Pretentii. Decizia nr. 3533/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3533/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 05-05-2014 în dosarul nr. 9481/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.3533
Ședința publică de la 05.05.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - O. D. P.
JUDECĂTOR - B. C.
JUDECĂTOR - V. H.
GREFIER - C. A.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta pârâtă Administrația Finanțelor Publice sector 6 București prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, împotriva sentinței civile nr.2709/16.05.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. V.-A. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima strigare a cauzei, la ordine, cât și la a doua strigare la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că prin Serviciul Registratură, la data de 28.04.2014, intimatul reclamant a depus întâmpinare și un set de înscrisuri, părțile solicitând judecarea cauzei și în lipsă conform dispozițiilor art.242 alin.2 C.pr.civ.
Curtea constată în raport de prevederile H.G. nr. 520/2013 și ale Ordinului Președintelui A.N.A.F. nr. 2211/2013, urmare a reorganizării de la nivelul ANAF, că în cauză a intervenit o transmisiune a calității procesuale de la Administrația Finanțelor Publice a sectorului 6 București prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București pentru Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice, astfel că dispune modificarea citativului în ce privește denumirea recurentei pârâte, urmând a se face cuvenitele modificări și în Programul Informatic ECRIS.
Curtea constată cauza în stare de judecată și în temeiul art. 150 C.pr.civ., o reține în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ fiscal de față:
Prin sentința civilă nr.2709/16.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul nr._, s-a dispus respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive invocată de AFP Sector 6.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul G. V.-A., cu domiciliul procesual ales la Cabinet avocat Țîrdei C. din București, Calea Călărașilor, nr. 57, ., în contradictoriu cu pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 6 prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, cu sediul în București, ., nr. 13, sector 2.
A fost obligată pârâta AFP Sector 6 la restituirea către reclamant a sumei de 5609 lei achitate cu titlu de taxă pe poluare și a dobânzii calculate de la data plății și până la data restituirii efective.
A fost obligată pârâta la plata către reclamant a sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
A fost admisă cererea de chemare în garanție a ADMINISTRAȚIEI F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, Splaiul Independenței, nr. 294, corp A, sector 6.
A fost obligată chemata în garanție la plata către pârâtă a sumei de 5609 lei și a dobânzii calculată de la data plății.
Pentru a decide astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul instanței la data de 27.03.2012 sub nr._, reclamantul G. V.-A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice sector 6 a solicitat obligarea acesteia să-i restituie suma de 5609 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare, actualizată cu rata dobânzii legale de la data plății până la achitarea integrală, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a devenit proprietarul auto marca BMW, an de fabricație 1999, iar pentru a-l putea înmatricula a fost nevoit să achite taxa în sumă de 5609 lei, pe care o apreciază ca fiind ilegal încasată deoarece dispozițiile OG nr. 50/1998 contravin dispozițiilor Tratatului de instituire a CE.
În drept, au fost invocate dispozițiile legii nr. 554/2004.
Au fost atașate dosarului, în copie, răspuns la cererea de restituire, cererea de restituire, chitanța . nr._/2011, decizia de calcul al taxei, certificat de înmatriculare vehicul, carte de identitate, contract de vânzare-cumpărare, carte de identitate vehicul, anexa la certificatul de înmatriculare.
Legal citată, pârâta Administrația Finanțelor Publice Sector 6 a formulat întâmpinare prin intermediul Direcției Generale a Finanțelor Publice a municipiului București prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, învederând că între părți nu există un raport juridic fiscal, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâta a formulat și cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, solicitând ca în cazul în care va cădea în pretenții să fie obligată a aceasta la plata sumei solicitate de reclamant.
Legal citată, chemata în garanție Administrația fondului pentru Mediu nu a formulat întâmpinare și nici nu a fost reprezentată la dezbateri.
