuni ca F.D incerca sa introducă in tara illegal produse accizabile, organclle poiiticie de frontiera in cooperare cu lucratorii vamali au efectuat un control amănunțit asupra auttoturismului cu care călătorea acesta, in hala special amenajata u Biroului Vamal Siret. In urma acelui control s-au găsit ascunse si nedeclarate, camntitatea de 1.120 țigarete (56 pachet) marca Dubliss de provenineta Dutty Frec. In aceste condiții, persoana a fost sancționată contravențional de către un agent constator din cadrul Biroului Vamal Șiret, cu Avertisment" pentru săvârșirea faptei prevăzute la art652 alin. 1 lit. d din H.G. 707/2006 ... întocmindu-se procesul verbal nr. 280/07.09.2012, act prin care s-a aplicat totodată si sancțiunea complementara a confiscării țigărilor respective (valoarea in vama a țigărilor fiind de 68 Ici) întocmindu-se Adeverința de reținere a Bunurilor (ARB) nr. 3280/07.09.2012.

In decizia nr. 120 din 05.02.2014 a Tribunalului Suceava referitor la fapta reținută in procesul-verbal de contravenție se retine ca analizând înscrisurile de la dosar, respective declarațiile vamale de declarare a bunurilor (f. 28. 32) se observa ca atât petentul cat si soția acestuia au declarat cate 60 de pachete de țigări, înscrisuri ce răstoarnă prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție.

Nota raport cu nr. 83.756 din 08.09.2012 cat si adresa cu nr, 83.756 din 08.09.2012 prin care s-a adus la cunoștința măsura a avut in vedere o fapta contravenționala prevăzuta de H.G. 707/2006 consemnata in procesul-verbal de contravenție care a fost anulat prin decizia nr. 120 din 05.02.2014.

In ce privește noțiunea de înscris declarat fals in cursul sau in urma judecații, conform jurisprudentei, nu trebuie sa se înțeleagă numai înscrisul reținut ca atare odaia cu stabilirea săvârșirii unei infracțiuni ci si înscrisul ala când continul nu este real, chiar daca prin operațiunea de alterare a realității nu s-a comis o infracțiune.

In interpretarea acestei noțiuni instanțele au reținut ca este motiv de revizuire si in situația in care unele înscrisuri au fost desființate conform disp. art. 184 C. proc. civ. din 1865 sau s-a reținut nulitatea unor înscrisuri consemnate . irevocabila.

In ce privește motivul de revizuire prevăzut dc art. 322 pct. 5 C. proc. civ. din 1865. se arata ca decizia nr. 120/2014 din 05.02.2014 nu poate constitui temei pentru cererea de revizuire fiind pronunțata dupa pronunțarea hotărârii a cărei revizuire o cere, considerând ca nu îndeplinește condiția ca înscrisul sa fi existat la data pronunțării hotărârii, indiferent care ar fi natura acestuia si nu poate fi considerat înscris nou.

Face trimitere la jurisprudenta ( Trib. Suprem, secția civila, decizia nr. 1592/1988, in R.R.D. nr. 3/1989 in care se retine "hotărârea judecătoreasca intervenita . soluționarea altui litigiu poate fi considerata, in anumite situații ca act nou in sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. care sa poată fi invocat . revizuire. Acesta este cazul hotărârii obținute pe baza unei acțiuni introduse înainte de soluționarea definitiva a litigiului în care se cere revizuirea. ., hotărârea nu putea fi infatisata in acel litigiu, deoarece nu era cu putința părții sa determine pronunțarea ei la o data anterioara, pentru a fi in măsura a o invoca.

Decizia Tribunalului Suceava nr. 120/2014 din 05.02.2014 pronunțata in dosarul nr._ reprezintă un înscris nou care nu a putut li înfățișat dintr-o împrejurarea mai presus de voința pârtii, la data pronunțării hotărârii acrei revizuire o cere era pe rolul instanței plângerea împotriva procesului-verbal de contravenție la care a făcut trimitere mai sus

In ce privește întâmpinarea depusa de I. G. al Poliție de Frontiera nu se fac apărări cu privire la cererea de revizuire privind doar fondul.

Ulterior intimatul-pârât I. T. al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației, (instituție care se subrogă în toate drepturile și obligațiile fostului Inspectorat Județean al Poliției de Frontieră Suceava, inclusiv în litigiile aflate pe rolul instanțelor judecătorești conform Legii nr.280/2011 și Dispoziției șefului Inspectoratului G. al Poliției de Frontieră nr. 579 din 16.12.2011), a comunicat la dosarul cauzei un punct de vedere, conform celor dispuse prin citație, emisă la data de 29.04.2014, la care s-a anexat Decizia nr. 120/05.02.2014, pronunțată de Tribunalul Suceava în Dosarul nr._ .

Așa cum a precizat și prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, la cererea de revizuire a Sentinței nr. 1507/2013 din 29.04.2013 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr._, formulată de revizuentul F. D. cetățean al Republicii Ucraina, prin Cabinet Avocat "O. M.", supune atenției următoarele:

1.In primul rând, își menține motivele invocate prin întâmpinare și solicităm în continuare respingerea cererii ca nefondată.

2.In al doilea rând, măsura interdicției, s-a dispus ca urmare a încălcării legislației vamale de către revizuent.

Astfel, în mod direct și personal, șeful S.P.F. Rădăuți cms. F. N., a constatat că petentul (revizuent) F. D., conducând autoturismul model Kia cu nr. de înmatriculare CE 4102 ANL se îndrepta spre ieșire din punctul de frontieră Siret cu scopul de a intra în România, în condițiile în care organul vamal i-a precizat că nu poate intra în România cu cantitatea de 56 pachete țigări de proveniență Duty-Free, petentul declarând organului vamal că se va întoarce în Ucraina.

