Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 4548/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4548/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 02-06-2014 în dosarul nr. 1548/87/2013
DOSAR NR._
ROMANIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 4548
Ședința publică din data de 2 iunie 2014
Curtea constituită din:
Președinte C. P.
Judecător I. C. G.
Judecător C. M. F.
Grefier C. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 1161/05.09.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă S.C. E. S.A.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata – reclamantă S.C. E. S.A., prin avocat M. G., cu împuternicire avocațială pe care depune la dosar, lipsind recurenta – pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Nemaifiind alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recursul formulat.
Intimata – reclamantă, prin avocat, solicită respingerea recursului. Referindu-se la problema de drept arată că potrivit art. 137 al. 3 lit. a Cod fiscal și art. 138 lit. c Cod fiscal reducerile financiare nu intră în baza de impozitate a TVA. Conform art. 137 Cod fiscal dacă reducerea de preț are loc la data facturării aceasta nu intră în baza de impozitare. În speță, operațiunea a fost facturată ca prestări servicii, la data facturării nefăcându-se reducere. Ulterior s-a aplicat reducere. Conform 138 lit. c Cod fiscal, când ulterior au loc reduceri, se aplică o reducere din baza de impozitare. Organul fiscal a considerat că e o facilitate la plată. Concluzionând solicită să se constate pe de-o parte că recursul nu cuprinde motivele concrete, iar pe de alta, că sentința recurată e temeinică și legală. Cheltuielile de judecată urmează a le solicita pe cale separată.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1161 din 05.09.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._ a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta . pârâtei Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman și a fost anulat art. 1 din Decizia 189/17.09.2012 și decizia de impunere nr. F-TR 241/27.06.2012 emise de pârâtă și, pe cale de consecință, a fost exonerată reclamanta de plata sumei în cuantum de 44.465 lei, reprezentând 36.808 lei TVA suplimentar de plată și 7.657 lei accesorii aferente TVA.
În motivarea sentinței, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia de impunere nr. F-TR 241/27.06.2012 s-a stabilit că suma de_ lei nu poate fi rambursată, deoarece aceasta ar corespunde unor TVA necolectate de reclamantă, prin stabilirea incorectă a bazei de impozitare în cazul a două operațiuni comerciale, ambele derulate în perioada aprilie – august 2010, în cadrul cărora s-au acordat discount-uri la vânzarea unor mărfuri, respectiv discount acordat către S.C. KAOLA CENTER S.R.L. și discount acordat către S.C. CONSTRIF S.A., organul de control apreciind că TVA trebuia aplicată și asupra discount-urilor aplicate de reclamantă.
Împotriva deciziei de impunere, sinteza raportului de inspecție fiscală nr. F-TR 217/27.06.2012, reclamanta a formulat contestație, iar pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Teleorman, prin decizia nr. 189/17.09.2012 a respins, ca neîntemeiată, contestația, reținându-se, în esență, că reclamanta a acordat reducerea financiară la momentul facturării bunurilor către cumpărător, precum și faptul că reducerile financiare sunt operațiuni de decontare între parteneri care nu intră în sfera de aplicare a TVA, deoarece nu reprezintă livrări de bunuri sau prestări de servicii cu plată.
De asemenea, din examinarea aceleiași decizii, rezultă că pârâta a calculat o diferență de plată a taxei și majorări de întârziere aferente, considerând că, deși reducerile financiare nu ar intra în sfera de aplicare a TVA, totuși valoarea acestora ar fi trebuit luată în considerare la calculul taxei, iar reducerile financiare acordate ulterior livrării nu ar putea conduce la ajustarea taxei întrucât nu ar reprezenta o reducere a prețului de vânzare, ci o facilitate la plată.
În fine, în motivarea deciziei nr. 189/17.09.2012, pârâta a invocat faptul că, în susținerea contestației, reclamanta nu a anexat la contestație copia notelor contabile, deși sarcina probei stării de fapt fiscale îi aparținea.
Potrivit art. 137 alin. 3 lit. a) din Codul Fiscal, Baza de impozitare nu cuprinde rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț, acordate de furnizori direct clienților la data exigibilității taxei, iar în conformitate cu art. 138 lit. c) din același act normativ, baza de impozitare se reduce în cazul în care rabaturile, remizele, risturnele și celelalte reduceri de preț prevăzute la art. 137 alin. (3) lit. a) sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor.
Prin urmare, cum în cauză reclamanta a acordat reducerea financiară ulterior facturării bunurilor livrate, în mod corect a fost exclusă din baza de impozitare a taxei prin deducere.