A fost încuviințată proba cu înscrisuri.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta AFP Sector 6, tribunalul a reținut că este neîntemeiată întrucât calitatea procesuală pasivă presupune identitatea între persoana chemată în judecată și aceea obligată în raportul juridic dedus judecății. Din această perspectivă, se constată că o astfel de calitate este justificată în privința pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sector 6, întrucât între aceasta și reclamant există raporturi juridice fiscale urmare a încasării de către pârâtă a taxei pe poluare, în temeiul art. 2 din O.U.G. nr. 50/2008.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a achiziționat în anul 2011 un autoturism second hand marca BMW, an de fabricație 1999, care fusese înmatriculat prima dată în data de 28.06.1999, astfel cum rezultă din certificatul de înmatriculare de la fila 25, iar pentru înmatricularea acestuia în România a plătit la Administrația Finanțelor Publice Sector 6, taxa pe poluare în cuantum de 5509 lei conform chitanței . nr._/2011, fila 21.
Ulterior, reclamantul s-a adresat pârâtei AFP Sector 6 cu cerere de restituire a taxei, însă aceasta nu i-a comunicat un răspuns, fapt pe care îl consideră ca reprezentând un refuz nejustificat de soluționare a cererii sale conform art. 2 alin. 1 lit. c) din legea nr. 554/2004.
Având în vedere situația de fapt reținută, Tribunalul a considerat că refuzul pârâtei AFP Sector 6 de a restitui taxa este nejustificat.
În acest sens, tribunalul a constatat că problema dedusă judecății constă în a lămuri dacă taxa de poluare, a cărei plată este prevăzută ca obligatorie de dispozițiile OUG nr. 50/2008, contravine Tratatului Constitutiv al Uniunii Europene-art. 90, paragraful 1, urmând ca analiza acestor dispoziții, privitoare la problema dedusă judecății, să aibă în vedere și dispozițiile art. 11 și 148 din Constituția României, Legii nr. 157/2005 și jurisprudenței Curții de Justiție Europene.
Astfel, se constată că, în reglementarea internă, taxa de poluare a fost introdusa prin OUG nr. 50/2008 cu modificarile ulterioare și din analiza acestor dispoziții rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, dacă a fost anterior înmatriculat tot în România, dar se percepe această taxă pe poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România.
Reglementată în acest mod, taxa pe poluare diminuează sau este destinată să reducă introducerea în România a unor autoturisme second hand deja înmatriculate într-un alt stat membru, cumpărătorii fiind astfel orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule deja înmatriculate în România, iar aceasta tendință este cu atât mai evidentă cu cât, prin adoptarea OUG nr. 218/2008, a fost înlăturată taxa pe poluare pentru autoturismele noi Euro 4, capacitate cilindrică mai mică de 2000 cm cubi, fiind cunoscut faptul că în România se fabrică autoturisme cu aceste caracteristici, dacă acestea se înmatriculează aici pentru prima dată în perioada 15.12._09, protejându-se astfel producția internă de automobile.
Totodată, tribunalul a constatat că în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Se constată de asemenea, că normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Din prevederile constituționale și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Chiar dacă statul român a adoptat, prin OUG nr. 50/2008 modif., norme de discriminare fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, se constată că dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiul, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, regula aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, văzând și prevederile art. 18 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 republicată, a admis acțiunea.
Față de împrejurarea că potrivit art. 5 alin. 4 din OUG nr. 50/2008 taxa de poluare se „ plătește de către contribuabil într-un cont distinct deschis la unitățile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu” și potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 1 din OUG nr. 50/2008, aceasta se ”constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu”, tribunalul a apreciat că cererea de chemare în garanție formulată de pârâta AFP Sector 6 este întemeiată.
Împotriva acestei sentințe judecătorești, pârâta Direcției G. a Finanțelor Publice a Municipiului București - Activitatea Juridica Biroul Juridic C. 2, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 6a formulat recurs pentru următoarele motive:
După ce a prezentat istoricul cauzei, a arătat că hotărârea este in parte netemeinica si nelegala fiind data cu aplicarea greșita a legii (art. 304 pct.9 Cod Procedura Civila).
1.În mod nelegal instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice sector 6.