Cu toate acestea, petentul (revizuent) după primirea pașapoartelor, a ignorat obligația asumată în fața organului vamal și a încercat să intre în România cu cantitatea de 56 pachete cu țigări, încălcând astfel legislația vamală.

Faptul că agentul constatator a precizat în descrierea faptei că nu a declarat cantitatea de țigări, fără a face o descriere pe larg a faptei contravenientului, acest lucru având drept consecință anularea procesului verbal contravențional, nu face proba că petentul (revizuentul) nu a încălcat legislația vamală, faptă ce a fost constatată în mod direct de un lucrător al poliției de frontieră.

Este de remarcat că și instanța de fond, în urma administrării probatorului, proba cu înscrisuri și cu martori, a reținut această situație de fapt.

Conform motivării acestei instanțe rezultă că "petentul deși avea obligația de a respecta legislația vamală și de a se întoarce în Ucraina cu bunurile accizabile avute asupra sa, s-a hotărât să intre în România, însă în momentul în care a observat autovehiculul poliției de frontieră în zona de ieșire din punct, înspre orașul Siret, abia în acest moment, a încercat să intre în legalitate și să se întoarcă în Ucraina.

Dacă agentul constatator ar fi descris fapta pe larg, este convins că instanța de recurs nu ar fi anulat procesul verbal de contravenție, care a considerat că petentul (revizuentul) a declarat cantitatea de țigări, la controlul vamal, deci cele descrise în procesul verbal de contravenție sunt netemeinice fără a mai avea în vedere situația de fapt ulterioară prezentării la controlul vamal, situație pe care agentul constatator nu a mai descris-o și astfel instanța de recurs nu a putut avea în vedere această situație.

Astfel, apreciază că procesul verbal de contravenție a fost anulat datorită modului defectuos în care a fost întocmit de agentul constatator, privind descrierea faptei (încheierea procesului verbal de contravenție fiind atributul exclusiv al organului vamal) dar fapta contravențională de încălcare a legislației vamale, rămâne, a fost constatată în mod direct și nemijlocit de un lucrător al poliției de frontieră, respectiv șeful S.P.F. Rădăuți - de la acea dată (procesul-verbal de constatare din data de 07.09.2012 întocmit de cms.șef F. N. și ag.pr. G. S. din cadrul S.P.F. Rădăuți, anexat la prezentul punct de vedere).

In condițiile în care lucrătorul poliției de frontieră a constatat fapta, a întocmit acte procedurale de constatare și predat contravenientul organului vamal (proces-verbal de predare primire nr.2.338.238/07.09.2012, întocmit de cms.șef F. N. și anexat la prezentul punct de vedere), solicitându-se controlul vamal asupra acestuia conform legislației în vigoare.

Încălcarea regimului vamal subzistă și prin faptul că întreaga cantitate de țigări reținută de către agentul constatator, întocmind Adeverința de Reținere a Bunurilor (ARB) nr.3280/07.09.2012, conform art. 642 alin. 1 din HG 707/2006, sunt bunuri care conform prev. art.41 alin.2 din OG 2/2001 chiar dacă procesul verbal de contravenție a fost anulat, rămân în continuare reținute, întrucât sunt accizabile, depășesc plafonul vamal, iar deținerea și circulația acestora este interzisă prin lege pe teritoriul României.

Având în vedere cele precizate mai sus, apreciază că fapta de încălcare a legislației vamale există, a fost percepută în mod direct și nemijlocit de un lucrător al poliției de frontieră, iar faptul că instanța de recurs a anulat procesul verbal de contravenție - acest lucru s-a datorat deficientei de întocmire a acestuia (care nu a descris pe larg fapta contravențională) astfel că acest înscris nu constituie un înscris nou, de natură a atrage revizuirea hotărârii.

In final, solicită respingerea cererii formulate de revizuent ca inadmisibilă, întrucât nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 322 din vechiul Cod de Procedură Civilă, iar în subsidiar respingerii cererii ca nefondată, având în vedere situația de fapt expusă pe larg în acest punct de vedere, cât și probele administrate în cauză (în special hotărârea instanței de fond).

În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisuri:proces verbal de constatare, FN din data de 07.09.2012,;proces-verbal de predare-primire nr. 2.338.238/07.09.2012; adeverință de reținere a bunurilor nr.3280/07.09.2012;Sentința civilă nr.4637/07.12.2012 a Judecătoriei Rădăuți.

Ulterior intimatul-revizuent I. T. al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației a formulat un al doilea punct de vedere comunicat de asemenea instanței, având următorul conținut:

Așa cum a precizat prin întâmpinarea cu nr. 2.244.559/13.03.2014 ( pentru termenul din 24.03.2014) și punctul de vedere solicitat de Dvs. cu nr. 2.244.607/16.05.2013 (pentru termenul din 26.05.2014), existente la dosarul cauzei, F. D. cetățean al Republicii Ucraina, prin Cabinet Avocat "O. M.", vă supunem atenției următoarele:

1.In primul rând, își menține motivele invocate prin întâmpinare și prin punctul de vedere înaintat și solicită în continuare respingerea cererii ca nefondată.

2.În al doilea rând, referitor la acțiunea revizuentului, a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Punctului Poliției de Frontieră Siret, pentru următoarele considerente:

Urmare a intrării în vigoare la data de 15.12.2011 a Legii nr. 280/2011, privind modificarea Legii nr.265/2010 pentru modificarea O.U.G. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române și pentru modificarea art.4 alin.4 din O.U.G. 105/2001 privind Frontiera de Stat a României, precum și pentru modificarea și completarea O.U.G. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române și a O.U.G. 105/2001, privind frontiera de stat a României, a avut loc reorganizarea instituțională a Poliției de Frontieră Române astfel că s-au desființat Inspectoratele Județene ale P.F.R. și s-au înființat Inspectoratele Teritoriale și Garda de Coastă, entități cu personalitate juridică.

