Despăgubire. Decizia nr. 6288/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 6288/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 11-09-2014 în dosarul nr. 5380/2/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 6288
Ședința publică de la 11.09.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – F. I.
JUDECĂTOR - P. S.
JUDECĂTOR - V. R. M.
GREFIER - S. I.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 7080/11.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. F. și M. E..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, iar recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea constată că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă și, nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 7080/11.12.2012 Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C. F. și M. E. în contradictoriu cu pârâta Statul Român prin C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat pârâtul să procedeze la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire reclamanților în dosarul nr._/CC după expirarea termenului instituit de OUG nr. 4/2012 și a respins cererile privind stabilirea valorii titlului de despăgubire și obligarea pârâtului la plata de penalități de întârziere ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâta C. CENTRALĂ PENTRU STABILIREA DESPĂGUBIRILOR (actual CNCI), solicitând modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii. A arătat următoarele:
1. Cererea introductivă de instanță formulată de către reclamanți este prematur introdusă, iar, în subsidiar, neîntemeiată, întrucât la data la care reclamanții au depus cererea de chemare în judecată, procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire, era suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012. Așadar, această perioadă de suspendare a fost în perioada 15.03._13.
2. Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege, conform căruia: „dispozițiile prezentei legi se aplică (...) cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a prezentei legi".
Totodată, se înființează C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, apreciază că legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, orice cerere de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
3. Referitor la situația dosarului de despăgubire aferent Dispoziției nr. 5082/2005 înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr._/CC, a arătat recurenta că, urmare a analizării dosarului înregistrat la Secretariatul Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor ce conține Dispoziția nr. 5082/2005 emisă în favoarea doamnei M. Ș., având ca obiect terenul în suprafață de 2500 mp și construcție demolată situat în București, . (actual .. 61-63), în temeiul dispozițiilor art. 21 alin. 5 din Legea nr. 165/2013 s-a solicitat completarea dosarul mai sus menționat cu înscrisuri din cuprinsul cărora să rezulte destinația întregii suprafețe de teren la data preluării abuzive, precum și, după caz, suprafața aferentă fiecărei destinații în parte, respectiv legătura dintre această proprietate și proprietatea B..
Având în vedere lipsa înscrisurilor solicitate, a învederat recurenta că, potrivit dispozițiilor art. 32 al Legii nr. 165/2013, se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 90 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege.
A mai arătat recurenta că termenul de decădere prevăzut de art. 32 al Legii nr. 165/2013 poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptățită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entității învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situația în care persoana care se consideră îndreptățită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții.
Cererea de prelungire se va formula în interiorul termenului de 90 de zile prevăzut de lege și va fi însoțită de dovada demersurilor întreprinse.
Întreaga documentație urmează a fi completată cu documente necesare evaluării construcției potrivit alin. 6 al articolului anterior amintit, ulterior publicării normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 165/2013.
II. Cu privire la solicitarea reclamanților privind obligarea pârâtei să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire a menționat recurenta că această solicitare nu își mai găsește rațiunea prin prisma noilor reglementări aduse de art.34 alin. 1 din Legea nr.165/2013.
Astfel, potrivit Titlului VII al Legii nr.247/2005, evaluarea pretențiilor de restituire în echivalent având ca obiect imobile demolate, înstrăinate sau alte imobile a căror restituire în natură nu este posibilă, era atributul evaluatorilor autorizați, desemnați în mod aleatoriu de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
În Monitorul Oficial nr.278/17.05.2013, a fost publicată Legea nr.165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist din România.
Potrivit acestui act normativ, se înființează C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, care preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art.17, alin.1, lit. a din Legea nr.165/2013 noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii.
Totodată, potrivit prevederilor art. 21 alin. (6) din Legea nr.165/2013 "Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale si se exprimă in puncte. Un punct are valoarea de un leu."
Prin urmare, având în vedere noile modificări legislative aduse de Legea nr.165/2013, solicitarea de evaluare a dosarului de despăgubire nr._/CC, precum și emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire nu își mai găsesc aplicabilitatea.
În drept au fost invocate: Legea nr. 10/2001, republicată, Legea nr.247/2005, H.G nr. 1095/2005, art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 304 indice 1 din Codul de Procedura Civilă.
