Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG nr.24/2008. Sentința nr. 3015/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 3015/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-11-2014 în dosarul nr. 4926/2/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3015
Ședința publică de la data de 07.11.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. M. G.
GREFIER - M. H.
Pe rol pronunțarea asupra acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul D. D., având ca obiect „constatarea calității de lucrător al Securității – OUG nr. 24/2008”.
Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică de la data de 31.10.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 07.11.2014.
CURTEA,
deliberând, constată:
- Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal, la data de 29.07.2014, reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității (brevitatis causa C.N.S.A.S) a solicitat să se constate calitatea de lucrător al Securității în ceea ce îl privește pe domnul D. D., născut la data de 05.03.1944, în Topraisar, jud. C., fiul lui M. și T., domiciliat în C., ., BI.TM 1B, ., ..
În motivare se arată că, prin cererea nr. P 2102/12/22.10.2012, adresată C.N.S.A.S. în baza art. 1 alin. 7 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, de către domnul R. H., s-a solicitat verificarea sub aspectul calității de lucrător al Securității pentru ofițerii sau subofițerii care au contribuit la instrumentarea dosarului nr. I_ (cotă C.N.S.A.S.), dosar în care domnul D. D. a întocmit documente care se regăsesc la filele 3, 7, 9, 11.
În fapt, așa cum rezultă din cuprinsul Notei de Constatare nr. Dl/1/2071/13.08.2013, precum și din cel al înscrisurilor atașate acțiunii, domnul D. D. a avut gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului Județean C., Serviciul 2 (1985) și în această calitate a propus „avizarea negativă a deplasării în străinătate" a unei persoane aflată în atenția Securității pentru „întreținerea de relații suspecte" cu persoane din R.F.G. și pentru „suspiciunea rămânerii ilegale" în străinătate.
Propunerea este consemnată de către pârât în Raportul cu propunere de avizare negativă a numitului R.H., datat 28.01.1985, iar argumentele aduse în sprijinul acesteia au fost: „are două condamnări penale, nu își profesează meseria în care este calificat, nu se înțelege bine cu familia (soția), are relații neoficiale în R.F.G., ar avea depusă în exterior valută și există afirmația că va refuza înapoierea în țară, nu prezintă garanții moral politice, fapt pentru care propun avizare negativă".
Potrivit Rezoluțiilor de pe marginea documentului invocat anterior, superiorii pârâtului au aprobat măsura propusă iar pe baza elementelor indicate au dispus supravegherea informativă a persoanei vizate în scopul „clarificării relației cu M.T. din R.F.G.".
Ulterior, prin Raportul cu propunerea de luare în supravegherea informativă a numitului R.H. din data de 12.02.1985, pârâtul a apreciat ca utilă aplicarea următoarelor măsuri:
„Încadrarea informativă la locul de muncă cu sursa
„Se iau măsuri , CE. și CI. (interceptarea corespondenței interne și externe) pentru a i se stabili natura legăturii cu M. T. I. din R.F.G.";
„Se contactează de către ofițer pentru probleme legate de studii, ocupația actuală, detenție, plecarea în străinătate și i se va urmări reacția prin sursa
„Prin factorii de conducere din obiectiv i se va limita posibilitatea participării la unele lucrări mai importante”.
„Verificări complexe la domiciliu, pentru a i se stabili situația familială, anturajul, comentarii și preocupări de a pleca în străinătate"; „verificări și despre rudele sale din Sibiu care dețin unele funcții la locurile lor de muncă",
prin toate aceste măsuri, menționate în documentele ce constituie filele 3 și 7 din dosar, pârâtul obținând date referitoare la anturajul, preocupările și viața de zi cu zi a celui urmărit.
Derularea unor astfel de măsuri presupunea implicarea ofițerului în obținerea informațiilor primite și nu prezintă relevanță dacă informațiile au fost obținute prin presiuni sau prin mijloace mai puțin violente. Important este faptul că simpla obținere a unor informații cu caracter personal referitoare la cei urmăriți de Securitate, fără cunoștința și fără acordul acestora și pentru motive care nu aveau de a face cu apărarea intereselor naționale, constituia o violare a dreptului la viață privată.