P. Politiei de Frontieră Siret se subordonează Sectorului Politiei de Frontieră Rădăuți, cu sediul în loc. Siret ..l bis jud. Suceava, este o structură a poliției de frontieră, fără personalitate juridică, din cadrul Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației.

Personalitatea juridică a Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației (calitatea de ordonator terțiar de credite) rezidă din dispozițiile art.12 alin.4 din O.U.G. 104/2001 privind organizarea și funcționarea Poliției de Frontieră Române, cu modificările și completările ulterioare, unde se stipulează că „La frontiera cu fiecare stat vecin, exceptând județele Tulcea și C., se organizează și funcționează inspectorate teritoriale cu personalitate juridică.

In acest sens, învederează faptul că, raportat la obiectul dosarului aflat pe rolul instanței de judecată, având în vedere calitatea instituției de ordonator terțiar de credite, potrivit Anexei nr.6 din Ordinul ministrului Administrației și Internelor nr. S/205 din 29.09.2011 privind împuternicirea ordonatorilor de credite din unitățile M.A.I., apreciază că, în speță, P. Poliției de Frontieră Siret nu deține calitatea de subiect pasiv al dreptului dedus judecății.

Pe fondul cauzei, Inspectoratului T. al Poliției de Frontieră Sighetu Marmației își menține motivele invocate atât în întâmpinarea cu nr. 2.244.559/13.03.2014 pentru termenul din 24.03.2014 cât și în P. de vedere cu nr. 2.244.607/16.05.2013 solicitat de Dvs. pentru termenul din 26.05.2014, existente la dosarul cauzei.

În final, solicită respingerea cererii formulate de revizuent ca inadmisibilă, întrucât nu se încadrează în cazurile prevăzute de art. 322 din vechiul Cod de Procedură Civilă, iar în subsidiar, respingerea cererii ca nefondată, având în vedere situația de fapt expusă pe larg în întâmpinare/ punct de vedere, cât și față de probele administrate în cauză.

Deliberând atât asupra excepțiilor invocate, cât și asupra fondului cererii revizuire, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată următoarele:

În fapt, prin sentința civilă nr. 1507/29.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel București, SCAF a fost respinsă cererea formulată de reclamantul F. D. în contradictoriu cu pârâtul I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ – I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ SIGHETU MARMAȚIEI – S. POLIȚIEI DE FRONTIERĂ RĂDĂUȚI – P. POLIȚIEI DE FRONTIERĂ SIRET, ca neîntemeiată.

În considerente au fost avute în vedere următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, la data de 17.09.2012, sub nr._, reclamantul F. D. în contradictoriu cu pârâtul I. G. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ – I. T. AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ SIGHETU MARMAȚIEI – S. POLIȚIEI DE FRONTIERĂ RĂDĂUȚI – P. POLIȚIEI DE FRONTIERĂ SIRET a formulat contestație împotriva măsurii interzicerii intrării în România, dispusă de către pârât pe o perioadă de 5 ani, conform art. 105 alin. 2 coroborat cu art. 106 alin. 5 lit. b din OUG nr. 194/2002, cu modificările ulterioare, din cauza încălcării prevederilor HG nr. 707/2006 cu modificările ulterioare, măsură consemnată în înscrisul cu nr. 83.756/8.09.2012, emis de P. Poliției de Frontieră Siret și, în temeiul art. 105 alin. 5 din aceeași lege, a solicitat reclamantul anularea acestei măsuri.

În motivarea acțiunii s-a arătat că, la data de 8.09.2012, în jurul orelor 2.00, A.S.A. S. O. i-a comunicat reclamantului că nu va mai putea intra pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani, ca urmare a încheierii procesului-verbal de contravenție nr. 280/7.09.2012, care constată existența unei contravenții la regimul vamal, prevăzută de HG nr. 707/2006 în temeiul art. 105 alin. 2 coroborat cu art. 106 alin. 5 lit. b din OUG nr. 194/2002.

A arătat reclamantul că, la data de 8.09.2012, i-au fost comunicate 3 înscrisuri, respectiv: refuzul intrării la frontieră nr. 791/7.09.2012, un înscris prin care i s-a adus la cunoștință măsura luată nr. 83.756/8.09.2012 și un înscris prin care reclamantului i s-a comunicat anularea vizei nr._/8.09.2012.

În ceea ce privește procesul-verbal de contravenție, fapta ce s-a reținut în sarcina reclamantului constă în nedeclararea, la . unui număr de 56 pachete de țigarete marca Dubliss, faptă prevăzută de art. 612 din HG nr. 707/2006 și art. 225 din RCEE 2454/92, deși fapta putea fi sancționată conform art. 652 alin. 1 lit. d din HG nr. 707/2006, cu o amendă cuprinsă între 1500 și 3000 lei. În concret, a arătat reclamantul că i s-a aplicat doar sancțiunea avertismentului verbal.

Astfel, agentul constatator a considerat că fapta care i se reține reclamantului nu prezintă în concret un grad de pericol social care să necesite aplicarea unei amenzi.

A arătat reclamantul că la data de 7.09.2012, în jurul orei 17.40, se afla la P. de Trecere al Frontierei Siret, într-o mașină condusă de acesta, în care se mai aflau încă 3 persoane ce doreau să intre în România.

Soția reclamantului, F. V., a completat un document prin care declara că asupra lor aveau 60 de pachete de țigări și 7 saci cu zahăr.

