Obligaţia de a face. Decizia nr. 4196/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4196/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 26-05-2014 în dosarul nr. 2585/116/2012
Dosar nr._ .
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA a VIII-a C. ADMINISTRATIV și FISCAL
Decizia civilă nr. 4196
Ședința publică din data de 26.05.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: D. M. D.
JUDECĂTOR: M. B.
JUDECĂTOR: C. P.
GREFIER: M. G.
Pe rol fiind recursul formulat de recurenta-pârâtă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI CĂLĂRAȘI-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR împotriva sentinței civile nr. 436/20.02.2013 pronunțate de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Z. L., în cauza având ca obiect refuz soluționare cerere înmatriculare autoturism fără plata taxei pentru emisii poluante.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează că părțile au solicitat judecata în lipsă, conform art. 242 alin. 2 din codul de procedură civilă de la 1865.
Curtea, în baza art. 244 alin. 2 din Codul de procedură civilă de la 1865, dispune repunerea cauzei pe rol, având în vedere că la data de 03.02.2014 s-a pronunțat de către CJUE ordonanța în cauzele conexe C. (C-97/13) și C. (C-214/13).
Nefiind cereri prealabile formulate, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cererea de recurs în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra prezentei cereri de recurs, constată următoarele:
- C. procesual.
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași la data de 16.10.2012, reclamantul Z. L. a solicitat obligarea pârâtei Instituția P. Județului Călărași-Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor să procedeze la înmatricularea autoturismului marca Skoda cu nr. identificare TMBBE61Z5A2096725, an de fabricație 2010, fără plata taxei pentru emisii poluante, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, reclamantul a arătat în esență că taxa pentru emisii poluante este contrară art. 110 din TFUE, fiind indirect discriminatorie.
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei procedurii prealabile, cu consecința respingerii acțiunii ca inadmisibilă, iar, în subsidiar, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând dispozițiile art. 4 și 5 alin. 3 din Legea nr. 9/2012.
2. Soluția instanței de fond.
Prin sentința civilă nr. 436/20.02.2013, Tribunalul Călărași a respins excepția inadmisibilității, a admis acțiunea și a obligat pârâta Instituția P. Județului Călărași-Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor și să înmatriculeze autoturismul proprietatea reclamantului, marca SKODA, cu nr. de identificare TMBBE61Z5A2096725, fără plata taxei pentru emisii poluante.
Tribunalul a reținut în esență că taxa pentru emisii poluante este contrară art. 110 din TFUE, fiind indirect discriminatorie, astfel că, în prezența refuzului nejustificat de soluționare a cererii, se impune obligarea pârâtului să procedeze la înmatricularea autoturismului reclamantului, fără plata taxei respective.
3. Cererea de recurs și întâmpinarea.
Împotriva acestei sentințe, la data de 22.03.2013, a formulat recurs pârâta Instituția P. Județului Călărași-Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Autovehiculelor, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiată.
În motivare, recurenta a arătat că sentința recurată a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 4 și art. 5 alin. 3 din Legea nr. 9/2012, care impun obligația taxei pentru emisii poluante în vederea înmatriculării unui autovehicul. De asemenea, a arătat că în mod greșit a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, în condițiile în care nu se poate reține culpa sa de a nu aplica cu prioritate dreptul european, contrar dreptului național, neavând atribuții jurisdicționale.
În drept, recurenta a invocat art. 304 pct. 9 și 304¹ din Codul de procedură civilă 1865.
Cererea de recurs este scutită de la plata taxei de timbru și a timbrului judiciar.
La data de 22.01.2014, intimatul-reclamant a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței de fond ca fiind temeinică și legală.
4. Soluția instanței de recurs.
Examinând prezentul recurs, prin prisma dispozițiilor art. 304¹ din Codul de procedură civilă de la 1865, Curtea constată că este neîntemeiat, nefiind incident motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9, astfel cum a fost argumentat de recurenta-pârâtă, întrucât instanța de fond a făcut o aplicare corectă a legii, prin raportare la situația de fapt, reținând întemeiat refuzul nejustificat al pârâtei de înmatriculare a autovehicului fără plata taxei pentru emisii poluante prevăzute de Legea nr. 9/2012, ca urmare a neconformității obligației de plată a acestei taxe față de prevederile art. 110 din TFUE.
Astfel, prin cererea înregistrată la Instituția P. Județului Călărași-Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor la data de 03.10.2012, intimatul-reclamant a solicitat înmatricularea fără plata taxei pentru emisii poluante a autoturismului său marca SKODA, cu nr. de identificare TMBBE61Z5A2096725, înmatriculat anterior în Franța (stat membru al Uniunii Europene), solicitare ce a fost respinsă de recurenta-pârâtă prin adresa nr._/09.10.2012, cu motivarea că art. 5 din Legea nr. 9/2012 prevede obligația de plată a acestei taxe, urmând ca dovada plății să fie prezentată cu ocazia înmatriculării (fila 9 din dosarul de fond).