Reclamantul subliniază faptul că legiuitorul nu condiționează reținerea calității de lucrător al Securității de existența unei pluralități de acte abuzive în sensul legii, pentru a respecta exigențele definiției legale fiind suficientă întrunirea condițiilor cerute și numai într-un singur caz instrumentat de persoana verificată.
În același sens este și practica instanțelor de judecată, statuându-se că încălcarea unor drepturi, în sensul art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008, în forma modificată prin Legea nr. 293/2008, nu presupune în mod obligatoriu existența unor măsuri dure luate împotriva celor urmăriți de Securitate.
Încălcarea dreptului la viață privată s-a produs în momentul în care Securitatea, cu sprijinul pârâtului a pătruns în intimitatea persoanelor urmărite, fără acordul acestora și fără ca ei să afle, ulterior, că informații privitoare la intențiile, preocupările și viața lor de zi cu zi ajungeau să fie cunoscute, în amănunt, de către o autoritate represivă a fostului regim. De asemenea, violarea acestui drept s-a produs prin toate celelalte măsuri la care pârâtul a recurs în activitatea sa de lucrător al fostei Securități.
Reclamantul precizează că definiția legală a noțiunii de lucrător nu presupune situațiile în care respectivele persoane (ofițeri, subofițeri) încălcau întregul sistem juridic în vigoare înainte de 1989, ci doar cazurile în care aceștia suprimau sau îngrădeau «drepturi și libertăți fundamentale ale omului>, fiind irelevant, din punctul de vedere al legiuitorului, dacă aceste încălcări sau limitări aveau susținere legală sau regulamentară.
Altfel spus, un angajat al Securității care, respectând instrucțiunile din acea vreme, ar fi instrumentat un dosar încălcând, pe motive politice, drepturi și libertăți fundamentale stipulate de Constituția de la acea dată, precum și de normele internaționale la care România era parte, se înscrie în sfera lucrătorilor Securității, în sensul prevederilor O.U.G. nr.24/2008 cu modificările și completările ulterioare.
Așa cum reiese din toate documentele cuprinse în Nota de Constatare amintită, activitatea domnului D. D. se remarcă prin acțiunile ce au avut ca efect îngrădirea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și a dreptului la libera circulație, prevăzut de art. 12 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, fiind îndeplinite condițiile impuse de legiuitor prin art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, pentru a se putea constata calitatea de „lucrător al Securității", respectiv:
- persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989. Or", în speța dată, această condiție este asigurată deoarece domnul D. D. a avut gradul de căpitan în cadrul Inspectoratului Județean C., Serviciul 2 (1985);
- în calitatea menționată la punctul 1, să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, condiție asigurată prin acțiunile prezentate.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 1 alin. 7, art. 2 lit. a, art. 8 lit. a, art. 11 alin. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 293/2008, coroborate cu art. 27 alin. 1 și 5, art. 35 alin. 5 lit. a din Regulamentul de organizare și funcționare al C.N.S.A.S., adoptat prin Hotărârea Colegiului C.N.S.A.S. nr. 2/2008, precum și pe dispozițiile art. 194 al Codului de Procedură Civilă.
În probațiune s-au depus la dosar înscrisurile amintite în cuprinsul cererii introductive de instanță.
- Întâmpinarea
Pârâtul a arătat că este de profesie inginer hidrotehnist și a făcut parte din organele de securitate o perioadă scurtă de timp, îndeplinindu-și misiunile numai în baza legii.
