Pretentii. Decizia nr. 2705/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2705/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-04-2014 în dosarul nr. 2491/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.2705
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 04.04.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: B. V.
JUDECĂTOR: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
GREFIER: C. D.
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 3, împotriva sentinței civile nr.388/25.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. E. A..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul reclamant V. E. A. reprezentat de avocat Medeea B. cu împuternicire avocațială la dosar, lipsind recurenta pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 3.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că intimatul reclamant a depus prin serviciul registratură întâmpinare la recursul formulat.
Curtea, în ceea ce privește denumirea recurentei pârâte, în temeiul dispozițiilor O.U.G. 74/2013, H.G. 520/2013 și ale Ordinului Președintelui A.N.A.F. cu nr. 2211/2013, dispune rectificarea citativului, cu modificările care se impun și în sistemul Ecris, în sensul că are calitate de recurentă pârâtă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 3 a finanțelor publice.
Având cuvântul, intimatul reclamant prin apărător arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Intimatul reclamant V. E. A. reprezentat de avocat, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.
În ceea ce privește motivul de recurs invocat de recurentă privind privește excepția lipsei calității procesuale pasive, solicită respingerea acestui motiv ca neîntemeiat, dat fiind că în mod legal instanța de fond a respins această excepție apreciind că recurenta are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal la data de 26.01.2012, sub numărul_, formulată de reclamantul V. E.-A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București, s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună obligarea pârâtei la restituirea sumei de 10.167 lei, reprezentând taxă de poluare pentru autovehicule.
Prin sentința civilă nr. 388/25.01.2013 pronunțată de Tribunalul București s-a admis excepția decăderii invocată de reclamantul V. E.-A..
În temeiul art. 103 și art. 114/1 alin. 2 C.pr.civ., s-a dispus decăderea pârâtei ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A SECTORULUI 3 BUCUREȘTI din dreptul de a formula întâmpinare.
În temeiul art. 61 alin. 1 și art. 135 C.pr.civ. s-a dispus judecarea separată a cererii de chemare în garanție având ca obiect pretenții – taxă de poluare și înaintarea acesteia către Serviciul Registratură pentru repartizare aleatorie, cu părți: reclamantă ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A SECTORULUI 3 BUCUREȘTI și pârâtă ADMINISTRATIA FONDULUI PENTRU MEDIU cu sediul în București, Splaiul Independentei, nr. 294, . 6.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată prin întâmpinare, ca neîntemeiată.
S-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul V. E.-A. cu domiciliul procesual ales la SCA B. & ASOCIATII - București, Piata A. I., nr. 6, ., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A SECTORULUI 3 BUCUREȘTI București, .. 10, sector 3 și cu sediul ales la DGFPMB în București, .. 13, sector 2.
A fost obligată pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 10.167 lei reprezentând taxa de poluare.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 43,6 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxe judiciare de timbru.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține că reclamantul a achiziționat în anul 2008 un autovehicul folosit, marca BMW, având număr de identificare WBAFF01050L321597, autoturism importat dintr-un stat membru al Uniunii Europene, respectiv din Germania, achitând cu prilejul înmatriculării suma de 10.167 lei, prin chitanța nr._/03.11.2009, taxă de poluare ce a fost stabilită în temeiul dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008.
După înmatricularea vehiculului, reclamantul s-a adresat pârâtei Administrația Finanțelor Publice cu cerere de restituire a taxei de poluare, la care a primit răspuns nefavorabil (f.14-17).
Împotriva refuzului nejustificat de soluționare a cererii, reclamantul a formulat prezenta acțiune în contencios administrativ, în termen legal, solicitând obligarea pârâtelor la plata sumei de 10.167 lei și a dobânzii legale.
Potrivit art. 137 alin. 1 C.pr.civ. instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Prin urmare, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale pasive, având în vedere caracterul ei absolut și peremptoriu.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive
Tribunalul a reținut că pârâta Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București este o autoritate publică, în sensul art. 2 alin. 1 lit. b din legea nr. 554/2004, care a perceput taxa și a emis actele administrativ-fiscale pentru perceperea acesteia, neavând relevanță în privința răspunderii sale modul de utilizare ulterioară a banilor în stabilirea calității procesuale.
Art. 17 din O.G. nr. 92/2003 (având denumire marginală „Subiectele raportului juridic fiscal”) prevede că Agenția Națională de Administrare Fiscală și unitățile subordonate acesteia, precum și compartimentele de specialitate ale autorităților administrației publice locale sunt denumite în prezentul cod organe fiscale.
Potrivit prevederilor art. 2 din OMFP nr. 1899/2004, restituirea sumelor plătite ca si obligații fiscale, cum sunt si cele solicitate de reclamant în prezenta cauză, se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii si înregistrării cererii acestuia la organul fiscal căruia îi revine competenta de administrare a creanțelor bugetare, potrivit art. 33 din O.G. nr. 92/2003, în speță acesta fiind Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București.
Asupra admisibilității acțiunii împotriva refuzului nejustificat de restituire a taxei de poluare
Tribunalul a reținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate, întrucât refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri este asimilat unui act administrativ potrivit art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004. Din coroborarea prevederilor art. 8 alin. 1 și ale art. 19 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, rezultă că acțiunea în pretenții este admisibilă și atunci când se contestă un act administrativ asimilat.
În măsura în care se urmărește repararea prejudiciului cauzat de acțiuni contrare dreptului Uniunii Europene, condițiile impuse de dreptul comunitar în astfel de situații sunt, conform jurisprudenței Curții Europene de Justiție, respectarea principiului echivalenței (care impune ca aceste modalități de restituire a taxelor să nu fie mai puțin favorabile decât cele care privesc acțiunile similare la nivel intern) și a principiului eficienței, care impune ca aceste reglementări să nu facă imposibilă sau excesiv de dificilă exercitarea drepturilor conferite prin ordinea juridică comunitară (cauza C-228/96 Aprile SRL v. Amministrazione delle Finanze dello Stato).
