Anulare act administrativ. Sentința nr. 1996/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1996/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 23-06-2014 în dosarul nr. 1612/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR.1996
Ședința publică de la 23.06.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
GREFIER - C. A.
Pe rol se află judecarea acțiunii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul B. G. D., în contradictoriu cu pârâții C. U. Naționale a Barourilor din România și C. B. C., având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul care se legitimează cu C.I. . nr._/SPCLEP Poliția A./04.07.2008 și pârâtul C. U. Naționale a Barourilor din România, prin avocat R. A., care depune împuternicire avocațială la dosar, lipsind pârâtul C. B. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că prin Serviciul Registratură, la data de 20.06.2014, pârâtul C. B. C. a depus note de ședință.
Curtea pune în discuție competența materială a Curții de Apel București în soluționarea cauzei.
Reclamantul personal și pârâtul C. U. Naționale a Barourilor din România, prin avocat, având cuvântul pe rând arată că în soluționarea cauzei competența materială de soluționare aparține Curții de Apel București – SCAF.
Curtea constată că deține competența materială în soluționarea cauzei, față de obiectul acțiunii dedus judecății, în raport de prevederile Legii 554/2004 și acordă cuvântul pe probe atât în dovedirea, cât și în combaterea acțiunii.
Reclamantul solicită proba cu înscrisurile deja depuse la dosar.
Pârâtul C. U. Naționale a Barourilor din România, prin avocat, solicită în combaterea acțiunii proba cu înscrisuri care sunt deja depuse la dosar.
Curtea, în temeiul art.255 și urm C.pr.civ. încuviințează atât pentru reclamant, cât și pentru pârâți, proba cu înscrisurile deja depuse la dosar, apreciind ca fiind pertinentă și concludentă cauzei, și constată administrată această probă.
Părțile, având cuvântul pe rând arată că nu au de formulat cereri prealabile judecății.
Curtea apreciază cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea pe fond a acțiunii.
Reclamantul solicită admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, anularea actelor administrative contestate emise de pârâți, cu obligarea pârâților de a-l înscrie în tabloul avocaților stagiari compatibili din Baroul C..
Pârâtul C. U. Naționale a Barourilor din România, prin avocat, solicită respingerea acțiunii ca nefondată, având în vedere că reclamantul nu s-a prezentat la post, deciziile emise de pârâți fiind legale și temeinice. Solicită obligarea reclamantului la cheltuieli de judecată ocazionate cu prezentul proces, conform facturii atașată.
Curtea, în temeiul art.394 alin.1 C.pr.civ. reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin acțiunea înregistrată sub nr._ pe rolul Curții de Apel București, SCAF reclamantul B. G. D. în temeiul art. 1, alin. 1, raportat la aer. 10, alin. 1, teza a Il-a din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, în contradictoriu cu pârâții C. U. Naționale a Barourilor din România și C. B. C., a solicitat anularea actelor administrative emise de cei doi pârâți, respectiv:
1.Decizia nr.844/26.10.2013 a Consiliului UNBR și
2.Hotărârea nr. 1/18.06.2013 a Consiliului B. C.; iar pe fond obligarea pârâtului Baroul C. să admită cererea sa de înscriere pe tabloul avocaților compatibili, ca avocat stagiar, pentru următoarele motive:
Prin hotărârea Consiliului B. C. și decizia Consiliului UNBR citate în preambul, consideră că a fost vătămat în dreptul de a fi înscris în tabloul avocaților compatibili și de a exercita profesia de avocat, situație în care se adresează instituției de contencios administrativ competente potrivit art. 10, alin. 1, teza a Il-a, art. 10 alin.3 și art.2 alin. 1, lit.b, teza a 11-a din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ, raportat la art. 60, alin.2 din Legea nr.51/1995 pentru organizarea și exercitarea profesiei de avocat.
D. urmare, în termen de 30 zile de la data comunicării Deciziei Consiliului UNBR nr.844/2013 (14.11.2013, conform ștampilei poștale de pe plicul anexat în copie) a formulat plângerea prealabilă prevăzută în art.7 din Legea nr.554, care a fost primită la C. UNBR la data de 2.12.2013, conform confirmării poștale anexate.
