Obligare emitere act administrativ. Decizia nr. 1223/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1223/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-02-2014 în dosarul nr. 7952/2/2011*
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ CU NR. 1223
Ședința publică din data de 20 februarie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - C.-M. C.
JUDECĂTOR - G. G.
JUDECĂTOR - O. D. P.
GREFIER - R. O.
Pe rol pronunțarea recursului declarat de recurenta pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, împotriva sentinței civile cu nr. 6803/2011, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți I. C., I. A. C. și I. A., cererea de chemare în judecată având drept obiect obligare emitere act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimații reclamanți reprezentați de apărător ales – domnul avocat D. C., lipsă fiind recurenta pârâtă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că recurenta pârâtă înaintează la dosarul cauzei, prin intermediul Serviciului Registratură, în data de 19.02.2014 note de ședință.
Având cuvântul asupra propunerii de probe, apărătorul intimaților reclamanți depune la dosarul cauzei și arată că acestea fac referire la valoarea imobilului și solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cele de la dosarul cauzei.
În temeiul art. 305 din vechiul Cod de procedură civilă, Curtea încuviințează intimaților reclamanți proba cu înscrisuri și o constată administrată la prezentul termen de judecată.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra fondului recursului declarat în cauză, precum și asupra incidenței în cauză a prevederilor Legii cu nr. 165/2013.
Apărătorul ales al intimaților reclamanți formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat și de menținerea a sentinței instanței de fond, ca fiind temeinică și legală. În esență, arată că astfel cum în mod temeinic a reținut și instanța de fond, deși procedura prevăzută de Titlul VII al Legii cu nr. 247/2005 a fost parcursă integral, fiind întocmit și comunicat pârâtei Raportul de evaluare încă din luna aprilie 2011, cu precizarea că nu s-au formulat obiecțiuni, aceasta nu a procedat până în prezent la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire și nici nu a justificat în mod concret această întârziere; prin urmare nu existau motive legale care să justifice refuzul pârâtei de a emite decizie. Succesiunea de acte normative – ordonanțe/legi, care au modificat procedura, nu justifică în opinia reclamanților încălcarea dreptului acestora de proprietate. Reclamanții apreciază că cererea lor este în concordanță și cu jurisprudența C.E.D.O., având în vedere că au parcurs procedura administrativă, în vederea obținerii măsurilor reparatorii prin echivalent, iar autorităților administrative pârâte le revenea obligația de a emite într-un termen rezonabil decizia reprezentând titlul de despăgubire. Solicită instanței să aibă în vedere și adresa A.N.R.P. prin de unde rezultă că dosarul este complet, a fost verificat și urmează să fie propus în următoarele ședinței ale C.C.S.D. în vederea aprobării și emiterii deciziei. În combaterea celui de-al doilea motiv de recurs, invocă raportul de evaluare care a fost înregistrat la C.C.S.D. Cu privire la incidența în cauză a Legii 165/2013, apărătorul ales al intimaților reclamanți apreciază că, astfel cum rezultă din prevederile art. 15 alin. 2 din Constituția României și din cele ale art. 6 din Codul Civil, legea civilă nu retroactivează; prin intermediul Legii 165/2013 se încearcă temporizarea plăților către cei îndreptățiți. Mai arată în continuare că a fost depus raportul de evaluare, care de altfel a fost și omologat, precum și grila notarială, reclamanții fiind de acord, în ultimă instanță și cu aplicarea prevederilor Legii cu nr. 165/2013 în ceea ce îi privește (compensarea prin ,,puncte”), însă trebuie emisă decizia privind propunerea de acordare despăgubiri.
Depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
Curtea reține recursul spre deliberare.
CU R T E A,
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VIII-a de C. Administrativ și Fiscal, reclamanții I. C., I. A.-C. și I. A., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților și C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, obligarea acestora la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire aferent dosarului înregistrat la CCSD sub nr._/FFCC/2010 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin Hotărârea nr. 333/12.01.2009 emisă de C. județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupa Terenurilor C., s-a dispus acordarea de despăgubiri de pe urma autoarei lor, I. E., pentru terenul în suprafață de 48,1398 ha.