Or, reglementarea procedurii de contestare a taxei pe poluare, astfel cum este prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008 și de Codul de procedură fiscală nu asigură repararea prejudiciului produs prin încălcarea normelor europene pentru persoanele care cu bună-credință au achitat taxa de poluare.
Potrivit art. 117 din O.G. nr. 92/2003, se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: a) cele plătite fără existența unui titlu de creanță; b) cele plătite în plus față de obligația fiscală; c) cele plătite ca urmare a unei erori de calcul; d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale; e) cele de rambursat de la bugetul de stat; f) cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii; g) cele rămase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170; h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite.
Deși pot fi avute în vedere cerințele principiului certitudinii juridice, în dreptul intern singura cale procesuală prin care se poate realiza repararea prejudiciului produs prin încălcarea dreptului comunitar este cea a cererii de restituire întemeiată pe art. 117 lit. d din O.G. nr. 92/2003, în condițiile în care, așa cum s-a arătat anterior, ea trebuie să fie accesibilă și persoanelor prejudiciate care nu au introdus în prealabil nicio acțiune în justiție si nici nu au formulat vreo altă reclamație echivalentă.
Or, a considera că acțiunea disponibilă în dreptul intern ar fi fost cea de a contesta decizia de stabilire a taxei de poluare și de a cere restituirea numai în situația în care actul este anulat ar însemna a face practic imposibilă sau extrem de dificilă obținerea reparației de către persoanele care cu bună-credință au respectat dispozițiile legale interne.
Din analiza hotărârii pronunțate de Curtea de Justiție în cauzele reunite C-410/98 și C-397/98 Metallgesellschaft și Hoechst rezultă faptul că restituirea taxelor prelevate cu încălcarea dreptului european nu poate fi condiționată de contestarea reglementării la momentul efectuării plății, mai ales atunci când practica administrativă era în sensul respingerii contestațiilor contribuabililor. Cu alte cuvinte, Curtea menționează faptul că autoritățile fiscale naționale nu pot invoca culpa contribuabililor, care nu au apelat la un remediu național ineficient, în condițiile în care ele însele sunt culpabile pentru aplicarea unor reguli naționale incompatibile cu dreptul european.
Prin urmare, singura cale efectivă în dreptul intern accesibilă tuturor persoanelor, în limitele prescripției dreptului la acțiune, este cererea de restituire, adresată în temeiul art. 117 din O.G. nr. 92/2003 organului fiscal, iar în caz de refuz nejustificat acțiunea în contencios administrativ, fără obligativitatea anulării formale a actului administrativ și a formulării unei plângeri prealabile. Potrivit art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Într-o asemenea situație, procedura prealabilă nu este obligatorie, conform art. 7 alin. 5 din raportat la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Prin Decizia de recurs în interesul legii nr. 24/14.11.2011 pronunțată în dosarul nr. 9/2011 de Înalta Curte de Casație și Justiție s-a statuat în același sens, reținându-se că procedura de contestare prevăzută de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 din Codul de procedură fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
Asupra fondului acțiunii împotriva refuzului nejustificat de restituire a taxei de poluare
Instanța a apreciat că stabilirea taxei de poluare s-a făcut prin încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidență în cauză, iar în condițiile în care acestea sunt prioritare, ca forță juridică celor naționale, rezultă că decizia de stabilire a taxei de poluare este nelegală și urmează a fi anulată, urmând să se dispună și restituirea acestei taxe reclamantului, pentru motivele ce vor fi menționate în continuare.
Potrivit art. 148 alin. 2 din Constituția României, revizuită, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne. Aliniatul 4 din același articol prevede că autoritatea judecătorească, între alte instituții, garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din alin. 2, astfel că, din chiar cuprinsul reglementării interne fundamentale, rezultă nu numai competența, dar și obligația instanțelor judecătorești de a asigura prioritatea dreptului comunitar în cazul incompatibilității normei interne cu reglementarea comunitară.
Tribunalul a reținut că dispozițiile art. 110 din Tratatul pentru Funcționarea Uniunii Europene (anterior art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană) interzic statelor membre să aplice, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne, de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, scopul acestei prevederi fiind acela de a interzice discriminarea fiscală între produsele naționale și produsele importate, având natură similară.
Se observă că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 impun taxa de poluare autovehiculelor aflate la prima înmatriculare în România, o astfel de taxă nefiind percepută pentru autovehiculele înmatriculate sau care au fost anterior înmatriculate în România și apoi reintroduse în țară.
Ca atare, stabilind taxa de poluare pentru autoturismele importate din spațiul Uniunii Europene, este evident că prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008 încalcă art. 90 din Tratatul C.E., instanța fiind obligată să dea întâietate prevederilor comunitare, lăsând inaplicabil dreptul intern incompatibil legislației comunitare, principiu statuat de Curtea de Justiție a Comunităților Europene cu prilejul soluționării cauzei Administrazione delle Finanze dello Stato/Simmenthal, nr. C106/77.
Comparația se face în cazul de față între autoturisme second-hand din străinătate și cele deja înmatriculate în România, pentru cele din cea de-a doua categorie nu se achită această taxă de poluare. Or, după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor, (hotărârea din 7 mai 1987, cauza 193/85, Cooperativa Co-Frutta SRL c. Administrazione delle finanze dello Stato).
Asupra încălcării art. 90 din Tratat prin crearea unui tip similar de diferență de tratament s-a pronunțat Curtea de la Luxembourg prin hotărârea din 11 august 1995, cauzele reunite C-367/93 la C-377/93, F.G. Roders BV s.a., Inspector der Invoerrechten en Accijnzen sau prin hotărârea din 7 mai 1987, cauza 184/85, Comisia c. Germania.
