Anulare act administrativ. Sentința nr. 1690/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1690/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-05-2014 în dosarul nr. 7295/2/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA NR. 1690
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 28.05.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE N. V.
GREFIER M. G.-D.
Pe rol este acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul C. E. PENTRU STUDII ÎN PROBLEME ETNICE DIN C. ACADEMIEI ROMÂNE, în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII și intervenientul G. C., având ca obiect „anulare act administrativ”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns reclamantul, prin avocat E.-L. P., în baza împuternicirii avocațiale de la dosar și pârâtul, prin consilier juridic V. O. I., în baza delegației de reprezentare aflată la fila 408 dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Interpelat fiind de către instanța de judecată reprezentantul pârâtului precizează că înțelege să nu mai susțină excepțiile netimbrării și inadmisibilității acțiunii, față de aspectul că s-a făcut dovada timbrării și s-a modificat cererea de chemare în judecată, în sensul arătat chiar de pârâtă, inclusiv cadrul procesual.
Curtea acordă cuvântul asupra probatoriului în cauză.
Apărătorul reclamantului solicită instanței de judecată încuviințarea probei cu înscrisurile deja depuse la dosar, apreciindu-le ca fiind suficiente și utile în prezenta cauză.
Reprezentantul pârâtului solicită instanței de judecată încuviințarea probei cu înscrisurile de la dosar.
Curtea, deliberând, încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisuri, apreciind-o utilă și concludentă pentru soluționarea cauzei; față de aspectul că reprezentanții ambelor părți precizează că înscrisurile se află deja la dosar, constată proba administrată și cauza în stare de judecată, acordând cuvântul asupra fondului acțiunii.
Apărătorul reclamantului precizează instanței de judecată că, în cadrul chestiunilor de fond, înțelege să invoce, practic, 2 excepții. Prima ar fi o excepție a necompetenței materiale a CNCD la momentul la care acesta a emis hotărârea pe care reclamantul a atacat-o, în sensul în care, această instituție, pentru a se pronunța asupra unui studiu științific, nu putea să cenzureze metodele de cercetare folosite, nu le putea critica ca fiind bune sau rele, atâta vreme cât OG nr. 137/2000 specifică, în art. 18 alin. 1 faptul că CNCD este responsabil cu aplicarea și controlul respectării prevederilor prezentei legi în domeniul său de activitate, iar în alin. 2, legiuitorul precizează faptul că, în anumite situații, CNCD va putea consulta autorități publice, organizații neguvernamentale ș.a.m.d.. Astfel, CNCD ar fi putut, în condițiile în care dorea să aprecieze asupra unor studii științifice, să consulte persoane abilitate în materie înainte de a emite o asemenea hotărâre. Cu privire la excepția de inadmisibilitate a cererii de sesizare a CNCD formulate de către numitul G. C., apreciază că acesta nu are calitate de persoană discriminată, astfel cum este prevăzut de art. 20 alin. 1 din OG nr. 137/2000. în speță, numitul G. C. nu are calitate oficială de reprezentant a unei etnii, a unei comunități sau a unui grup de persoane, cu toate acestea înțelegând să sesizeze CNCD cu privire la o presupusă discriminare adusă unei minorități. S-a arătat faptul că, singura care ar fi putut să se autosesizeze cu referire la eventuale discriminări cuprinse în conținutul unor studii, ar fi putut fi doar pârâtul. Or, atât timp cât pârâtul s-a mulțumit să analizeze o petiție a unei persoane neavizate, neîndreptățite să se erijeze în reprezentantul unei entități, nesesizându-se cu privire la o discriminare, reclamanta nu apreciază că se poate vorbi despre o autosesizare. Pârâtul avea posibilitatea, conform aceleiași ordonanțe să claseze petiția numitului G. C., să se sesizeze din oficiu conform art. 19 alin. 2 din OG nr. 137/2000, lucru care nu s-a întâmplat. Apreciază că, în mod abuziv și nelegal, pârâtul s-a pronunțat asupra unei petiții și a emis hotărârea pe care reclamantul a înțeles să o atace.