A precizat că a fost trimis să își desfășoare activitatea specifică de supraveghere a lucrărilor la Canalul D. Marea Neagra, făcând parte din Serviciul 2, care avea drept scop supravegherea informativă a tuturor obiectivelor economice din județ și, în baza atribuțiilor de serviciu și a regulamentelor militare, a avut sarcina sa supravegheze informativ lucrările la canal, pentru a preveni fapte care puteau conduce la subminarea economiei naționale, dar și persoane suspecte de activități împotriva statului roman.
Arată că nu și-l amintește pe domnul R. H., fiind posibil să nu-l fi cunoscut, datele privind suspiciunea de evaziune și relațiile cu persoane din străinătate nefiind identificate de el, ci au fost stipulate în informația de bază, în cuprinsul documentelor prezentate de C.N.S.A.S., nefiind menționată sursa de la care s-a primit informația și suspiciunile ce planau asupra acestuia.
Precizează pârâtul că activitatea pe care a desfășurat-o a fost aceea de clarificare a suspiciunilor semnalate, conformându-se rezoluției puse de șefii ierarhici pe informația de bază și arată că era obligat să efectueze această activitate, deoarece în caz contrar ar fi avut de suportat consecințe dure, însă susține că, urmare a verificărilor efectuate la locul de muncă al domnului R. H., a evidențiat numai lucruri bune despre acesta și nu l-a incriminat cu nimic, astfel că nu i-a făcut rău intenționat, fiind, însă, forțat de șefii săi să propună aviz negativ de deplasare în străinătate și să ia măsuri de supraveghere a sa, indicația și semnătura șefului putând fi observate pe raportul de verificare la locul de muncă.
Arată și că, la acea vreme, lucrătorii de securitate erau apreciați în funcție de numărul de dosare deschise și de alte activități cu caracter preventiv, ceea ce explică faptul că, apărând în atenție domnul R. H., i s-a impus să deschidă dosar de urmărire, conform rezoluțiilor puse pe raportul de avizare negativă.
Menționează că foarte importante, și chiar dure, au fost informațiile transmise de Inspectoratul Județean A., fapt ce a contribuit la amplificarea suspiciunilor ce planau asupra lui R. H., privind legătura cu persoane ce acționau împotriva statului roman și arată că practica de securitate obliga toți lucrătorii să verifice orice persoană ce părea suspectă de anumite fapte, el fiind obligat să identifice și să cunoască, în măsura posibilităților, preocupările tuturor celor care își găseau un loc de muncă la Canalul D.-Marea N. și se aflau în evidențele Inspectoratelor Județene.
- Răspunsul la întâmpinare
Răspunzând apărărilor opuse de pârât, reclamantul a reiterat susținerile din acțiune și a arătat că documentele pe care acesta le-a semnat, aflate în dosarul I_, atestă fără dubiu că, în calitate de căpitan în Inspectoratul Județean C., Serviciul 2, a contribuit în mod direct la instrumentarea acțiunii de supraveghere informativă desfășurată de organele de securitate împotriva petentului R. H., motivul deschiderii acțiunii informative constituindu-l „relațiile suspecte” pe care acesta le întreținea cu numita M.T.I., cetățean român stabilit în R.F.G., persoană care îi făcuse și cererea de chemare în străinătate, și nu motive care priveau siguranța statului.
Măsurile operative folosite în acțiunea de urmărire, consemnate sub semnătura pârâtului, au încălcat dreptul la viață privată al petentului prin aceea că datele privind anturajul și viața de zi cu zi ale petentului și intenția acestuia de a pleca în străinătate, informații ce ar fi trebuit să rămână în sfera privată, au fost utilizate în scop informativ, ajungând în mod nepermis la cunoștința Securității, devenind obiect de lucru al acestei instituții.
Arată reclamantul că este lipsit de relevanță dacă informațiile, obținute cu ajutorul informatorilor sau prin investigațiile realizate în colaborare cu alte structuri ale fostei securități, duceau sau nu la îngreunarea situației celui urmărit sau, dimpotrivă, conduceau la concluzia că respectivul nu avea opinii critice la adresa regimului.