În hotărârile T. (nr. C‑402/09, 7 aprilie 2010) și N. (C‑263/10, 7 iulie 2011), Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat că O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009. Astfel, din dosarul cauzei rezultă că toate versiunile de modificare a O.U.G. nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr‑o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În dreptul intern, discriminarea este realizată de legiuitor, care a legat plata taxei de poluare de faptul înmatriculării, deși în preambulul O.U.G. nr. 50/2008 rezultă că s-a urmărit realizarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implică instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate în trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
Conferind o forță juridică superioară dispozițiilor O.U.G. nr. 50/2008, modificată, prin obligarea reclamantului la plata taxei de poluare, în vederea înmatriculării autoturismului menționat, s-au încălcat prevederile art. 110 TFUE, astfel că instanța, în virtutea obligației stabilite prin art. 148 alin. 4 din Constituția României, de a asigura aducerea la îndeplinire a principiului preeminenței prevederilor tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, principiu enunțat de alineatul 2 al aceluiași articol din Constituția României, va admite acțiunea reclamantului împotriva refuzului nejustificat de restituire a taxei percepute ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, cu consecința obligării pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Sectorului 3 București la restituirea sumei de 10.167 lei.
Asupra cererilor accesorii
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța a constatat că pârâta a căzut în pretenții, motiv pentru care se va face aplicarea dispozițiilor art. 274 C.pr.civ. și va dispune obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată către reclamant, în sumă de 43,6 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs Direcția Generala a Finanțelor Publice a Municipiului București in reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 3,
1.„Hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal, ori a fost data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii” - art. 304, C.pr.civ
2.Fiind îndreptat împotriva unei hotărâri care nu poate fi atacata cu apel, recursul Administrației Finanțelor Publice Sector 3, nu este limitata la motivele de casare sau modificare prevăzuta de art. 304 C. pr. civ., instanța de recurs având posibilitatea sa examineze cauza sub toate aspectele potrivit art. 3041 C pr. civ.
În fapt, prin acțiunea introdusa pe rolul acestei instanțe, reclamantul a solicitat, in contradictoriu cu Administrația Finanțelor Publice Sector 3, ca prin hotărârea ce o va pronunța sa dispună restituirea sumei de 10.167 lei, achitata cu titlu de taxa de poluare si plata cheltuielilor de judecata
Prin sentința civila recurata, instanța de fond a admis in parte acțiunea reclamantului, dispunând obligarea A.F.P. Sector 3 la plata către reclamant a sumei de 10.167 lei reprezentând taxa de poluare si plata cheltuielilor de judecata in suma de 43,6 lei.
1. învederează instanței faptul că în conformitate cu dispozițiile art.1 din O.U.G. nr.50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr.686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.50/2008, se stabilește temeiul legal al încasării acestei taxe de poluare achitată de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurării protecției mediului si finanțării unor programe si proiecte pentru protecția mediului.
De asemenea prin actul normativ menționat mai sus, in cadrul articolul 1, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare încasata, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este, Administrația Fondului pentru Mediu: „(1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bugetul Fondului pentru mediu si se gestionează de Administrația Fondului pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului", organului fiscal revenindu-i numai obligația calculării taxei de poluare (art.3 alin. 1, lit.a) si b) din HG 686/2008) si incasarii acestei taxe prin Trezoreria Statului in cuprinsul dispozițiilor art.5 alin.4 din O.U.G. nr.50/2008 arătându-se încă odată destinatarul acestor sume de bani provenite din încasarea taxei de poluare: „Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației Fondului pentru Mediu”.învederăm faptul ca actul normativ in baza căruia a fost achitata taxa de poluare de către petent (respectiv O.U.G nr.50/2009, prin normele sale de aplicare H.G. nr.686/2008) arata si expune pe larg in cadrul art.3 alin.5-8 modalitatea in care se transfera suma incasata cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare -Administrația Fondului Pentru Mediu respectiv”:
„(5) Taxa se achită în lei de contribuabili, prin virament sau în numerar, la unitățile Trezoreriei Statului din cadrul organului fiscal la care aceștia sunt înregistrați ca plătitori de impozite și taxe sau își au domiciliul fiscal, în contul 51.16.10.09 „Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule”, codificat cu codul de identificare fiscală a contribuabililor persoane fizice sau juridice.
(6) în ultima zi lucrătoare a lunii, unitățile Trezoreriei Statului transferă în contul 50.17 „Disponibil al fondului pentru mediu”, deschis pe numele Administrației Fondului pentru Mediu la Trezoreria Sectorului 6, sumele colectate în contul prevăzut la alin. (4).
(7) Transferul sumelor se efectuează din contul 51.16.10.09 „Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule”, codificat cu codul de identificare fiscală atribuit Trezoreriei Statului (_), la nivelul soldului creditor al contului.
(8) Concomitent cu efectuarea operațiunilor de transfer prevăzute la alin. (6), unitățile Trezoreriei Statului transmit în sistem electronic Administrației Fondului pentru Mediu un fișier conținând toate operațiunile efectuate prin contul 51.16.10.09 „Disponibil din taxe pe poluare pentru autovehicule”.
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către intimata-petenta, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrației Finanțelor Publice Sector 3, conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr.92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către aceasta, intre instituția noastră si intimata -reclamanta, nu exista nici un raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe de poluare, motiv pentru care solicită admiterea acestui motiv de recurs si modificarea sentinței recurate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive si respingerea acțiunii ca fiind formulata împotriva unei persoane fără calitate procesuala pasiva.
2. În ceea ce privește admiterea cererii de chemare in judecata, in sensul restituirii sumei de 10.167 lei, solicită să se aibă în vedere faptul ca, instanța de fond si-a format o convingere greșita ținându-se cont ca, dispozițiile O.U.G. nr.50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule sunt in vigoare, iar reclamantul nu le-a contestat considerând ca aceasta taxa este datorata la bugetul de stat.