La 07.05.2014, recurenta CNCI a depus note de ședință prin care a invocat excepția necompetenței funcționale față de dispozițiile art. 35 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 și excepția prematurității.
Astfel, arată recurenta că la data la care reclamantul a depus cererea de chemare în judecată, procedura de evaluare și emitere a deciziilor reprezentând titlul de despăgubire a fost suspendată în temeiul O.U.G. nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012. Așadar, această perioadă de suspendare a fost cuprinsă între 15.03._13.
Acest interval de timp a fost necesar pentru a da posibilitatea statului român să realizeze o reformare a legislației în domeniu, atât în privința despăgubirii propriu-zise, cât și a mecanismului de acordare a acestora pentru a ajunge la situația în care legislația internă prevede o despăgubire certă, sigură și posibil a fi plătită. Prin această suspendare s-a urmărit implementarea Hotărârii C.E.D.O. din cauza - pilot M. A. și alții împotriva României, dar și blocarea operațiunilor mai sus amintite, pentru intervalul de timp necesar atât pentru reformarea legislației în acest domeniu, cât și pentru găsirea resurselor financiare necesare plății despăgubirilor.
În aceste condiții, practica judiciară a statuat cu caracter de principiu că solicitările având ca obiect obligarea la emiterea titlurilor de despăgubire de CCSD sunt premature, dreptul la soluționarea dosarului de despăgubiri fiind afectat de un termen suspensiv, până la împlinirea căruia obligația corelativă acestui drept neputându-se executa.
Ca urmare a publicării Legii nr. 165/2013 în Monitorul Oficial nr. 278/17.05.2013, procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia, astfel cum este prevăzut în mod expres la art. 4 din noua lege.
Totodată, a fost înființată C. Națională pentru Compensarea imobilelor, care a preluat atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Conform art. 17 alin.1 lit. a - b din lege, noua comisie validează/invalidează, în tot sau în parte, deciziile emise de entitățile învestite de lege, care conțin propunerea de acordare de măsuri reparatorii. În privința termenului în care C. Națională are obligația de a soluționa dosarele de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, art. 34 alin. (1) stabilește un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi. Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2), persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței de judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului prevăzut de lege pentru soluționarea cererii sale.
Din analiza coroborată a celor două texte de lege ante-menționate, legiuitorul a stabilit, pe de o parte, un termen prohibitiv și absolut de 60 de luni, care împiedică formularea cererii înainte de împlinirea lui, iar, pe de altă parte, un termen imperativ (peremptoriu) și absolut de 6 luni a cărui nerespectare atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a mai formula cererea de chemare în judecată.
Prin urmare, cererea de chemare în judecată formulată anterior împlinirii termenului prohibitiv de 60 de luni trebuie respinsă ca fiind prematur formulată.
Referitor la situația dosarului de despăgubire aferent Dispoziției nr. 5082/2005 emisă de Primăria Municipiului București și înregistrat sub nr._/CC, acesta va fi soluționat cu respectarea dispozițiilor legale prevăzute de Legea nr. 165/2013, a termenului legal mai sus menționat, precum și cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor de despăgubire stabilită prin Decizia nr._ din 14.11.2012 a CCSD, decizie însușită și de entitatea ce a preluat atribuțiile Comisiei Centrale, respectiv C. Națională pentru Compensarea Imobilelor în ședința acesteia din data de 14.11.2013.
Modalitatea de soluționare a dosarelor are la bază principiul proporționalității analizării dosarelor, egalitatea de tratament, precum și faptul de a nu fi defavorizate persoanele ale căror dosare au fost soluționate sau care urmează a fi soluționate de către entitățile învestite cu un număr mai mare de dosare decât altele (și la care, evident, ritmul de soluționare este mai lent).
În cazul de față, dosarul de despăgubire nr._/CC face parte din categoria dosarelor de despăgubire menționate la pct. 2.7 din Decizia nr._/14.11.2012 a CCSD, „caz special”.
În subsidiar, având în vedere prevederile Legii nr. 165/2013, se solicită admiterea recursului și modificarea Sentinței civile, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată ca fiind nefondată.
Ca urmare a intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, întreaga procedura de soluționare a dosarelor de despăgubire constituite în temeiul Legii nr. 10/2001 se desfășoară în conformitate cu dispozițiile acesteia.
Întrucât noua legislație a abrogat prevederile din titlul VII al Legii nr. 247/2005 care reglementau emiterea de către CCSD a deciziilor conținând titlul de despăgubire, precum și condițiile și termenele de valorificare a acestora, a fost instituită o nouă procedură privind soluționarea dosarelor de despăgubire.
C. Națională pentru Compensarea Imobilelor este obligată să pună în aplicare dispozițiile legale adoptate de legiuitor, respectiv prevederile art. 1, art. 17 și art. 21 - 26, care prevăd expres compensarea prin puncte a imobilelor, validarea/invalidarea de către C. Națională și evaluarea imobilelor potrivit grilei notariale.
Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat.
Având în vedere aspectele expuse, s-a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
În drept, s-au invocat Legea nr.10/2001 rep., Legea nr.247/2005, OUG nr. 4/2012, Legea nr. 117/2012, Legea nr. 165/2013, art. 304 pct. 9 C..
Intimații-reclamanți nu au depus întâmpinare.
Examinând recursul formulat de CNCI (fostă CCSD) împotriva sentinței civile nr.7080/11.12.2012, Curtea constată următoarele:
Cu privire la excepția necompetenței funcționale a Curții de Apel București în soluționarea recursului, instanța reține incidența dispozițiilor art. X din Legea nr. 2/2013, care a modificat art. 20 alin. 1 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 în sensul: „Competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ având ca obiect contestarea deciziei adoptate de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sau, după caz, refuzul acesteia de a emite decizia revine secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în a cărui rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din țară sau, după caz, instanței domiciliului reprezentantului acestuia din România, iar dacă nu are nici reședință în România și nici reprezentant cu domiciliul în România, cererea se adresează Secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București."
De asemenea potrivit art. XXIII din aceeași lege „Procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.”
Totodată, apariția Legii nr. 165/2013 nu are influență asupra competenței funcționale în soluționarea recursului, atâta vreme cât sentința recurată a fost pronunțată sub imperiul vechii legi, iar în Legea nr. 165/2013 nu există dispoziții tranzitorii care să reglementeze asupra competenței instanței legal sesizate.
În aceste condiții, dat fiind obiectul litigiului – obligarea CCSD la emiterea deciziei de despăgubire, este evident că aparține Secției de contencios administrativ competența în soluționarea recursului, excepția de necompetență funcțională urmând a fi respinsă, ca neîntemeiată.
În ceea ce privește critica vizând excepția prematurității cererii de chemare în judecată, raportat la disp. OUG nr.4/2011 și disp. Legii nr. 165/2013, Curtea reține că aceasta este neîntemeiată.
Cât privește prematuritatea cererii față de disp. OUG nr.4/2012, Curtea reține că, potrivit prevederilor acestui act normativ, de la data intrării sale în vigoare și până la data de 15 mai 2013 a intervenit o suspendare a procedurilor de evaluare, respectiv de emitere a titlurilor de despăgubire, prev. de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Cu toate acestea, obligația autorității pârâte de a urma întocmai etapele instituite de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 s-a născut anterior adoptării și intrării în vigoare a OUG nr. 4/2012. Din acest motiv, analiza incidenței actului normativ invocat poate prezenta relevanță cât privește fondul cauzei, nefiind un aspect care să afecteze caracterul actual al dreptului invocat.
La fel, în ceea ce privește prematuritatea cererii față de dispozițiile Legii nr.165/2013, care a instituit un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a legii pentru soluționarea dosarelor de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale, Curtea reține că actualitatea dreptului material la acțiune se apreciază, așa cum în mod constant s-a stabilit în doctrină și în practică, prin raportare la momentul formulării cererii de chemare în judecată și nu la momente ulterioare acestuia. Atât timp cât cererea de chemare în judecată a fost formulată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, rezultă că cererea nu este prematur formulată, urmând a se analiza relevanța noului act normativ în privința fondului cauzei.
În ceea ce privește fondul cauzei, reține Curtea publicarea în Monitorul Oficial nr.278/17.05.2013 a Legii nr. 165/2013, intrată în vigoare la data de 20.05.2013.
Conform prevederilor art. 4 din Legea nr. 165/2013 „Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi.”.
Cu privire la prevederile art. 4 din Legea nr. 165/2013 raportat la termenele prevăzute de art. 33 și art. 34 din același act normativ, Curtea reține că au fost pronunțate de către Curtea Constituțională deciziile nr. 88/27.02.2014 și nr. 269/7.05. 2014, reținându-se că prevederile art. 4 teza a doua din Legea nr. 165/2013 sunt constituționale în măsura în care termenele prevăzute la art. 33 și art. 34 alin.(1) nu se aplică și cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflat pe rolul instanțelor de judecată la data intrării în vigoare a legii.
În consecință, în soluționarea prezentei cauze, instanța nu poate avea în vedere termenul stabilit de art. 34 alin.(1) din Legea nr. 165/2013 pentru soluționarea de către CNCI a prezentului dosar.
Mai departe, Curtea reține că Legea nr. 165/2013 prevede o procedură administrativă de soluționare a dosarului reclamantului diferită de cea prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Astfel, art. 21 alin. 5 – 9 din Legea nr. 165/2013 prevede că „(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante. (6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu. (7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6). (8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).”
Față de aceste prevederi legale, Curtea reține că nu mai poate fi menținută soluția primei instanțe privind obligarea CCSD, în prezent CNCI, să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire aferent Dispoziției nr. 5082/27.12.2005 emisă de Primarul Municipiului București, întrucât o astfel de procedură nu mai este reglementată de lege.
Având în vedere noua reglementare introdusă prin Legea nr. 165/2013, Curtea reține că soluția de pronunțat în prezenta cauză este aceea a obligării CNCI să-și îndeplinească obligația de validare/invalidare a deciziei entității învestite de lege, în conformitate cu procedura prevăzută de art. 21 din Legea nr. 165/2013.
Curtea reține că în considerentele deciziei nr. 88/27.02.2014, Curtea Constituțională a apreciat, în esență, că aplicarea retroactivă a termenelor prevăzute de noua legislație are ca efect amânarea rezolvării cauzelor aflate pe rolul instanțelor și obligarea persoanelor care au fost diligente în a se adresa justiției la suportarea unei sarcini suplimentare pe lângă cea legată de cunoscuta inactivitate a autorităților. În considerentele deciziei nr. 269/07.05.2014, Curtea Constituțională a arătat că în măsura în care instanțele ar interpreta art. 34 alin. (1) din Legea nr. 165/2013 în sensul că noile termene s-ar aplica și litigiilor aflate pe rolul instanțelor la data intrării în vigoare a legii s-ar încălca dreptul la un proces echitabil prin nesocotirea egalității armelor. În cuprinsul aceleiași decizii, Curtea Constituțională a mai arătat că pentru a contracara riscul apariției unui dezechilibru procesual, instanța de contencios sesizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 ar trebui, în acord cu dispozițiile art. 18 Legea nr. 554/2004, să instituie în sarcina CNCI obligația de a verifica existența dreptului, de a evalua despăgubirile și de a emite decizia de compensare în puncte a acestora.
După cum s-a arătat, menținerea soluției primei instanțe nu mai este posibilă întrucât prevederile Titlului VII al Legii nr. 247/2005 au fost abrogate, iar respingerea cererii de chemare în judecată pe motiv că prin Legea nr. 165/2013 s-a instituit o nouă procedură administrativă de soluționare a dosarelor ar duce la prelungirea duratei de soluționare a acestora, ceea ce ar contraveni opticii Curții Constituționale, care nu este favorabilă unei astfel de soluții. Din acest motiv, Curtea va obliga CNCI să-și îndeplinească obligația prevăzută de art. 21 din legea nr. 165/2013 de validare/invalidare a deciziei entității învestite de lege.
Totodată, Curtea mai reține că dispozițiile referitoare la procedura reglementată de Legea nr. 165/2013 nu sunt abrogate la data pronunțării și nici declarate neconstituționale, producând astfel efecte juridice obligatorii, după cum nu incumbă Curții de apel atribuția de a cenzura constituționalitatea legii menționate, competență ce revine exclusiv Curții Constituționale în acord cu disp. art. 146 lit. d) din Constituția României revizuită. În plus, printr-o decizie nr. 1027 din 29 noiembrie 2012, Curtea Constituțională a reținut în considerente că “în jurisprudența sa, a reținut, spre exemplu prin Decizia nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 24 din 13 ianuarie 2004, că o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să refuze supraviețuirea legii vechi și să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare”.
Nici raportarea la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu conduce la concluzia înlăturării efectului Legii nr. 165/2013, în ceea ce privește procedura administrativă, prin intermediul art. 20 alin. 2 din Constituția României.
În acest din urmă sens reține Curtea de apel considerentele din paragrafele 235 – 236 ale hotărârii CEDO M. A. și alții c. România din 12 octombrie 2010 (cererile nr. 30.767/05 și 33.800/06), în care se arată: « (235) În același timp, Curtea apreciază că alte exemple de bune practici și de măsuri de modificare legislativă, ce respectă principiile impuse de Convenție și de protocoalele sale, oferite de alte state semnatare ale Convenției, ar putea constitui o sursă de inspirație pentru guvernul pârât (a se vedea în special cauzele Broniowski și Wolkenberg, …). Astfel, refacerea totală a legislației, care să conducă la reguli de procedură clare și simplificate, ar face sistemul de despăgubire mai previzibil în aplicarea sa, spre deosebire de sistemul actual, ale cărui prevederi sunt dispersate în mai multe legi, ordonanțe și hotărâri. Plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea să reprezinte, de asemenea, măsuri capabile să păstreze un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității. (236) Ținând cont de numărul mare de persoane vizate și de consecințele importante ale unui astfel de dispozitiv, al cărui impact asupra întregii țări este considerabil, autoritățile naționale rămân suverane pentru a alege, sub controlul Comitetului Miniștrilor, măsurile generale ce trebuie integrate în ordinea juridică internă pentru a pune capăt încălcărilor constatate de Curte.».
Mai reține Curtea că sunt lipsite de temei și apărările părții recurente cum că prin conduita sa administrativă ar fi respectat în cauză termenul rezonabil necesar soluționării dosarului de despăgubiri privind partea reclamantă, câtă vreme de la data înregistrării acelui dosar pe rolul Secretariatului CCSD și până în prezent a trecut un interval de aproximativ 8 ani, fără însă ca partea interesată să cunoască dacă i se cuvin despăgubiri și în ce cuantum, iar pasivitatea părții pârâte – recurente pe durata intervalului de timp menționat îi este pe deplin imputabilă.
Soluțiile primei instanțe privind respingerea cererilor privind stabilirea valorii titlului de despăgubire și obligarea pârâtului la plata de penalități urmează a fi menținute, întrucât acestea nu au fost recurate, intrând astfel în puterea lucrului judecat.
Pentru considerentele arătate, Curtea, în temeiul art. 312 și art. 304 pct. 9 C.pr.civ. (1865), va admite recursul formulat de C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (succesor al CCSD) împotriva sentinței civile nr. 7080/11.12.2012, va modifica în parte sentința recurată în sensul că va obliga pârâta C. Națională pentru Compensarea Imobilelor (succesor al CCSD) să-și îndeplinească obligația de validare/invalidare a deciziei entității învestite de lege, obligație prevăzută de art. 21 din Legea nr. 165/2013 și va menține în rest sentința recurată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă C. NAȚIONALĂ PENTRU COMPENSAREA IMOBILELOR împotriva sentinței civile nr. 7080/11.12.2012 pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. F. și M. E..
Modifică în partea sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte cererea.
Obligă pârâta CNCI să emită decizia de validare/invalidare a deciziei entității investită de lege, conform Legii nr.165/2013.
Menține soluția cu privire la stabilirea valorii titlului de despăgubire și obligarea pârâtei la plata de penalități.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.09.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
F. I. P. S. V. R. M.
GREFIER
S. I.
Red. și tehnored. jud. SP/2 ex./22.09.2014
Jud. fond P. H. - Curtea de Apel București
| ← Despăgubire. Decizia nr. 6291/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 6792/2014.... → |
|---|
