Obligare emitere act administrativ. Încheierea nr. 13/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 13/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-06-2014 în dosarul nr. 40584/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 13.06.2014
Completul constituit din:
Președinte - R. M. V.
Judecător - I. F.
Judecător – S. P.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulată de recurenta-reclamantă T. (F.) N. M. împotriva sentinței civile nr. 2585/10.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX- a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul cu nr._, în contradictoriu intimații-pârâți U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE și cu intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE având ca obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurenta-reclamantă prin avocat cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind cererii prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei în ceea ce privește capătul de cerere formulat în contradictoriu cu MEN.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea excepției.
De asemenea, Curtea acordă cuvântul asupra inadmisibilității cererii de recunoaștere de către Minister a diplomei de licență, dat fiind faptul că este formulată pentru prima data în recurs și asupra cererii de recurs.
Recurentul-reclamant, prin avocat, solicită admiterea cererii, astfel cum a fost formulată la fond și pe care o menține și în recurs. Solicită admiterea recursului, cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată reține dosarul în pronunțare.
CU R T E A,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 Codul de Procedură Civilă, urmează să amâne pronunțarea la 20.06.2014, motiv pentru care:
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 20.06.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. V. I. F. S. P.
GREFIER,
C. I. Ș.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 5243
Ședința publică din data de 20.06.2014
Completul constituit din:
Președinte - R. M. V.
Judecător - I. F.
Judecător – S. P.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află soluționarea cererilor de recurs formulată de recurenta-reclamantă T. (F.) N. M. împotriva sentinței civile nr. 2585/10.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul cu nr._, în contradictoriu intimații-pârâți U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE și cu intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 13.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, a amânat pronunțarea la data 20.06.2014, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2585/10.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul cu nr._ s-a respins acțiunea formulată de reclamanta T. (F.) N. M. în contradictoriu cu pârâții U. S. HARET și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE, ca neîntemeiată. S-a respins cererea pârâtei U. S. Haret București de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și modificarea sentințe, in sensul admiterii acțiunii si obligarea intimatei U. S. Haret la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma in termen de 30 de zile de la pronunțarea deciziei si de asemenea obligarea M. Educației Naționale, fost MFCTS la recunoașterea diplomei de licența si a suplimentului de diplomă, aprobând tipizarea formularelor de diplomă de licență în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii sub sancțiunea plății de 2000 lei penalități pe zi de întârziere de la data pronunțării deciziei, cu obligarea acestuia și la plata unor daune morale in cuantum de 5000 euro.
În susținere, a invocat recurenta, în esență, nulitatea prevăzuta de art. 304 teza I Codul de procedura civila, si anume, netemeinicia hotărârii prin contradicția ei cu faptele stabilite de instanța, în sensul că, potrivit cererii de chemare in judecata si a probatoriului administrat este îndreptățită la eliberarea diplomei de licența si a suplimentului de diploma, dat fiind faptul ca a absolvit cursurile Facultății de Management Financiar contabil din București, specializarea contabilitate și Informatică de gestiune, a susținut si promovat examenul de licența in sesiunea iulie 2009, conform adeverinței eliberate de intimata USH.
Intimatul-chemat în garanție, M. Educației Naționale (fost M.E.C.T.S.) a depus întâmpinare, prin care, privitor la capătul de cerere privind chemarea sa in garanție, a învederat faptul că nu sunt întrunite condițiile art. 60 Cod proc. civilă "partea poate să cheme în garanție o altă persoană împotriva căreia ar putea să se îndrepte, în cazul când ar cădea în pretențiuni cu o cerere în garanție sau în despăgubire", neexistând vreun raport juridic care ar putea determina admiterea unei asemenea cereri.