În baza acestei hotărâri, dosarul a fost înregistrat la ANRP – CCSD sub nr._/FFCC/2010, fiind completat printr-o expertiză de evaluare, în baza căreia s-a efectuat Raportul de evaluare nr. A129/03.03.2011.
Prin adresa nr. 4474/DFF/23.06.2011, ANRP le-a comunicat că dosarul este complet, a fost verificat și urmează să fie propus în următoarele ședințe ale Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în vederea aprobării și emiterii deciziei. Totodată, pârâta le-a comunicat și faptul că raportul de evaluare a fost verificat, conform Circularei nr. 1211/CDN/03.03.2011 și este în conformitate cu Standardele Internaționale de Evaluare, însă, C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a procedat la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, deși dosarul este complet, fiind încălcate dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sub aspectul termenului rezonabil, dat fiind că au trecut mai mult de 10 ani de la data depunerii cererii de restituire.
Reclamanții au învederat faptul că neemiterea titlului de despăgubire constituie o încălcare a obligației impuse de Legea nr. 247/2005 dar și un refuz nejustificat de soluționare a cererii, astfel cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Mai afirmă că neemiterea promptă a titlului de despăgubire îi privează în mod nejustificat de exercitarea dreptului de proprietate, garanție impusă de art. 44 din constituția României dar și de art. 1 din Protocolul 1 al Convenției.
În drept, reclamanții au invocat art. 8 din Legea nr. 554/2004 și Legea nr. 247/2005.
Pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, arătând că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 247/2005, Titlul VII, decizia constituind titlu de despăgubire se emite de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și că, în cadrul acestei proceduri administrative, ANRP are doar rolul de a asigura Secretariatul Comisiei, neavând competențe în emiterea titlului de despăgubire.
Pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare arătând, în esență, că Raportul de evaluare înregistrat cu nr._/R/12.04.2011, comunicat persoanelor îndreptățite și cu care acestea au fost de acord, va fi supus atenției Comisiei, urmând a se proceda, fie la emiterea deciziei, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
A mai susținut că, deși în lege nu se prevede un termen expres în care trbuie emisă decizia de despăgubire, datorită procedurii complexe care presupune mai multe etape, în dosarul reclamanților nu se poate vorbi despre depășirea unui termen rezonabil, instituția îndeplinindu-și în mod legal atribuțiile.
Prin sentința civilă nr. 6803 din data de 16.11.2011 Curtea, ca instanță de fond, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU RESTITUIREA PROPRIETĂȚILOR și a respins acțiunea față de aceasta ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. Pe fond, a admis acțiunea formulată de reclamanții I. C., I. A. C. și I. A. și a obligat pârâta C.C.S.D. să procedeze la analizarea raportului de evaluare și la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
În esență, pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel București – SCAF a reținut că obiectul prezentei acțiuni constă în obligarea pârâtelor la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în dosarul înregistrat la C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr._/FFCC/2010.
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, atribuția emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire aparține exclusiv Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Din interpretarea dispozițiilor art. 13 alin. (1) și (5) din același act normativ, rezultă, indiscutabil că scopul constituirii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este acela de a analiza și stabili cuantumul final al despăgubirilor care se acordă potrivit legii, rolul Autorității Naționale Pentru Restituirea Proprietăților fiind limitat la asigurarea Secretariatului Comisiei, astfel că, în raport de aceste prevederi legale, Curtea a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâta Autoritatea Națională Pentru Restituirea Proprietăților și va respinge acțiunea față de această pârâtă, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, cu precizarea că în acest sens este și jurisprudența constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție – Secția de C. Administrativ și Fiscal.
Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că prin Hotărârea nr. 333/12.01.2009 emisă de C. județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor C., s-a dispus acordarea de despăgubiri de pe urma autoarei reclamanților, I. E., pentru terenul în suprafață de 48,1398 ha.