În ceea ce privește chestiunile de fond, arată că acestea sunt pe larg dezbătute în contestația formulată. Menționează că pârâtul nu are capacitatea și personalul abilitat de a se pronunța asupra unor studii științifice, iar faptul că acesta face anumite remarci cu privire la calitatea unui studiu deja o apreciază ca fiind un abuz de drept. Solicită instanței de judecată admiterea excepțiilor astfel cum au fost formulate, anularea ca nelegală a hotărârii CNCD, cu înlăturarea sancțiunii avertismentului astfel cum i-a fost aplicată reclamantei. Precizează că, pe cale separată, urmează a solicita cheltuieli de judecată, în ceea ce privește pe CNCD.
Reprezentantul pârâtului solicită instanței de judecată respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea hotărârii CNCD ca fiind legală și temeinică, pe baza motivelor prezentate, pe larg, în întâmpinare. În ceea ce privește presupusa necompetență a CNCD, solicită a se observa că pârâtul a analizat cele două studii științifice doar prin prisma respectării și aplicării principiului nediscriminării, neavând capacitatea de a se pronunța asupra unor aspecte științifice. Având în vedere rolul de garant al respectării aplicării principiului nediscriminării, pârâtul s-a pronunțat pe aceste două studii privind acest aspect, constatând că cele două studii conțin expresii jignitoare și discriminatorii la adresa cetățenilor români de etnie maghiară, expresii care pot aduce la crearea unui cadru intimidant și degradant la adresa acestor cetățeni de etnie maghiară, fapt ce reprezintă discriminare din prisma art. 2 alin. 1 coroborate cu art. 15 din OG nr. 137/2000.
În ceea ce privește calitatea procesuală a numitului G. C., arată că pârâtul a fost ținut de lege de a soluționa această petiție prin prisma art. 20 alin. 1 din OG nr. 137/2000 și, de asemenea, având în vedere și principiul celerității soluționării petiției, a procedat la soluționarea pe fond a acestei petiții. În cazul în care pârâtul ar fi clasat petiția și s-ar fi autosesizat, soluția pe fond ar fi fost aceeași, pur și simplu doar s-ar fi amânat constatarea și sancționarea unor fapte de discriminare. Arată că, dacă instanța de judecată ar dispune anularea hotărârii CNCD strict pe acest aspect privind lipsa calității procesuale active a petentului G. C., acest lucru nu s-ar circumscrie rolului esențial al CNCD în societatea românească, respectiv aceea de respectare și aplicare a principiului nediscriminării. Practic, dacă s-ar anula hotărârea pe acest aspect, ne-am afla în situația în care ar fi săvârșită o faptă de discriminare și ar rămâne nesancționată din cauza unui aspect procedural. Având în vedere aceste motive și motivele arătate, pe larg, în întâmpinare, solicită respingerea acțiunii și menținerea hotărârii pronunțată de CNCD ca fiind legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra fondului acțiunii.
CURTEA,
Deliberând asupra prezentei cauze, reține următoarele:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.unic_, la data de 7.11.2013, pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, reclamantul C. E. PENTRU STUDII ÎN PROBLEME ETNICE DIN C. ACADEMIEI ROMÂNE a chemat în judecată pe pârâtul C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, solicitând ca, prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să se anuleze ca nelegală Hotărârea CNCD nr. 437/10.07.2013, și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de această cauză.
În motivarea acțiunii, a arătat că, la data de 29.01.2013 dl. G. C., fost angajat al CESPE, a formulat către pârât o petiție prin care a reclamat discriminarea minorității etnice maghiare prin doua studii ale CESPE intitulate, „Raport pe marginea proiectului Legii naționale privind situația minorităților respective prin perspectiva egalității de șanse" și „Slăbirea comunității românești din Harghita și C.".
Reclamantul a invocat necompetența materială a CNCD și inadmisibilitatea sesizării formulate de numitul G. C..
Astfel, pornind de la organizarea și funcționarea CNCD, așa cum este reglementată de OG 137/2000, consideră reclamantul hotărârea atacată nelegală deoarece CNCD nu este autoritate științifica care să se poată pronunța asupra unui studiu științific și asupra instrumentelor științifice de cercetare utilizate la realizarea cercetării.
În raport de OG 137/2000 CNCD nu avea competența materială de a se pronunța asupra unei lucrării științifice și a instrumentelor de cercetare folosite.
Hotărârea CNCD apare astfel ca fiind emisă cu exces de putere, putând fi categorisită ca un demers abuziv de cenzură al unui organism de sorginte politică asupra unui organism apolitic, științific.
