Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 9405/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 9405/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-12-2014 în dosarul nr. 335/122/2013
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 9405
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 17.12.2014
CURTEA COMPUSĂ DIN:
PREȘEDINTE: A. M.
JUDECĂTOR: M. M. P.
JUDECĂTOR: M. D.
GREFIER: R. B.
Pe rol se află soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr.238/C. din data de 20.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._ de recurenta – reclamantă P. F. Autorizată P. M., prin lichidator Cabinet Individual Practician în Insolvență „E. M.”, în contradictoriu cu intimata – pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice G..
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare cauzei, la ordine, nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că, prin serviciul registratură, s-a depus la dosarul cauzei, cu data de 16.12.2014, de către intimata – pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., adresa nr._/15.12.2014, la care a anexat, în 2 exemplare, înscrisurile solicitate de instanță.
Curtea, având în vedere lipsa părților la prima strigare a cauzei, dispune lăsarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, nu se prezintă părțile.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului, constată faptul că recurenta – reclamantă P. F. Autorizată P. M., prin lichidator Cabinet Individual Practician în Insolvență „E. M.” a solicitat judecarea în lipsă prin cererea de recurs, s-au depus înscrisurile solicitate la termenul anterior și rămâne în pronunțare pe fondul recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G. sub nr._ din data de 14.02.2013, reclamanta P. M. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice G. ca pe baza probelor administrate sa se pronunțe o hotărâre judecătoreasca prin care să fie obligată parata la recalcularea accesoriilor constând in penalități de întârziere si dobânzi aferente TVA, conform art. 120 alin. 3 din codul de proc. Fiscala, la suma stabilita prin Decizia de corectare nr. 9161/ 14.02.2012.
In fapt, a arătat că prin Decizia nr. 6191/14.07.2011 emisa de către parata s-a stabilit ca obligație de plata suma de_ lei cu titlu de TVA si accesorii datorate. In urma Deciziei de corectare nr.9161/2012 suma datorata cu titlu de TVA a fost redusa cu I 12.690 lei, ajungându-se la un debit principal de 18.394 lei datorat. Având in vedere aceasta noua situație fiscala creata, a solicitat pârâtei sa efectueze corecțiile necesare in sensul calculării obligațiilor accesorii la debilul principal rezultat, nefiind firesc ca aceste accesorii să rămână in cuantumul stabilit anterior deciziei de corectare prin care debilul principal a fost redus substanțial. Pârâta in mod nejustificat a refuzat sa efectueze aceasta recalculare fapt pentru care reclamanta a arătat că a fost nevoita sa se adreseze instanței pentru a se înlătura aceasta nedreptate. Pentru aceste considerente a solicitat admiterea acțiunii așa cum a fost formulata.
Prin întâmpinare, pârâta Administrația Finanțelor Publice G. a solicitat respingerea ca nefondata si neîntemeiată a cererii de chemare in judecata formulata de reclamanta P. M., pentru următoarele considerente:
În fapt, in anul 2011 reclamanta a fost supusă unei inspecții fiscale generale concretizate prin încheierea de către organele de control din cadrul D.G.F.P. G. a Raportului de inspecție fiscala nr._/14.07.2011 precum si a deciziei de impunere nr. 6191/14.07.2011. Prin aceasta decizie organele de control au stabilit in sarcina reclamantei obligații fiscale suplimentare in suma totala de 217.365 lei urmare depășirii plafonului de scutire TVA de 200.000 lei si a nedeclarării ca plătitor de TVA in termenul legal.
Deoarece contribuabilul nu a solicitat înregistrarea in scopuri de TVA, acesta a fost înregistrat din oficiu in anul 2011 iar pentru veniturile in suma totala de 205.760,71 lei realizate conform evidentei contabile in perioada 01.12._10 a fost stabilit TVA suplimentar de 132.084 lei si majorări de întârziere in suma de 84.171 lei, total stabilit suplimentar - 217.365 lei . Urmare decontului rectificativ de TVA depus de către reclamanta după efectuarea controlului debitul reprezentând TVA de plata a fost diminuat cu suma din decont si cu plata voluntara de 1.000 lei efectuata de către aceasta, astfel ca la momentul actual aceasta figurează cu un debit reprezentând TVA in cuantum de 18.394 lei.
In ceea ce privește dobânzile si penalitățile de întârziere TVA, a invederat instanței de judecata ca acestea sunt in suma totala de 86,284 lei si sunt stabilite atât prin actele de control cât si prin Decizia de plata accesorii emisa in data de 15.09.2011 . A menționat că, contestația formulata împotriva Deciziei de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare nr. 6191/14.07.2011 a fost respinsa ca neîntemeiată de către Biroul de soluționare contestații din cadrul D.G.F.P. G. .