Ca urmare a emiterii acestei hotărâri, la ANRP – CCSD a fost înregistrat dosarul administrativ nr._/FFCC/2010, fiind parcursă etapa evaluării, finalizată prin întocmirea Raportului de evaluare nr. A 129/22.02.2011, înregistrat la pârâta C. Centrală sub nr._/R/12.04.2011.
Ca urmare a solicitării reclamanților, pârâta le-a comunicat acestora prin adresa nr. 5660/SCFF/08.08.2011 faptul că evaluarea s-a realizat potrivit Standardelor Internaționale de Evaluare, că Raportul de evaluare a fost comunicat persoanelor îndreptățite și că acestea au fost de acord, urmând să fie supus atenției Comisiei în ședințele acesteia.
Deși procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 a fost parcursă integral, fiind întocmit și comunicat pârâtei Raportul de evaluare încă din luna aprilie 2011, cu precizarea că nu s-au formulat obiecțiuni, pârâta C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a procedat până în prezent la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire și nici nu a justificat, în concret, această întârziere.
Este adevărat că Legea nr. 247/2005 nu prevede un termen limită în care să fie emis acest act administrativ dar această împrejurare nu trebuie interpretată în sensul că autoritatea competentă poate amâna nejustificat emiterea deciziei, mai ales în condițiile în care întreaga procedură administrativă a fost parcursă, așa cum se întâmplă în cazul de față și nu există niciun impediment care să reprezinte un motiv obiectiv de amânare.
În lipsa unui termen stabilit de lege, decizia reprezentând titlu de despăgubire trebuie emisă într-un termen rezonabil care se calculează însumând durata procedurilor administrative care trebuie parcurse de reclamanți, or, în cazul de față, având în vedere că cererea de restituire a fost formulată în anul 2001, cu atât mai mult apare ca nejustificată întârzierea pârâtei în emiterea actului administrativ.
Nu se poate reține apărarea pârâtei în sensul că întârzierea s-ar datora complexității procedurii administrative, întrucât, așa cum s-a reținut, în cazul de față procedura a fost parcursă integral, emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire constituind actul final.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs C.C.S.D., recursul fiind declarat și motivat în condițiile legii, înregistrat pe rolul ÎCCJ – Secția contencios administrativ și fiscal sub nr. dosar_ .
Prin încheierea nr. 810/15.02.2013, în temeiul dispozițiilor art. XXIII alin. 2 și 4 din Legea nr.2/2013 cauza a fost trimisă spre competenta soluționare Curții de Apel București – Secția contencios administrativ și fiscal.
În motivarea cererii de recurs se invocă dispozițiile art. 299 și urm., art. 304 pct. 9, art. 304 ind.1 Cod proc.civ. în raport de care recurenta consideră sentința civilă nr. 6803/16.11.2011 ca fiind netemeinică și nelegală.
Conforma art. 1 corob.cu art. 2 alni.1 lit.I Legea nr.554/2004, prin refuz nejustificat de a soluționa o cerere se înțelege exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.
În speța de față nu există încă o astfel de exprimare explicită, având în vedere că, din probele administrate în cauză rezultă că dosarul reclamanților se află în cursul procedurii administrative de acordare a despăgubirilor reglementate de Legea nr.247/2005, fiind parcurse într-un termen mai mult decât rezonabil etapele premergătoare emiterii deciziei, fiind reiterate etapele parcurse de dosar.
Susține recurentul că în conformitate cu alin.2 al art.13, alin.4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005: „C. Centrală este formată din 9 membri și are următoarea competență: a) președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților; b) vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar; c) vicepreședintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează Direcția pentru coordonarea și controlul aplicării legislației din domeniul proprietății funciare și vicepreședintele Autorității pentru Restituirea Proprietăților care coordonează Serviciul pentru aplicare Legii nr.9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la C. la 7 septembrie 1940, republ. și Legii nr. 290/2003, cu modificările și completările ulterioare; d) un reprezentant al Secretariatului General al Guvernului; e) doi reprezentanți ai Ministerului Economiei și Finanțelor; f) doi reprezentanți ai Ministerului Justiției. ”
Așadar, C. Centrală este un organism colegial alcătuit din 9 membri (reprezentanți ai Ministerului Justiției, ai Ministerului Finanțelor, ai Secretariatului General al Guvernului) fiecare având drepturi egale în cadrul acesteia.