În conformitate cu dispozițiile art. 1 din O.U.G. nr. 50/2008, privind taxa de poluare si H.G nr.686./.2C08, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.50/2C08. se stabilește temeiul legal al încasării acestei taxe de poluare achitate de către contribuabil cu ocazia înmatriculării autoturismului, arătându-se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar și in scopul asigurării protecției mediului si finanțării unor programe si proiecte pentru protecția mediului.
De asemenea, prin actul normativ menționat mai sus, in cadrul articolul 1, se arată cărui buget se face venit taxe de poluară încasata, astfel că instituția căreia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui bugetului in calitate de titular este Administrația F. pentru Mediu.
Actul normativ in baza căruia a fost achitata taxa de poluare de către petent (respectiv O.U.G nr.50/2009, prin normele sale de aplicare H.G.nr.686/200B) arata si expune pe larg in cadrul art. 3 alin. 5-8 modalitatea in care se transfera suma încasata cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare.
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către irtimatul-petent, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal Administrația Finanțelor Publice Secto 6, conform dispozițiilor din O.G. nr. 92/2003, prin achitarea taxei de poluare de catre acesta, intre instituția sa si intimatul - reclamant, nu exista nici un raport juridic fiscal.
2. In ceea ce privește fondul cauzei, arătam ca instanța de fond in mod nelegal a admis acțiunea. " Taxa de poluare a intrat in vigoare incepând cu data de 1 iulie 2008, prin O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, la data intrării ei in vigoare abrogându-se art 2141 - 2143 din Codul fiscal, cu modificările si completările ulterioare.
In condițiile desființării frontierelor vamale cu statele membre ale Uniunii Eurooene, metodologia de calcul a accizelor devenea inaplicabila, fapt ce a condus la reașezarea acestei metodologii si introducerea ei în Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările si completările următoare, prin art. 1 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea și completarea Legii nr 571/2003.
Odată cu reașezarea metodologiei de calcul s-a avut in vedere si eliminarea reglementarilor privind înmatricularea autoturismelor potrivit cărora pana la 31 decembrie 2006 nu se înmatriculau in România autoturismele a căror vechime depășea 8 ani care aveau o norma de poluare inferioara normei EURO 3. In aceasta situație a fost necesar a se întreprinde unele masuri pentru evitarea introducerii in România a unui număr exagerat de autoturisme vechi cu grad ridicat de poluare. Neluarea unor masuri corespunzătoare in acest sens, ar fi avut drept consecința transformarea in deșeuri a autovehiculelor second-hand la scurt timp de la introducerea acestora in România, tara noastră urmând sa suporte costurile aferente reciclărilor, in locul tarilor de unde au fost achiziționate autovehiculele respective.
Referitor la aplicabilitatea prevederilor constituționale ale art. 148, invocate de instanța de fond, precizam următoarele:
Potrivit art. 1 - 33 din Legea nr. 157/2005 pentru ratificarea Tratatului privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană, Legea-cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obținut, lasand in același timp autorităților naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor.
Totodată, art. 148 alin. (2) dir. Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
Din analiza dispozițiilor legale mai sus invocate rezulta faptul ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre in privința rezultatului, insa autoritățile naționale au competenta de a alege forma si mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru in parte.
Cu privire la prevederile Tratatului de instituire a Comunității Europene, reținute de instanța de fond, precizează următoarele:
Incidența in cauza a prevederilor art. 110 din Tratatul de instituire a Comunității Europene, o apreciază ca fiind inexistenta intrucat taxa de poluare urmează a fi plătită, conform art.4 din OUG nr.50/2008, cu modificările si completările ulterioare, cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul in România si la repunerea in circulație a unui autovehicul dupa încetarea unei exceptari sau scutiri dintre cele la care se face referire la art. 3 si art. 9.
Totodată, in speța de fata, intimatul-reclamant nu se încadrează în nici una din situațiile de excepție prevăzute de art 3 alin. 2 din OUG nr. 50/2008 si ca atare, obligația de plata a taxei de poluare îi revine ca fiind legal datorata.