Prin sentința civilă nr.238/C. din data de 20.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._, a fost respinsă cererea.
În motivarea sentinței, s-au reținut următoarele:
Tribunalul reține că în anul 2011 reclamanta a fost supusă unei inspecții fiscale generale care s-a materializat prin încheierea organelor de control din cadrul DGFP G., a raportului de inspecție fiscală nr._/14.07.2011, precum și a deciziei de impunere 6191/14.07.2011, stabilindu-se în sarcina reclamantei obligații fiscale în sumă totală de_ lei, urmare a depășirii plafonului de scutire TVA de_ lei și a nedeclarării ca plătitor de TVA în termenul legal.
În ceea ce privește dobânzile și penalitățile de întârziere TVA acestea au fost stabilite în cuantum de_ lei, conform deciziei de plată accesorii emisă la data de 15.09.2011.
În cauză s-a administrat proba cu acte și expertiză contabilă.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat de expert contabil M. I., s-a stabilit că reclamanta nefiind înregistrată în calitate de contribuabil în scopuri de TVA, obligațiile acestuia, respectiv, ale reclamantei privind accesoriile aferente TVA sunt în cuantum de_ lei, din care_ lei pentru perioada 26.01.2007, până la 30.06.2011, și 2039 lei pentru perioada 01.07.2011 până la data 09.08.2011, când contribuabilul a intrat în insolvență.
Susținerile reclamantei au fost înlăturate de probele administrate în cauză, respectiv raportul de inspecție fiscală, decizia de impunere, precum și raportul de expertiză contabilă.
Reclamanta a formulat obiecțiuni împotriva raportului de expertiză arătând că expertul nu a calculat penalitățile și obligațiile accesorii ce rezultă conform deciziei nr. 9161/2012 prin raportare la debitul rezultat din această decizie, obiecție admisă de instanță.
În răspunsul său la obiecțiuni, expertul și-a menținut punctul de vedere din raportul de expertiză contabil arătând că, „totalul majorărilor și dobânzilor de plată sunt în cuantum de 85.787 lei din care 83.748 lei pentru perioada 26.01.2007 până la 30.06.2011 și 2039 lei pentru perioada 01.07.2011 până la 09.08.2011, când contribuabilul intră în insolvență.
Decizia nr. 9161/14.02.2012 corectează declarația din 17.10.2011, nu corectează declarațiile trimestriale care nu au fost depuse de contribuabil, deci nu pot fi corectate. De asemenea, nu se corectează nici decizia nr. 6191/14.07.2011, prin care s-au instituit accesorii pentru perioada 26.01.2007 – 30.06.2011.
Prevederile legale îi dau dreptul contribuabilului numai la deducerea TVA pentru perioada cât nu a fost înregistrat ca plătitor de TVA, drept de care a beneficiat prin decontul lunii septembrie 2011, depus la data de 17.10.2011.
Împotriva acestei sentințe a formulat recursCabinetul Individual Practician în Insolvență E. M., în calitate de lichidator judiciar al debitorului P. M. Persoană F. Autorizată, prin care a solicitat admiterea recursului, iar pe fond admiterea cererii reclamantei de a obliga parata la recalcularea accesoriilor constând in penalități de întârziere si dobânzi aferente TVA, conform art. 120 alin.3 din cod proc.fiscala, la suma stabilita prin Decizia de corectare nr. 9161/14.02.2012.
În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:
In fapt, prin raportul de expertiza contabila întocmit in cauza desi s-au formulat obiectiuni la care nu s-a răspuns de către expertul contabil numit doamna M. I., instanța a reținut exclusiv concluziile paratei Administrația Finanțelor Publice G. si nu a manifestat rolul activ pentru aplicarea legislației fiscale in vigoare, cu privire la calculul dobânzilor si penalităților de întârziere in urma deciziei de corecție nr.9161/14.02.2012.
In esența, motivul pentru care a formulat contestație precum prezentul dosar are ca obiect neaplicarea prevederilor art.120 alin.3 Cod procedura fiscala care prevede: "In situația in care diferentele rezultate din corectarea declarațiilor sau modificarea unie decizii de impunere sunt negative in raport cu suma stabilita inițial se datorează dobânzi si penalități pentru suma datorata dupa corecție".
Având in vedere ca in urma depunerii decontului TVA inregistrat la nr._ /17.10.2011 cat si a corecției nr.9161/14.02.2012 suma datorata cu titlu de TVA este_ lei fata de 132.084 lei din decizia de impunere nr. 6191 /14.07.2011, penalitățile de întârziere trebuie calculate in conformitate cu prevederile art.120 alin.3 din Codul de procedura fiscala mai sus redat.