Întâmpinare a depus și intimata-pârâtă U. "S. HARET", prin care a solicitat ca, în cazul admiterii recursului, să se admită si cererea sa de chemare in garanție a Ministerului Educației Naționale (MECTS) pentru motivele invocate în fața instanței de fond, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată de astăzi, Curtea a invocat, din oficiu excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei pe capătul doi de cerere și inadmisibilitatea cererii recurentei de obligare a MEN la recunoașterea diplomei de licență.
Analizând sentința prin prisma dispozițiilor legale incidente și a motivelor invocate, Curtea reține următoarele:
Reclamanta, absolventă a Facultății de Management Financiar Contabil din București, specializarea contabilitate și Informatică de gestiune, a susținut si promovat examenul de licența in sesiunea iulie 2009.
În această calitate s-au adresat intimatei U. “S. Haret” cu cererea de eliberarea a diplomei de licență.
Potrivit Ordinului MECT nr. 2284/2007, adeverința de absolvire a studiilor are un termen de valabilitate de maximum 12 luni, termen în care universitatea are obligația de a completa diploma de licență și suplimentul la diplomă, care se eliberează absolventului, la cererea acestuia.
Diplomele de licență se completează pe formulare tipizate care sunt realizate de o unitate specializată desemnată de MECTS, în fapt . necesar ca cererea universității de eliberare a formularelor tipizate ale diplomelor de licență să fie aprobată de MECTS.
În cazul de față, intimata-pârâtă U. S. Haret a solicitat intimatului - pârât - chemat în garanție M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, printr-o . adrese, să aprobe tipărirea formularelor de diplome de licență necesare promoției anului 2009. Intimatul-pârât MECTS a încuviințat aceste cereri doar în parte și a refuzat să aprobe tipărirea formularelor pentru forma de învățământ la distanță și frecvență redusă, invocând faptul că U. S. Haret a organizat nelegal aceste forme de învățământ, fără a parcurge procedura de evaluare academică la care face referire art. 17 din HG nr. 1011/2001.
Curtea constată că recursul formulat este întemeiat, în acest sens urmând a avea în vedere soluția de principiu adoptată de Înalta Curte de Casație de Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal în ședința de la 7 noiembrie 2013, prin care instanța supremă a statuat că soluția adoptată este în sensul jurisprudenței de obligare a pârâtei U. S. Haret să elibereze diploma de licența și/sau suplimentul de diplomă, de admitere a cererii de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și de obligare a ministerului, în calitate de chemat în garanție, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licență și suplimentele de diplomă. Astfel, în motivarea soluției de principiu de mai sus, instanța supremă a făcut trimitere la jurisprudența reprezentată de deciziile de speță nr. 690/2012, nr. 953/2012, nr. 1638/2012 și nr. 3302/2012 ale ICCCJ-SCAF.
Curtea are în vedere importanța unei astfel de soluții de principiu dată de secția de contencios administrativ și fiscal a instanței supreme, soluție, care chiar dacă nu are forța obligatorie a unei decizii date într-un recurs în interesul legii, se impune a fi respectată față de rolul conferit Înaltei Curți de Casație și Justiție de unificarea a practicii judiciare.
Prin aceste decizii de speță s-a statuat, în mod constant, că M.E.C.T.S. are obligația legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licență și suplimentele la diplomă, întrucât adeverința de licențiat se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate specifică actelor administrative și nu a fost atacată de M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau de o altă autoritate publică, în condițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004. În ceea ce privește legalitatea acreditării formelor de învățământ la distanță și fără frecvență, s-a arătat că instanța de fond nu a fost învestită cu o astfel de cerere.
În consecință, ținând cont de necesitatea urmării soluțiilor de principiu pronunțate de instanța supremă, în scopul asigurării unei practici unitare, Curtea constată că legalitatea acreditării formei de învățământ nu face obiect al prezentei cauze, iar cum reclamantului i-a fost eliberată adeverință de licențiat, necontestată, acesta are dreptul la a-i fi eliberată diploma de licențiat și suplimentul de diplomă, cererea de chemare în judecată, asupra primului petit formulat fiind întemeiată, revenind pârâtului M. Educației Naționale obligația să aprobe tipizarea formularelor de diplomă de licență pentru partea reclamantă, respectiv pârâtei U. S. Haret obligația de eliberare în favoarea părții reclamante a diplomei de licență și a suplimentului de diplomă.