Cum plângerea prealabilă nu a fost soluționată de către C. UNBR în 30 de zile de la primire (art.2, alin. 1, lit.h din Legea nr.554/2004), adică până la 2.01.2014, sesizează prin prezenta acțiune instanța de contencios administrativ în termenul legal de 6 luni prevăzut de art.l 1, alin. 1, lit.d din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
II. Motivarea acțiunii în fapt
în anul 1984, după absolvirea Facultății de drept, a Universității „A.I.C." Iași, conform legislației existente atunci, a fost repartizat, prin dispoziția de repartizare nr._ a Ministerului Justiției și Ministerului Educației și învățământului, ca avocat stagiar, apoi Ministerul Justiției, în baza art.6, 22 și 25 din Decretul nr.281/1954, pentru organizarea și exercitarea avocaturii a aprobat primirea sa ca avocat stagiar cu scutire de examen de admitere în Colegiul de avocați al județului C., respectiv în Biroul colectiv de asistență juridică Târgu S., așa cum rezultă din adresa Ministerului Justiției nr.2072/A/19/25 VIII 1984 (anexată).
Cum, potrivit art.6, alin.2 din Decretul nr.281/1954 pentru organizarea și exercitarea avocaturii, „Ministerul Justiției are conducerea generală a activității întregii avocaturi din R.P.R., iar potrivit art.25 din același decret, „Ministerul Justiției, exercitând conducerea generală asupra avocaturii în R.P.R., poate da ordine și instrucțiuni obligatorii pentru C. Central al Colegiilor de Avocați din R.P.R. și pentru toate colegiile de avocați în legătură cu activitatea avocațială", având deci (atunci) competență deplină în ceea ce privește numirea în avocatură, înseamnă că reclamantul, la data de 25 iulie 1984 a dobândit calitatea de avocat stagiar, calitate pe care nu a pierdut-o niciodată, nici în baza art.44, alin. 1, lit.e din Decretul nr.281/1954, nici în temeiul art.27 din Legea nr.51/1995 și art.58 din Statutul profesiei de avocat.
În timp ce era avocat stagiar, în luna august 1984 a solicitat să fie numit procuror. Cererea a depus-o la Procuratura Generală din acea vreme, iar, ca urmare, procurorul general a solicitat ministrului justiției, prin adresa nr._ din 06.09.1984 (anexată), acordul pentru „ca avocatul stagiar B. G. D. să fie trecut procuror stagiar la Procuratura locală A., unde urma să efectueze în continuare, stagiul de practică".
Ministerul Justiției (care, așa cum a arătat deja, conform art.6, alin.2 din Decretul nr.281/1954, avea conducerea generală a întregii avocaturi din R.P.R.), prin adresa nr._ din 13.09.1984 și-a dat acordul pentru „trecerea tovarășului B. G. D., avocat stagiar la B.C.A.J.Tg.S. în funcția de procuror stagiar la Procuratura locală A., jud.Teleorman", fiind apoi numit, începând cu data de 1.10.1984, prin Ordinul procurorului general nr.449 din 15.09.1984. Rezultă clar că Ministerul Justiției a considerat că la data aceea era avocat stagiar, independent de vreo decizie a B. C.. La fel a considerat și procurorul general când a solicitat trecerea în procuratură, cât și atunci când l-a numit procuror.
Pe toate aceste documente ale unor autorități de prim rang în domeniu, reclamantul apare ca având calitatea de avocat stagiar.
Odată cu numirea ca procuror stagiar, potrivit art.28, alin. 1, din Decretul nr.281/1954, a devenit incompatibil ca avocat; potrivit art.28 alin.3 din decret, avocații care au trebuit să-și întrerupă activitatea profesională pentru motive de incapacitate pot fi reprimiți în colegiu după încetarea incompatibilității. Dispozițiile legale referitoare la incompatibilitate există și în legislația avocațională actuală: art.15, lit.a, 28, lit.a și art.25 din Legea nr.51/1995, precum și art.49, lit.a din Statutul profesiei de avocat, aprobat de Congresul avocaților din 10-11 iunie 2011.
La data de 1.01.2013 s-a pensionat din funcția de procuror și, având în vedere începuturile ca avocat, a solicitat - în valorificarea dreptului dobândit în anul 1984 - înscrierea ca avocat în Baroul C., ca urmare a încetării stării de incompatibilitate.
Colegiul B. C., prin Hotărârea nr. 1 din 18.06.2013 i-a respins cererea, cu motivarea că nu și-a îndeplinit obligația de înscriere în evidențele fostului Colegiu de avocați C. - Biroul colectiv de asistență juridică Târgu S., unde a fost repartizat, până la data de 1.09.1984.
A contestat această hotărâre la C. U. Naționale a Barourilor din România și acest organism, prin Decizia nr.844 din 26.10.2013 i-a respins contestația, cu aceeași motivare ca și hotărârea baroului, respectiv că, potrivit art.29 din Decretul nr.281/1954, trebuia să depună o cerere pentru primire în Colegiul de avocați, ce trebuia aprobată de acest colegiu, formalități în lipsa cărora nu a fost înscris în Tabloul avocaților C., neavând nici un drept câștigat în acest sens.
Pentru considerentele de mai sus apreciază că refuzul celor doi pârâți de a-i satisface o cerere legitimă, se situează în afara literei și spiritului legii și îi aduce o gravă vătămare în exercitarea unui drept dobândit în anul 1984 - respectiv dreptul de a profesa avocatura în România.
La argumentele deja expuse adaugă susținerea că ambii pârâți, în motivarea hotărârii și deciziei atacate au încălcat legea care guverna avocatura la data numirii ca avocat stagiar (Decretul nr.281/1954). Se poate lesne observa că acest act normativ nu cuprindea nicio dispoziție cu privire la existența unui tablou al avocaților, pe care nu a fost înscris. Noțiunea de tablou al avocaților a apărut abia în art.24 din Legea nr.51/1995, această dispoziție nu putea retroactiva, astfel încât ar fi fost imposibilă înscrierea într-un „tablou" inexistent în momentul numirii.
Cu referire la acest aspect se constată culpa pârâtului C. B. C., care în momentul apariției Legii nr.51/1995 nu s-a conformat dispoziției art.25, alin. 1, în sensul de a emite din oficiu decizia de trecere a reclamantului pe tabloul avocaților incompatibili. Or, cele două pârâte nu pot invoca propria culpă în respingerea cererii sale.
Motivarea Consiliului B. C. și a Consiliului UNBR în sensul că nu apare în evidențele B. pentru că nu a depus cerere de înscriere „până cel târziu la 1 septembrie" (1984) nu are nicio semnificație în raport cu existența calității de avocat stagiar, primit în profesie cu scutire de examen, ca urmare a repartiției guvernamentale (D. CÂȘTIGAT), calitate pe care încearcă să și-o valorifice astăzi.
De altfel, în condițiile concrete de atunci, nici nu mai era posibilă înscrierea în evidențele Colegiului C., atâta timp cât imediat după numire a declanșat demersurile transferării în procuratură, demersuri finalizate și care tăceau superfluă înscrierea, fără însă ca acest fapt să ducă la pierderea calității de avocat stagiar (devenit incompatibil prin numirea ulterioară ca procuror).
In plus, nici nu îi este imputabilă neînscrierea în evidența colegiului.
În adresa de înștiințare a numirii (nr.2072/A/19 din 25 VIII 1984 a Ministerului Justiției) i se recomandă să se prezinte la Colegiul de avocați „până cel târziu la 1 septembrie 1984", lucru pe care l-a făcut, însă responsabilii conducerii de atunci nu au procedat la înscrierea sa. A fost primit la Biroul de avocați Târgu S. de către avocatul O. Z. (fost șef al BCAJ Târgu S. în 1984), a stat acolo timp de 3 zile, în care a cunoscut o parte dintre avocați, i s-a prezentat sediul judecătoriei și procuraturii și i s-a sugerat de către dl. O. Z. să urmărească demersurile de numire în procuratură, așa încât nu s-a mai procedat la înscrierea în colegiu; dl. avocat O. Z. poate depune mărturie în acest sens.
Cu siguranță, dacă aceste demersuri ar fi eșuat, urma să se prezinte pentru începerea activității propriu-zise și fără nici un dubiu, nu ar fi existat nicio problemă, chiar dacă acest fapt s-ar fi petrecut după 1.09.1084.
De fapt cineva - și consideră că instanța de judecată - trebuie să constate că un drept câștigat trebuie recunoscut oricând și că există totuși o distincție clară între cei care au fost repartizați avocați stagiari și cei care au primit o altă repartiție.
Înscrierea la care fac referire cei doi pârâți poate fi o condiție de formă, fără vreo semnificație în cazul de față, fondul fiind acela că a dobândit - prin repartiție guvernamentală - calitatea de avocat stagiar la Baroul C., cu scutire de examen.
În raport cu toate cele expuse mai sus solicită admiterea acțiunii, anularea actelor administrative atacate și pe fond, să se dispună pârâtelor - în valorificarea dreptului său câștigat -înscrierea în tabloul avocaților stagiari compatibili din Baroul C..
În drept, e toate textele legale citate în cuprinsul prezentei cereri.
În dovedire au fost atașate în fotocopie înscrisuri:decizia nr.844/26.10.2013 a Consiliului UNBR; hotărârea nr.1/18.06.2013 a Consiliului B. C.;adresa Ministerului Justiției privind primirea ca avocat stagiar, cu scutire de examen, în Colegiul de avocați C.; adresa procurorului general către ministrul justiției; adresa ministrului justiției către procurorul general;adresa Procuraturii R.S.R. de numire ca procuror;confirmarea de primire a plângerii prealabile adresată UNBR; eventuala depoziție a dlui avocat O. Z..
Pârâta Uniunea Națională a Barourilor din România - în cele ce urmează denumită "U.N.B.R.", a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.
(1) Asupra anularii Deciziei Consiliului U.N.B.R: legalitatea actului atacat
Decizia Consiliului U.N.B.R. a soluționat contestația formulată de petentul B. G.-D., înregistrată la numărul 208-CS-23.02.2011, împotriva Hotărârii Consiliului B. C. nr. 1 din data de 18 iunie 2013. Prin actul administrativ emis de către pârâta U.N.B.R. s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de către petentul B. G.-D..
Reclamantul nu indică aspecte valabile de nelegalitate ale deciziei Consiliului U.N.B.R, care ar avea a fi avute în vedere în realizarea controlului actului administrativ atacat.
Actul administrativ atacat, Decizia U.N.B.R, întrunește condițiile de legalitate cerute și a fost emis cu respectarea principiului transparentei decizionale.
Decizia U.N.B.R. arată pe larg situația legală și de fapt care au condus, în mod coroborat, la adoptarea sa. S-a asigurat în acest fel petentului beneficiul unui proces echitabil și egalitatea de șanse în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Nu există motive de nelegalitate pentru care să fie anulată.
(2) Asupra anularii Deciziei Consiliului U.N.B.R: temeinicia actului atacat
Decizia nr. 844 analizează legalitatea și temeinicia deciziei emisă de către C. B. C..
Actul administrativ presupus vătămător pentru petentul B. G.-D. a fost analizat prin prisma întregului probatoriu pus la dispoziție de către autoritatea emitentă - Baroul C., cu luarea în considerare a punctului de vedere formulat de către acesta.
Situația în fapt a reclamantului a fost rezumată în cuprinsul actului administrativ atacat (decizia Consiliului U.N.B.R.) principalele repere temporare fiind după cum urmează:
-reclamantul a absolvit, în 1984 o instituție de învățământ superior de stat cu profilul științe juridice;
-Ministerul Justiției (Direcția instanțelor civile, notariatelor, avocaturii și jurisconsulților), pe baza repartiției guvernamentale, prin adresa nr. 2072 din 25 iulie 1984 a comunicat reclamantului că: (1) i s-a aprobat primirea ca avocat stagiar în Colegiul de avocați C. cu repartizare la Biroul colectiv de asistență juridică Tg. S. și că (2) în vederea înscrierii, acesta urmează a se prezenta la colegiul de avocați cel târziu pana la data de 01 septembrie 1984 ;
-la data de 06 septembrie 1984 Procurorul General solicită Ministrului Justiției aprobarea pentru trecerea reclamantului ca procuror stagiar la Procuratura locală A.;
-la data de 13 septembrie 1984 cabinetului Ministrului adjunct al Ministrului Justiției răspunde cererii anterior formulate în sensul că actualul reclamant este numit procuror stagiar la Procuratura locală A..
Față de aceste repere succesive temporal, situație de fapt confirmată de înscrisurile aflate în dosarul cauzei și care acoperă perioada 25 iulie 1984 - 13 septembrie 1984, lipsește cel mai important act administrativ care ar fi putut să confirme ipoteză avansată azi, prin prezentul litigiu de către reclamant: decizia Președintelui Colegiului de avocați C. de înscriere în evidențele Biroului colectiv de asistență juridică Tg. S. a avocatului repartizat, B. G.-D..
Reclamantul susține prin prezenta acțiune promovată în contencios administrativ că repartiția primită în cadrul Biroului colectiv Tg. S. ar echivala cu exercitarea profesiei de avocat. Lăsând la o parte confuzia terminologica între compatibilități/incompatibilități respectiv tabloul avocaților cu drept de exercitare a profesiei, ceea ce reclamantul încearcă să inducă controlului contencios, este că odată ce a primit o repartiție, ca avocat stagiar, aceasta ar echivala cu exercitarea profesiei.
Conform art. 29 din Decretul nr. 281/1954, petentul trebuia să înainteze o cerere pentru primirea în colegiu, ce trebuia să fie aprobată prin decizia consiliului colegiului și confirmată ulterior de către C. Central al Colegiilor de Avocați din R.P.R., formalitate pe care nu a îndeplinit-o, astfel că nu a fost niciodată avocat stagiar și nu a fost înscris pe Tabloul avocaților Colegiului C., neavând nici un drept câștigat în acest sens.
Aceasta era, în anul 1984, situația tuturor celor cinci mari categorii de absolvenți de științe juridice, fie că aceștia primeau repartiție la instanțe, parchete, notariate, colegiile de avocați sau in întreprinderi.
Că din acest dosar nu rezultă că absolventul repartizat ar fi făcut pasul "1" nu neaga nici macar el. Reclamantul B. G.-D. dorește numai să creeze ficțiunea juridică (falsă) că repartiția ar echivala cu înscrierea în evidența colegiului de avocați.
În susținerea acestui punct de vedere reclamantul declanșează chiar o mica diversiune, spunând că atât C. B. C. cât și C. U.N.B.R. ar confunda noțiuni, în anii "80 neexistând tablouri ale avocaților. Un simplu răspuns asupra acestui "argument". Este adevărat că terminologia nu era aceea de "tablouri" ale avocaților în anii "80, întrucât istoric vorbind ea fusese desființată prin apariția decretului care reglementa exercitarea avocaturii in dreptul socialist si fusese adaptata muncitoreste la cuvântul "evidențe". Ca și argument juridic însă, nu poate fi reținută o astfel de opinie, atâta timp cât, ambele organe ale profesiei au avut în vedere evidențele avocaților, așa cum erau acestea ținute la nivelul colegiilor de avocați.
Revenind asupra singurului "argument" pe care este construita prezenta acțiune în contencios, de către reclamant și anume, repartiția = avocat ( stagiu) a arătat anterior ca acel act administrativ emis de direcția de repartiții din cadrul Ministerului de Justiției, era primul pas si condiție sine qua non pentru ca absolventul sa fie angajat in câmpul muncii, la postul primit prin repartiție.
În concret, reclamantul B. G.-D. urma, conform precizărilor de la punctul 2. din repartiția pe care o primise, să se prezinte la post, sa semneze contractul de munca cu Colegiul de avocați C. și să fie luat în evidența Biroului colectiv de asistenta juridica Tg. S.,. Odată întrunite aceste condiții, Președintele Colegiului ar fi emis decizia de primire în avocatură. Or acest act administrativ, singurul care asigura opozabiliatea erga omnes nu există, pentru simplul motiv că petentul nu a dat curs, "cel târziu până la 01 septembrie 1984" obligației colaterale repartiției, aceea de înscriere în Colegiul de avocați C..
Pentru toate aceste considerente solicită respingerea cererii ca nefondată, actul administrativ contestat, respectiv Decizia Consiliului U.N.B.R. întrunește condițiile de legalitate și temeinicie.
Reclamantul B. G. D. a formulat răspuns la întâmpinarea depusă de primul pârât (U.N.B.R.) solicitând să nu fie luată în seamă la judecarea cauzei pentru următoarele motive:
Este mai mult decât surprinzătoare afirmația U.N.B.R., în sensul că „reclamantul nu indică aspecte valabile de nelegalitate ale deciziei Consiliului U.N.B.R... ", în condițiile în care în tot cuprinsul cererii de chemare în judecată a criticat respectiva decizie (844/26.10.2013) pentru încălcarea unor dispoziții legale.
Este adevărat că formal decizia U.N.B.R. întrunește condițiile de legalitate: emisă de un organ competent, semnată de cei îndreptățiți, prevăzută de lege, etc, dar acest aspect este lipsit de relevanță în ceea ce privește legalitatea pe fond a acestei decizii.
Se susține în întâmpinarea U.N.B.R. că din „reperele succesive temporal" ale derulării situației de fapt din speță „lipsește cel mai important act administrativ care ar fi putut să confirme ipoteza avansată...de către reclamant... " în sensul că are calitatea de avocat stagiar incompatibil, pe perioada cât a ocupat funcția de procuror (1984-2012) respectiv „decizia Președintelui Colegiului de avocați C., de înscriere în evidențele Biroului colectiv de asistență juridică Târgu S. a avocatului repartizat (stagiar B. G. D. ".
Susținerea este corectă (cum la fel de corectă este și susținerea că nu există nicio decizie a aceluiași organ care să sancționeze în vreun fel neprezentarea la post la termenul indicat), dar fără relevanță juridică în speță.
Așa cum arăta în acțiune, în condițiile concrete ale derulării situației de fapt la timpul potrivit, înscrierea în evidențele baroului nu mai era posibilă, atâta timp cât la foarte puțin timp după numirea ca avocat stagiar prin repartiție și dispoziția Ministerului Justiției, a inițiat demersurile transferului în procuratură, demersuri finalizate prin numirea ca procuror stagiar, continuând astfel stagiul din această poziție. Ori, era imposibil să mai urmeze stagiul de avocat în condițiile în care se afla în exercitarea stagiului ca procuror - funcție în care Ministerul Justiției i-a dat acordul să treacă, tocmai în aceasta constând incompatibilitatea sa ca avocat stagiar și nu pierderea calității dobândite în condițiile arătate mai sus.
Dacă neînscrierea sa în evidențele B. C. nu există, în același timp nu există nici un act al acestei instituții care să ducă la pierderea calității de avocat stagiar.
3. Reclamantul susține „ ...că repartiția primită în cadrul Biroului colectiv Târgu S. ar echivala cu exercitarea profesiei de avocat", afirmație cu rea credință a pârâtului. A susținut și susține că repartiția primită, acceptată de Ministerul Justiției (care atunci - 1984 – avea conducerea generală a întregii avocaturi din R.P.R/ conform art.6, alin.2 din Decretul nr.281/1954) i-a conferit calitatea de avocat stagiar, independent de faptul că - obiectiv - nu a prestat efectiv această activitate.
Prin urmare, nu a susținut și nici nu putea susține că repartiția ca avocat stagiar echivalează cu exercitarea profesiei de avocat, ci doar că prin această repartiție a dobândit calitatea de avocat stagiar pe care nu a pierdut-o niciodată, și în care a solicitat să revină.
Reclamantul (se susține în întâmpinarea U.N.B.R.) „...dorește numai să creeze ficțiune juridică (fals ) că repartiția ar echivala cu înscriere în evidențele colegiului de avocați". În continuare se face referire la o anume „diversiune " constând în negarea existenței tabloului avocaților în anii "80.
În realitate, pentru cei de bună-credință și care iubesc adevărul, nu a vrut să creeze nicio ficțiune juridică (falsă), ci a relevat faptul că acceptarea de către Ministerul Justiției a repartiției ca avocat stagiar (rezultată fără echivoc din acordul dat ulterior pentru trecerea „avocatului stagiar B. G. D. în procuratură") reprezintă chiar o dobândire reală a calității de avocat stagiar, chiar dacă Biroul colectiv Târgu S. nu a emis o decizie de numire în avocatură, dar niciuna de pierdere a acestei calități.
Urmează ca pârâții să remarce că nu există nicio diferență între cele două situații, ambele având rol de evidență. Niciuna dintre acestea nu conferă calitatea de avocat persoanei înscrise (în „evidenta" anilor "80, ori în „tabloul avocaților", azi) dimpotrivă, înscrierea fie în „evidențe", fie în „tabloul avocaților" este o consecință a existenței calității de avocat, dar nu o premerge, nu o creează și nu o influențează.
La paragraful 4 din ultima pagină a întâmpinării se fac speculații (și comparații) cu privire la modul de evidență a avocaților în anii "80 și tabloul avocaților"", în prezent.
Avocatura a devenit un sistem autonom abia în anul 1990. Conform art.3 din Decretul-Lege nr.90/1990 „Avocatura este organizată și funcționează în baza principiului autonomiei profesiei. " Ca atare, până la acest moment Ministerul Justiției avea competența legală de a primi avocați în profesie.
De altfel, luarea în evidență, conform DEX, este „Activitatea care asigură informarea permanentă și precisă despre situația dintr-un anumit domeniu prin înregistrarea și controlul proceselo, .persoanelor, etc.din punct de vedere cantitativ și calitativ ". Luarea în evidență nu creează nicio situație juridică nouă, ea fiind o simplă formă de publicitate a unei situații, fenomen, grup de persoane etc. fără a putea deci să influențeze existența obiectivă a elementelor supuse „luării în evidență ".
Concluzionând la acest punct, neluarea sa în evidența Colegiului C. ca avocat stagiar nu i-a răpit această calitate, iar numirea în procuratură, cu acordul titularului sistemului avocațial -Ministerul Justiției - a însemnat continuarea stagiului absolventului B. G. D. și păstrarea calității de avocat stagiar, suspendat pentru incompatibilitate.
De fapt, luarea în evidență nu putea avea loc fără dispoziția de repartizare, ceea ce înseamnă că aceasta este în ecuație actul cel mai important, și nu luarea în evidență.
În concluzie, consideră că acțiunea este total întemeiată, susținerile pârâtei sunt neavenite și drept urmare, urmează a fi admisă cererea de chemare în judecată, așa cum a fost formulată, dispunând valorificarea dreptului său câștigat, de a profesa avocatura.
Deliberând asupra prezentei acțiuni, prin prisma susținerilor părților, a probelor administrate, precum și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Curtea constată că este neîntemeiată urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
În fapt prin hotărârea nr. 1/18/06.2013 emisă de C. B. C. a fost respinsă cererea de înscriere în Tabloul Avocaților a reclamantului având în vedere că din verificarea condițiilor legale s-a stabilit că acesta nu a îndeplinit obligația de a se înscrie în evidențele fostului Colegiu de Avocați C., Biroul Colectiv de Asistență Juridică Tg. S. în calitate de avocat unde a fost inițial repartizat până cel târziu la data de 01.09.1984, nefiind astfel emisă decizie din partea B. C. și astfel nu a fost trecut pe Tabloul Avocaților de atunci, hotărâre menținută prin decizia nr. 844/26.10.2013 emisă de C. UNBR, prin care au fost înlăturate argumentele contrare ale reclamantului, reținându-se în esență faptul că potrivit adresei Ministerului Justiției n r. 2072/A/19/25.08.1984 a fost aprobată numirea reclamantului ca avocat stagiar, cu scutire de examen, acesta fiind repartizat la BCAJ Tg. S. și urmând ca înscrierea în colegiu să se realizeze până cel târziu la data de 01.09.1984.
În plus s-a mai reținut că potrivit disp. art. 29 din Decretul nr. 281/2954, reclamantul avea obligația de a formula o cerere pentru primirea în colegiu, care trebuia să fie aprobată prin decizia consiliului colegiului și confirmată ulterior de către C. Central al Colegiilor de Avocați din RPR, formalitate pe care însă reclamantul nu a îndeplinit-o, astfel încât s-a constatat că nu avut calitatea de avocat stagiar și nu a fost înscris pe Tabloul Avocaților Colegiului C., neavând un drept câștigat în acest sens.
În drept, Curtea constată că potrivit disp. art. 29-30 din Decretul nr. 281/1954 „Primirea în colegiu de avocați se face prin decizia consiliului colegiului.
Cererea de primire trebuie rezolvată în cel mult 15 zile de la introducerea ei.
Deciziile de primire în colegiu sunt supuse confirmării Consiliului Central al Colegiilor de Avocați din R.P.R., care este obligat sa dea o decizie în acest scop, în termen de cel mult 10 zile.
Deciziile care nu au fost anulate în termen de 10 zile de la primirea lor, sunt considerate definitive.
ART. 30
Cei cărora li s-au respins cererile de primire în colegiu pot face întâmpinare la C. Central de Avocați din R.P.R., în termen de 15 zile de la primirea comunicării.”
În acord cu această reglementare, Curtea reține că prin adresa emisă la data de 25.07.1984 de Ministerul Justiției-fila 11 a dosarului - i-a fost comunicat reclamantului faptul că urmare a dispoziției de repartizare emisă în baza art. 6, 22 și 25 din același decret, a fost aprobată primirea acestuia ca avocat stagiar cu scutire de examenul de admitere, în Colegiul de avocați al județului C., cu repartizarea în BCASJ Tg. S., iar în vederea înscrierii urma ca reclamantul să se prezinte la colegiul de avocați al județului respectiv cel târziu la data de 01.09.1984.
Coroborând dispozițiile legale enunțate cu situația de fapt astfel reținută, Curtea reține că efectul emiterii unei decizii a consiliului colegiului de avocați și ulterior confirmată de C. Central al Colegiilor de Avocați din R.P.R, decizie care în privința emiterii, avea caracter obligatoriu în vederea confirmării primirii în colegiul de avocați, era dobândirea de către reclamant a calității de avocat stagiar, astfel încât faptul că în privința sa a fost emisă exclusiv dispoziția de repartizare, fără însă ca această procedură de numire ca avocat stagiar să fie finalizată prin emiterea deciziei de primire în colegiu confirmată în modalitatea anterior enunțată nu conduce la concluzia că acesta a dobândit această calitate, astfel încât să solicite în prezent revenirea în profesie în această calitate, fiind obligatorie dobândirea calității de avocat prin aprobarea primirii acestuia în colegiul de avocați unde a fost inițial repartizat și confirmat de decizia autorității centrale competente, condiție care însă în privința reclamantului nu a fost îndeplinită, context în care se reține că refuzul exprimat de către pârâți prin actele administrative emise nu are un caracter nejustificat, nefiind emis cu exces de putere în sensul disp. art. 2 din Legea nr. 554/2004, republicată, apreciindu-se că actele atacate sunt legal emise.
Totodată, împrejurarea că în cadrul adresei nr._/13.09.1984 emisă de Ministerul Justiției-fila 13 a dosarului - se menționează acordul trecerii reclamantului, având calitatea de avocat stagiar în funcția de procuror stagiar, nu echivalează cu acoperirea omisiunii emiterii în privința acestui a deciziei de primire în colegiul de avocați ca avocat stagiar și confirmării acesteia de către autoritatea centrală în domeniu, acestea fiind apreciate condiții esențiale, de fond, pentru dobândirea efectivă de către reclamant a calității de avocat stagiar, care l-ar fi îndreptățit să solicite în prezent revenirea în cadrul acestei profesii, urmând ca în temeiul art. 1 și art. 8 din Legea nr. 554/2004 să fie respinsă acțiunea ca neîntemeiată.
În temeiul art. 453 C.proc.civ. va fi obligat reclamantul la plata către pârâtul C. UNBR a sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată constând în onorariul de avocat conform facturii fiscale atașate cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge acțiunea formulată de reclamantul B. G. D., cu domiciliul în A., ., jud. Teleorman, în contradictoriu cu pârâții C. U. Naționale a Barourilor din România, cu sediul în București, Splaiul Independenței – Palatul de Justiție, nr.5, sec.5 și C. B. C., cu sediul în S. G., . nr.13, jud. C., ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul la plata către pârâtul C. U. Naționale a Barourilor din România a sumei de 800 lei, cheltuieli de judecată.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare, care se depune la Curtea de Apel București – Secția C. Administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședință publică azi 23.06.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
G. D. C. A.
Red. GD/AC
2 ex/
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 5693/2014. Curtea de Apel... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 371/2014. Curtea... → |
|---|