A precizat reclamantul că lucrătorul vamal le-a comunicat că trebuie să se întoarcă în Ucraina, deoarece încălca legile vamale, neputând intra pe teritoriul României cu o asemenea cantitate de țigări și zahăr.

A menționat reclamantul că a urmat indicațiile lucrătorului vamal, deplasându-se spre sensul de ieșire din România pentru a intra în Ucraina, unde un ofițer de la poliția de frontieră i-a controlat mașina, găsind produsele deja declarate în documentul aflat la lucrătorul vamal.

Polițistul de frontieră a solicitat soției reclamantului să dea o primă declarație de care nu a fost mulțumit, solicitându-i să dea o nouă declarație, între orele 21.20 – 22.00.

După ce declarația a fost dată, polițistul de frontieră a încheiat procesul-verbal de constatare FN/7.09.2012, acest proces-verbal stând la baza încheierii procesului-verbal de contravenție nr. 280/7.09.2012, încheiat de o altă persoană decât cea care a efectuat controlul.

A invocat reclamantul, în susținerea acțiunii sale, dispozițiile art. 105 alin. 2 cu trimitere la dispozițiile art. 8 alin. 2 și art. 8 alin. 2 lit. b (1) din OUG nr. 194/2002 cu modificările și completările ulterioare, arătând că măsura interzicerii intrării în România este o măsură gravă care restrânge dreptul la liberă circulație al persoanei, tocmai datorită naturii sale, legiuitorul prevăzând, în mod expres, doar posibilitatea, nu obligativitatea instituțiilor abilitate de a dispune această măsură.

Apreciază reclamantul că prin această reglementare s-a dorit aplicarea acestei măsuri doar situațiilor care prezintă un anumit pericol social, nu tuturor situațiilor, care aparent ar îndeplini condițiile prevăzute de lege.

De asemenea, deși art. 105 alin. 4 și 6 din OUG nr. 194/2002 cu modificările și completările ulterioare prevăd că măsura în cauză poate fi dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau I. G. al Poliției de Frontieră, în cazul reclamantului, aceasta a fost dispusă de către P. Poliției de Frontieră Siret.

La ora 21.00, reclamantul se afla în incinta Vămii Siret, pe sensul de ieșire din țară, modul în care au procedat reprezentanții poliției de frontieră reprezentând un abuz, toate aceste fapte putând fi verificate, în vama Siret existând camere de supraveghere.

A învederat reclamantul că măsura nu este motivată nici în fapt, nici în drept, înștiințarea neconținând decât articolele care ar reprezenta fundamentul legal pentru dispunerea măsurii interzicerii intrării în România, nefăcându-se, în concret, nicio referire la fapta care s-a reținut în sarcina reclamantului în procesul-verbal de contravenție.

Nemotivarea în fapt și drept face imposibil controlul instanței cu privire la temeinicia acestei măsuri și nu reprezintă altceva decât un abuz din partea polițiștilor de frontieră.

În ceea ce privește refuzul intrării la frontieră cu nr. 791/7.09.2012, a arătat reclamantul că, în nici un caz, la ora 21.00 viza sa nu era valabilă, mențiunea „anulat” pe viză făcându-se după orele 24.00.

A mai menționat reclamantul că nu știe să citească și să scrie în limba română, știind doar să vorbească românește.

Prin sentința nr. 36/21.01.2013, Curtea de Apel Suceava – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Suceava a reținut că, în speță, măsura contestată de reclamant a fost dispusă de I. G. al Poliției de Frontieră, în conformitate cu prevederile art. 105 alin. 2, art. 106 alin. 5 lit. b din OUG nr. 194/2002, astfel încât, prin raportare la competența materială a instanțelor stabilită prin art. 105 alin. 5 din OUG, Curții de Apel București – Secția de C. Administrativ și Fiscal, în a cărei rază de competență se află I. G. al Poliției de Frontieră, îi revine competența de soluționare a acțiunii promovată de reclamant.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, la data de 20.02.2013, sub nr._ .

Analizând cererea de chemare în judecată pe baza probatoriului administrat și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea a reținut următoarele:

La 8.09.2012, reclamantului i-a fost adusă la cunoștință măsura interzicerii intrării pe teritoriul României pentru o perioadă de 5 ani, dispusă la 8.09.2012, în temeiul art. 105 alin. 2 coroborat cu art. 106 alin. 5 lit. b din OUG nr. 194/2002, cu modificările ulterioare, de către pârâtul IGPFR din cauza încălcării prevederilor HG nr. 707/2006, ca urmare a depistării acestuia în timp ce încerca să introducă ilegal în România un număr de 56 pachete de țigarete (produse accizabile), faptă prevăzută de art. 612 din HG nr. 707/2006 și art. 225 din RCEE 2454/92.

Potrivit disp. art. 105 alin.2 OUG nr. 194/2002 „măsura de interzicere a intrării în România poate fi dispusă de ORI sau I. G. al Poliției de Frontieră, în condițiile legii, și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare sau împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. 1 lit. b – d și art. 8 alin. 2 lit.a – b¹.

Art.8 alin.2 lit. a – b¹ din același act normativ prevede „Organele poliției de frontieră pot să nu permită . statului român și în următoarele situații: …b¹ au încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obținerea vizei sau, după caz, la . au încălcat regimul vamal ori au trecut sau au încercat să treacă ilegal frontiera de stat a României”.

Totodată, potrivit art. 106 alin.5 din același act normativ „5) Împotriva străinilor prevăzuți la art. 105 alin.2 durata interdicției va fi după cum urmează:

a) 15 ani – pentru străinii prevăzuți la art. 8 alin.1 lit.b-d;

b) 5 ani – pentru străinii prevăzuți la art. 8 alin.2 lit.a-b¹ ”.