Din punct de vedere al calității procesuale a reclamantului în fața CNCD (G. C. fost angajat CESPE), hotărârea CNCD este nelegală acesta neavând nici calitatea de „persoană care se consideră discriminată" circumstanțiată de art. 20, alin. (1) din OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare nici calitatea de „organizație neguvernamentală care are ca scop protecția drepturilor omului" prevăzută de art. 28, alin. (1) din aceeași ordonanță.
Față de această situație, CNCD trebuia să rețină că petentul nu are calitate procesuală și să claseze petiția.
Pe de altă parte, dacă totuși considera că există o posibilă faptă de discriminare, pentru a se fi aflat într-un cadru legal, CNCD ar fi trebuit să claseze petiția conform celor de mai sus și să se sesizeze din oficiu conform art. 19 alin. (2), lucru care nu s-a întâmplat.
Pe fond, reclamantul a arătat că, deși s-a constat fapta de discriminare și a fost sancționat și pentru cel de-al doilea studiu, în conținutul hotărârii CNCD nu se regăsesc texte incriminate decât din primul studiu.
Apreciază reclamantul că hotărârea CNCD este nelegală și nereală, întrucât, ignorantă și mincinoasă CNCD acuză CESPE de „propagandă naționalist-șovină, de instigare la ură rasială sau națională, de comportament care are ca scop sau vizează atingerea demnității ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptat împotriva minorității maghiare (nu a reclamantului G. C.)" și constată mai departe într-o compilație energică dar nu neapărat coerentă de 7 pagini (pct. 5.10 - 5.15.) că reclamantul nu poate avea „scuza" dreptului la liberă exprimare deoarece libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la imagine.
A arătat reclamantul că nu a făcut decât să constate o realitate: că elitele maghiare formate elite culturale, științifice, referindu-ne la cei care au scris lucrarea și cei care sunt citați în lucrare, împreună cu elitele politice maghiare, implicate din moment ce găzduiesc lucrarea supunând-o atenție publicului prin afișare pe site-ul oficial al Consiliului Județean Harghita au ca preocupare, și aici a citat din lucrarea amintită „ reproducerea etnică maghiară „ pag. 51 și următoarele din lucrare și faptul că „femeile maghiare nasc copii români"primesc o atenție specială" pag. 51, autorii citați amintind că citează la rându-le ,formidarea plastică" a lui Szilâgyi N. Sândor.
In continuare, autorii care operează cu termeni precum „indicatorul reproducției etnice" arată: „asimilarea intergenerațională provine din faptul că femeile maghiare nasc copii români. Pe de altă parte însă și femeile nemaghiare pot naște copii maghiari. Dacă socializarea etnică din interiorul familiilor mixte este echilibrată, pierderea anterioară și câștigul ulterior se compensează reciproc. Dacă însă acest lucru nu se întâmplă, folosind cuvintele lui Szilâgyi Sândor, va exista o diferență între reproducția biologică și cea etnică. Sub denumirea de reproducție biologică înțelegem copii născuți de femeile maghiare, în baza căruia putem calcula coeficienții de productivitate. Problema reproducției etnice este, că în final, în ce proporție acești copii vor fi maghiari. Acest lucru depinde de proporția căsătoriilor mixte și de socializarea etnică în interiorul familiilor mixte.
Termenii în cauză nu aparțin reclamantului. In textul incriminat de CNCD reclamantul a relevat doar faptul că există asemenea preocupări și termeni folosiți de elite maghiare.
În ce privește conținutul constatărilor, reclamantul a arătat că ceea ce este notoriu nu trebuie dovedit. Este suficientă o simplă căutare în presa română dar și în presa locală maghiară, ambele relevând pe larg o . de evenimente care se subsumează acestor concluzii. Modificarea Constituției Ungariei, susținerea explicită a autonomiei pe criterii etnice de către demnitari maghiari din executiv sau Parlament a așa-zisului ținut secuiesc, ori de către membrii ai unor organizații de extremiste gen Jobbik sau HVIM, organizarea de tabere extremiste de genul celei la care V. G. liderul partidului extremist Jobbik a amenințat România cu un conflict ori de genul celei care a condus la solicitarea retragerii decorațiilor acordate de Președintele României lui L. Tokes. în urma unor asemenea activități Toroczkai L. liderul Mișcării Tinerilor din cele 64 de Comitate (HVIM), denumire care face referire la Ungaria M., și luptă împotriva Trianonului a fost recent oprit la graniță nepermițându-i-se de către autoritățile române pe teritoriul României după ce a fost declarat indezirabil de Curtea de Apel București.