Apreciind poziția pârâtei ca un refuz nejustificat de soluționare favorabilă a cererii sale, reclamantul a învestit instanța de contencios administrativ competentă cu soluționarea unei acțiuni prin care să fie obligată pârâta la înmatricularea autovehicului fără plata taxei pentru emisii poluante prevăzute de Legea nr. 9/2012.
Curtea constată că instanța de fond a reținut corect că temeiul juridic al acțiunii se circumscrie dispozițiilor art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept al sau recunoscut de lege, prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a cererii”. Calea unei acțiuni în contencios administrativ este deschisă nu doar celui care contestă actul administrativ tipic, ci și celui care atacă în justiție actul administrativ atipic (asimilat), adică al tăcerii administrației sau al refuzului nejustificat.
În aceste condiții, în mod corect a fost respinsă de către instanța de fond excepția inadmisibilității, art. 7 alin. 5 din Legea nr. 554/2004 prevăzând expres că nu este obligatorie procedura prealabilă în cazul actelor administrative asimilate.
Având în vedere invocarea în cauză a contrarietății legislației interne față de prevederile art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, Curtea reține că, prin art. 11 alin. 1 și 2 din Constituția României, revizuită în 2003, se prevede că „Statul român se obligă să îndeplinească întocmai și cu bună credință obligațiile ce-i revin din tratatele la care este parte. Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”. Prin urmare, încălcarea legii și, implicit, excesul de putere survine nu doar în situația în care este nesocotită o normă internă, ci și în ipoteza în care se încalcă o dispoziție comunitară. De asemenea, prin dispozițiile art. 148 alin. 2 din Constituția României se prevede că legislația comunitară cu caracter obligatoriu prevalează legii interne, iar conform, alin. 4 al aceluiași articol, jurisdicțiile interne trebuie să garanteze îndeplinirea acestor exigențe.
Obligația instanțelor din statele membre de a aplica cu prioritate dreptul comunitar a fost statuată în mod expres prin hotărârile pronunțate de CJCE în cauzele Flaminio C. v. Enel (15 iulie 1964) și Amministratione delle Finanze dello Stato v. Simmenthal S.p.a ( 9 martie 1978), când Curtea de la Luxemburg a subliniat că, odată cu . TCE, acesta a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre, motiv pentru care, atunci când o instanță națională este chemată, în limitele competenței sale, să aplice prevederi ale dreptului comunitar, aceasta are obligația de a aplica prevederile respective, dacă este necesar chiar refuzând să aplice legislația națională, nefiind necesar să ceară sau să aștepte abrogarea normelor contrare de puterea legislativă sau Curtea Constituțională.
De asemenea, contrar celor susținute de recurenta-pârâtă, Curtea subliniază că CJUE s-a pronunțat explicit, în sensul că această obligație incumbă și autorităților administrative, nu doar judecătorului național.
În ceea ce privește dreptul unional aplicabil în cauză, Curtea reține că, potrivit art. 110 TFUE, invocate de către intimatul-reclamant în susținerea prezentului său demers judiciar, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.” Aceste dispoziții limitează practic libertatea statelor membre în materie fiscală de a restricționa libera circulație a mărfurilor, prin aplicarea unor taxe direct sau indirect discriminatorii ori protecționiste. Actualul art. 110 din TFUE interzice, așadar, discriminarea fiscală, directă sau indirectă, între produsele importate și cele provenind de pe piața internă și care sunt de natură similară. Esența acestei taxe interzise este că perceperea ei este determinată de traversarea graniței de către autoturismul supus taxei, dintr-o țară comunitară în Romania.
În ceea ce privește reglementarea internă, Curtea constată ca taxa specială pentru autovehicule a fost introdusă pentru prima dată în România prin Legea nr. 343/2006 de completare a Codului fiscal, sub denumirea de taxă de primă înmatriculare, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2007, inițial pentru toate autovehiculele, iar, după modificarea Legii nr. 343/2006 prin OUG nr. 110/2006, a fost restrânsă, prevăzându-se categorii de persoane exceptate și situații de scutire de la plata taxei.
Dispozițiile art. 241¹-241³ din Codul fiscal au fost abrogate la data de 1 iulie 2008, prin . OUG nr. 50/2008, care a instituit taxa pe poluare, în legătură cu care CJUE s-a pronunțat că este contrară art. 90 din TCE (art. 110 TFUE), întrucât este destinată să diminueze introducerea în România a unor autoturisme second-hand, deja înmatriculate într-un alt stat membru UE, favorizând astfel vânzarea autoturismelor deja înmatriculate în România.
