Conflict de competenţă. Sentința nr. 391/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 391/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-02-2014 în dosarul nr. 15792/4/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 391
Ședința din Camera de Consiliu de la data de 07.02.2014
Curtea compusă din:
Președinte – G. A. F.
Grefier – V. M. F.
Pe rol soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Judecătoria Cornetu (prin încheierea din data de 18.04.2013) și Judecătoria Sectorului 4 București (prin sentința civilă nr._/20.12.2013) în soluționarea cauzei privind pe petenta O. V. I. și intimata CNADNR S.A. – CESTRIN.
Fără citarea părților conform dispozițiilor art. 22 alin. 5 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu, sub nr.2108/1748 la data de 15.02.2012, petenta O. V. I. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenție . 11, nr._ întocmit de C. NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică - CESTRTN.
Prin încheierea din ședința publică de la data 18.04.2013 Judecătoria Cornetu, a dispus scoaterea de pe rol a cauzei și trimiterea acesteia, pe cale administrativă, spre competență soluționare Judecătoriei Sectorului 4 București.
În ședința publică din 20.12.2013, instanța, procedând la verificarea competenței, conform art. 159 al.4 VCPC, din oficiu, a invocat excepția de necompetență teritorială a Judecătoriei Sectorului 4 București, întrucât din conținutul procesului verbal contestat, rezultă că fapta a fost săvârșită pe A2 la km 12+450m, Glina, jud. Ilfov, or potrivit disp. art. 32 al.2 din OG 2/2001 în vigoare la momentul săvârșirii faptei, competența soluționării cauzei îi revine judecătoriei în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția, în speță, competența soluționării cauzei revenindu-i Judecătoriei Cornetu, jud. Ilfov, fiind în prezența unei competențe teritoriale exclusive, potrivit art. 159 al.1 pct. 3 C.pr.civ.
Declinând cauza în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 București, Judecătoria Cornetu a apreciat că în cauză sunt incidente disp. art. XXIII alin. 1 din Legea nr. 2/2013
Este adevărat că prin art. III alin. 2 din Legea nr. 2/2013 s-au adus mai multe modificări procedurii plângerii contravenționale, fiind introdus în OG 15/2002, art. 101 potrivit căruia: „prin derogare de la dispozițiile O.G. nr.2/2001 (....) plângerea, însoțită de copia procesului-verbal de constatare a contravenției, se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul", numai că această normă derogatorie este cuprinsă în Capitolul I, Secțiunea a 2-a din Legea nr.2/2013 denumită „Modificarea și completarea unor acte normative în materie contravențională și în materia contenciosului administrativ și fiscal”, de unde rezultă că legiuitorul a făcut distincția între cele două materii.
Dispozițiile art. XXIII alin. l din Legea nr.2/2013, reținute de Judecătoria Cornetu, potrivit cărora: „procesele în primă instanță, precum și căile de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispozițiilor prezentei legi, a competenței instanțelor legal învestite se judecă de instanțele devenite competente potrivit prezentei legi.”, fac referire expresă doar la materia contenciosului administrativ și fiscal nu și la materia contravențională.
Prin urmare, cum plângerea a fost înregistrată la data de 13.02.2012, înainte de . Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, la judecarea cauzei trebuie avute în vedere dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă și dispozițiile procedurale în vigoare la momentul formulării plângerii, potrivit art. 3 din Legea 76/2012.
În același sens s-a pronunțat și Curtea de Apel București într-o decizie de speță, respectiv în dosarul civil nr._ cu ocazia soluționării conflictului negativ de competență, precum și Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea mai multor regulatoare de competență pronunțate în situații similare.
Pentru aceste considerente, prin sentința civilă nr._ din 20.12.2013 Judecătoria Sectorului 4 București a declinat competența soluționării pricinii în favoarea Judecătoriei Cornetu, și constatând ivit conflictul negativ de competență a dispus înaintarea cauzei Curții de Apel București în vederea soluționării acestui conflict.
Soluționând conflictul negativ de competență, curtea stabilește că revine Judecătoriei Cornetu competența de soluționare a prezentei plângeri, pentru următoarele considerente:
Astfel cum au reținut și instanțele sus menționate, curtea constată că prin art. III din Legea nr.2/2013 se prevede că plângerea formulată în temeiul dispozițiilor art.10 din OG nr.15/2002 se introduce la judecătoria în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul contravenientul, ceea ce reprezintă o derogare de la principiul stabilit prin art.32 din OG.nr.2/2001, conform căruia plângerea contravențională se soluționează de judecătoria în a cărei rază teritorială a fost săvârșită contravenția.
Însă, constată curtea că dispozițiile art. III din Legea nr.2/2013 nu se aplică decât plângerilor contravenționale formulate după ., nefiind incidente plângerilor contravenționale în curs de soluționare, astfel că soluția de dezînvestire, pronunțată de Judecătoria Cornetu în temeiul dispozițiilor art. XXIII din Legea nr.2/2013, este greșită.
După cum rezultă explicit din cuprinsul art. XXIII din Legea nr.2/2013 desesizarea și înaintarea cauzelor pe cale administrativă instanțelor devenite competente în baza actului normativ citat nu operează decât în privința proceselor în materia contenciosului administrativ și fiscal, în primă instanță, precum și a căilor de atac în materia contenciosului administrativ și fiscal și nicidecum în materie contravențională.
O atare concluzie rezidă și din faptul că dispozițiile art. XXIII din Legea nr.2/2013 constituie norme de excepție de la principiul determinării competenței instanței în raport de normele în vigoare la data sesizării instanței și ca orice dispoziții derogatorii sunt de strictă interpretare și aplicare.
Ca atare, din moment ce însuși legiuitorul tratează distinct în cuprinsul Legii nr.2/2013 materia contravențională de materia contenciosului administrativ și prevede, prin art. XXIII, soluția de degrevare doar în procesele în materia contenciosului administrativ și fiscal, aflate în primă instanță sau în căile de atac, este evident că dispozițiile anterior menționate nu constituie un temei pentru dezînvestirea Judecătoriei Cornetu.
Față de aceste considerente, având în vedere dispozițiile art. 32 alin.1 din OG nr.2/2001, curtea va înainta dosarul Judecătoriei Cornetu, instanță în a cărei circumscripție teritorială a fost săvârșită fapta sancționată prin procesul verbal contestat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta O. V. I., domiciliată în București, ., ., .,, în contradictoriu cu intimata CNADNR S.A. – CESTRIN, cu sediul în București, .. 401A, sector 6, în favoarea Judecătoriei Cornetu.
Cu recurs în 5 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 07.02.2014.
PREȘEDINTE GREFIER
G. A. F. V. M. F.
| ← Anulare act administrativ. Decizia nr. 7076/2014. Curtea de Apel... | Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9405/2014.... → |
|---|