În cauză, reclamantul a încălcat regimul vamal prin introducerea în țară de bunuri ce au fost sustrase de la controlul vamal, fapt pentru care a fost și sancționat contravențional.

Reclamantul nu a făcut dovada că a fost anulat procesul verbal de contravenție ce a constituit temeiul legal al măsurii prevăzute de art. 105 OUG nr. 194/2002, măsură contestată în prezenta cauză.

De asemenea, potrivit art. 106 alin. 2 din OUG nr. 194/2002, limitele perioadei de interdicție a intrării în România se reduc pentru străinii care:

a) solicită repatrierea voluntară umanitară asistată, în condițiile prevăzute la art. 93;

b) suportă cheltuielile necesare îndepărtării de pe teritoriul României;

c) rambursează ulterior Oficiului Român pentru Imigrări cheltuielile suportate pentru îndepărtarea de pe teritoriul României;

d) nu necesită cheltuieli cu transportul internațional pentru îndepărtarea de pe teritoriul României;

În speță, reclamantul nu a invocat și nu a probat nici vreuna din situațiile menționate de textul citat, pentru a se putea aprecia cu privire la reducerea perioadei interdicției.

Nici susținerea reclamantului privind nemotivarea actului administrativ contestat nu este întemeiată, câtă vreme din examinarea conținutului acestuia rezultă atât temeiul legal al aplicării măsurii, cât și fapta pentru care s-a dispus măsura.

În consecință, față de disp. art. 105 alin.5 OUG nr.194/2002, Curtea a respins acțiunea având ca obiect contestarea măsurii interzicerii intrării în România ca neîntemeiată.

Pe de altă parte, Curtea reține că prin decizia civilă nr. 120/05.02.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava, SCAF a fost admis recursul formulat petentul F. D. împotriva sentinței civile nr. 4637 din 07.12.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. _ intimată fiind Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, fiind modificată în tot sentința recurată în sensul admiterii plângerii și anulării procesului – verbal de contravenție ./20_ nr.280 încheiat la data de 07 septembrie 2012 de Biroul Vamal Siret.

În considerentele acestei decizii s-au reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4637 din 07.12.2013 pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Rădăuți a respins plângerea formulată de petentul F. D., împotriva procesului verbal de constatare a contravențiilor ./20_ nr.280 încheiat la data de 07 septembrie 2012 de Biroul Vamal Siret, în contradictoriu cu intimata Direcția Regională pentru Accize și Operațiuni Vamale Iași.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției ./20_ nr.280 încheiat la data de 07 septembrie 2012 de Biroul Vamal Siret, numitului F. D. i s-a aplicat sancțiunea contravențională „avertisment scris”, conform art. 5 și 7 din OG nr.2/2001, pentru contravenția prev. de art.612 din HG nr.707/2006 și art.225 din Regulamentul CEE 2454/1992, reținându-se că la data de 07.09.2012 în jurul orelor 17:40, Fedorchuc D., împreună cu alte două persoane, s-a prezentat la control cu autoturismul KIA cu nr. de înmatriculare CE 4102 ANI.

În baza procesului verbal de constatare nr FN/07.09.2012 și a procesului verbal de predare primire nr.2338.238/07.09.2012 a SPF Rădăuți, s-a constatat că au fost nedeclarate 56 pachete țigarete „Dubliss”.

Procesul-verbal a fost încheiat în prezența contravenientului și poartă semnătura acestuia și a agentului constatator, la rubrica obiecțiuni fiind consemnat „Bunurile au fost declarate și există declarație originală fiind rămasă la vameș”.

În termenul legal prevăzut de art. 31 din O.G. 2/2001, petentul a formulat plângere contravențională pe care a depus-o spre soluționare la Judecătoria Rădăuți.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din același act normativ, cu verificarea legalității și a temeiniciei procesului-verbal de contravenție ANV/20_ nr.280 încheiat la data de 07 septembrie 2012 de Biroul Vamal Siret, instanța a constatat următoarele:

Sub aspectul legalității, actul sancționator a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

În ceea ce privește data întocmirii, instanța a constatat că fapta a fost comisă la data de 07.09.2012, în jurul orelor 17.30, iar ca dată a întocmirii este trecută data de 07.09.2012, și având în vedere că există posibilitatea reală ca începerea întocmirii procesului verbal de contravenție să se fi făcut la data de 07.09.2012 și să se fi terminat încheierea acestuia la data de 08.09.2012, când a fost înmânat petentului, instanța consideră că data în cauză nu are relevanță asupra faptei și petentul nu a probat că i-ar fi adus vreo vătămare.

Analizând temeinicia procesului verbal de contravenție, instanța a reținut că, astfel cum s-a statuat în jurisprudența CEDO, respectiv cauza A. împotriva României, petentul beneficiază de prezumția de nevinovăție, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului, însă în cauza de față, înscrisurile depuse la dosar, respectiv, convingând instanța în privința vinovăției petentului dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Astfel, s-au depus la dosar de către petent probe din care a rezultat că, la data de 07.09.2012, a intrat în P. vamal Siret, din Ucraina în România, ocazie cu care soția sa a declarat în scris autorităților vamale, că deține cantitatea de 60 pachete cu țigări.

Același lucru, a rezultat și din declarațiile martorilor audiați în cauză și propuși de către petent.

Din materialul probator depus de intimată, rezultă că în data de 07.09.2012, în jurul orelor 17.30, petentul după ce a trecut de artera de control din P. vamal Siret, se îndrepta cu autoturismul condus de acesta, spre reperul „P1”, respectiv locul de ieșire din punctul vamal spre orașul Siret, iar în momentul în care a observat autoturismul Poliției de Frontieră, a oprit autoturismul, a mers circa 40 metri înapoi, după care a demarat spre artera de ieșire din România a punctului Vamal Siret.