Președintele Comisiei Centrale asigură conducerea lucrărilor Comisiei Centrale, cu mențiunea că votul acestuia este egal cu al celorlalți membri. Conform art. 14 alin.2 din Titlul VII Legea nr. 247/2005, C. Centrală decide cu majoritatea de voturi a celor prezenți. În această situație votul aparține fiecărui membru al Comisiei, Președintele neavând un instrument legal de a determina votul celorlalți membri ai comisiei.
Ulterior, recurenta a depus note scrise prin care a arătat că potrivit art. 21 Legea nr.165/2013, evaluarea imobilelor se face prin aplicarea grilei notariale de către Secretariatul Comisiei Naționale, s-a procedat la o reanalizare a documentației existente la dosarul de despăgubiri nr. 21401FFCC/2010 în vederea atingerii scopului legal, în sensul că sunt lipsă mai multe documente:
A. Dovada preluării de către stat a suprafeței de teren ce face obiectul dosarului de despăgubiri, avându-se în vedere faptul că în cererea înregistrată sub nr._/1945 la Ministerul Finanțelor, Administrația Financiară a Sectorului IV V. de către domnul C. M. I., din care rezultă că autoarea E. M. I. a decedat la data de 10.04.1945, se menționează că cele 100 ha 6480 mp ce formează M. Anadalchioi erau la acea dată "confiscate în întregime prin aplicarea actualelor legiuiri".
Necesitatea depunerii dovezii de preluare la stat a acestei suprafețe rezultă și din faptul că potrivit informațiilor și actelor comunicate până în prezent de către Arhivele Naționale la solicitarea A.N.R.P. rezultă că până la data de 20.02.1944 nu se finalizaseră punerile în executare a hotărârilor de expropriere privitoare la exproprierea moșiilor defunctului I. M., inclusiv a Moșiei Anadalchioi, exproprieri începute potrivit Legii agrare din 1921.
Având în vedere cele mai sus arătate nu există certitudinea că Actul de partaj încheiat la 16 ianuarie 1926 între moștenitorii defunctului I. M. a produs efecte juridice, cu atât mai mult cu cât în acest act nu este trecută suprafața totală Moșiei Anadalchioi și nici suprafața de teren arabil aferentă acesteia.
În privința actelor privind dovada preluării la stat menționăm că A.N.R.P. a solicitat Arhivelor Naționale și Serviciului Județean C. depunerea acestor acte prin adresele nr. 5851/DFF/16.10.2012 și nr. 1270/GB/01.08.2013.
Primele acte au fost solicitate de ANRP prin adresa nr. 5851/DFF/16.10.2012; s-au transmis acte cu adresa nr. C980/30.10.2012 a Serviciului Județean C. adresă înregistrată la ANRP sub nr._/RG/09.11.2012 și la Direcția pentru coordonarea aplicării legislației din domeniul restituirii proprietăților funciare sub nr. 6326/12.11.2012 și la Direcția pentru coordonarea aplicării legislației din domeniul restituirii proprietăților funciare sub nr. 6326/12.11.2011, fiind anexate în copie înscrisuri.
Intimatul reclamant a depus întâmpinare cerând respingerea recursului ca nefondat.
A fost administrată proba cu înscrisuri.
Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor art. 304 ind. 1 C.p.c., Curtea apreciază că recursul este fondat, având în vedere următoarele:
Pe fondul cauzei se reține că reclamanții au invocat, în drept, prevederile Legii nr. 554/2004 și Legea nr. 247/2005.
Deși acesta este cadrul legislativ în vigoare la data sesizării instanței, la soluționarea pe fond a cauzei reținându-se incidența acestuia, Curtea apreciază că la acest moment nu mai subzistă temeiurile legale invocate de parte și reținute de instanța de fond.