Regimul taxei de poluare pentru autovehicule, care a intrat in vigoare incepand cu data de 1 iulie 2008, a înlocuit in fapt regimul accizelor prevăzut in Codul Fiscal pentru autoturismele si automobilele de teren, inclusiv cele rulate din import, regim care s-a aplicat pana la data de 31 decembrie 2006. In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Europene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora pana la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau in România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani si care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situație a fost necesar a se întreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in România a unui număr exagerat de mare de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzătoare in acest sens, ar fi avut drept consecința transformarea in deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in România, tara noastră urmând sa suporte costurile aferente reciclărilor, in locul tarilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
F. de prevederile constituționale ale art. 148 precizează următoarele:
Potrivit art.1-33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului dintre Regatul Belgiei, Republica Ceha, Regatul Danemarcei, Republica Federala Germania, Republica Estonia, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, M. Ducat al Luxemburgului, Republica Ungara, Republica Malta, Regatul Tarilor de Jos, Republica Austria, Republica Polona, Republica Portugheza, Republica Slovenia, Republica Slovaca, Republica Finalanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord ( state membre ale Uniunii Europene) si Republica Bulgaria si România privind aderarea Republicii Bulgaria si a României la Uniunea Europeana, semnat de România la Luxemburg la 25 aprilie 2005: „ Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lăsând în același timp autorităților naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor.”
Totodată precizează faptul ca alin.2 al art. 148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritățile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte. Cu privire la prevederile art.9 alin.1 din Tratatul Comunității Europene precizam ca acestea se refera la” interzicerea taxelor vamale la import si la export si la alte taxe cu efect echivalent, or, taxa de prima înmatriculare nu intra in aceasta categorie nefiind o taxa vamala care se percepe numai in cadrul relațiilor comerciale dintre tarile membre ale Uniunii Eurpene ci se aplica, tuturor autoturismelor /autovehiculelor înmatriculate in România indiferent daca provin din producția interna sau din spațiul comunitar.
Totodată, fata de susținerea reclamantului ca taxa de prima înmatriculare auto, din România este discriminatorie apreciază că argumentele care stau la baza acestei afirmații nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autoturisme/autovehicule in România.
De asemenea, arată Instanței că în cazul in care sunt in prezenta acelorași specificații tehnice, legislația noastră prevede plata unei taxe de înmatriculare in România in același cuantum indiferent daca este vorba de autoturismele/autovehiculele din producția interna sau din cele produse in spațiul comunitar.
Astfel, învederează Instanței ca argumentele invocate sunt neîntemeiate, întrucât legislația europeana nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia sa nu fie mai mare decât al taxelor care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Prin urmare Instanța ar trebui sa stabilească prin mijloace procedurale specifice daca taxa achitata in concret de reclamant este sau nu mai mare decât nivelul taxelor achitate direct sau indirect pentru produsele interne similare.
În acest context trebuie menționat și faptul ca nici Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unei taxe cu ocazia primei înmatriculări a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei. De asemenea, precizează ca principiul” poluatorul plătește „, pe care se bazează si instituirea taxei speciale pentru autovehicule, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii europene. Precizează de asemenea ca 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor ( intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).
Prin urmare, existenta unei taxe de prima înmatriculare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa de inmatriculare. De altfel, a institui obligativitatea plații taxei de prima inmatriculare numai in cazul importului de autoturisme/ autovehicule ar putea fi considerat la rândul sau un regim fisA discriminatoriu intre persoanele care importa bunuri si cele care aduc in tara bunuri din spațiul comunitar. F. de cele menționate mai sus, invederează instanței faptul ca obligația generica de armonizare a legislației interne cu cea europeana, instituita prin art. 148 alin.2 din Constituție, si cea speciala, prevăzuta de art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunității Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu si instanțelor judecătorești. Totodată, trebuie reținut si faptul ca nu ne aflam in prezenta unui regim fiscal discriminator, intrucat obligația plații taxei de prima inmatriculare exista pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de tara de proveniența a acestora, nefiind deci in prezenta unei ingradiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat in Tratatul Comunității Europene. Mai mult decât atat potrivit art. 126 alin.2 din Constituția României „Competenta instanțelor judecătorești si procedura de judecata sunt prevăzute numai prin lege.”
Astfel arată ca nici o lege in vigoare nu acorda competenta unei instanțe de drept comun de a se pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu constituția si cu tratatele internaționale. Aceasta atribuție revine exclusiv Parlamentului si, eventual Curții Constituționale, singurele instituții in măsura sa aprecieze daca legislația referitoare la taxa de prima înmatriculare contravine Constituției sau reglementarilor Uniunii Europene si sa adopte hotărâri in consecința. Având în vedere că taxa de primă înmatriculare a fost achitata de reclamant in baza unor dispoziții legale in vigoare la data plații, respectiv art.2141 Cod fiscal consideram ca suma nu poate fi restituita.
Învederează instanței de recurs ca potrivit dispozițiilor art.205 Cod procedura fiscala, ,,împotriva actelor administrative-fiscale, reclamanta poate formula contestație la organul administrativ fiscal emitent al actului. De asemenea, teza finala a articolului sus menționat arata ca formularea contestației nu înlătura dreptul la acțiune, in condițiile legii, direct in fata instanței.
Astfel ca pentru contestarea actelor administrativ fiscale exista doua căi:
- fie petentul se adresează cu o contestație organelor administrativ-fiscale, in condițiile arătate de art. 205-209 Cod procedura fiscala, iar daca este nemulțumit de modalitatea de soluționare a contestației poate ataca in fata instanței de contencios administrativ competente decizia de soluționare a contestației;
- fie, daca nu optează pentru formularea unei contestații in fata organului fiscal, atacata in fata instanței de contencios administrativ actul administrativ fiscal considerat nelegal sau netemeinic, cu respectarea insa a dispozițiilor legii nr. 554/2004, inclusiv in ceea ce privește dispozițiile art. 7 care impun efectuarea procedurii prealabile.”