Desi s-a adresat Administrației Finanțelor Publice G. cu numeroase cereri prin care a solicitat recalcularea accesoriilor de plata raportata la suma de_ lei a primit un răspuns evaziv, fara o motivare legala privind recalcularea accesoriilor asa cum solicitase.
Un alt motiv pentru care critica sentința instanței de fond este ca deși a solicitat ca in cadrul procesului sa i se comunice copia cererii înregistrata la nr._/19.03.2011 prin care solicita copie de pe adresa nr._ /02.05.2012 si nr._ /06.09.2012 pentru a putea lua la cunoștința de rezoluția dispusa de conducătorul organului fiscal, instanța nu a luat in calcul solicitarea sa care ar fi putut dezlega pricina. Depune anexat cererea respectiva asa cum a fost formulata.
Instanța in mod eronat a reținut ca Decizia nr.9161/14.02.2012 corectează declarația din 17.10.2011, nu corectează declarațiile trimestriale care nu au fost depuse de contribuabil deci nu pot fi corectate. Dimpotrivă, decontul de TVA depus in data de 17.10.2011 precum si decizia nr.916/14.02.2012 au corectat toate declarațiile trimestriale, asa cum in mod eronat a reținut si expertul contabil.
In continuare, instanța a reținut dispoziții contradictorii deoarece se menționează ca "contribuabilul a beneficiat de deducerea TVA pentru perioada cat nu a fost inregistrat ca plătitor de TVA " ori in decontul de TVA din 17.10.2011 s-au corectat toate declarațiile trimestriale.
In formularea obiectiunilor la raportul de expertiza contabila a solicitat sa i se răspundă la un singur punct si anume: de ce nu poate beneficia de prevederile art.120 alin.3 Cod procedura fiscala si la care nu i s-a răspuns, instanța pronuntandu-se in lipsa răspunsului solicitat.
Se impune ca pentru soluționarea irevocabila a acestei cauze sa se lămurească si aspectele mai sus menționate care au fost soluționate la fond si au rămas nelămurite.
Recurenta a anexat prezentului recurs decizia de impunere nr. 6191 /14.07.2011 prin care s-au stabilit dobânzi si majorări de intarziere conform art.120 alin 1, 2 si 7 din Codul de procedura fiscala, precum și situația cu TVA colectata in perioada 01.12._11 calculata la fiecare termen de scadenta asa cum este prevederea legala. A întocmit o situație conform aceluiași principiu de calcul raportata la suma datorata in urma corecției potrivit disp.art.120 alin.3 cod procedura fiscala care este acum aplicabil (tabel neinsusit de expertul contabil fara a preciza motivele ) prin care au rezultat accesorii datorate de 7442 lei. Expertul contabil nu a arătat motivele pentru care nu si-a insusit situația intocmita de recurentă, menționând ca este nelegala.
Prin adresa nr._ /21.08.2012 emisa de către Biroul evidenta analitica pe plătitor din cadrul AJFP G. ca urmare a cererii sale 10/02.05.2012 înregistrata sub nr._/02.05.2012 prin care solicita calcularea accesoriilor in urma depunerii corecției nr.9161/14.02.2012 rezulta următoarele: chiar AJFP G. recunoaște ca suma de 132 084 lei din decizia de impunere nr. 6191 /15.07.2011 s-a diminuat considerabil ajungând la TVA de plata la suma de_ lei ca urmare a corecției 9161/14.02.2012. Desi suma s-a diminuat semnificativ fiind negativa in raport cu suma inițiala, AJFP refuza recalcularea accesoriilor la 18.394 lei si in mod incorect si nelegal le calculează tot la suma stabilita inițial.
S-a solicitat judecarea cauzei si in lipsa sa.
Analizând cauza de față prin prisma motivelor de recurs invocate de recurentă, precum și a ansamblului probator administrat în cauză, Curtea reține următoarele:
Recurenta a invocat faptul că în fața primei instanțe a formulat obiectiuni la care nu s-a răspuns de către expertul contabil.
Curtea constată că această afirmație este contrazisă de răspunsul la obiecțiuni depus la dosarul primei instanțe la filele 131-139; împrejurarea că recurenta nu este mulțumită de modalitatea de soluționare a acestor obiecțiuni nu duce la concluzia lipsei unui răspuns la acestea.
Recurenta a mai invocat faptul că instanța a reținut exclusiv concluziile paratei Administrația Finanțelor Publice G. si nu a manifestat rolul activ pentru aplicarea legislației fiscale in vigoare, cu privire la calculul dobânzilor si penalităților de întârziere in urma deciziei de corecție nr.9161/14.02.2012.
Curtea reține că prima instanță a soluționat cauza conform probelor administrate, din considerentele sentinței recurate reieșind raționamentul făcut de prima instanță cu ocazia soluției date.