Potrivit disp. art. 4 din Legea nr. 165/2013:
„Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza M. A. și alții împotriva României, la data intrării în vigoare a prezentei legi”.
Prin urmare, acest act normativ este pe deplin aplicabil și în speța de față, iar, prin voința legiuitorului, pârâta nu mai poate pune în executare obligația trasată în sarcina sa întrucât nu mai există cadrul legal și factual pentru a proceda la desemnarea unui evaluator, iar mai apoi la emiterea titlului de despăgubire.
Etapele de parcurs conform Legii nr. 247/2005 nu mai subzistă în noua reglementare, tot astfel nici procedura evaluării imobilului de către un evaluator căruia pârâta îi trimite dosarul și respectiv emiterea unei decizii reprezentând titlu de despăgubire.
Potrivit disp. art. 21 din Legea nr. 165/2013:
„(1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.
(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.
(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.
(4) Comisiile județene de fond funciar și C. de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.
(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.
(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.
(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).
(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, C. Națională validează sau invalidează decizia entității învestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).
(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, C. Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv”.
De asemenea, potrivit disp. art. 17 alin. 1 lit. a din același act normativ:
„În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare C. Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului - Ministru și are, în principal, următoarele atribuții: validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii”.
Se observă, deci, un ansamblu de obligații în sarcina recurentei pârâte în vederea punerii în executare a dispozițiilor legale, dar și în vederea soluționării pretențiilor reclamanților, care nu au fost avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei, dar de care nu se poate face abstracție cu ocazia soluționării prezentului recurs.
Totodată, edificator din perspectiva termenului fixat de prima instanță în vederea executării obligațiilor trasate în sarcina pârâtei, în lipsa oricărei specificații, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței (art. 24 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004), Curtea constată prevederile art. 34 alin. 1 din Legea nr. 165/2013 prin care se prevede obligația Comisiei Naționale de soluționare a dosarelor de despăgubire înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale într-un termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a noii legi.
Astfel, conform prevederilor legale invocate: „Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni”.
În raport de aceste aspecte, reținând așadar că prin voința legiuitorului nu mai subzistă cadrul legal necesar executării obligațiilor fixate în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005, se impune admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii reclamanților ca fiind neîntemeiată.
Nu ar putea fi pronunțată o soluție de admitere în parte a cererii de chemare în judecată în sensul obligării pârâtei la soluționarea dosarului reclamantului, cu respectarea procedurilor prevăzute de Legea nr. 165/2013, pe de o parte, întrucât nu a fost formulată o astfel de cerere de către reclamant, soluția contravenind principiului disponibilității, iar pe de altă parte, procedând astfel, instanța de recurs ar schimba obiectul și cauza cererii deduse judecății.
Curtea reține, de asemenea, că la data sesizării instanței de fond era în vigoare OUG nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Actul normativ menționat a fost publicat în Monitorul Oficial la data de 15.03.2012, iar conform art. 12 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative „Ordonanțele de urgență ale Guvernului intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, sub condiția depunerii lor prealabile la Camera competentă să fie sesizată, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară”.
Potrivit articolului unic din ordonanța invocată:
„(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.
(2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”.
Nu mai poate fi obligată recurenta pârâtă la executarea unei astfel de obligații (prevăzută de Legea nr. 247/2005) în raport de rațiunile avute în vedere la emiterea actului de suspendare, respectiv:
„În contextul implementării hotărârii-pilot pronunțate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza M. A. și alții împotriva României,
având în vedere urgența și necesitatea adoptării unor măsuri care să permită concretizarea dreptului privind acordarea despăgubirilor, rezultate din aplicarea legilor privind restituirea proprietăților, astfel încât persoanele îndreptățite să poată beneficia de acordarea unor despăgubiri certe, previzibile și predictibile, în conformitate cu practica Curții Europene a Drepturilor Omului,
având în vedere faptul că în acest moment nu mai există un mecanism instituțional și legal prin care să se concretizeze dreptul persoanelor îndreptățite la acordarea despăgubirilor și prin urmare se impune acordarea unui interval de timp în vederea identificării de către statul român a unor soluții financiare privind continuarea procesului de acordare a despăgubirilor,
întrucât Fondul Proprietatea, creat pentru despăgubirea foștilor proprietari, a înregistrat, potrivit ultimelor date statistice, o scădere accelerată a participației statului român, prin Ministerul Finanțelor Publice, în urma conversiei în acțiuni a titlurilor de despăgubire emise de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,
întrucât, din cauza obligativității parcurgerii tuturor etapelor procesului de elaborare legislativă, momentul epuizării Fondului Proprietatea nu poate fi corelat cu momentul adoptării actului normativ privind implementarea hotărârii-pilot, care va reglementa, pe lângă măsurile privind reformarea legislației în domeniu, și modul în care va continua procesul de acordare a despăgubirilor,
având în vedere faptul că, ulterior momentului epuizării Fondului Proprietatea, prin emiterea de titluri de despăgubire de către C. Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în lipsa unei participații a statului la Fondul Proprietatea, nu mai pot fi parcurse toate etapele procesului de acordare a despăgubirilor reglementate de către titlul VII din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că persoanele îndreptățite se află în imposibilitatea exercitării după această dată a dreptului de opțiune privind dreptul la despăgubire sub formă de acțiuni la Fondul Proprietatea,
având în vedere dispozițiile art. 138 alin. (5) din Constituția României, republicată, care prevăd faptul că "nicio cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanțare",
ținând seama de faptul că nepromovarea prezentei ordonanțe de urgență ar avea drept consecință imposibilitatea menținerii echilibrului bugetar și în mod implicit nerespectarea angajamentelor interne și internaționale asumate de Guvernul României, inclusiv în ceea ce privește nivelul deficitului bugetar,
în considerarea faptului că aceste elemente vizează interesul general public și constituie situații de urgență și extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată”.
De altfel, în raport de aceste rațiuni au fost legal suspendate obligațiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și adoptată Legea nr. 165/2013, care trebuie implementată.
Dar Curtea are în vedere, deopotrivă, dispozițiile OUG nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012, respectiv:
„ARTICOL UNIC
(1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare.
(2) În perioada prevăzută la alin. (1), personalul din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților întocmește și ține la zi evidența dosarelor de despăgubire, înregistrate în mod legal la aceasta, înregistrează noi dosare de despăgubiri, analizează documentația existentă în aceste dosare în vederea soluționării legale a cererilor de despăgubire și ia măsurile necesare în scopul inventarierii și arhivării dosarelor de despăgubire depuse de către persoanele îndreptățite”.
Față de aceste acte normative, Curtea apreciază că în prezent, la data soluționării în mod irevocabil a cauzei, refuzul pârâtei de soluționare a cererii reclamantului este unul justificat, nefiind întrunite așadar condițiile prevăzute de art. 2 alin. 1 lit. i din Legea nr. 554/2004.
Față de aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 C.p.c., Curtea va admite recursul, în sensul că va respinge ca neîntemeiată acțiunea în contradictoriu cu pârâta C.N.C.I. .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta pârâtă C. Națională pentru Compensarea Imobilelor, împotriva sentinței civile cu nr. 6803/2011, pronunțată de Curtea de Apel București – Secția a VIII-a C. Administrativ și Fiscal în dosarul cu nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți I. C., I. A. C. și I. A..
Modifică în parte sentința în sensul că respinge ca neîntemeiată acțiunea în contradictoriu cu pârâta C.N.C.I.
Menține în rest sentința.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.02.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C.-M. C. G. G. O. D. P.
GREFIER,
R. O.
Red./2 ex./ Gh. G. ,Tehnored. C.O.
Curtea de Apel București – SCAF,Judecător de fond: C. P.
| ← Completare/lămurire dispozitiv. Decizia nr. 5474/2014. Curtea... | Pretentii. Decizia nr. 4447/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