Astfel, răspunzând întrebării preliminare adresate de Tribunalul Sibiu la data de 18.06.2009, în cauza 402/09-T.,Curtea de Justitie a Uniunii Europene s-a pronunțat că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculari în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât să descurajeze punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”. În același sens a fost și soluția în cauza 236/10-N., în care s-au pus în discuție variantele taxei pe poluare aplicate în perioada 15 decembrie 2008-31 decembrie 2010.
Ulterior, OUG nr. 50/2008 a fost abrogată prin . Legii nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule (act normativ aplicabil în speța de față), care, prin dispozițiile art. 4, înlătură practic discriminarea constată de CJUE în legislația anterioară. Astfel, potrivit acestui articol, obligația de plată a taxei intervine: a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare; b) la repunerea în circulație a unui autovehicul, după încetarea unei exceptări sau scutiri prevăzute la art. 3 și 8; c) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului plătitor valoarea reziduală a taxei, în conformitate cu prevederile art. 7. De asemenea, potrivit art. 4 alin. 2, obligația de plată a taxei intervine și cu ocazia primei transcrieri a dreptului de proprietate în România asupra unui autovehicul rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, conform Legii nr. 571/2003, cu modificările și completările ulterioare, sau taxa pe poluare pentru autovehicule și care nu face parte din categoria autovehiculelor exceptate sau scutite de la plata acestor taxe, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării.
Însă, prin OUG nr. 1/2012 s-a dispus suspendarea, până la data de 01.01.2013, a aplicării dispozițiilor art. 2 lit. i), ale art. 4 alin. 2 și acelor privind prima transcriere a dreptului de proprietate, ale art. 5 alin. 1 din Legea nr. 9/2012, astfel încât, la acest moment, considerente Curții de Justiție a Uniunii Europene prezentate în cauzele T. și N., ca și în cele ulterioare, soluționate de Curte prin ordonanțe (D., I., I., V., M., O., ., Ș.), sunt în continuare actuale, fiind menținută discriminarea indirectă între autovehiculele de ocazie cumpărate din alte state membre ale Uniunii Europene și cele de ocazie, având aceeași vechime și aceeași uzură, de pe piața națională, ceea ce conduce la încălcarea principiului liberei circulații a mărfurilor.
Această concluzie a fost confirmată de CJUE prin ordonanța pronunțată la data de 3 februarie 2014 în cauzele conexate C. C-97/13 și C. C-214/13, când a răspuns întrebărilor preliminare adresate de Tribunalul Sibiu și de Curtea de Apel București și a decis că taxa instituită prin Legea nr. 9/2012 contravine art. 110 din TFUE, statuând că "art. 110 din TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim de impozitare precum cel instituit, apoi circumcis de reglementarea națională în discuție în litigiile principale, prin care un stat membru aplică autovehiculelor o taxă de poluare care este astfel stabilită încât descurajează punerea în circulație în acest stat membru a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională".
Prin urmare, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dreptului unional și a principiilor desprinse din jurisprudența CJUE, constatând întemeiat că refuzul recurentei-pârâte de înmatriculare a autovehiculului fără plata taxei prevăzute de Legea nr. 9/2012 este unul nejustificat, fiind dat cu încălcarea dreptului european în materie, care se aplică prioritar față de dispozițiile legale interne contrare, inclusiv de către autoritățile administrative, nu doar de către judecătorul național.
De asemenea, contrar celor susținute de recurenta-pârâtă, instanța de fond a făcut o corectă aplicare în cauză a dispozițiilor art. 274 din Codul de procedură civilă de la 1865, obligând pârâta la plata cheltuielilor de judecată, întrucât este în culpă procesuală, din moment ce a pierdut procesul.
Față de aceste considerente, constatând că motivul de recurs invocat este neîntemeiat și că soluția recurată este legală și temeinică, Curtea, în baza art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă de la 1865, va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI CĂLĂRAȘI-SERVICIUL PUBLIC COMUNITAR REGIM PERMISE DE CONDUCERERE ȘI ÎNMATRICULARE A VEHICULELOR împotriva sentinței civile nr. 436/20.02.2013 pronunțate de Tribunalul Călărași în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Z. L., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26 mai 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. M. DRĂGHICIMELANIA BEJENARCORINA P.
GREFIER
M. G.
Red/thred. DDM/ 2 ex/ 04.07.2014.
Judecător fond: N. M. T., Tribunalul Călărași-Secția civilă.
| ← Anulare act administrativ. Sentința nr. 2527/2014. Curtea de... | Constatare calitate lucrător/colaborator securitate. OUG... → |
|---|