Echipajul poliției de frontieră, aflat în autoturism, a trecut la urmărirea autoturismului condus de petent, a procedat la interceptarea și oprirea acestuia, solicitându-se organului vamal efectuarea unui control amănunțit asupra autoturismului, ocazie cu care a fost găsită cantitatea de 60 pachete cu țigări marca „ Dubliss”, din care a fost confiscată cantitatea de 56 pachete cu țigări.

Din analiza materialului probator administrat în cauză, a rezultat că la data de 07.09.2012, în jurul orelor 17.30, petentul ce venea cu Ucraina, s-a prezentat pe artera de intrare în România, din P. de frontieră Siret, pentru efectuarea controlului de frontieră.

A prezentat pașaportul său și a ocupanților autoturismului ce-l conducea polițistului de frontieră, acesta după verificarea acestora le-a predat organului vamal, în vederea efectuării controlului vamal. Cu ocazia efectuării controlului vamal, soția petentului a declarat că deține și cantitatea de 60 pachete cu țigări.

În aceste condiții, conform legislațiilor în vigoare, petentul avea posibilitatea să lase acea cantitate de țigări la magazia vămii, sau să se renunțe la . să se întoarcă înapoi în Ucraina. Din cele declarate de petent, rezultă că acesta a ales varianta de a se întoarce în Ucraina, sens în care i-au fost înapoiate pașapoartele, deși în mod legal, ar fi fost ca acestea să fie predate polițistului de frontieră ce efectua controlul de frontieră pe artera de ieșire din România, pentru a avea și garanția întoarcerii acestuia în Ucraina.

Petentul deși avea obligația de a respecta legislația vamală și de a se întoarce în Ucraina, cu bunurile accizabile avute asupra sa, s-a hotărât să intre în România, însă în momentul în care a observat autovehiculul poliției de frontieră în zona de ieșire din punct spre orașul Siret, a oprit autoturismul, a mers cu acesta circa 40 metri înapoi, după care a demarat în trombă spre artera de ieșire din țară. Gestul petentul a fost observat de echipajul aflat în mașina poliției de frontieră, echipaj ce trecut la urmărirea, interceptare și oprirea autoturismului petentului.

Totodată s-a solicitat efectuarea unui recontrol asupra autoturismului petentului, ocazie cu care a fost găsită și cantitatea de 60 pachete cu țigări marca „ Dubliss”.

În condițiile în care instanța a analizat întregul material probator și nu a constatat motive de nelegalitate sau netemeinicie a procesului verbal de contravenție, stabilind că petentul a săvârșit fapta descrisă în procesul verbal de contravenție, respectiv nu a respectat legislația vamală privind bunurile accizabile, chiar dacă inițial a declarat că deține bunuri accizabile peste limita admisă, acesta nu s-a conformat obligațiilor sale și a încercat să intre cu acele bunuri în România, iar probele depuse de petent nu au fost de natură să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie a procesului verbal în cauză, confirmată de materialul probator depus de intimată, petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținută în procesul verbal de contravenție, astfel că în mod corect și legal a fost încheiat acest proces verbal.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, instanța a constatat că au fost respectate dispozițiile art. 5 alin. 5 și ale art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, potrivit cărora, la aplicarea sancțiunii se va țineseama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Din aceste considerente, instanța a apreciat că procesul verbal a fost încheiat în mod legal și temeinic, fapt pentru care a respins plângerea petentului ca nefondată.

Împotriva sentinței de mai sus a formulat recurs petentul F. D., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, instanța de fond interpretând în mod greșit probele depuse la dosar, stabilind o situație de fapt ce nu este conformă realității, respingând, în mod greșit, plângerea formulată.

Analizând recursul declarat din prisma actelor și lucrărilor dosarului, tribunalul a reținut următoarele:

Critica recurentului în sensul că prima instanță nu a motivat cu privire la faptul că data încheierii procesului verbal de contravenție este alta decât cea trecută în procesul verbal de contravenție este neîntemeiată, după cum se poate observa din considerentele hotărârii atacate instanța de fond a motivat acest aspect.

Tribunalul a constatat că prin procesul verbal de constatare a contravenției ./20_ nr.280 încheiat la data de 07 septembrie 2012 de Biroul Vamal Siret, numitului F. D. i s-a aplicat sancțiunea contravențională avertisment scris, conform art. 5 și 7 din OG nr.2/2001, pentru contravenția prevăzută de art.612 din HG nr.707/2006 și art.225 din Regulamentul CEE 2454/1992, reținându-se că la data de 07.09.2012 în jurul orelor 17:40, împreună cu alte două persoane, s-a prezentat la control cu autoturismul KIA cu nr. de înmatriculare CE 4102 ANI, constatându-se că au fost nedeclarate 56 pachete țigarete „Dubliss”.

În cuprinsul procesului verbal declarat s-a reținut de către organul constatator că fapta este sancționată de art.652 alin.1 lit. d din HG nr.707/2006.

Potrivit acestui text legal, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 1500 lei la 3000 lei neîndeplinirea de către persoanele fizice care trec frontiera a obligației de a declara și de a prezenta în vederea controlului vamal bunurile pentru care este prevăzută această obligativitate.

Or, analizând înscrisurile de la dosar, respectiv declarațiile vamale de declarare a bunurilor (f28,32) se observă că atât petentul cât și soția acestuia au declarat cât 60 de pachete de țigări, înscrisuri ce răstoarnă prezumția de temeinicie a procesului verbal de contravenție.

Faptul că nu a oprit la semnalul personalului vamal reprezintă conținutul unei alte contravenții și nu a celei reținute în sarcina recurentului petent, astfel că nu prezintă relevanță acest aspect în prezenta cauză, motiv pentru care aceste aspecte nici nu se impun a fi analizate de către instanța de recurs.