În același sens sunt și prevederile pct. 19 din Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal, din examinarea cărora se reține că rabaturile, remizele, risturnele și celelalte reduceri de preț prevăzute la art. 137 alin. (3) lit. a) nu se cuprind în baza de impozitare a taxei dacă sunt acordate de furnizor/prestator direct în beneficiul clientului la momentul livrării/prestării.
Pe de altă parte, față de dispozițiile pct. 51 alin. 4 din OMF nr. 3055/1999 potrivit cărora reducerile comerciale primite ulterior facturării, respectiv acordate ulterior facturării, indiferent de perioada la care se referă, se evidențiază distinct în contabilitate (contul 609 "Reduceri comerciale primite", respectiv contul 709 "Reduceri comerciale acordate"), se constată că, în mod corect, reclamanta a înscris în factură reducerile financiare acordate.
În plus, susținerile pârâtei în sensul că reducerile financiare acordate ulterior livrării nu ar putea conduce la ajustarea taxei deoarece nu ar reprezenta o reducere a prețului de vânzare, ci o facilitate la plată, nu pot fi primite, întrucât în baza de impozitare a taxei nu se cuprind, astfel cum prevăd dispozițiile art. 137 alin. 3 lit. a) din Codul Fiscal, anterior menționat, rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț, acordate de furnizori, așa încât ajustarea taxei este obligatorie și trebuie evidențiată ca atare.
În concluzie, reducerea nu poate fi inclusă în baza de impozitare a taxei, iar dacă a fost inclusă anterior acordării reducerii este evident că, în această situație, aceasta trebuie să fie exclusă prin deducerea sa, taxa pe valoarea adăugată aplicându-se la suma rezultată în urma reducerii acordate, deci la netul de încasat de furnizor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman (care s-a substituit în drepturile fostei DGFP Teleorman) solicitând modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii, ca neîntemeiată.
Recurenta susține că în cazul celor două operațiuni derulate de reclamantă cu . și . vorba de reduceri financiare acordate ulterior livrării, operațiuni ce nu fac obiectul ajustării taxei deoarece nu reprezintă o reducere a prețului de vânzare, ci o facilitate de plată., Prin urmare, consideră că reclamanta a încălcat prevederile art. 137 alin. 3 lit. a și art. 138 lit. c din Codul fiscal.
Se invocă de către recurentă și faptul că reclamanta nu a anexat la contestația copia notelor contabile în cauză, deși sarcina probei îi revenea.
Prin întâmpinarea depusă de intimata-reclamantă s-a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.
Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Curtea reține că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a făcut o aplicare corectă a dispozițiilor art. 137 alin. 3 lit. a și art. 138 lit. c din Codul fiscal.
Potrivit acestor dispoziții „baza de impozitare nu cuprinde (…) rabaturile, remizele, risturnele, sconturile și alte reduceri de preț, acordate de furnizori direct clienților la data exigibilității taxei” iar „baza de impozitare se reduce (…) în cazul în care rabaturile, remizele, risturnele și celelalte reduceri de preț prevăzute la art. 137 alin. 3 lit. a sunt acordate după livrarea bunurilor sau prestarea serviciilor”.
Este și situația în cauza de față, când intimata-reclamantă a acordat reduceri pentru cei doi clienți ulterior livrării, astfel că baza de impozitare s-a redus cu aceste reduceri de preț acordate.
Susținerea recurentei că nu este vorba de reducerile la care se referă art. 137 alin. 3 lit. a din Codul fiscal, ci doar de facilități la plată, este contrazisă de facturile fiscale și notele contabile întocmite de reclamantă și în care se evidențiază disconturile acordate ce reprezintă reduceri ale prețului de vânzare, ci nu doar facilități de plată. Faptul că discounturile au fost acordate pentru plata înainte de scadență a prețului nu le exclude din categoria reducerilor reglementate de dispozițiile din Codul fiscal de mai sus, întrucât esențial este faptul că reclamanta a încasat un preț mai mic în urma reducerilor acordate, iar acest preț trebuie avut în vedere ca bază de impozitare pentru calculul TVA, ci nu motivul pentru care s-a acordat reducerea de preț.
Față de cele arătate mai sus, Curtea apreciază că sentința recurată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, astfel că, în temeiul art. 496 din NCPC, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de pârâta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE TELEORMAN împotriva sentinței civile nr. 1161/05.09.2013 pronunțată de Tribunalul Teleorman în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata – reclamantă S.C. E. S.A.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. P. I. C. G. C. M. F.
GREFIER,
C. M.
Red./Dact. GIC - 2 ex.
Jud. fond M. N.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1687/2014. Curtea de... | Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 5474/2014. Curtea... → |
|---|