Solicită instanței de recurs să constate ca reclamantul nu a urmat nici una dintre cele doua căi arătate anterior.
Acesta a solicitat doar restituirea taxei de poluare, fără a ataca însă actul administrativ - fiscal prin care a fost stabilita aceasta taxa, respective Decizia de calcul a taxei de poluare.
Arată că, corespondenta adresata instituției noastre, reprezintă o modalitate de exprimare a nemulțumirilor reclamantei cu privire la legalitatea perceperii taxei de poluare fără a indica in mod concret actul administrativ fiscal considerat nelegal, pentru care sa fie solicitata anularea.
Solicită instanței să constate ca in situația in care instituția noastră nu ar fi emis decizia de calcul a taxei de poluare si ar fi încasat taxa de poluare fără existenta unui act administrativ fiscal care sa o stabilească se putea ataca in fata instanței de contencios refuzul de restituire a sumei.
În prezenta speță exista un act administrativ fiscal, reclamantul neputând primi suma decât daca anulează actul de impunere. În ceea ce privește capătul de cerere prin care se solicita restituirea sumei reprezentând taxa de poluare, în completarea celor de mai sus, reiteram onoratei instanțe de recurs ca restituirea de sume de la buget la cerere se realizează în condițiile stabilite de art. 117 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicată, cu modificările și completările ulterioare. Ori, restituirea solicitata nu poate fi încadrata în niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. a) - h) din actul normativ menționat, sumele fiind plătite in temeiul unui text prevăzut de lege (similar cu taxele percepute pentru eliberarea documentelor de identificare, respectiv carte de identitate, pașaport etc.). Totodată, menționăm că, din textul O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se retine ca este vorba de restituirea taxei de poluare numai in anumite condiții, condiții reglementate in art.8 din OUG nr.50/2008, astfel:
„(1) Atunci când un autovehicul pentru care s-a plătit taxa în România este ulterior scos din parcul auto național se restituie valoarea reziduală a taxei, calculată în raport cu prevederile legale în vigoare la momentul înmatriculării autovehiculului în România, potrivit prevederilor alin. (2).
(2) Valoarea reziduală a taxei reprezintă taxa care ar fi plătită pentru respectivul autovehicul dacă acesta ar fi înmatriculat la momentul scoaterii din parcul auto național.
(3) Restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în baza următoarelor documente:
a) documentul care atestă că solicitantul a fost ultimul proprietar al autovehiculului scos din parcul auto național;
b) dovada radierii din circulație a autovehiculului;
c) documentul care atesta faptul că autovehiculul a fost transferat în alt stat membru sau declarația vamală de export, după caz;
d) certificatul de distrugere a vehiculului, după caz.
(4) Cererea de restituire se depune la autoritatea fiscală competentă .
Din cele de mai sus expuse, coroborate cu prevederile art.9 din OUG nr.50/2008, pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, cu modificările si completările ulterioare, rezulta fara dubii ca reclamantul nu se regăsește in niciuna din aceste prevederi, motiv pentru care va solicitam sa considerați taxa de poluare achitata de reclamant ca legal datorata, cu consecința respingerii acțiunii ca neîntemeiata.
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecata, reiterează instanței de recurs respingerea lui, ca neîntemeiat, având în vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 Cod proc. civila.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, însă, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta condiție care trebuie îndeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat in mod irevocabil procesul, ori in situația de fata nu se încadrează în aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi reținute pentru a fi obligați la plata cheltuielilor de judecată.
Or, în cazul de fata, nu este îndeplinita nici una din aceste condiții, actele atacate de către reclamant, fiind temeinic si legal întocmite, motiv pentru care solicită respingerea si acestui capăt de cerere.
Față de argumentele prezentate, solicită instanței admiterea recursului astfel cum a fost formulat, si modificarea sentinței recurate, in sensul respingerii acțiunii ca neintemeiata.
În drept, își întemeiază prezenta pe. art. 304 pct. 9 si 3041din Codul de procedura civila, O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare, Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările si completările ulterioare, O.M.F.P. nr. 1899/2004 pentru aprobarea Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, O.M.E.F. nr. 418/2007 pentru aprobarea Procedurii privind calculul taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, Legea nr. 157/2005, Constituția României.
Solicită și judecarea cauzei în lipsă.
A formulat întâmpinare intimatul V. E. - A., prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, menținerea Sentinței civile nr. 388/25.01.2013 pronunțata de Tribunalul București ca fiind legală și temeinica si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
În fapt, prin cererea de chemare in judecata formulata si înregistrata pe rolul Tribunalului București sub nr._, intimatul a solicitat instanței de judecata sa dispună obligarea recurentei la restituirea sumei de 10.167,00 lei, reprezentând taxa pe poluare achitata de subsemnatul, conform dispozițiilor OUG nr. 50/2008, la momentul înmatriculării in România a autoturismului marca BMW X5, achiziționat din Belgia, stat membru al Uniunii Europene.
Prin sentința civila nr. 388/25.01.2013 pronunțata de Tribunalul București, pe care o apreciază ca fiind legala si temeinica, instanța de judecata a admis acțiunea subsemnatului, apreciind ca taxa pe poluare instituita de OUG nr. 50/2008 este discriminatorie si contravine art. 110 din Tratatul privind Funcționarea Uniunii Europene (in continuare TFUE), fostul art. 90 din Tratatul Comunității Europene, impunându-se astfel restituirea acesteia.
1.In ceea ce privește primul motiv de recurs invocat de recurenta, privind excepția lipsei calității procesuale pasive a acesteia, solicită respingerea acestui motiv ca neîntemeiat, dat fiind ca, in mod legal si temeinic, instanța de fond a respins aceasta excepție, apreciind ca recurenta are calitate procesuala pasiva in prezenta cauza.