Prin urmare, dispozițiile art. 90 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene devenit art. 110 dupa consolidarea tratatului au in vedere reglementarea unor limitări ale drepturilor statelor de a introduce pentru produse comunitare impozite mai mari decât pentru produsele interne.
In același sens, potrivit jurisprudentei Comunității Europene, art. 110 din Tratatul privind instituirea Comunității Europene, este incalcat atunci cand taxa aplicata produselor importate si taxa aplicata produselor naționale similare sunt calculate pe baza unoi criterii diferite.
Principiul "poluatorul plătește", pe care se bazează si instituirea taxei de poluare, este un principiu acceptat la nivelul Uniunii Europene. 16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia înmatriculării autovehiculelor, intre care Ungaria, G., Danemarca, Belgia, Olanda, Cipru.
Mai mult, este in discuție la nivelul Comisiei Europene, un proiect de directive in acest sens, proiect care dupa aprobare, va deveni obligatoriu de aplicat pentru toate statele membre.
In ceea ce privește susținerea instanței de fond, respectiv ca taxa de poluare introduce un regim juridic fiscal discriminatoriu, în literatura de specialitate s-a arătat ca, in conformitate cu jurisprudenta Curții de Justiție a Comunității Europene, taxele vamale asupra importurilor sau exporturilor si orice taxe cu efect echivalent cuprind orice taxe pecuniare, indiferent de mărimea lor si de denumirea sau de modul lor de aplicare, care sunt impuse unilateral asupra mărfurilor naționale sau străine pentru ca ele trec o frontiera si care nu sunt taxe vamale in sens strict" (G. M. - D. comunitar, editia a 3-a, pag. 212).
Rezulta din aceasta interpretare a Curții că de esența taxelor cu efect echivalent taxelor vamale este discriminarea sau nu a unor mărfuri naționale sau străine pentru ca acestea trec o frontiera, in cazul taxei speciale pentru prima înmatriculare a autovehiculului in România, aceasta discriminare nefiind fundamentata prin nici un argument de catre reclamanta.
La data de 28.09.2009, autoritățile romane au răspuns printr-o scrisoare in care isi exprimau poziția față de chestiunea in discuție si, la data de 12.01.2010, au informat comisia cu privire la existenta OUG nr. 117/2009 de abrogare, cu incepere de la 01.01.2010, a scutirii acordate in temeiul OUG nr. 218/2008.
In acesl context, departamentul responsabil al Comisiei Europene este de parare ca autoritățile romane au luat masuri necesare pentru a asigura respectarea legislatiei comunitare si, in momentul de fata legislatia romana privind taxa de înmatriculare a autovehiculelor este conforma cu tratatul.
Restituirea de sume de la buget la cerere se realizează in condițiile stabilite de art. 117 din O. G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificările si completările ulterioare. Or", restituirea solicitata nu poate fi încadrata in niciuna din situațiile stabilite de art. 117 lit. e) - h).
Totodată, menționam ca, din textul O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se retine ca este vorba de restituirea taxei de poluare numai in anumita condiții, condiții reglementate in art.8 din OUG nr.50/2008, pe care le-a expus și care nu se regăsesc în cauză.
Si cu privire la obligarea la plata dobânzii calculate de la data plații, sentința este netemeinica si nelegala.
In conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 3 din O.G. 9/200C privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești, potrivit cărora:"( )(3) In toate celelalte cazuri dobânda legala se stabilește la nivelul dobânzii de referința a Băncii Naționale a României, diminuat cu 20%”, considera ca aceste prevederi nu se aplica având in vedere dispozițiile art. 10 din O.G. nr. 9/2000 potrivit cărora "Dobânzile percepute sau plătite de Banca Naționala a României, de banci, Casa de Economii si Consemnatiuni C.E.C.-SA, de organizațiile cooperatiste și credit si de Ministerul Finanțelor Publice, precum si modul de calcul al acestora se stabilesc prin reglementari specifice".