Contrar susținerilor intimatei și a celor reținute de prima instanță, petentul a dovedit o altă stare de fapt decât cea reținută prin procesul verbal de contravenție, motiv pentru care se impune anularea procesului verbal de contravenție contestat.

Așa fiind, pentru considerentele ce preced, în temeiul art.304 ind.1 și art.312 alin.1-3 Cod procedură civilă coroborat cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă, temei de drept incident în cauză, a fost admis recursul, a fost modificată în tot sentința recurată, cu consecința anulării procesului – verbal de contravenție contestat.

În drept, potrivit disp. art. 322 pct. 5 C.proc.civ. 1865 „dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;”.

Coroborând împrejurările de fapt și de drept menționate anterior, Curtea reține că motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 5 prima teză din C.proc.civ. 1865 este întemeiat.

Astfel, prin prezenta cerere de revizuire reclamantul a dovedit faptul că deși a formulat anterior pronunțării sentinței a cărei revizuire se solicită plângere contravențională împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor care a condus la luarea măsurii de interzicere a intrării pe teritoriul României-contestată în prezenta cauză- pentru o durată de 5 ani, totuși la data pronunțării sentinței 1507/29.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal plângerea contravențională nu a fost soluționată în mod irevocabil.

Totodată, se reține faptul că în cadrul dosarului având ca obiect plângerea contravențională, conform celor anterior expuse, a fost admisă în mod irevocabil plângerea formulată de către revizuentul-reclamant din prezenta cauză împotriva procesului-verbal de sancționare contravențională care a condus ulterior, drept urmare a constatărilor reținute în cuprinsul acestuia, la sancționarea acestuia pentru pretinsa încălcare a legislației vamale, reținându-se în cadrul deciziei pronunțată în recursul declarat de către același revizuent-reclamant, faptul că acesta nu este vinovat de săvârșirea contravenției reținută în sarcina acestuia, respectiv faptul nedeclarării și neprezentării în vederea efectuării controlului vamal a bunurilor cu privire la care avea această obligație, faptă prevăzută și sancționată de disp. art. 612 din HG nr.707/2006 și art.225 din Regulamentul CEE 2454/1992, fapta astfel prevăzută de lege nefiind săvârșită de către revizuent, motiv pentru care a fost anulat irevocabil acest proces-verbal de constatare a contravenției.

Mai mult, Curtea constată că prin sentința a cărei revizuire s-a solicitat în prezenta cauză, instanța a reținut că revizuentul-reclamant a fost sancționat contravențional pentru încălcarea legislației vamale, fiind întocmit un proces-verbal de contravenție, fără a dovedi desființarea acestuia în cadrul acțiunii îndreptată împotriva măsurii de interzicere a intrării pe teritoriul României, considerente care au condus la concluzia, cuprinsă în sentința în cauză, a temeiniciei și legalității măsurii luată față de reclamant, în temeiul disp. art. 105 alin. 2 coroborat cu art. 106 alin. 5 lit. b din OUG nr. 194/2002, cu modificările ulterioare.

Prin urmare, Curtea reține că sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru admisibilitatea acestui motiv de revizuire, ulterior sentinței atacată cu prezenta cerere de revizuire fiind anulat în mod irevocabil procesul-verbal de contravenție care a stat la baza luării față de revizuentul-reclamant a măsurii de interzicere a intrării în României pentru o durată de 5 ani, constatându-se astfel faptul că acesta nu a încălcat regimul vamal, faptă reținută în mod nelegal de către agenții constatatori ai intimatului-pârât, împrejurare care dacă ar fi fost adusă la cunoștința primei instanțe anterior pronunțării sentinței supuse revizuirii, ar fi condus la admiterea acțiunii în sensul celor solicitate de către revizuentul-reclamant, lipsind de suport faptic și legal măsura administrativă a interzicerii intrării pe teritoriul României a revizuentului-reclamant.

Față de aceste considerente, Curtea apreciază că decizia civilă nr. 120/05.02.2014 pronunțată de Tribunalul Suceava, SCAF prin care a fost admis recursul formulat petentul F. D. împotriva sentinței civile nr. 4637 din 07.12.2013 pronunțată de Judecătoria Rădăuți în dosar nr. _ intimată fiind Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, fiind astfel modificată în tot sentința recurată în sensul admiterii plângerii și anulării procesului – verbal de contravenție ./20_ nr.280 încheiat la data de 07 septembrie 2012 de Biroul Vamal Siret, se impune cu putere de lucru judecat față de intimații-pârâți având în vedere că deși nu au figurat ca intimați în cadrul acelui dosar nu au dovedit această decizie este nelegală, urmare a acestei împrejurări, impunându-se prin urmare în cadrul prezentei cauze determinând admiterea cererii de revizuire și schimbării sentinței civile atacate, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

Din această perspectivă, Curtea reține că reclamantul a dovedit prin acest înscris apreciat „nou” în accepțiunea disp. art. 322 pct. C.proc.civ. 1865 împrejurarea de fapt și de drept care a stat la baza măsurii interzicerii de intrare în România, conform art. art. 105 alin. 2 coroborat cu art. 106 alin. 5 lit. b din OUG nr. 194/2002, cu modificările ulterioare.

Astfel, conform acestor dispoziții, se reține că potrivit art. 105 alin. 1 și 2 „(1) Concomitent cu emiterea deciziei de returnare sau cu punerea în aplicare a măsurii de expulzare, Oficiul Român pentru Imigrări poate dispune, în condițiile legii, și interzicerea intrării în România pentru o perioadă determinată.

