Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 3796/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 3796/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 15-05-2014 în dosarul nr. 5952/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR.3796
Ședința publică de la 15.05.2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - G. D.
JUDECĂTOR - A. Ș.
JUDECĂTOR - L. E. F.
GREFIER - C. A.
Pe rol fiind recursul formulat de recurentul reclamant P. D. Critinel, împotriva sentinței civile nr.2449/07.05.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București pentru fosta Administrație a Finanțelor Publice sector 3 București și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu.
La apelul nominal făcut în ședință publică, atât la prima strigare, la ordine, cât și la a doua strigare, la sfârșitul ședinței de judecată, au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează Curții că prin Serviciul Registratură, la data de 13.05.2014 recurentul reclamant a depus cerere de judecare a cauzei și în lipsă conform art.242 alin.2 C.pr.civ., fiind atașată dovada achitării taxei judiciare de 20 de lei și timbru judiciar de 0,50 lei.
Curtea, ia act de îndeplinirea obligației de timbrare a cererii de recurs de către recurentul reclamant, procedând la anularea chitanței și constatând cauza în stare de judecată, în temeiul art.150 C.pr.civ., o reține în pronunțare.
CURTEA
Deliberând, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a IX-a C. Administrativ și Fiscal sub nr._ reclamantul P. D. C. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice Sector 3 București, ca prin sentința se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr._/18.08.2010 de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 4705 Ron achitată cu titlu de taxă pe poluare, cu dobânda legală aferentă, începând cu data încasării sumei până la data plății efective, obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin decizia nr._/18.08.2010 emisă de Administrația Finanțelor Publice Sector 3 București a achitat suma de 4705 lei cu titlu de taxă pe poluare prevăzută de OUG nr. 50/2008 iar după achitarea acestei taxe a înmatriculat autoturismul SKODA O. Tour TDI, potrivit contractului de vânzare cumpărare nr._/6.07.2010 așa cum rezultă din chitanța ., nr._.
Mai arată reclamanta că taxa pe poluare achitată este discriminatorie din punct de vedere al sferei de aplicabilitate deoarece taxează numai poluarea produsă de mașinile înmatriculate după 01.07.2008, deși și cele înmatriculate anterior poluează în egală măsură, fie că sunt achiziționează din țară fie din afara țării.
În dovedire, au fost depuse înscrisuri.
În drept, cererea a fost întemeiată în baza deciziei Curții și a art. 110 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
În apărare, în conformitate cu dispozițiile art. 115 și urm. C.proc.civ., pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Aceeași pârâtă în temeiul dispozițiilor art. 60 și urm. C.proc.civ. a formulat cerere de chemare în garanție a Administrației F. pentru Mediu, autoritate introdusă în cauză astfel cum rezultă din încheierea de ședință din data de 26.03.2013.
Prin sentința civilă nr. 2449/07.05.2013, Tribunalul București a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
În considerente, tribunalul a reținut că reclamanta a achiziționat un autoturism pentru înmatricularea căruia a plătit taxă pe poluare în cuantum de 4705 Ron lei, așa cum rezultă din chitanța ., nr._.
Tribunalul a considerat că refuzul de restituire a taxei către reclamantă este justificat. De precizat că taxa plătită de reclamantă este una de poluare reglementată de OUG nr. 50/2008, iar nu una de primă înmatriculare prevăzută de art. 214/1 din Codul fiscal.
Astfel, potrivit art. 3 din OUG nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, se datorează aceasta taxa pentru autovehiculele din categoriile M(1)-M(3) si N(1)-N(3), astfel cum sunt acestea definite in Reglementările privind omologarea de tip si eliberarea cărții de identitate a vehiculelor rutiere, precum si omologarea de tip a produselor utilizate la acestea, aprobate prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor și locuinței nr. 211/2003. Autoturismul reclamantei nu intra in categoriile exceptate de la plata taxei pe poluare prev. de art. 3 alin.2 si art. 9 alin.
Obligația de plată a taxei intervine cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România conform art. 4 lit. a, fără ca textul să facă distincția nici intre autoturismele produse în România și cele în afara acesteia, nici între autoturismele noi și cele second-hand. Deoarece actul normativ menționat a intrat în vigoare la data de 1 iulie 2008, așa cum se prevede la art.14 alin.1, rezultă că taxa pe poluare este datorată numai pentru autoturismele pentru care se face prima înmatriculare în România, nu și pentru cele aflate deja în circulație înmatriculate în țară. Așadar, se creează o diferență de tratament fiscal între autovehiculele înmatriculate în România înainte și după . OUG nr.50/2008.
În expunerea de motive care însoțește proiectul de lege privind aprobarea OUG nr.50/2008 depus la Parlament sub nr. PL-x 536/10.09.2008 și disponibil pe site-ul Camerei Deputaților, este menționat în mod expres că dacă nu s-ar fi promovat acest act normativ, o consecință ar fi fost facilitarea intrării în România a unui număr foarte mare de autovehicule second hand cu vechime peste 10 ani, care ar fi fost achiziționate datorita prețului foarte mic. Așadar, se vrea ca taxa pe poluare, al cărui scop este, in principiu, corect – „poluatorul plătește” -, sa aibă ca efect imediat diminuarea introducerii în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate . membru.
Însă, în conformitate cu art. 90 par. 1 din Tratatul de Instituire a Comunității europene, „Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Normele comunitare au caracter prioritar în raport cu cele naționale, ceea ce rezultă din Constituția României, din jurisprudența Curții de Justiție Europene, precum și din prevederile Legii nr. 157/2005.
Astfel, potrivit art. 11 al. 1 și 2 din Constituție: „ Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună-credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
Art. 148 al. 2 și 4 din Constituție statuează: „Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare…Parlamentul, președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului 2”.
Din prevederile constituționale citate și față de Legea nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, rezultă că, urmare a aderării României la Uniune, Tratatul de Constituire a Uniunii Europene are caracter obligatoriu pentru statul român.
Dispozițiile dreptului comunitar au prioritate față de dreptul național, în temeiul principiului supremației dreptului comunitar. Conform acestui principiu, orice normă comunitară are forță juridică superioară normelor naționale, chiar și atunci când acestea din urmă sunt adoptate ulterior normei comunitare, aplicându-se indiferent de rangul normei în ierarhia sistemului juridic național și de acela al normei comunitare.
Obligativitatea instanțelor din statele membre de a aplica prioritar Tratatul Uniunii a fost statuată și prin Hotărârile pronunțate de CEJ în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964), precum și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978).
Potrivit considerentelor CEJ, redate în aceste hotărâri, la . Tratatului, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a Statelor Membre, instanțele din aceste state fiind obligate să îl aplice. Curtea a reținut că „o instanță națională ce este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar are obligația de a aplica aceste prevederi, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, inclusiv cea adoptată ulterior, nefiind necesar ca instanța să ceară sau să aștepte abrogarea prevederilor contrare de către puterea legislativă sau Curtea Constituțională”. Aceeași obligație a judecătorilor naționali rezultă și din prev. art. 10 din Tratat.
Este de menționat că, pe rolul Curții Europene de Justiție, s-au aflat cauzele reunite Akos Nadasdi și I. N. contra autorităților ungare, soluționate prin Hotărârea din 5 decembrie 2006, Curtea stabilind că art. 90 par. 1 din Tratat trebuie interpretat ca interzicând o taxă de tipul celei prevăzute de legea maghiară privind taxele de înmatriculare, asemănătoare celei introduse de autoritățile române.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de poluare contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor.
Analizând dispozițiile OUG nr.50/2008 cu modificările ulterioare, rezultă că pentru un autoturism produs în România sau în alte state membre UE nu se percepe la o nouă înmatriculare taxa de poluare, daca a fost anterior înmatriculat tot în România. Dar se percepe această taxă de poluare la autoturismul produs în țară sau în alt stat membru UE, dacă este înmatriculat pentru prima dată în România. Reglementată în acest mod, taxa pe poluare descurajează sau este destinată să descurajeze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru: cumpărătorii sunt orientați din punct de vedere fiscal să achiziționeze autovehicule second-hand deja înmatriculate în România.
OUG nr. 50/2008 este deci contrară art. 90 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât este destinată să descurajeze introducerea în România a unor autoturisme second-hand deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor second-hand deja înmatriculate în România și, mai recent, vânzarea autoturismelor noi produse în România. Or după aderarea României la UE, acest lucru nu este admisibil când produsele importate sunt din alte țări membre ale UE, atât timp cât norma fiscală națională diminuează sau este susceptibilă sa diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea.
Tribunalul a mai remarcat un alt tip de discriminare - între persoanele care au solicitat înmatricularea autoturismelor anterior datei de 1 iulie 2008 și cele care înmatriculează autoturisme ulterior, doar aceste din urmă persoane plătesc taxa de poluare, deși este evident că poluează și autoturismele primei categorii de persoane. Discriminarea este realizata de legiuitor care a legat plata taxei pe poluare de faptul înmatriculării, deși din preambulul OUG nr.50/2008 rezultă că s-a urmărit asigurarea protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului, ceea ce implica instituirea unei taxe de poluare pentru toate autoturismele aflate in trafic, potrivit principiului „poluatorul plătește”.
În aceste condiții, este evident că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei de primă înmatriculare în România pentru autoturismele second-hand contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele second-hand autohtone.
Însă, în cauza de față, reclamanta nu a probat că autovehiculul achiziționat era second-hand, pentru a fi îndreptățit să îi fie restituită integral taxa pe poluare și de asemenea, nu a făcut dovada primei înmatriculări a autovehiculului într-o țară membră UE.
Pentru aceleași specificații tehnice legislația română prevede plata unei taxe de înmatriculare în România în același cuantum indiferent dacă este vorba de autoturisme/autovehicule din producția internă sau din cele produse în spațiul comunitar, deci nu există un tratament discriminatoriu al autovehiculelor noi, în funcție de originea acestora.
Pe cale de consecință, tribunalul a constatat că refuzul pârâtei de a restitui taxa este justificat, astfel că nu sunt îndeplinite cerințele art. 1 din Legea nr. 554/2004, republicată, în vederea recunoașterii dreptului pretins și reparării pagubei.
În drept, recurenta-pârâtă a invocat dispozițiile art. 483 si următoarele Noul Cod de procedură civilă.
Împotriva sentinței civile nr. 2449/07.05.2013 pronunțate de Tribunalul București a formulat recurs reclamantul P. D. C., înregistrat pe rolul Curții de Apel București-Secția a VIII-a la data de 24.07.2013, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul anulării deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr._/18.08.2010 și restituirii sumei de 4705 lei reprezentând taxa de poluare; obligării pârâtei la plata dobânzii legale aferentă sumei de 4705 lei, calculată de la data formulării cererii până la data plății, cu cheltuieli de judecată.
Arată că instanța de fond, în urma analizării probelor administrate în cauză, a reținut în mod greșit faptul că, refuzul pârâtei de a restitui taxa de timbru este justificată, considerând că nu există tratament discriminatoriu al autovehiculelor noi.
Afirmă că taxa de poluare contravine dreptului comunitar, motiv pentru care Curtea de Justiție a Uniunii Europene de la Luxemburg a decis în data de 07 aprilie că taxa este ilegală.
Precizează că taxa de poluare la care a fost obligat a fost percepută cu încălcarea dispozițiilor art. 90 alin. 1 din Tratatul UE, prin faptul că se determină discriminarea în materia regimului juridic fiscal pentru autoturismele ce se importă din statele membre UE, față de autoturismele existente pe piața internă.
Discriminarea este determinată de o diferență între impozitele aplicate „produsele altor state membre” și impozitele „interne de orice natură care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare”.
Așadar, discriminarea la care se referă acest text legal are în vedere o comparație între nivelul de impozitare a produselor altor state membre ale Uniunii Europene, în comparație cu nivelul de impozitare a produselor de pe piața internă a Statului Român.
Așa cum Curtea a statuat deja, în sistemul Tratatului instituind Comunitatea Europeană art. 90 suplimentează dispozițiile referitoare la abolirea taxelor vamale și a măsurilor cu efect echivalent. Scopul acestuia este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor între statele membre în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricăror forme de protecție care pot rezulta din aplicarea unor impozite interne care discriminează produsele provenite din alte state membre (cauzele reunite C-393/04 și C-41/05, Air Liquide Industries Belgium).
Conform unei jurisprudențe bine stabilite, art. 90 par. 1 este încălcat atunci când taxa aplicată produselor importate și taxa aplicată produselor naționale similare sunt calculate diferit pe baza unor criterii care conduc, chiar dacă numai în anumite cazuri, la un nivel al taxei mai mare în cazul produselor importate (a se vedea cauza Weigel, par. 67, precum și jurisprudența acolo citată).
Curtea, analizând actele dosarului și susținerile părților în raport de prevederile legale incidente, constată următoarele:
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat recurentul reclamant P. D. Critinel, împotriva sentinței civile nr.2449/07.05.2013 pronunțate de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal, în contradictoriu cu intimata pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București pentru fosta Administrație a Finanțelor Publice sector 3 București și intimata chemată în garanție Administrația F. pentru Mediu, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 15.05.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
G. D. A. Ș. L. E. F.
GREFIER
C. A.
Red.A.Ș./A.N.
2 ex./
Jud. fond T.B.: S. V.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 2949/2014.... | Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 4142/2014.... → |
|---|