Invocă art. 124 alin. 1 din OG nr. 92/2003, în raport de care nu este îndeplinita condiția prevăzuta pentru acordarea acestora.
In ceea ce privește obligarea Administrației Finanțelor Publice Sector 6 la plata cheltuielilor de judecată, potrivit prevederilor art. 274 din Codul dé procedura civila, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuală sau, prin atitudinea sa în cursul procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta condiție care trebuie îndeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi câștigat in med irevocabil procesul, or in situația ce fata nu ne incadram in aceasta categorie.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturile procesuale nu pot fi reținute in sarcina sa pentru ca sa fie obligată la plata cheltuielilor de judecata.
Or, in cazul de fata, nu este indeplinita nici una din aceste condiții, actele atacate de către reclamanta, fiind temeinic si legal intocmite, motiv pentru care solicita respingerea si acestui capăt de cerere.
In concluzie, solicită admiterea recursului si modificarea sențintei recurate, in principal in sensul respingerii acțiunii ca fiind formulata împotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva, iar in subsidiar, pe fond ca neîntemeiata.
Și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cad Procedură Civila.
Intimatul G. V.-A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
A arătat în esență, că României, ca stat membru al UE incepand cu 01.01.2007, ii revine obligația de a aplica dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României, conform cărora legislația comunitara cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, jurisdicția naționala garantând indeplinirea acestei cerințe (alin. 4 al aceluiași articol). Prin Legea 157/2005, statul nostru si-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originare ale Comunității dinainte de aderare. Judecătorul național are competenta, atunci cand da efect direct dispozițiile art. 110 din Tratat, sa aplice procedurile naționale, de asa maniera ca drepturile prevăzute de Tratat sa fie efectiv protejate. Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor. Acest articol se refera la impozitele si taxele interne care impun o sarcina fiscala mai consistenta produselor provenite din alte state membre, in comparație cu produsele interne.
Analizând dispozițiile OUG 50/2008, modificata ulterior, se observa ca pentru un autoturism produs in România si in alte state membre UE, nu se percepe la o noua inmatriculare, taxa pe poluare, daca a fost anterior inmatriculat tot in România, dar se percepe taxa pe poluare la autoturismele aduse in tara sau alt stat membru UE, daca este inmatriculat pentru prima data in România.
OUG 50/2008 este contrara art. 110 din Tratat, intrucat este destinata sa diminueze introducerea in România a unor autoturisme second-hand, inmatriculate in alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja inmatriculate in România.
Discriminarea este realizata de legiuitor, care a legat astfel plata taxei de poluare de faptul inmatricularii, desi din preambulul OUG 50/2008, rezulta ca s-a urmărit imbunatatirea calității aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe pe poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului „ poluatorul plătește ". Or, prin Hotărârea din 07.04.2011, CJE a reținut ca taxa pe poluare instituita prin OUG 50/2008 incalca disp. Art. 110 din TFUE, in condițiile in care discriminează autoturismele introduse in tara fata de cele aflate deja pe piața naționala, care nu au fost supuse taxei pe poluare.
În recurs, s-a administrat proba cu înscrisuri, conform art.305 Cod procedură civilă. Curtea de Apel București s-a constatat legal sesizată și competentă material să soluționeze prezentul recurs, date fiind prevederile art.3 și 299 Cod procedură civilă, precum și ale art.20 din Legea nr.554/2004.
Verificând sentința civilă recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate, dar și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, potrivit art.3041 Cod procedură civilă, Curtea constată că prezentul recurs este neîntemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
1. În esență, Curtea reține că în Cauza T. c. România, C-402/09, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că taxa de poluare instituită prin OUG nr.50/2008 (versiunea în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare de către intimatul reclamant) este contrară art. 110 din T.F.U.E. în privința autovehiculelor second hand cumpărate în alte state membre ale U.E. (răspunzând întrebării preliminare adresate de Tribunalul Sibiu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat, fără echivoc, că ,,articolul 110 din T.F.U.E. trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”), precum în speță (aspect necontestat în cauză și dovedit cu înscrisurile de la dosarul de fond), în condițiile în care legiuitorul român nu a intervenit corespunzător pentru a reglementa proporția în care regimul acestei măsuri fiscale nu descurajează punerea în circulație a vehiculelor de ocazie cumpărate în alte state membre, astfel că în virtutea principiului priorității dreptului comunitar, consacrat de art. 148 din Constituția României, plata acestei taxe nu mai poate reprezenta o cerință legală pentru înmatricularea unor astfel de autovehicule.