În cazul în care CNCD își menține poziția legată de aceste două puncte a arătat reclamantul că poate furniza suficiente dovezi legate de pertinența concluziei.
Pe cale de consecință, consideră reclamantul că CNCD nu avea competența materială să se pronunțe asupra unui studiu științific, nu putea cenzura metodele de cercetare folosite, nu le putea critica ca fiind bune sau rele, relevante sau nu, vechi sau noi, nu ne putea reproșa utilizarea metodelor, și ca atare nu putea reproșa "lipsa de neutralitate, imparțialitate, obiectivitate în elaborarea celor două studii" și nu putea să constate că „au fost încălcate toate aceste principii, prin metodele și instrumentele folosite aducându-se atingere demnității umane pe criteriul etnic ".
Pentru toate aceste motive a solicitat reclamantul admiterea acțiunii și anularea Hotărârii CNCD nr. 437/10.07.2013 și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În faza scrisă prealabilă judecății, pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea Hotărârii C.N.C.D. nr. 437/10.07.2013 emisă în dosarul C.N.C.D. nr. 47/2013 ca fiind temeinică si legală.
În motivarea acesteia, pârâtul a solicitat instanței de judecată să investigheze îndeplinirea de către reclamant a obligației timbrării judiciare a acțiunii în cauză, așa cum prevăd dispozițiile art. 1 alin. 1 și art. 33 alin. 1 din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sub repercusiunea anulării acțiunii ca netimbrată.
A arătat pârâtul și că, în condițiile art. 161 din Legea nr. 554/2004, se impune ca, din inițiativa reclamantului, să fie întregit cadrul procesual prin chemarea în judecată în calitate de pârât si a celui care a formulat sesizarea în fata Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării si anume G. C. în vederea soluționării prezentei contestații împotriva Hotărârii C.N.C.D. nr. 437/10.07.2013 în condiții de opozabilitate si contradictorialitate specifice procedurii civile si cu persoana ce a formulat sesizarea în fata Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.
Referitor la afirmațiile reclamantului în sensul că CNCD nu avea competența de a se pronunța asupra unei lucrări științifice și a instrumentelor de cercetare folosite și că membrii Colegiului Director al CNCD, reprezentanți politici în bună parte, nu au cunoștințele necesare analizării și aducerii de critici unui demers sociologic științific, a arătat pârâtul că, în mod corect, în cuprinsul cererii de chemare în judecată, reclamantul susține faptul că CNCD „nu este autoritate științifică care să se poată pronunța asupra unui studiu științific și asupra instrumentelor științifice de cercetare utilizate la realizarea cercetării,”.
Cu toate acestea, scapă din vedere faptul că, având în vedere dispozițiile art. 16, art. 18 alin. 1 și art. 19 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în prezenta cauză dedusă judecății, C. Național pentru Combaterea Discriminării s-a pronunțat asupra celor două studii științifice "Raport pe marginea proiectului Legii Naționale privind situația minorităților prin perspectiva egalității de șanse" si "Raport de cercetare - Slăbirea comunității românești din Harghita - C." numai prin prisma respectării principiului nediscriminării în realizarea celor două studii științifice (atribuții stabilite de dispozițiile art. 19 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare).și nu în ceea ce privește veridicitatea si corectitudinea datelor si informațiilor cu caracter științific cuprinse în cele două studii.
Referitor la afirmația conform căreia Hotărârea C.N.C.D. nr. 437/10.07.2013 este nelegală întrucât petentul G. C. nu are calitate de "persoană care se consideră discriminată" circumstanțiată de art. 20 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare si nici calitatea de "organizație neguvernamentală care are ca scop protecția drepturilor omului" prevăzută de art. 28 alin. din aceeași ordonanță, a menționat pârâtul dispozițiile art. 38 alin. (1) și (2) din Ordinul C.N.C.D. nr. 144/2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor și sesizărilor.