Calitatea procesuala pasiva presupune existenta unei identități intre persoana chemata in judecata si persoana obligata in cadrul raportului juridic obligațional dedus judecații. D. fiind ca prezenta cauza are drept obiect restituirea unei taxe achitata de către subsemnatul, apreciez ca are calitate procesuala pasiva organul care a încasat aceasta taxa si căruia ii revine competenta de administrare a creanței fiscale potrivit art. 92 C.proc.fisc. conform căruia „pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor si a altor sume datorate bugetului general consolidat, competenta revine acelui organ fiscal, județean, local sau al municipiului București, stabilit prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscala, in a cărui raza teritoriala se afla domiciliul fiscal al contribuabilului (...) „.
În prezenta cauza, solicită instanței să constate ca recurenta este instituția emitenta a deciziei de calcul a taxei pe poluare, precum si instituția care a încasat aceasta taxa, astfel incat raporturile juridice de drept fiscal s-au născut intre subsemnatul si recurenta. Nu are relevanta sub acest aspect modul de utilizare ulterioara a acestei taxe, respectiv faptul ca ea se face venit la bugetul Fondului pentru Mediu, intre subsemnatul si Administrația Fondului pentru Mediu neexistand niciun raport juridic fiscal care sa justifice obligarea acesteia din urma la restituirea taxei pe poluare achitata de subsemnatul către recurenta.
Pentru aceste motive, apreciază că in mod corect prima instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentei, sentința civila nr. 388/25.01.2013 pronunțata de Tribunalul București fiind legala si temeinica sub acest aspect.
2.In ceea ce privește cel de-al doilea motiv de recurs invocat, solicită ca instanța sa constate caracterul netemeinic al criticilor aduse de recurenta, in mod corect si legal prima instanța reținând ca acțiunea in pretenții formulata de subsemnatul este admisibila si întemeiata, taxa pe poluare instituita de OUG nr. 50/2008 fiind contrara prevederilor art. 110 TFUE, si, in consecința, impunându-se restituirea acesteia.
a) Caracterul admisibil al acțiunii in pretenții formulate de reclamant
Prin recursul formulat, recurenta susține ca prezenta acțiune nu ar fi admisibila, intrucat intimatul nu ar fi urmat fie procedura prealabila prevăzuta de art. 205-209 C.proc.fisc, fie cea prevăzuta de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004
Cu privire la acest aspect, solicită ca instanța să constate ca prin adresa nr. 407/29.11.2011 comunicata recurentei, intimatul a solicitat restituirea sumei de 10.167,00 lei achitata cu titlu de taxa pe poluare, considerând ca aceasta este discriminatorie si contravine legislației europene, insa prin adresa nr._/13.12.2011 recurenta a refuzat in mod expres sa procedeze la restituirea acestei sume, invocând conformitatea taxei cu legislația Uniunii Europene. Un astfel de act intruneste toate condițiile specifice ale actului administrativ in intelesul dat de dispozițiile art. 2, alin. (1), lit. c) si alin. (2) din Legea a contenciosului administrativ nr. 554/2004, care asimilează actelor administrative unilaterale, intre altele, refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau un interes legitim. Or, astfel cum prevede art. 7, alin. (5) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, . procedura prealabila prevăzuta la alin. (1) al aceluiași articol nu este obligatorie.
In ceea ce privește susținerile recurentei conform cărora intimatul nu a urmat procedura prevăzuta de art. 205-209 C.proc.fisc, solită instanței să aibă in vedere faptul ca prin Decizia nr. 24/2011 pronunțata de înalta Curte de Casație si Justiție într-un recurs in interesul legii s-a reținut ca procedura de contestare prevăzuta la art. 7 din OG nr. 50/2008 raportat la art. 205-218 C.proc.fisc. nu se aplica in cazul cererilor de restituire a taxei de poluare intemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. (1) lit. d) din același cod, cum este si cazul acțiunii in pretenții formulate de intimat.
b) Caracterul discriminatoriu al taxei pe poluare prevăzuta de OUG nr. 50/2008
Situația de fapt este următoarea: la data de 26.10.2009, intimatul a achiziționat autoturismul marca BMW X5 din Belgia, stat membru al Uniunii Europene, iar pentru a-l înmatricula in România mi s-a impus achitarea taxei pe poluare prevăzuta de OUG nr. 50/2008, astfel cum aceasta a fost modificata si completata prin OUG nr. 208/2008, OUG nr. 218/2008 si OUG. nr. 7/2009. Aceasta taxa in cuantum de 10.167,00 lei a fost achitata de subsemnatul conform chitanței nr._/03.11.2009. Ulterior, apreciind ca aceasta taxa este nelegala, întrucât ea contravine legislației comunitare in materia concurentei si a liberei circulații a bunurilor, a solicitat restituirea acesteia prin adresa nr. 407/29.11.2011 comunicata către recurenta care a refuzat, însa, restituirea sumei de 10.167,00 lei, astfel încât a fost obligat să formuleze prezenta acțiune.
Art. 110 TFUE urmărește sa asigure libera circulație a mărfurilor intre statele membre ale Uniunii Europene, în condiții concurențiale normale, prin eliminarea oricărei forme de protecție ce poate rezulta din aplicarea de impozitări interne discriminatorii fata de produsele provenind din alte state membre (cauza C-47/88 Comisia/Danemarca, Hotărârea din 11 decembrie 1990). Or, taxa pe poluare, astfel cum aceasta era reglementata de art. 4 din OUG nr. 50/2008 era contrara art. 110 TFUE, ea având drept efect descurajarea achiziționării autovehiculelor de ocazie din alt stat membru al Uniunii Europene.