Rezultă, deci, că sunt neîntemeiate toate susținerile recurentei privind legalitatea taxei de poluare instituită prin OUG nr.50/2008( versiunea în vigoare la data formulării cererii de înmatriculare de către intimata reclamantă) și privind legalitatea cerinței de plată a taxei în discuție pentru înscrierea autoturismului second-hand, marca BMW, an de fabricație 1999, care fusese înmatriculat prima dată în data de 28.06.1999, înmatriculat anterior în Germania.
Totodată, în raport de forța juridică superioară a hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene, care a stabilit neconformitatea taxei de poluare cu articolul 110 din T.F.U.E., în măsura arătată mai sus, urmează a fi înlăturată recomandarea Comisiei Europene, ca nefiind pertinentă în cauză.
Nu mai puțin, constatând și împrejurarea că judecătorul național este obligat să aplice cu prioritate dreptul comunitar, atunci când constată necorelarea sa cu dreptul intern, obligație dedusă din prevederile exprese ale art.148 al.2 și 4 din Constituție, Curtea apreciază că sunt neîntemeiate criticile și sub acest aspect. De altfel, obligația instanțelor din statele membre de a aplica cu prioritate dreptul comunitar a fost statuată în mod expres prin hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964) și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978), când Curtea de la Luxemburg a subliniat că, odată cu . TCE, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, motiv pentru care, atunci când o instanță națională este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, aceasta are obligația de a aplica prevederile respective, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea normelor contrare de către puterea legislativă sau de Curtea Constituțională.
2. Întrucât cererea de restituire formulată de către intimatul reclamant vizează în mod clar, cazul de restituire prevăzut de dispozițiile art. 117 al.1 lit. d din Codul de Procedură Fiscală (Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale), în mod eronat recurenta apreciază că în privința intimatului reclamant, nu ar fi incidentă nici una dintre situațiile de restituire reglementate de textul de lege în discuție.
3. Totodată, Curtea are în vedere și faptul că pârâta recurentă are calitate procesuală pasivă în cauză, ca urmare a faptului că suma aferentă taxei pe primă înmatriculare a fost calculată și încasată de către ea, ca organ fiscal competent, independent de destinația ulterioară a sumei, astfel încât excepția invocată sub acest aspect, este neîntemeiată.
4. În privința criticilor legate de dobânda legală fiscală imputată, Curtea observă următoarele:
Conform disp. art. 70, art.117 alin.1 lit. d) și alin.2 și art.124 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, republicată (versiunea în vigoare la data la care s-a solicitat restituirea sumelor):
„ART. 70
Termenul de soluționare a cererilor contribuabililor
(1) Cererile depuse de către contribuabil potrivit prezentului cod se soluționează de către organul fiscal în termen de 45 de zile de la înregistrare.
(2) În situațiile în care, pentru soluționarea cererii, sunt necesare informații suplimentare relevante pentru luarea deciziei, acest termen se prelungește cu perioada cuprinsă între data solicitării și data primirii informațiilor solicitate.
(…)
ART. 117
Restituiri de sume
(1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
(…)
d) cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
(…)
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate din regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.
(…)
ART. 124
Dobânzi în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget
(1) Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor.
(2) Dobânda datorată este la nivelul majorării de întârziere prevăzute de prezentul cod și se suportă din același buget din care se restituie ori se rambursează, după caz, sumele solicitate de plătitori”.