Dacă C.N.C.D. ar fi dispus altfel decât soluționarea directă a petiției și ar fi clasat petiția pe motivul lipsei calității procesuale active a petentului G. C. și apoi s-ar fi autosesizat cu privire Ia faptele și actele de discriminare săvârșite de către reclamantul C. pentru Studii în Probleme Etnice din cadrul Academiei Române, am fi asistat la o prelungire nejustificată a soluționării petiției d-nului G. C. și pe cale de consecință la "întârzierea " sancționării faptelor și actelor de discriminare săvârșite în prezenta cauză dedusă judecății, fapt ce ar fi condus la încălcarea de către C. N. pentru Combaterea Discriminării a dispozițiilor imperative ale art. 3 din Ordinul C.N.C.D. nr. 144/2008 privind aprobarea Procedurii interne de soluționare a petițiilor si sesizărilor.
In cazul în care instanța de judecată ar dispune, în prezenta cauză dedusă judecății, anularea Hotărârii C.N.C.D. nr. 437/10.07.2013 sub aspectul lipsei calității procesuale active a petentului G. C., ne-am afla în situația absurdă din punct de vedere juridic ca instanța de judecată să devină complice la împiedicarea C.N.C.D. de a-și desfășura atribuțiile stabilite de prevederile art. 19 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și anume "investigarea, constatarea si sancționarea faptelor de discriminare". Această soluție nu s-ar circumscrie rolului Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării în societatea modernă românească și anume rolul de garant al respectării si aplicării principiului nediscriminării.
Instanța de judecată ar încălca și dispozițiile art. 17 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare care precizează în mod expres faptul că în exercitarea atribuțiilor sale, C. N. pentru Combaterea Discriminării își desfășoară activitatea în mod independent, fără ca aceasta să fie îngrădită sau influențată de alte instituții ori autorități publice.
In urma primirii petiției d-nului. G. C., C.N.C.D. avea la dispoziție următoarele posibilități: să soluționeze direct petiția în baza dispozițiilor art. 20 alin. (2) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor faptelor de discriminare; în cazul în care ar fi constatat lipsa calității procesuale active a petentului G. C., să admită excepția lipsei calității procesuale active a petentului G. C. si să claseze petiția; în cazul în care ar fi constatat lipsa calității procesuale active a petentului G. C., să admită excepția lipsei calității procesuale active a petentului G. C. si să claseze petiția iar apoi să se autosesizeze în legătură cu faptele respective.
Însă, în prezenta cauză dedusă judecății, indiferent de modalitatea pe care C.N.C.D. ar fi utilizat-o în vederea soluționării petiției, pe fondul cauzei si cu privire la săvârșirea unor presupuse fapte de discriminare de către reclamantul C. pentru Studii în Probleme Etnice din cadrul Academiei Române, soluția ar fi fost aceeași și anume constatarea și sancționarea faptelor de discriminare constând în publicarea a două studii științifice - "Raport pe marginea proiectului Legii Naționale privind situația minorităților prin perspectiva egalității de șanse" și "Raport de cercetare - Slăbirea comunității românești din Harghita - C." - care conțin afirmații și terminologii cu potențial caracter discriminatoriu pe criterii etnice, în special în ceea ce privește drepturile minorităților naționale de a-și prezerva identitatea etno-culturală și de a utiliza limba maternă.
Cu privire la afirmația în sensul că C. pentru Studii în Probleme Etnice din cadrul Academiei Române, prin publicarea celor două studii științifice, nu a făcut altceva decât să constate o realitate conformată de nenumărate alte studii si articole din presa de limbă maghiară locală si nicidecum nu a dorit să aducă atingere demnității persoanelor de etnie maghiară din România, a precizat pârâtul că nu se poate reține faptul că reclamantul C. pentru Studii în Probleme Etnice din cadrul Academiei Române se prevalează de lipsa intenției de a săvârși fapte de discriminare ("nu am făcut decât să constatăm o realitate", "în mod evident, nu noi care cităm, constatând o realitate confirmată de nenumărate alte studii si articole din presa de limbă mașhiară locală"), întrucât O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare nu face nicio distincție între discriminarea voită si discriminarea fără intenție. Mai mult decât atât, O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare prin art. 2 alin. (3), sancționează și discriminarea indirectă. In acest sens, justificarea obiectivă include existența unui scop legitim, atins prin metode adecvate și necesare, justificare pe care reclamantul C. pentru Studii în Probleme Etnice din cadrul Academiei Române nu a invocat-o.