Cu privire la acest aspect s-a pronunțat si Curtea de Justiție a Uniunii Europene care prin hotărârea pronunțata in cauza C-402/09 T. c. Statul roman prin Ministerul Finanțelor si Economiei si alții a stabilit ca art. 110 TFUE trebuie interpretat in sensul ca se opune ca un stat membru sa instituie o taxa pe poluare aplicata autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, daca regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit incat descurajează punerea in circulație, in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fara insa a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si uzura de pe piața naționala.
Aceasta soluție a fost ulterior confirmata si prin hotărârea pronunțata in cauza C-263/10 N. c. Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj si alții, Curtea de Justiție a Uniunii Europene reținând ca toate versiunile de modificare a OUG nr. 50/2008 mențin un regim de impozitare care descurajează înmatricularea in România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, similare cu cele puse in vânzare pe piața naționala a vehiculelor de ocazie, un astfel de sistem de impozitare fiind incompatibil cu art. 110 TFUE.
Mai mult decât atat, caracterul discriminatoriu al taxei pe poluare a devenit cu atat mai evident cu cat prin art. III, alin. (1) din OUG nr. 218/2008 a fost înlăturata obligația de a plați taxa pe poluare in cazul autoturismelor noi cu norma de poluare Euro 4 si având o capacitate cilindrica mai mica de 2.000 cm3 care se înmatriculează pentru prima data in România în perioada 15.12._09, or, in jurisprudenta constanta a instanțelor de judecata s-a reținut ca este de notorietate ca in România sunt produse autoturisme cu aceste caracteristici, astfel incat consumatorii sunt directionati fie spre un autoturism nou, fie spre un autoturism second-hand deja înmatriculat in România, protejandu-se astfel producția interna (Decizia nr. 1955 pronunțata in data de 12 noiembrie 2009 de Curtea de Apel Suceava, Sentința civila nr. 2320 pronunțata in data de 05 decembrie 2012 de Tribunalul București). Astfel, un autoturism nou fabricat în România având o capacitate cilindrica sub 2.000 cm3 este scutit de plata taxei de poluare, in timp ce achiziționarea unui autoturism nou cu o capacitate cilindrica mai mare de 2.000 cm3, autoturism care nu este fabricat in România, ci doar in străinătate (cum este si cazul autoturismului achiziționat de subsemnatul) impune achitarea taxei pe poluare. Prin urmare, taxa pe poluare, astfel cum era reglementata de dispozițiile OUG nr. 50/2008 reducea concurenta la care erau supuse automobilele fabricate in România, ea având astfel un caracter indirect discriminatoriu, întrucât de facto aceasta taxa se aplica numai produselor importate si, in consecința, fiind contrara principiului neutralității pe care trebuie sa îl respecte impozitele interne (in acest sens menționez cauza C-112/84, Humblot c. Directeur des services fiscaux, Hotărârea din 9 mai 1985).
Astfel, art. 110 TFUE nu urmărește sa împiedice statele membre sa introducă impozite noi sau sa modifice cota ori baza impozabila a impozitelor existente, insa astfel cum a reținut in mod constant Curtea de Justiție a Uniunii Europene, aceasta competenta a statelor nu este una nelimitata, ci, interdicția prevăzuta la art. 110 din TFUE trebuie sa se aplice de fiecare data cand un impozit fiscal este de natura sa descurajeze importul de bunuri provenind din alte state membre, favorizând produsele naționale (cauza C-402/09 T. c. Statul roman prin Ministerul Finanțelor si Economiei si alții, Hotărârea din 7 aprilie 2011, cauza C-263/10 N. c. Direcției Generale a Finanțelor Publice Gorj si alții, Hotărârea din 7 iulie 2011).
Prin urmare, in mod greșit recurenta invoca legalitatea taxei pe poluare, invocând prevederile OUG nr. 50/2008, atat timp cat aceasta este contrara legislației comunitare. Prin hotărârea pronunțata in data de 15 iulie 1964 in cauza C 6/64 C. c. Enel Curtea de Justiție a Uniunii Europene a consacrat principiul supremației dreptului european, instanța europeana statuând in sensul ca legislația emisa de instituțiile europene se integrează in sistemele juridice ale statelor membre, care sunt obligate sa o respecte, iar daca o regula naționala este contrara unei dispoziții europene, statele membre trebuie sa aplice dispoziția europeana.
Mai mult decât atat, in cauza C 106/77 Amministrazione delle Finanze dello Stato c. Simmenthal S.A., Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit ca instanța naționala are obligația de a aplica in mod direct dispozițiile de drept comunitar, asigurând efectul deplin al acestor norme, înlăturând, daca este necesar, din oficiu, aplicarea oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare, fără a solicita sau aștepta înlăturarea prealabila a acesteia pe care legislativa sau prin orice alt procedeu constituțional.
Prin urmare, dat fiind ca instanțele judecătorești naționale sunt instanțe unionale de drept comun, având obligația de a aplica in mod direct dreptul european, in mod corect prima instanța a înlăturat de la aplicare dispozițiile OUG nr. 50/2008, dispoziții care contravin art. 110 TFUE, si, pe cale de consecința, a dispus obligarea recurentei la restituirea sumei de 10.167,00 lei către subsemnatul.
In concluzie, solicită instanței să constate ca in mod corect si legal prima instanța a reținut caracterul admisibil și întemeiat al acțiunii formulate de subsemnatul, taxa pe poluare prevăzuta de OUG nr. 50/2008 având un caracter protectionist si discriminatoriu si contravine prevederilor art. 110 TFUE astfel încât se impune restituirea integrala a acesteia, un stat membru al Uniunii Europene fiind obligat sa restituie taxele percepute cu încălcarea dreptului Uniunii, in speța art. 110 TFUE, acest drept la rambursare fiind un drept subiectiv conferit de ordinea juridica a Uniunii (cauza C-591/10 Littlewoods Retail Ltd. si alții c. Her Majesty"s Commissioners for Revenue and Customs, Hotărârea din 19 iulie 2012, cauza C -565/11, I. c. Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu, Hotărârea din 13 decembrie 2012).