Totodată, propunerea de avizare negativă a solicitării de a efectua o călătorie în R.F.G., asumată de pârât prin semnătură, a îngrădit dreptul petentului la liberă circulație, iar din documentele aflate în dosarul informativ rezultă că ideea avizării negative a aparținut pârâtului fiind motivată prin aceea că urmăritul „are două condamnări penale, nu își profesează meseria în care este calificat, nu se înțelege bine cu familia (soția), are relații neoficiale în R.F.G. (…) nu prezintă garanții moral politice.”, documentul în discuție, aprobat „de acord cu avizul”, generând și „necesitatea luării în lucru”, prin supraveghere informativă a domnului R. H., „pentru verificarea și clarificarea relației cu M.T. din R.F.G.”.
- Printr-un supliment la întâmpinare,
depus la dosar în data de 23.10.2014, pârâtul arată că nu știe dacă, atunci când respecta ordinele de muncă, obligatorii, acționa politic sau nu, însă nu consideră normal să se înțeleagă că acordarea unui aviz negativ de deplasare în străinătate constituie o depășire a atribuțiunilor de serviciu și să fie catalogată drept activitate politică.
Susține că petentul R. H. nu ar fi primit, oricât ar fi insistat, de la Serviciul Pașapoarte, unde își depusese deja dosarul, dar era incomplet, aviz favorabil pentru plecarea în străinătate, principalul motiv fiind acela că era suspect de evaziune și nu relațiile suspecte cu M.T.I., acestea fiind identificate mai târziu.
Pârâtul recunoaște că, prin refuzul de a i se acorda aviz pozitiv, s-a încălcat petentului R. H. dreptul de a se deplasa liber în străinătate dar consideră că nici prin activitatea operativă desfășurată și nici prin propunerea de avizare negativă a cererii de plecare în străinătate nu a încălcat acestuia dreptul la muncă, deoarece nimeni nu 1-a dat afară, la deplasarea liberă în toată țara, la normalizarea relațiilor de familie, la frecventarea unor anturaje, spectacole, distracție, practicarea unei activități profesionale conform pregătirii sale și nu ca muncitor necalificat, nu i s-a deranjat cu nimic anturajul la locul de muncă și nici nu i s-au cunoscut preocupările de zi cu zi mai mult decât se știa, iar datele obținute de la I.J. A. priveau pe M.T.I. si nicidecum pe R. H., astfel că ar fi greșit să se afirme că asupra lui s-au luat masuri represive și de constrângere și că s-a acționat la comandă politică, avizul negativ fiind justificat de necesitatea ca România să nu piardă un cetățean roman
Arată că, în anul 1985, nu un ofițer sau altul se făcea vinovat de încălcarea Pactului International cu privire la drepturile fundamentale civile și politice ale omului, ci conducerea departamentului securității statului, care emitea ordine ce deveneau lege și erau obligatorii pentru toți lucrătorii de securitate, cazul R. H. putându-i-se întâmpla oricărui alt ofițer, dacă acesta și-ar fi schimbat locul de muncă.
5. Soluția instanței.
Conform art. 2 lit. a din O.U.G. nr. 24/2008, lucrător al Securității este „orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv de ofițer acoperit, în perioada 1945 – 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”.
Prima condiție prevăzută de textul legal („persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989”)este îndeplinită în cauză, împrejurare recunoscută și de către pârât, care arată că a fost încadrat ca ofițer de securitate în cadrul Inspectoratului Județean C. - Serviciul 2, fiind trecut în rezervă la începutul anului 1990.
Contrar celor susținute de pârât prin întâmpinare, Curtea constată că și cea de-a doua condiție legală („în calitatea menționată la punctul 1, persoana să fi desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului”) este îndeplinită în cauză, în contextul în care din actele depuse de reclamant la dosar rezultă că acțiunile pârâtului au presupus grave imixtiuni în viața privată a petentului R. H., încălcându-se concomitent și dreptul acestuia la libera circulație, ambele garantate prin legile în vigoare și la acea dată.