Faptele de discriminare au fost săvârșite de o instituție importantă din România, cu o mare notă de credibilitate, aspecte ce sporesc gravitatea faptelor săvârșite. Un motiv în plus ca instanța de judecată să dispună respingerea acțiunii formulată de către reclamantul C. pentru Studii în Probleme Etnice din cadrul Academiei Române este faptul că, cele două studii științifice publicate în mediul virtual, pot fi considerate ca fiind și formatoare de opinie iar efectele lor pot fi resimțite în zone diferite ale societății.
Cu privire la libertatea de exprimare, pârâtul a invocat dispozițiile art. 30 alin. 1, alin. 6, art. 31 alin. 4 din Constituția României; art. 19 alin. 3, art. 20 din Pactul internațional privitor la drepturile civile și politice.
Abuzul în exercitarea libertății de exprimare implică necesitatea răspunderii juridice, aceasta putând fi de natură civilă sau penală.
Concluzionând, a arătat pârâtul că, Constituția României interzice acele exprimări care urmăresc prejudicierea demnității, onoarei, vieții particulare a persoanei și dreptul său la propria imagine, defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau Ia violență publică, manifestări obscene, contrare bunelor moravuri. De aici se desprinde ideea de protecție constituțională a unor importante valori umane, statale, publice.
Libertatea de exprimare permite cetățenilor să participe la viața politică, socială și culturală, dar această libertate nu poate fi absolută și este supusă unor limite juridice. Aceste coordonate juridice trebuie însă expres prevăzute de lege și necesare ocrotirii unor valori politice, economice, sociale, umane.
Este incontestabil, faptul că, în cuprinsul celor două studii științifice "Raport pe marginea proiectului Legii Naționale privind situația minorităților prin perspectiva egalității de șanse" și "Raport de cercetare - Slăbirea comunității românești din Harghita - C." modalitatea de exprimare depășește cadrul unei conduite conforme principiilor consacrate de Constituția României și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Libertatea de exprimare nu poate fi înțeleasă ca libertate de face remarci cu caracter ireverențios și care nu au suport probator, de natură a afecta reputația altor persoane.
A mai menționat pârâtul prevederile art. 2 alin. 1, alin. 4 și art. 15 din OG nr. 137/2000 privind prevenirea și - sancționarea tuturor formelor de discriminare.
Astfel, în urma verificările efectuate asupra celor două studii științifice "Raport pe marginea proiectului Legii Naționale privind situația minorităților prin perspectiva egalității de șanse" și "Raport de cercetare - Slăbirea comunității românești din Harghita - C.", Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării a constatat faptul că respectivele studii științifice abundă în expresii umilitoare si ofensatoare la adresa persoanelor de etnie maghiară din România.
În concluzie, a arătat pârâtul că, în mod legal și temeinic, C. Național pentru Combaterea Discriminării a reținut faptul că, expresiile mai sus-menționate utilizate în respectivele studii științifice precum și impactul lor public, sunt de natură să lezeze grav imaginea și demnitatea persoanelor de etnie maghiară din România, faptele încadrându-se astfel în dispozițiile art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sancționarea tuturor formelor de discriminare.
La data de 11.03.2014, reclamanta a depus cerere modificatoare a cererii inițiale de chemare în judecată, solicitând admiterea excepției de inadmisibilitate a cererii de sesizare a CNCD făcuta de către G. C., întrucât acesta nu are calitatea de persoana discriminata prevăzuta de art. 20 alin. l din OUG 137/2000; anularea ca nelegală Hotărârea CNCD nr. 437/10.07.2013, comunicată nouă la data de 23.10.2013, cu înlăturarea sancțiunii avertismentului, astfel cum i-a fost aplicata; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza.
Astfel, in cauza apare ca evidenta lipsa calității de persoana discriminata a reclamantului G. C. în fața CNCD .
Mai mult, reacția domnului G. C. de a face sesizări la CNCD a venit ca o răzbunare la adresa instituției reclamante in momentul in care a formulat petiția din 29.01.2013. ca răspuns la cercetarea disciplinară la care a fost supus ca urmare a numeroaselor sale abateri. Astfel, anterior petiției din 29.01.2013. domnul G. C. a fost cercetat disciplinar de catre o Comisie, dupa cum insusi domnia sa recunoaște, verificările conducând la desfacerea contractului sau de munca prin Decizia 2/26.04.2013.