Este adevărat că din analiza acestor dispoziții legale interne rezultă că dobânda fiscală se datorează de la momentul punerii în întârziere și deoarece în acest caz, este vorba despre o restituire care se efectuează la cerere, data punerii în întârziere ar echivala cu data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea ei, dar aceste prevederi au fost înlăturate parțial, pentru ipotezele în care sumele reținute în temeiul unui act normativ fiscal neconform cu legislația comunitară, precum în speță, prin Hotărârea C.J.U.E. din 18 aprilie 2013, pronunțată în cauza C-565/11, conform căreia „dreptul Uniunii trebuie interpretat in sensul ca se opune unui regim national, precum cel in discutie in litigiul principal, care limiteaza dobanzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu incalcarea dreptului Uniunii la cele care curg incepand din ziua care urmeaza datei formularii cererii de restituire a acestei taxe”, deoarece această hotărâre stabilește doar data de la care încep să curgă dobânzile, care au menirea de a asigura o despăgubire integrală și efectivă a contribuabilului, iar nu și posibilitatea actualizării sumelor plătite cu titlu de taxă de poluare, impunându-se, deci, admiterea recursului și reformarea sentinței recurate în sensul celor arătate.
Cu alte cuvinte, dreptul Uniunii se opune reglementării interne conținute în articolul 124 din Codul de procedură fiscală (OUG nr. 92/2003) care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
Practic, Hotărârea C.J.U.E. din 18 aprilie 2013, pronunțată în cauza C-565/11, desființează parțial (doar sub aspectul datei și pentru ipotezele indicate mai sus), cu efect ex tunc, prevederea internă și statuează că în cazul perceperii de către un stat membru a unei taxe incompatibile cu dreptul Uniunii, în speță articolul 110 TFUE, acest stat este obligat să restituie atât cuantumul acestei taxe cât și să plătească dobânzile aferente cuantumului acesteia începând de la data plății sale de către contribuabil.
Prin urmare, dobânzile solicitate de intimatul reclamant, aferente sumei reținute în temeiul unui act normativ care este neconform legislației comunitare, curg, în principiu, de la data plății sumei de către contribuabil.
5.Pe de altă parte, Curtea are în vedere și faptul că art.8 și art.9 din OUG nr.50/2008 reglementează cazuri de restituire a taxei de poluare legal achitată, situație care nu se regăsește în prezenta speță, în care este vorba despre o taxă de poluare încasată cu încălcarea dreptului comunitar, deci în mod nelegal.
6. Având în vedere împrejurarea că recurenta a pierdut procesul atât în primă instanță, cât și în recurs, având așadar culpă procesuală din perspectiva dispozițiilor art. 274 Cod Procedură Civilă, Curtea apreciază că în mod corect a fost impusă în sarcina acesteia obligația procesuală de a plăti cheltuielile de judecată ale intimatului. Nu poate fi reținută apărarea recurentei în sensul lipsei culpei sale pe motiv că taxa pe poluare a fost încasată în temeiul legii, deoarece dreptul U.E., conform art.148 al.2 și 4 din Constituție, se aplică direct și în mod prioritar față de toate normele interne, iar respectarea acestor principii incumbă tuturor autorităților și instituțiilor publice, inclusiv recurentei. Totodată, art. 274 Cod Procedură Civilă obligă instanța să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată indiferent de caracterul irevocabil sau nu al hotărârii pe care o dă, critica recurentei sub acest aspect fiind neîntemeiată.
Pentru ansamblul acestor considerente, în temeiul art.312 Cod de procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat, recursul promovat, reținând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre judecătorească legală, motivele de recurs invocate nefiind fondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de formulat de recurenta pârâtă Administrația Sector 6 a Finanțelor Publice București prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, împotriva sentinței civile nr.2709/16.05.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimatul reclamant G. V.-A. și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 05.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
O. D. P. B. C. V. H.
GREFIER
C. A.
Red./Tehnored. HV /2 ex.
Tribunalul București – jud. D. S.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 4380/2014. Curtea de Apel... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 5693/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