(2) Măsura prevăzută la alin. (1) poate fi dispusă de Oficiul Român pentru Imigrări sau de I. G. al Poliției de Frontieră, în condițiile legii, și în situația în care străinul nu a făcut obiectul unei măsuri de îndepărtare sau împotriva străinilor prevăzuți la art. 8 alin. (1) lit. b) - d) și art. 8 alin. (2) lit. a) - b^1).”, iar potrivit art. 106 alin. 5 lit. b din OUG nr. 194/2002 „(5) Împotriva străinilor prevăzuți la art. 105 alin. (2) durata interdicției va fi după cum urmează: b) 5 ani - pentru străinii prevăzuți la art. 8 alin. (2) lit. a) - b^1).”

Totodată, se reține că potrivit disp. art. 8 alin. 2 lit. b ind. 1 din același act normativ, „Organele poliției de frontieră pot să nu permită . statului român și în următoarele situații: b^1) au încălcat anterior, în mod nejustificat, scopul declarat la obținerea vizei sau, după caz, la ., au încălcat regimul vamal ori au trecut sau au încercat să treacă ilegal frontiera de stat a României;”.

Coroborând aceste împrejurări, Curtea reține pe fondul cauzei faptul că reclamantul a probat, în modalitatea sus-menționată, dovada susținerilor acestuia în sensul că nu a încălcat regimul vamal-constatare care a stat la baza luării față de acesta a măsurii interdicției de intrare pe teritoriul României pentru durata de 5 ani-astfel încât această măsură este nelegal adoptată față de reclamant, fiind lipsită de temei faptic și legal, respectiv nefiind săvârșită fapta de încălcare a regimului vamal de către reclamant în modalitatea stabilită anterior de către intimații-pârâți.

Va fi înlăturată susținerea acestora din urmă în sensul că fapta de încălcare a regimului de vamal subzistă chiar în condițiile anulării irevocabile a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în fapt reclamantul fiind depistat în momentul trecerii frontierei că deține produse accizabile peste limita prevăzută de lege în această materie, având în vedere că o astfel de susținere nu a fost dovedită prin emiterea unui nou proces-verbal de contravenției sau a unui act administrativ care să constate o astfel de încălcare a regimului vamal de către reclamant, nefiind admisibilă instituirea unei astfel de interdicții în absența unor astfel de acte valabil emise de către intimații-pârâți și comunicate anterior reclamantului, pentru respectarea liberului acces la justiție conform art. 6 din CEDO, în caz contrar instituirea interdicției exclusiv pe baza unor simple constatări - neconsemnate în cadrul unor acte care să producă efecte juridice opozabile persoanei reclamantului - ale agenților intimaților-pârâți ar conduce la existența unui exces de putere din partea autorității administrative pârâte și vătămarea dreptului legitim al petentului de deplasare pe teritoriul României, incluzând și dreptul de a intra pe acest teritoriu, urmând ca în temeiul art. 105 alin. 5 din OUG nr. 194/2002 să fie admisă contestația formulată și anulată măsura interzicerii intrării în România dispusă de către pârâți pe o perioadă de 5 ani prin adresa comunicată reclamantului sub nr._/08.09._ emisă de P. Poliției de Frontieră Siret.

Vor fi respinse ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. Poliției de Frontieră Siret și a inadmisibilității revizuirii, având în vedere pe de o parte, faptul că există o identitate între persoana acestui intimat-pârât și persoana care potrivit actului care a constituit obiectul acțiunii introductive a adoptat măsura interzicerii de intrare pe teritoriul României pentru durata de 5 ani, neavând relevanță lipsa personalității juridice a acestui intimat-pârât, ci exclusiv calitatea de emitent a actului administrativ a cărui anulare se solicită, iar pe de altă parte, cu privire la excepția inadmisibilității se reține că cererea de revizuire este admisibilă din perspectiva motivelor invocate de către revizuent și reținute ca întemeiate prin prezenta.

Totodată, Curtea reține că motivul prevăzut de disp. art. 322 pct. 4 din C.proc.civ. 1865 invocat de către reclamant în cadrul cererii de revizuire nu poate fi apreciat întemeiat având în vedere considerentele expuse anterior, precum și faptul că acesta nu a dovedit că în cauza hotărârea a cărei revizuire s-a solicitat a fost pronunțată în temeiul unui înscris declarat fals, o astfel de ipoteză legală fiind circumscrisă unei alte situații de fapt nedovedită în prezenta cauză de către reclamantul-revizuent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge ca neîntemeiate excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâtului P. Poliției de Frontieră Siret și a inadmisibilității revizuirii.

Admite cererea de revizuire formulată de revizuentul F. D., împotriva sentinței civile nr.1507/29.04.2013 pronunțată în dosarul nr._ de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații I. G. al Poliției de Frontieră, I. T. al Poliției de Frontieră Sighetul Marmației, S. Poliției de Frontieră Rădăuți – P. Poliției de Frontieră Siret și P. T. al Poliției de Frontieră Siret.

Schimbă sentința civilă nr.1507/29.04.2013 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în sensul că:

Admite acțiunea ( contestația).

Anulează măsura interzicerii intrării în România dispusă de către pârâți pe o perioadă de 5 ani prin adresa comunicată reclamantului sub nr._/08.09._ emisă de P. Poliției de Frontieră Siret.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 23.06.2014.

PREȘEDINTEGREFIER

G. D. C. A.

Red. GD/AC

2 ex

← Pretentii. Decizia nr. 6995/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI		Anulare act administrativ. Decizia nr. 3378/2014. Curtea de Apel... →

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Despăgubire. Decizia nr. 3495/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 2705/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Cetăţenie. Sentința nr. 242/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 6995/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Anulare act administrativ. Decizia nr. 3378/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Decizia nr. 3811/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 5142/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI Pretentii. Încheierea nr. 09/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI