Anulare act administrativ. Încheierea nr. 06/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Încheierea nr. 06/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 14184/3/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 06.11.2014
Completul constituit din:
Președinte - R. M. V.
Judecător - M. E. G.
Judecător – S. P.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs în contencios administrativ formulată de recurenții-reclamanți P. G. și CARAȘOL M. împotriva sentinței civile nr. 3981/28.05.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II-a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații-pârâții M. A. NAȚIONALE-COMISIA DE JURISDICȚIE A IMPUTAȚIILOR și M. A. NAȚIONALE-DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenții-reclamanți personal și asistați de avocat P. I. cu împuternicire avocațială pe care o depune la dosar.
Procedura de citare este legală îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Curtea, cu privire la solicitarea de a se depune la dosar încheierea nr. 92/CJ523/2012 din data de 28.06.2012, constată că aceasta se află deja la dosar, motiv pentru care nemaifiind cererii prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Recurenții-reclamanți, prin avocat, solicită admiterea recursului, casarea sentinței și să se constate că decizia de imputare este nulă, iar în situația în care nu se va constata că este deja nulă, atunci să fie anulată de către instanță.
Aceasta, întrucât, prin decizia nr. 9/CJ52/2012 din 21.03.2012 s-a admis în parte plângerea reclamanților și s-a dispus anularea deciziei de imputare nr. 2/21.10.2011, prin urmare, acesteia nu i se mai pot da efecte juridice.
Dacă instanța nu va aprecia că este deja nulă, solicită recurenții, prin apărător, să o anuleze, ca neîntemeiată, întrucât exista un Ordin al Ministrului A. Naționale nr. M522/ianuarie 1999, în care se arată ce înseamnă pagubă. Or, recurenții-reclamanți nu se încadrează în această noțiune vagă de pagubă, astfel cum a arătat pe larg în cuprinsul acțiunii și al cererii de recurs.
Al doilea aspect al netemeiniciei este dat de faptul că vina aparține Direcției Financiar Contabile a MAPN, pentru că aceasta ar fi trebuit să actualizeze programul.
Arată că își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată, reține dosarul în pronunțare.
CU R T E A,
Având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 Codul de Procedură Civilă, urmează să amâne pronunțarea la 13.11.2014, motiv pentru care:
DISPUNE:
Amână pronunțarea la data de 13.11.2014.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. V. M. E. G. S. P.
GREFIER,
C. I. Ș.
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.8386
Ședința publică din data de 13.11.2014
Completul constituit din:
Președinte - R. M. V.
Judecător - M. E. G.
Judecător – S. P.
Grefier - C. I. Ș.
Pe rol se află judecarea cererii de recurs în contencios administrativ formulată de recurenții-reclamanți P. G. și CARAȘOL M. împotriva sentinței civile nr. 3981/28.05.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații-pârâții M. A. NAȚIONALE-COMISIA DE JURISDICȚIE A IMPUTAȚIILOR și M. A. NAȚIONALE-DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 06.11.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când instanța, a amânat pronunțarea la data 13.11.2014, când a hotărât următoarele:
CU R T E A,
Deliberând asupra recursului, reține:
Prin sentința civilă nr. 3981/28.05.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamanții P. G. și Carașol M. în contradictoriu cu pârâții M. A. Naționale - Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor și M. A. Naționale - Direcția Instanțelor Militare, ca neîntemeiată.
Împotriva acesteia au declarat recurs reclamanții P. G. și CARAȘOL M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, pe fond, în rejudecare, în principal, admiterea acțiunii și anularea în tot a Deciziei administrativ jurisdicționale nr.9/CJ52/2012 din 21.03.2012 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor, revizuită prin încheierea nr.9/CJ523/20l2 din 28.06.2012 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor; în subsidiar, constatarea nelegalității Deciziei de Imputare nr.2/21.10.2011 emisă de Directorul Direcției Instanțelor Militare; in alt subsidiar, trimiterea trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.
În motivare, recurenții au susținut, în esență, următoarele:
1) Obligarea la plata sumelor din Decizia de Imputare nr.2 din 21.10.2011 este lipsită de temei legal. Astfel, în cuprinsul ultimului alineat din pagina întâi a Deciziei de Imputare nr. 2/21.10.2011 se menționează în mod expres „Potrivit prevederilor pct.3 lit. k din Instrucțiunile privind răspunderea materială a militarilor și salariaților civili din M. A. Naționale aprobate prin Ordinul ministrului de stat, ministrul apărării naționale nr.M5/22.01.1999, se consideră pagube cheltuielile nelegale, neeconomicoase ori eronate de mijloace bănești sau alte valori." Așadar, Ordinul nr. M5/22.01.1999 emis în executarea O.G. nr. 121/28.08.1998 privind răspunderea materială a militarilor definește paguba, ca fiind, pentru cazul în speță, cheltuieli eronate de mijloace bănești sau alte valori.
Or, în speță, sumele reprezentând contribuția individuală datorata bugetului asigurărilor de șomaj nu fac parte din categoria de cheltuieli eronate de mijloace bănești.
Pârâtele au interpretat greșit textul de lege care definește noțiunea de pagubă, cheltuielile privind contribuția individuală datorată bugetului de asigurări de șomaj nefăcând parte din conținutul noțiunii de pagubă, astfel cum a fost definită prin dispozițiile pct.3 lit.k din Ordinul nr. M5/1999.
În consecință, actele administrative atacate în instanța de contencios au avut la bază Decizia de Imputare nr.2/2011 a Directorului Direcției Instanțelor Militare, care fiind emisă în temeiul unui text ilegal, atrage după sine nelegalitatea actelor administrative atacate.
2) În al doilea rând, consideră recurenții că actele administrative atacate sunt lipsite de efecte juridice și nu pot fi puse în executare, câtă vreme, prin decizia nr. 9/CJ_ a Comisiei Jurisdicționale a imputațiilor s-a decis admiterea în parte a plângerii formulate de reclamanții din prezenta cauză (pe capătul de cerere privind calcului greșit al valorii pagubei) și s-a dispus anularea Deciziei de Imputare nr. 2 din 21.10.2011 emisă de Directorul Direcției Instanțelor Militare. Sesizând împrejurarea că prin această Decizie Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a anulat întreg titlul executoriu, ceea ce contrazicea admiterea parțială a plângerii, directorul Direcției Instanțelor Militare a formulat cerere de revizuire. Numai că, nici încheierea de ședință nr.52/CJ523/2012 din 28.06.2012 a Comisiei de Jurisdicție a Imputațiilor prin care s-a soluționat cererea de revizuire nu a clarificat situația. Potrivit dispozitivului acestei încheieri. Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor a admis cererea de revizuire, a propus darea la scădere a sumei de 2701 lei și a modificat Decizia Administrativ-Jurisidicțională nr.9/CJ52/2012, în sensul micșorării sumei imputate reclamanților (de la 12.516 la 9815 lei). Însă, Completul de Jurisdicție nu putea să modifice Decizia Administrativ-Jurisdicțională nr.9/CJ52/2012, atâta vreme cât prin acest act administrativ nu s-a imputat nimic reclamanților. Suma imputată reclamanților a fost decisă prindecizia de imputare nr.2 din 21.10.2011 a Directorului Direcției Instanțelor Militare. Or, această decizie de Imputare a fost anulată prin Decizia Administrativ-Jurisdicțională nr.9/CJ52/2012 din 21.03.2012 emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor. Nici prin încheierea de ședință nr.92/CJ523/2012 din 28.06.2012, prin care s-a soluționat cererea de revizuire, nu a fost înlăturată anularea Deciziea de Imputare.
3) În al treilea rând, au învederat recurenții că prima instanță nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare, pe care l-au invocat în cuprinsul cererii de chemare în judecată, fiind vorba obligația de a actualiza programul informatic, ce îi revenea instituției angajatoare, respectiv Direcției Instanțelor Militare, iar nu reclamanților.
D. pentru că aceasta nu și-a îndeplinit obligația, au fost nevoiți a utiliza un program al Secției Parchetelor Militare, întocmit de un specialist din cadrul Secției Militare din Direcția Națională Anticorupție, dar care era neomologat, după cum s-a constatat ulterior.
În astfel de condiții, nu se poate pune la îndoială buna lor credință în aplicarea dispozițiilor legale în materie.
In drept, au fost invocate dispozițiile art.20 și următoarele din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ si ale art. 299 si urm.C., in vigoare la data introducerii acțiunii.
Intimatul-pârât M. A. Naționale pentru Direcția Instanțelor Militare, reprezentat prin Direcția pentru relația cu Parlamentul și asistență juridică, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.
Analizând sentința prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează:
- Prima critică, conform cărora cheltuielile privind contribuția individuală datorată bugetului de asigurări de șomaj nu ar face parte din conținutul noțiunii de ”pagubă”, astfel cum aceasta este definită de pct. 3 lit. k din Ordinul nr. M5/1999, este neîntemeiată.
Potrivit prevederilor pct. 3 lit. k din Instrucțiunile privind răspunderea materială a militarilor și salariaților civili din M. A. Naționale aprobate prin Ordinul ministrului de stat, ministrul apărării naționale nr. M5/22.01.1999, se consideră pagube ”cheltuielile nelegale, neeconomicoase ori eronate de mijloace bănești sau alte valori."
Din cauza îndeplinirii necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, cei doi reclamanți au făcut posibilă încasarea de către personalul civil din cadrul Direcției Instanțelor Militare și al instanțelor militare, în perioada 01.01._10, a unor drepturi bănești necuvenite, reprezentând parte din contribuția individuală datorată la bugetul asigurărilor pentru somaj.
Prin faptul că pârâtul a trebuit să suporte în plus și nelegal aceste sume, devine evident că natura lor este aceea de ”cheltuieli eronate”, ce se transpun la nivelul angajatorului într-o ”pagubă”.
- Nici cel de-al doilea argument al recurenților, vizând necorelările dintre actele administrative emise de pârât, ce ar conduce la inexistența temeiul pentru angajarea răspunderii lor, nu poate fi primit.
Astfel, este adevărat faptul că decizia de imputare J-3859 din 21.10.2011 a fost, inițial, anulată în totalitate prin Decizia administrativ-jurisdicțională nr. 9/CJ 52/2012 din data de 21.03.2012 emisă de Comisia de Jurisdicție a Imputațiilor, deși plângerea reclamanților fusese admisă numai în parte, pe capătul de cerere privind calculul greșit al valorii pagubei.
Tocmai în urma acestei neconcordanțe din dispozitivul actului administrativ, ce nu se putea aduce la îndeplinire, Șeful U.M._ București a solicitat revizuirea lui, cale de atac prevăzută de art. 35 din OG nr. 121/1998.
Revizuirea a fost admisă prin încheierea de ședință nr. 92/CJ 523/2012 din 28.06.2012, dispunându-se în sensul modificării deciziei administrativ-jurisdicționale nr. 9/CJ 52/2012, a admiterii în parte a plângerilor formulate de reclamanți, cu modificarea deciziei de imputare, prin micșorarea imputației de la suma de 12.516 lei la suma de 9815 lei (f. 21-23 dosar fond).
Recurenții-reclamanți se folosesc în argumentarea criticii lor de faptul că în dispozitivul încheierii respective s-a menționat doar faptul că se modifică decizia administrativ-jurisdicționale nr. 9/CJ 52/2012 sub aspectul valorii sumei imputate, ceea ce ar conduce la concluzia că ar rămâne în vigoare partea finală a deciziei, prin care, așa cum s-a arătat mai sus, s-a anulat decizia de imputare.
Însă, Curtea consideră interpretarea ca fiind contrară cuprinsului încheierii de revizuire, la finalul acesteia menționându-se clar că se admit în parte plângerile formulate de reclamanți, cu modificarea deciziei de imputare, prin micșorarea imputației de la suma de 12.516 lei la suma de 9815 lei, de altfel, existența neconcordanțelor din cuprinsul deciziei nr. 9/CJ 52/2012 fiind și motivul pentru care s-a promovat cererea de revizuire.
- În sfârșit, Curtea constată, ca și instanța de fond, că în persoana reclamanților erau întrunite toate cerințele pentru angajarea răspunderii lor materiale, astfel cum acestea sunt prevăzute de 2 pct. 6 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul M5/22.01.1999, respectiv: a) a existat o faptă ilicită a acestora în legătură cu îndeplinirea sarcinilor de serviciu – constând în calculul eronat al drepturilor salariale și întocmirea eronată a statelor de plată a salariilor, ce a condus la calcularea eronată a contribuției individuale la fondul de șomaj; b) a existat un prejudiciu cauzat instituției pârâte, constând într-o pagubă reală și certă, având caracter ilegal – sume reprezentând parte din contribuția individuală datorată la bugetul asigurărilor pentru somaj ce a trebuit să fie plătită; c) a existat raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs; d) fapta a fost săvârșită cu vinovăție de către reclamanți.
Sub acest ultim aspect, se reține de către Curte că înșiși reclamanții recunosc faptul că au apelat, în îndeplinirea atribuțiilor de calcul a drepturilor salariale, la un program informatic de calcul ce nu fusese omologat și care s-a dovedit a fi nelegal. Prin urmare, își recunosc vina în îndeplinirea necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu.
Ceea ce încearcă recurenții să acrediteze este existența unei cauze exoneratoare de răspundere, constând în vina conducerii unității angajatoare, ce nu a luat măsurile necesare și adecvate pentru punerea la dispoziție a unui program informatic cu autorul căruia să poată fi calculate drepturile salariale ale personalului civil.
Cu privire la această apărare, Curtea constată că, într-adevăr, un program software reprezintă un instrument eficient de lucru, de natură a reduce efortul în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în domeniul contabil, dar, lipsa acestuia nu poate reprezenta în nicio situație o cauză exoneratoare de răspundere, reclamanților revenindu-le obligația aplicării dispozițiilor legale în materie, corespunzător atribuțiilor din fișa postului, indiferent de circumstanțe.
Prin urmare, chiar inexistența unei rele-credințe din partea acestora, nu poate conduce la admiterea cererii, câtă vreme angajarea răspunderii are loc indiferent de forma de vinovăție cu care a fost săvârșită fapta ilicită (din culpă sau cu intenție).
Pentru toate aceste considerente, conchizând în sensul inexistenței vreunuia dintre cazurile de modificare ori de casare reglementate de art. 304 C. proc. civ., examinând cauza și prin prisma art. 304 ind. 1 C. proc. civ., Curtea, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGI
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți P. G. și CARAȘOL M. împotriva sentinței civile nr. 3981/28.05.2014 pronunțată de Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimații-pârâții M. A. NAȚIONALE-COMISIA DE JURISDICȚIE A IMPUTAȚIILOR și M. A. NAȚIONALE-DIRECȚIA INSTANȚELOR MILITARE, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
R. M. V. M. E. G. S. P.
GREFIER,
C. I. Ș.
Red./tehnored.RMV/ 2 ex./25.11.2014
Tribunalul București Secția a II a C. Administrativ și Fiscal
Judecător fond: P. Ghergheseanu
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 7421/2014.... | Obligare emitere act administrativ. Încheierea nr. 13/2014.... → |
|---|