Astfel, în calitatea sa de ofițer de Securitate, urmare a studierii dosarului format la Serviciul pașapoarte în baza cererii depuse de petentul R. H. în data de 12.12.1984, privind efectuarea unei deplasări în R.F.G., pârâtul a propus avizarea negativă a cererii de acordare a vizei, motivele pentru care a făcut această propunere fiind sintetizate în ultima frază din raport: „(…) are două condamnări penale, nu își profesează meseria în care este calificat, nu se înțelege bine cu familia (soția), are relații neoficiale în R.F.G., ar avea depusă în exterior valută și există afirmația că va refuza revenirea în țară, nu prezintă garanții moral politice(…)”.
Chiar dacă aprobarea cererii era de competența Serviciului pașapoarte, concluzia verificărilor efectuate de pârât nu putea fi ignorată, cu atât mai mult cu cât în raport se arată: „Pe aceste considerente, serviciul Pașapoarte îi va anula dosarul, ca fiind făcut cu omisiuni.”, acțiunea pârâtului fiind aceea care, pentru motive ce nu țin de siguranța națională sau de interesul național, a avut drept consecință împiedicarea deplasării în străinătate a petentului.
Propunerea de aviz negativ, însușită de superiorii pârâtului prin rezoluția din data de 02.02.1985 a avut drept consecință și declanșarea supravegherii informative pentru verificarea și clarificarea relațiilor petentului cu M.T. din R.F.G. (fila 9 din dosarul informativ).
În acest context, prin raportul înregistrat la data de 14.02.1985, pârâtul a propus o . măsuri, respectiv:
-„încadrarea la locul de muncă cu sursa
-„se iau măsuri , C.E. și C.I. pentru a i se stabili natura legăturii cu M.I.T. din RFG”, respectiv interceptarea corespondenței interne și externe a celui urmărit;
-„prin Serv. III se vor stabili date despre M.T.I. și se vor lua măsuri de cooperare”, sens în care la data de 25.03.1985 s-au solicitat relații Inspectoratului Județean A., răspunsul fiind comunicat la data de 25.06.1985 (file 4și 7 din dosarul de fond informativ);
-„se contactează de către ofițer pentru probleme legate de studii, ocupația actuală, detenție, plecarea în străinătate și i se va urmări reacția prin sursa
-„prin factorii de conducere din obiectiv i se va limita posibilitatea participării la unele lucrări mai importante”, măsură cu termen permanent;
- „se cer verificări complexe la domiciliu, pentru a i se stabili situația familială, anturajul, comentarii și preocupări de a pleca în străinătate”;
-„se cer verificări și despre rudele sale din Sibiu, care dețin funcții la locurile lor de muncă”;
-„în funcție de evoluția situației operative se vor lua și alte măsuri”.
Fiecare dintre aceste măsuri a avut drept scop preluarea și utilizarea în scop informativ a unor date privind viața privată a celui vizat, încălcarea dreptului la viață privată fiind evident.
Nu pot fi reținute apărările pârâtului în sensul că a desfășurat activitățile respective în deplină conformitate cu legea și cu ordinele primite, întrucât rațiunea adoptării legislației privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, precum și consecințele hotărârilor judecătorești pronunțate în urma parcurgerii procedurilor prevăzute de O.U.G. nr.24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr.293/2008 este arătată chiar în preambulul O.U.G. nr.24/2008, în care se arată că „în perioada de dictatură comunistă, cuprinsă între 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, puterea comunistă a exercitat, în special prin organele securității statului, parte a poliției politice, o permanentă teroare împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale”.