Recurenta este nemulțumită de neaplicarea prev. art. 120 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, aceasta fiind esența criticilor sale aduse prin recurs.
Curtea constată că prima instanță a explicat de ce articolul menționat nu poate fi aplicat.
Astfel, reclamanta a depus decont de TVA pe luna septembrie 2011 cu cererea nr._/ 17.10.2011, cu TVA deductibilă de 120 387 lei pentru perioada 26.01._11. Prin acest decont, contribuabilul a exercitat dreptul de deducere pentru perioada cât ar fi trebuit să se înregistreze ca plătitor de TVA în conformitate cu art. 147 indice 1 alin. 2 din Codul fiscal, dreptul de deducere al contribuabilului luând naștere de la data la care a devenit plătitor de TVA, adică 1.08.2011.
Prin cererea nr. 8423/ 09.02.2012, reclamanta a solicitat corectarea sumelor eronate din decontul de mai sus, procedură finalizată prin emiterea Deciziei nr. 9161/ 14.02.2012. Ca urmare a corecțiilor efectuate, obligația de plată la sfârșitul perioadei este de 19 394 lei. Din anexa 2 privind compararea decontului nr._/ 17.01.2011 cu modificările solicitate și cu decontul corectat rezultă că în decontul corectat s-a înregistrat suma de 119 108 lei TVA deductibil pentru perioada 26.01._11; corectarea decontului pentru luna septembrie 2011 nu a modificat decizia nr. 6191/ 14.07.2011, fiind corectate numai erorile din decont.
Conform prev. art. 120 alin. 3 din Codul de procedură fiscală, recalcularea accesoriilor se poate face numai în baza unor deconturi de taxă sau decizii modificate, în speță numai în baza datelor înscrise în decontul pentru luna septembrie 2011.
Decizia nr. 9161/ 14.02.2012 corectează declarația din 17.10.2011, dar nu declarațiile trimestriale, a căror depunere a fost omisă prin faptul că reclamanta nu era înregistrată ca plătitor TVA și care, prin urmare, nu existau pentru a putea fi corectate; nu corectează nici decizia nr. 6191/ 14.07.2011, prin care s-au instituit accesorii pentru perioada 26.0]1._11. prevederile legale îi dau dreptul contribuabilului numai la deducerea TVA pentru perioada cât nu a fost înregistrat ca plătitor de TVA, drept de care a beneficiat prin decontul lunii septembrie 2011, depus la data de 17.01.2011.
Calculul accesoriilor privind TVA pentru perioada 26.01._11 s-a făcut fără să se ia în calcul TVA de dedus, dreptul contribuabilului de a deduce TVA pentru această perioadă fiind instituit prin Decontul aferent lunii septembrie 2011; drepturile și obligațiile care decurg din acest decont încep din 26.10.2011; practic, legea nu prevede posibilitatea corectării accesoriilor calculate anterior înregistrării reclamantei ca plătitor TVA.
Recurenta are dreptul de a deduce TVA numai începând cu decontul lunii septembrie 2011, decont prin care și-a exercitat dreptul de deducere. Dacă intenția legiuitorului ar fi fost aceea de a se recalcula dobânzile și majorările prin luarea în calcul a TVA deductibil pentru fiecare perioadă, ar fi reglementat întocmirea de deconturi pentru fiecare perioadă precedentă și nu un decont rectificativ, ca fiind primul decont depus după înregistrate ca plătitor TVA. Curtea constată că atât expertul contabil, cât și prima instanță au arătat motivele pentru care nu si-au însușit situația și motivația prezentată de recurentă.
În ceea ce privește împrejurarea că deși recurenta a solicitat ca in cadrul procesului sa i se comunice copia cererii înregistrata la nr._ /19.03.2011, instanța nu a luat in calcul solicitarea sa, Curtea reține că această cerere a fost depusă în recurs, astfel că orice eventuală vătămare a fost acoperită; cu toate acestea, Curtea nu poate constata relevanța acestei cereri, soluția primei instanțe fiind judicios motivată.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat împotriva Sentinței civile nr. 238/C. din data de 20.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._ de recurenta – reclamantă P. F. Autorizată P. M., prin lichidator Cabinet Individual Practician în Insolvență „E. M.”, cu sediul în municipiul G., ., județul G., în contradictoriu cu intimata – pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice G., cu sediul în municipiul G., ., județul G., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 decembrie 2014.
Președinte Judecător Judecător Grefier
A. M. M. M. P. M. D. R. B.
Red./Tehnored. A.M./2 ex./
Data red.: 12.01.2015
Sentința civilă nr. 238/C. din data de 20.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă, în dosarul nr._
judecător fond: M. C.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 391/2014. Curtea de Apel... | Pretentii. Decizia nr. 232/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