Pentru toate aceste motive, solicită respingerea recursului ca neintemeiat, menținerea Sentinței civile nr. 388/25.01.2013 pronunțata de Tribunalul București ca fiind legala si temeinica si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
În drept: art. 308, alin. (2) C.proc.civ., art. 117, alin. (1), lit. d) C.proc.fisc, art. 2, alin. (2) si art. 7, alin. (5) din Legea nr. 554/2004, jurisprudenta Curții de Justiție a Uniunii Europene invocate in cuprinsul prezentei.
Analizând motivele de recurs invocate de recurent, în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și de dispozițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Curtea reține următoarele:
Admisibilitatea acțiunii în restituirea taxei de poluare este soluția adoptată și de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii, prin decizia nr. 24/2011 stabilindu-se că procedura de contestare reglementată de art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008 aprobată prin Legea nr. 140/2011, raportat la art. 205- 218 C.p.fiscală nu se aplică în cazul cererilor de restituire a taxei de poluare întemeiate pe dispozițiile art. 117 alin. 1 lit. d din același cod.
În mod corect prima instanță a procedat la admiterea acțiunii, reținând încălcarea normelor de drept comunitar în ce privește obligația plății taxei de poluare.
Coroborând dispozițiile art. 4 și art. 2 lit. a, g-l) din Legea nr. 9/2012, art. 1 și 2 din O.U.G. nr. 1/2012, cu situația de fapt reținută în privința intimatei reclamante, Curtea constată că refuzul exprimat de către recurentă pârâtă este exprimat cu exces de putere, având în vedere că potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/2012, cererea formulată de către reclamant vizează situația înmatriculării în evidențele din România a unui autoturism anterior înmatriculat în Germania, second-hand, neînmatriculat anterior în România, prin urmare fiind aplicabile dispozițiile art. 4 alin. 1 lit. a raportate la art. 2 lit. a și h din același act normativ.
Pe de altă parte, Curtea reține că în privința autoturismelor second-hand, înmatriculate anterior în evidențele din România, pentru care nu a fost achitată la data primei înmatriculări taxa de primă înmatriculare prevăzută de Legea nr. 571/2003, respectiv taxa de poluare prevăzută de O.U.G. nr. 50/2008, republicată, la data transcrierii primului transfer al dreptului de proprietate în România, o astfel de taxă la data formulării cererii adresată de către reclamant pârâtului pe cale administrativă și la data formulării răspunsului la procedura prealabilă, nu era datorată, fiind suspendată până la data de 01.01.2013 obligația stabilită prin art. 4 alin. 2 din Legea nr. 9/2012, iar în măsura în care o astfel de taxă a fost achitată începând cu data de 01.01.2012, urmează a fi restituită la solicitarea solicitantului.
Coroborând aceste împrejurări, Curtea constată, prin urmare, că rațiunea adoptării hotărârilor în cauzele T. și N. împotriva României subzistă și în prezenta cauză, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 110 TFUE în sensul nerespectării principiului nediscriminării fiscale între cele două categorii de autoturisme, respectiv cele second-hand, anterior înmatriculate într-un alt stat membru(pentru care potrivit art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 9/2012 există obligația plății taxei de poluare) și acelea second-hand, deja înmatriculate pe teritoriul României, și pentru care, chiar și la data transferului dreptului de proprietate, până la data de 01.01.2013, nu exista în fapt și în drept obligația achitării, fiind încadrate în ipoteza prevăzută de art. 4 alin. 2 din același act normativ, descurajându-se astfel circulația bunurilor în interiorul U.E., aceasta fiind interpretarea art. 110 din TFUE, obligatorie pentru autoritățile interne în temeiul disp. art. 11 și 148 alin. 2 din Constituția României, respectiv Legea nr. 157/2005 privind aderarea României la U.E.
Astfel cum a arătat Curtea la punctul 58 din Hotărârea T., citată anterior, o reglementare precum O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr-o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre.
Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009. Astfel, O.U.G. nr. 50/2008 cu modificările ulterioare menține un regim de impozitare care descurajează înmatricularea în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre și care se caracterizează printr-o uzură și o vechime importante, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o asemenea sarcină fiscală.
Obiectivul protecției mediului, care se materializează în faptul, pe de o parte, de a împiedica, prin aplicarea unei taxe disuasive, circulația în România a unor vehicule deosebit de poluante, precum cele care corespund normelor Euro 1 și Euro 2 și care au o capacitate cilindrică mare, și, pe de altă parte, de a folosi veniturile generate de această taxă pentru finanțarea unor proiecte de mediu, ar putea fi realizat mai complet și mai coerent aplicând taxa pe poluare oricărui vehicul de acest tip care a fost pus în circulație în România. O astfel de taxare, a cărei punere în aplicare în cadrul unei taxe anuale rutiere este perfect posibilă, nu ar favoriza piața națională a vehiculelor de ocazie în detrimentul punerii în circulație a vehiculelor de ocazie importate și ar fi, în plus, conformă principiului poluatorul plătește (Hotărârea T., citată anterior, punctul 60).
Având în vedere considerațiile care precedă, se reține că articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
Pentru considerentele expuse, în baza art. 312 alin.1 C.pr.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 3, împotriva sentinței civile nr.388/25.01.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX–a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant V. E. A., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.04.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
B. V. V. D. U. D.
GREFIER
C. D.
Red.jud.U.D./2 ex./
Tribunalul București - Secția a IX-a
C. Administrativ și Fiscal
Jud.fond.I. M.
| ← Despăgubire. Decizia nr. 3495/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Cetăţenie. Sentința nr. 242/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