Rezultă fără echivoc că rațiunea adoptării acestui act normativ derivă din necesitatea cunoașterii de către membri unei societăți postcomuniste a fostului regim totalitar, depășirii nivelului organizatoric, intelectual și moral impus de un sistem caracterizat prin structuri și moduri de gândire inadecvate, respectării drepturilor omului și a libertăților fundamentale, creării unei culturi politice autentice și a unei societăți civilizate, verificării a posteriori a comportamentului persoanelor care, în prezent, candidează pentru sau, după caz, ocupă demnități ori funcții publice (aflându-se în situația de a fi garanții Constituției și ai democrației) sau dețin titluri care implică o dimensiune morală primordială, legea neavând un scop punitiv și neinstituind o responsabilitate penală a celor în privința cărora se va constata că au fost lucrători sau colaboratori ai Securității.
Sub aspectul care interesează în cauză, OUG nr.24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, urmărește scopul de deconspirare, indicat în preambul, a persoanelor care au contribuit la instrumentarea dosarului întocmit de Securitate sau au efectuat activitățile prevăzute de actul normativ, prin consemnarea publică (publicarea în Monitorul Oficial al României Partea a III-a și punerea la dispoziția mijloacelor de informare în masă de către reclamantul C.N.S.A.S.), în temeiul art.12 alin.1 din ordonanță, a celor care ocupă demnitățile sau funcțiile enumerate în art.3, precum și a celor care își manifestă intenția de a candida pentru alegerea sau numirea în aceste demnități sau funcții publice, actul normativ antrenând doar eventuale consecințe de ordin moral în privința celor care au încălcat drepturile și libertățile fundamentale ale altora în perioada dictaturii comuniste.
În acest context, rolul instanței judecătorești învestite cu soluționarea unei acțiuni în constatarea calității de lucrător sau, după caz, colaborator al Securității, nu este acela de a stabili vinovății, de a individualiza și de a aplica pedepse, nerealizând o justiție retributivă, ci de a verifica, pe baza copiilor certificate de pe documentele aflate în arhiva C.N.S.A.S. precum și a oricăror alte probe pertinente și concludente, întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute de lege pentru existența calității în discuție, rațiunea legii și rolul instanței fiind în acord cu principiile stabilite atât prin Rezoluția Adunării Parlamentare a Consiliului Europei nr.1096/1996, cât și prin jurisprudența C.E.D.O. ca expresie a celor mai înalte idei despre justiție și echitate (a se vedea hotărârea de M. Cameră pronunțată la data de 16.03.2006 în cauza Zdanoka contra Letoniei; decizia de inadmisibilitate din 22.11.2001 în cauza Knauth contra Germaniei).
Cu alte cuvinte, prin reglementarea prevăzută de OUG nr. 24/2008, legiuitorul a urmărit deconspirarea prin consemnarea publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliție politică comunistă, fără să promoveze răspunderea juridică a acestora și fără să creeze premisele unei forme de răspundere colectivă pentru simpla participare la activitatea serviciilor de informații în condițiile lipsei de vinovăție și a vreunei încălcări a drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Analiza se efectuează în fiecare caz în parte, iar neîndeplinirea celor două condiții, cumulativ prevăzute de art. 2 lit. a din OUG nr. 24/2008, împiedică reținerea calității de lucrător al Securității, însă, în speță, pentru considerentele redate, Curtea constată îndeplinite în cauză aceste condiții, astfel că, în temeiul art.11 raportat la art.2 lit.a din OUG 24/2008, va admite cererea și va constata calitatea pârâtului de lucrător al Securității.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamantul C. Național pentru Studierea Arhivelor Securității, cu sediul în București, .. 55-57, sector 3, în contradictoriu cu pârâtul D. D., domiciliat în C., ., .. C, ., jud. C..
Constată calitatea pârâtului de lucrător al Securității.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea căii de atac se depune la Curtea de Apel București – Secția a VIII a contencios administrativ și fiscal.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.11.2014.
PREȘEDINTEGREFIER
A. M. G. M. H.
Red./th.red. AMG
4 ex. – 03.12.2014
| ← Obligaţia de a face. Decizia nr. 4196/2014. Curtea de Apel... | Suspendare executare act administrativ. Sentința nr. 819/2014.... → |
|---|
