Pretentii. Decizia nr. 2460/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2460/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 28-03-2014 în dosarul nr. 4100/87/2012*
DOSAR NR._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2460
Ședința publică de la 28.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE P. S.
JUDECĂTOR V. R. M.
JUDECĂTOR F. I.
GREFIER M. LUCREȚIA
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN ce se substituie în drepturile și interesele Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Teleorman, reorganizată, în nume propriu și pentru SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL T. M. împotriva sentinței civile nr. 1368 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. la data de 29.10.2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. M. și cu intimatele – pârâte DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică NU au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței că s-au depus la dosarul cauzei, prin Serviciul Registratură, la data de 21.03.2014, Concluzii scrise formulate de intimatul – reclamant, la care a anexat Împuternicire avocațială și chitanță de plată a taxei de timbru în cuantum de 150 Ron, în original.
Curtea, constatând că prin cererea de recurs recurenta – pârâtă a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.pr.civ., declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de față;
Prin sentința civilă nr. 1368 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. la data de 29.10.2013 s+a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația F. pentru Mediu, invocată din oficiu de instanță.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul P. M. împotriva pârâtului Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman - Serviciul Fiscal Municipal T. M. și a fost obligat acesta să restituie reclamantului suma de 2.595 lei, achitată cu titlu de taxă pe emisii poluante cu chitanța ., nr._/23.08.2012 și la plata dobânzii calculată potrivit art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (r3), cu modificările și completările ulterioare.
S-a respins acțiunea reclamantului față de pârâtele Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești și Administrația F. pentru Mediu, ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman pentru Serviciul Fiscal Municipal T. M., susținând că este nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului declarat de pârâtă s-au invocat următoarele critici de nelegalitate și netemeinicie:
- În mod greșit și cu aplicarea eronată prevederilor legale in materie, instanța de fond a admis acțiunea intimatului-reclamant (art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ.), întrucât suma a fost plătită nu ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, ci în baza unei decizii de calcul emisă în baza Legii nr. 9/2012.
În cauză, în mod greșit instanța de fond a reținut că taxa de poluare achitată de intimatul reclamant este una interzisă de dispozițiile art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene. În condițiile în care, legislația fiscală prevede în mod expres plata taxei de poluare cu ocazia primei înmatriculări în România, rezultă că această taxă este în mod legal datorată. Taxa de poluare pentru autovehicule a fost instituită în scopul asigurării protecției mediului, cu luarea în considerare a legislației comunitare și a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunității Europene, taxa reprezentând opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate să respecte prevederile art. 13 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată.
Recurenta – pârâtă a mai arătat că nu sunt încălcate prevederile art. 110 din Tratatul de Instituire a Comunității Europene, întrucât taxa de poluare instituită prin O.U.G. nr. 50/2008 este percepută pentru asigurarea protecției mediului tuturor proprietarilor de autoturisme care, prin înmatricularea acestora în România, doresc să le utilizeze pe teritoriul României și, în consecință, contribuie la poluarea mediului. De asemenea, recurenta – pârâtă a solicitat să se aibă în vedere faptul că taxa a fost stabilită în temeiul Legii nr. 9/2012, ceea ce constituie un alt motiv de inaplicabilitate a art. 110 din Tratat.
A mai susținut recurenta că hotărârea a fost dată cu depășirea atribuțiilor puterii judecătorești (art. 488 pct. 4 C. proc. civ.), deoarece eventuala nelegalitate a dispozițiilor Legii nr. 9/2012 nu poate face obiectul controlului exercitat de o instanță judecătorească, după cum, instanțele judecătorești nu se pot pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu tratatele internaționale.
În ceea ce privește obligarea la plata cheltuielilor de judecata, recurenta – pârâtă a învederat că nu este vinovata de declanșarea activității judiciare, ca atare, DGFP Teleorman nu poate fi obligata la plata lor.
In drept, și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 483-502 Cod procedură civilă.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Curtea constată că recursul nu este fondat, pentru considerentele ce urmează:
Nu poate fi reținut motivul de recurs privitor la legalitatea perceperii taxei solicitate, câtă vreme regimul de impozitare instituit de Legea nr. 9/2012 a fost considerat ca discriminatoriu prin prisma art. 110 TFUE de către Curtea de Justiție Europeană în Cauzele reunite C. și C. C-97/13 și C-214/13, conform Ordonanței pronunțate la data de 03.02.2014: ”articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumscris de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă de poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație, în acest stat membru, a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
Așadar, în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantului împotriva refuzului nejustificat de restituire a taxei percepute ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, cu consecința obligării pârâtei la restituirea sumei de 2595 lei.
Dispozițiile legale amintite anterior înlătură, astfel și susținerea recurentei conform căreia instanțele de judecată nu au puterea de a verifica compatibilitatea legislației interne cu prevederile comunitare, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 4 C. proc. civ.
În sfârșit, observă Curtea că sunt nefondate criticile recurentei privitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, întrucât, prin admiterea acțiunii reclamantului, a căzut în pretenții în sensul disp. art. 274 alin. 1 C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, văzând disp. art. 312 alin. 1 teza a II-a C. proc. civ., se va respinge recursul, ca nefondat.
În baza art. 274 alin. 1 C. proc. civ., va fi obligată recurenta-pârâtă la plata către intimatul-reclamant a sumei de 150 lei, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de recurenta – pârâtă ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN ce se substituie în drepturile și interesele Direcției Generale a Finanțelor Publice a județului Teleorman, reorganizată, în nume propriu și pentru SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL T. M. împotriva sentinței civile nr. 1368 pronunțată de Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C. la data de 29.10.2013 în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. M. și cu intimatele – pârâte DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI și ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Obligă recurenta la plata către intimatul - reclamant a sumei de 150 lei, cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 28.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. S. V. R. M. F. I.
GREFIER
M. LUCREȚIA
Redactat/tehnoredactat – jud.V.R.M./ex. 2/23.04.2014
JUD. FOND N. M. - Tribunalul Teleorman – Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, C.
| ← Litigiu cu Curtea de Conturi. Legea Nr.94/1992. Decizia nr.... | Vânzări spaţii comerciale. Legea Nr.550/2002. Decizia nr.... → |
|---|