In concluzie, a solicitat reclamantul admiterea excepției inadmisibilitatii astfel invocate, cu consecința admiterii plângerii si a anularii Hotărârii atacate.
F. de toate cele sus-aratate, apreciază reclamantul ca Hotărârea 437/10.07.2013 atacată prin prezenta este nelegala, netemeinica si nesustinuta, tocmai pentru ca argumentele de la care pornește nu intra sub incidența OG 137/2000.
Prin răspunsul la întâmpinare depus la dosar în ședința publică de la data de 9.04.2014, reclamantul a arătat, cu privire la "excepția netimbrajului" că este fără obiect, tocmai pentru ca, in termen legal, reclamantul a achitat taxa judiciara astfel cum i s-a pus in vedere.
Cu referire la "întregirea cadrului procesual, prin chemarea in judecata de către reclamant a domnului G. C.", o apreciază reclamantul ca făcuta cu rea credința, cu încălcarea disp. art 194 C., reclamantul fiind cel care stabilește cadrul procesual. De altfel, a precizat reclamantul nu doar ca nu înțelege sa se judece si cu numitul G. C., dar, mai mult, cererea de sesizare făcuta de acesta către CNCD este inadmisibila si lipsita de interes, acesta neavand calitatea de persoana discriminata, aspect deja invocat in cererea modificatoare.
În legătura cu chestiunile de fond invocate de pârâta CNCD, în speță referitor la invocarea art. 16, 18 alin. 1 si art. 19 alin 1 din OG 137/2000, a făcut reclamantul precizarea ca paratei CNCD i se circumscriu si prevederile art. 18 alin 2 din OG 137/2000, in sensul ca CNCD "va consulta autoritățile publice, organizațiile neguvernamentale, sindicatele si alte entități legale care urmăresc protecția drepturilor omului sau care au un interes legitim in combaterea discriminării", in lipsa unor asemenea informații de specialitate, care sa emane de la specialiști, CNCD neputand sa se pronunțe asupra unui studiu științific si asupra instrumentelor științifice de cercetare utilizate la realizarea cercetării.
Prin Încheierea de ședință din 9.04.2014, Curtea, în baza art. 161 din Legea nr. 554/2004, a dispus introducerea numitului G. C. în cauză, având în vedere că acesta este beneficiar al actului a cărui desființare se cere, în calitate de titular al sesizării.
Analizând cererea de chemare în judecată, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea reține următoarea situație de fapt:
Reclamantul a întocmit două studii, intitulate, „Raport pe marginea proiectului Legii naționale privind situația minorităților respective prin perspectiva egalității de șanse" și „Slăbirea comunității românești din Harghita și C.".
Materialul este rezultatul unei cercetări de teren efectuate în vara anului 2011, împreună cu studenți de la Universitatea din București și Universitatea din C., în județele Harghita și C., în localitățile Hăghig și Iarăși (C.), Plăieșii de Jos (Imper - D.) și Livezi (Mihăileni) din jud. Harghita, scopul declarat al cercetării fiind analiza vieții comunitare românești și, în special a potențialului de conviețuire în arealul menționat
La data de 29.01.2013, intervenientul G. C., fost angajat al CESPE, a formulat către pârât o petiție prin care a reclamat discriminarea minorității etnice maghiare prin cele doua studii.
Analizând cele două studii, ca urmare a acestei sesizări, pârâtul C. Național pentru Combaterea Discriminării a emis Hotărârea nr. 437/10.07.2013, prin care a aplicat reclamantului sancțiunea avertismentului, apreciind că cele două studii au conținut discriminatoriu la adresa minorității etnice maghiare.
Reclamantul contestă prin prezenta acțiune această hotărâre, prima critică de nelegalitate a actului administrativ fiind una de ordin procedural și referindu-se la nelegala învestire a Consiliului.
Curtea reține că, în conformitate cu prevederile art.20 din OG nr. 137/2000, „(1) Persoana care se consideră discriminată poate sesiza C. în termen de un an de la data săvârșirii faptei sau de la data la care putea să ia cunoștință de săvârșirea ei”.