De altfel, necesitatea respectării și la nivelul instanțelor ierarhic inferioare a unei asemenea jurisprudențe adoptate și urmate constant de instanța supremă, soluție orientată înspre finalitatea asigurării caracterului efectiv și concret al dreptului invocat de absolvenții universității în discuție, rezultă și din interpretarea considerentelor Curții Europene a Drepturilor Omului din hotărârea pronunțată în cauza B. împotriva României, în care s-au reținut următoarele:
„37. (…), divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu de instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. Cu toate acestea, rolul unei instanțe supreme este tocmai acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței (Zielinski și Pradal și Gonzales și alții împotriva Franței [GC], nr._/94 și_/96 la_/96, paragraful 59, CEDO 1999-VII).
38. În cazul în speță, trebuie constatat că Înalta Curte de Casație se afla la originea acestor divergențe profunde și persistente în timp.
39. Această practică, ce s-a dezvoltat în cadrul celei mai înalte autorități judiciare din țară, este în sine contrară principiului siguranței publice, care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (a se vedea, mutatis mutandis, Baranowski împotriva Poloniei, nr._/95, paragraful 56, CEDO 2000-III). În loc să-și îndeplinească rolul său stabilind o interpretare de urmat, Înalta Curte de Casație a devenit ea însăși sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar (a se vedea, mutatis munandis, Sovtransavto Holding împotriva Ucrainei, nr._/99, paragraful 97, CEDO 2002-VII și P. citat anterior, paragraful 98, și, a contrario, Pérez Arias împotriva Spaniei, nr._/03, paragraful 70, 28 iunie 2007).
40. Curtea concluzionează deci că această incertitudine jurisprudențială a avut drept efect privarea reclamantului de orice posibilitate de a obține beneficiul drepturilor prevăzute de Legea nr. 309/2002, în condițiile în care altor persoane care au prestat o muncă forțată în afara D.G.M. li s-a recunoscut dreptul de a beneficia de dispozițiile acestei legi.
În consecință, a fost încălcat încălcat art. 6 alin. 1 din Convenție”.
Având în vedere aceste aspecte, a nu constata incidența rațiunilor pentru care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea disp. art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în sensul obligației instanțelor de recurs de a adopta o jurisprudență unitară astfel încât să fie respectat principiul securității juridice care este implicită în ansamblul articolelor Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept, în absența căreia instanțele interne de recurs ar deveni sursa nesiguranței juridice, micșorând astfel încrederea publicului în sistemul judiciar, ar avea drept consecință inerentă, prin generarea unei jurisprudențe neunitare la nivelul situației absolvenților universității în discuție, o aplicare și interpretare diferită a acelorași norme legale în situații similare.
În plus, Curtea de Apel mai reține că în cauza D. împotriva România, hotărârea din 21 februarie 2008, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut prin prisma jurisprudenței divergente a instanțelor interne o încălcare a art. 14 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, arătând că «37. În lumina articolului 14 din Convenție, o discriminare constată în a trata în mod diferit, cu excepția justificării obiective și raționale, persoane aflate în situații comparabile. (…) lista pe care o cuprinde articolul 14 are un caracter exemplificativ și nu limitativ.». Cum articolul 14 din Convenție, drept subiectiv substanțial, nu are o existență independentă în sistemul de protecție european a drepturilor și libertăților fundamentale pe care aceasta îl instituie, ci trebuie invocat prin raportare la acestea, Curtea reține că prin art. 2 din Primul Protocol adițional la Convenție s-a consacrat și dreptul la instruire.
