Alte cereri. Sentința nr. 2951/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 2951/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 04-11-2014 în dosarul nr. 13310/300/2014
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI-SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2951
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 04.11.2014
COMPLETUL CONSTITUIT DIN:
PREȘEDINTE: H. P.
GREFIER: E. S. M.
Pe rol se află soluționarea cererii în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamantul R. M. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2 BUCUREȘTI, având ca obiect „alte cereri-anulare act”.
La amânări fără discuții, la apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns reclamantul, personal, lipsind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la data de 23.10.2014, prin serviciul registratură, pârâta a depus o cerere prin care a solicitat comunicarea cererii de chemare în judecată. Totodată, se arată că prezenta cauză a fost declinată de la Judecătoria Sectorului 2 București, după care,
Curtea procedează la identificarea reclamantului, care prezintă cartea de identitate, având datele consemnate în caietul grefierului de ședință.
Reclamantul, personal, învederează instanței că a solicitat cauza la amânare, deoarece a constat din dosar că pârâta afirmă că nu a primit cererea sa inițială de chemare în judecată și, ca urmare, nu poate să-și formuleze apărarea.
La interpelarea Curții cu privire la suma totală contestată, reclamantul arată că aceasta este de aproximativ 200lei.
De asemenea, Curtea, având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și valoarea sumei contestate, pune în discuție excepția de necompetență materială.
Reclamantul, personal, arată că lasă la aprecierea instanței.
Curtea arată că, verificându-și competența, nu mai trebuie să amâne cauza pentru comunicarea cererii de chemare în judecată, întrucât o va comunica instanța competentă și rămâne în pronunțare pe excepția de necompetență materială.
CURTEA,
Asupra cauzei civile de față, constată că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București la data de 23.06.2014 sub nr._ /2013, reclamantul R. M. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2 BUCUREȘTI, a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să constate că a achitat la zi impozitul auto PF și să dispună anularea deciziei de soluționare a contestației nr._/26.11.2013, impunerea D.V.B.L. S2 la restituirea sumei reprezentând obligații de plată accesorii conform acestei decizii, comunicarea către pârâtă a deciziei reclamantului ca suma restituită să se constituie plată în avans a obligațiilor fiscale ale reclamantului.
În motivare, în esență, reclamantul a arătat că este unicul proprietar al autoturismului obiect al contestației, pentru care a plătit impozit auto la D.I.T.L. S6 și D.I.T.L. S2 și niciodată nu a fost impus cu nicio altă taxă precum taxă asupra mijloacelor de transport. Singura operație aplicată autoturismului este transferul la cererea sa de la D.I.T.L. Sector 6 la D.V.B.L. Sector 2 cu dosarul fiscal istoric însoțitor. Decizia de soluționare a contestației nu are în vedere impozitul auto PF și nu există text în C.Fiscal sau în C.proc.fiscală unde să se scrie că impozitul auto PF se datorează bugetului local, respectiv sector 2.
Reclamantul a învederat drept aspecte formale în vederea anulării deciziei, împrejurarea că decizia de soluționare a fost întocmită de aceeași persoană care a aprobat actele administrative contestate de reclamant, respectiv decizia de impunere nr._/31.10.2013 și decizia de plată accesorii cu același număr. Decizia cuprinde referiri la fapte nereale din preambul creând o situație agravantă nereală.
Cererea nu a fost întemeiată în drept și nu au fost propuse probe.
Prin sentința civilă nr.9037/04.09.2014 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Sectorului 2 București, a fost admisă excepția de necompetență materială și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, reținând ca față de dispozițiile art. 96 pct. 1 C.proc.civ, litigiul fiind de competența instanței de contencios administrativ, astfel cum, de altfel, se menționează în chiar cuprinsul deciziei în art.3 (f.6), instanța competentă să judece în această materie fiind Curtea de Apel.
Cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 30.09.2014, iar la termenul de judecată din data de 04.11.2014, Curtea, verificându-și competența având în vedere dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și valoarea sumei contestate, a pus în discuție excepția de necompetență materială.
Examinând cu precădere excepția de necompetență materială, în raport de dispozițiile art.248 alin.1 din Codul de procedură civilă, Curtea o apreciază ca fiind întemeiată pentru următoarele considerente:
Prin cererea ce face obiectul cauzei de față, așa cum a fost precizată, reclamantul a solicitat anularea, în conformitate cu dispozițiile art. 216. alin.3 din O.G. 92/2003, să constate că a achitat la zi impozitul auto PF și să dispună anularea deciziei de soluționare a contestației nr._/26.11.2013, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Deciziei de impunere nr._/31.10.213 și obligarea D.V.B.L. S2 la restituirea sumei reprezentând obligații de plată accesorii conform acestei decizii, comunicarea către pârâtă a deciziei reclamantului ca suma restituită să se constituie plată în avans a obligațiilor fiscale ale reclamantului.
Reclamantul a precizat în ședință publică că suma contestată este de aproximativ 200 lei.
Potrivit art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004, modificat prin Legea nr.76/24.05.2012, in vigoare la data introducerii acțiunii, 06.09.2013,“ Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."
Așa cum rezultă din aceste dispoziții competența organului de soluționare a contestației este dată de cuantumul sumei contestate, așa cum se menționează de altfel, și la pct.5.4 din Instrucțiunile de aplicare a Titlului IX din OG nr.92/2003, iar competența instanței de contencios administrativ este dată de valoarea sumei în litigiu, chiar dacă actul administrativ-fiscal se referă la o sumă mai mare.
Cum în speță, suma totală ce se contestă este de 200 RON, reprezentând impozit pe mijloacele de transport pentru anul 2013, competența de soluționare în primă instanță a cauzei aparține Tribunalului București-Secția de C. Administrativ și Fiscal.
În raport de aceste considerente, Curtea, va admite excepția de necompetență materială și va declina competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București-Secția de C. Administrativ și Fiscal
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția de necompetență materială.
Declină competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul R. M. în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2 BUCUREȘTI, în favoarea Tribunalului București, Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Pronunțată în ședință publică, azi, 04.11.2014.
Președinte, Grefier,
H. P. E. S. M.
Red. H.P./4 ex.
| ← Litigiu privind achiziţiile publice. Decizia nr. 4033/2014.... | Obligaţia de a face. Decizia nr. 2020/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