Din probele administrate, inclusiv din conținutul sesizării numitului G. C., reiese că acesta nu are calitate de „persoană care se consideră discriminată”, neinvocând apartenența la etnia maghiară sau la o comunitate ori grup de persoane expuse unei presupuse discriminări, ci este specialist în domeniu și fost angajat al reclamantului CESPE, în speță putându-se pune inclusiv problema unui interes nelegitim („răzbunare” pentru cercetarea disciplinară la care fusese supus anterior de către reclamant și care s-a soldat cu desfacerea contractului de muncă al acestuia).
De asemenea, în cauză nu erau incidente dispozițiile art.28 din Ordonanță, în conformitate cu care „(1) Organizațiile neguvernamentale care au ca scop protecția drepturilor omului sau care au interes legitim în combaterea discriminării au calitate procesuală activă în cazul în care discriminarea se manifestă în domeniul lor de activitate și aduce atingere unei comunități sau unui grup de persoane.
(2) Organizațiile prevăzute la alin. (1) au calitate procesuală activă și în cazul în care discriminarea aduce atingere unei persoane fizice, la cererea acesteia din urmă.”
De altfel, din cuprinsul înscrisului emanat de la intervenient și intitulat „Petiție” (înregistrat sub nr.531/29.01.2013 la CNCD, nu rezultă justificarea vreunei calități sau a interesului de a acționa.
Or, în acest caz, sesizării formulate cu neîndeplinirea condițiilor prevăzute de lege nu i se putea da curs.
Dacă pârâtul aprecia că există indicii de discriminare, avea posibilitatea să se sesizeze din oficiu, conform art. 19 alin. 2 coroborat cu art.21 din OG nr. 137/2000, ceea ce nu a făcut, justificarea acestuia că – și în cazul autosesizării – ar fi ajuns la aceeași soluție fiind inacceptabilă și având semnificația unui exces de putere.
Față de nerespectarea unei dispoziții legale exprese este irelevantă și apărarea pârâtului în sensul că reclamantul nu ar fi invocat în fața Consiliului inadmisibilitatea sesizării pentru lipsa de calitate a petentului, de vreme ce C. nu s-a pronunțat ca organ administrativ-jurisdicțional într-o procedură de contestare administrativă pentru a se putea ridica o astfel de obiecție.
Excesul de putere este definit de art.2 lit.n din Legea nr.554/2004 ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor.
În speță, deși autoritatea publică pârâtă avea competența de a emite o hotărâre referitoare la existența sau nu a faptei discriminatorii, a adus atingere drepturilor reclamantei cu încălcarea prevederilor legale care îi dădeau competența de a se pronunța doar la sesizarea persoanei care se considera discriminată sau din oficiu, în acest mod exercitarea atribuțiilor sale apărând ca fiind arbitrară.
În acest context, procedura de emitere a acutului administrativ fiind viciată încă din momentul sesizării, actul însuși apare ca fiind nelegal, astfel că nu se mai impune cercetarea criticilor privind netemeinicia acestuia.
Potrivit art.1 din Legea nr.554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.”, iar în conformitate cu art.8 alin.1 din același act normativ, „persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale”.
Față de aceste dispoziții legale și de împrejurarea că, prin actul administrativ emis de pârât în condițiile unui exces de putere, reclamantul a suferit o vătămare, aplicându-i-se o sancțiune, Curtea constată acțiunea întemeiată și – în baza art.18 din Legea nr.554/2004 – o va admite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite acțiunea modificată formulată de reclamantul C. E. PENTRU STUDII ÎN PROBLEME ETNICE DIN C. ACADEMIEI ROMÂNE, cu sediul procesual ales la sediul secundar al SCP "C., GUSATU SI ASOCIAȚII" din ..28, sect.3, București, în contradictoriu cu pârâtul C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII, cu sediul în București, Piața V. M. nr. 1 - 3, Sector 1, și intervenientul G. C., la sediul CENTRULUI E. PENTRU STUDII ÎN PROBLEME ETNICE DIN C. ACADEMIEI ROMÂNE în Calea 13 Septembrie nr. 13, sector 5.
Anulează Hotărârea nr. 437/10.07.2013, emisă de C. NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.05.2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
N. V. M. G.-D.
Red. V.N./Tehnodact. M.G.D. (5 ex.)
| ← Anulare act emis de Consiliul Naţional al Audiovizualului.... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 6629/2014.... → |
|---|