În acest context, dată fiind și jurisprudența citată mai sus a instanței supreme, constatând incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se impune admiterea recursului și modificarea în parte a sentinței recurate, în sensul admiterii în parte a acțiunii și obligării pârâtei U. “S. Haret” la emiterea diplomei de licență și a suplimentului la aceasta.
Întrucât, obligația Universității nu poate fi dusă la îndeplinire, deoarece intimatul-chemat în garanție MECTS, în prezent M. Educației Naționale, refuză tipărirea formularelor tipizate necesare, deși pârâta a emis reclamantei adeverință că este licențiată și, prin urmare, poate pretinde eliberarea diplomei de licență, iar, în cauză, există o interdependență între cele două obligații menționate în cererea introductivă, în raport de competența fiecărei autorități, se va admite și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. “S. Haret” și va fi obligat MECTS să aprobe tipărirea formularelor tipizate, sub sancțiunea unei penalități de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere în termen de 30 de zile de la pronunțare, conform prevederilor art. 24 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.
Se mai reține de către Curte că reclamanta a chemat în judecată, ca pârât și MEN (fost METCS) pentru a fi obligat acesta la îndeplinirea obligațiilor legale pe care le are în speță.
Pârâtul amintit nu este legat, însă, de reclamantă prin vreun raport juridic care să justifice calitatea sa procesuală activă. De aceea, se va admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și se va respinge capătul doi de cerere, promovat în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdus de o persoană fără calitate procesuală activă.
De asemenea, Curte constată că recurenta-reclamantă a solicitat direct în calea de atac a recursului obligarea intimatului-pârât MEN (fost METCS) la recunoașterea diplomei ce va fi emisă.
Solicitarea se va respinge, însă, ca inadmisibilă, întrucât reprezintă o cerere nouă formulată direct în calea de atac, ce nu poate fi primită față de disp. art. 316 rap. la art. 294 alin. 1 C. proc. civ.
Se va respinge ca neîntemeiat capătul de cere privind obligarea pârâților la plata daunelor morale, întrucât reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor răspunderii civile delictuale.
Se va lua act că recurenta-reclamantă își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Se va respinge cererea intimatei-pârâte de obligare a intimatului - chemat în garanție la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată, deoarece, prin cererea de f. 46 verso dosar fond a arătat că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurentul-reclamant T. (F.) N. M. împotriva sentinței civile nr. 2585/10.05.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX- a C. Administrativ și Fiscal, în dosarul cu nr._, în contradictoriu intimații-pârâți U. S. HARET BUCUREȘTI și M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE și cu intimatul-chemat în garanție M. EDUCAȚIEI NAȚIONALE având ca obiect obligare emitere act administrativ.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și respinge capătul II de cerere în contradictoriu cu MEN, pentru lipsa calității procesuale active.
Admite în parte acțiunea.
Obligă pârâta U. „S. Haret” București la emiterea în favoarea reclamantei a diplomei de licență și a suplimentului la aceasta. Respinge cererea reclamantei de obligarea a MEN la recunoașterea diplomei de licență și a suplimentului de diplomă, ca inadmisibilă.
Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata daunelor morale, ca neîntemeiat.
Admite cererea de chemare în garanție formulată de pârâta U. „S. Haret” București.
Obligă chematul în garanție M. Educației Naționale (fost MECTS) să aprobe tipărirea formularelor tipizate, sub sancțiunea plății unor penalități de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere, în termen de 30 zile de la pronunțare.
Ia act că recurenta-reclamantă își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată. Respinge cererea intimatei-pârâte de obligare a intimatului - chemat în garanție la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. V. I. F. S. P.
GREFIER,
C. I. Ș.
Red./tehnored./2 ex./RMV/ 10.07.2014
Judecător de fond: L.M. B. - Tribunalul București
| ← Anulare act administrativ. Încheierea nr. 06/2014. Curtea de... | Obligare emitere act administrativ. Sentința nr. 3218/2014.... → |
|---|
