Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1661/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1661/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-03-2014 în dosarul nr. 6591/3/2012
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 1661
Ședința publică de la 06.03.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: G. G.
JUDECĂTOR: O. D. P.
JUDECĂTOR: C. M. C.
GREFIER: C. O.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta – pârâtă DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2 împotriva sentinței civile nr. 1120/05.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – reclamantă . ÎNVĂȚĂMÂNT SUPERIOR TEHNOECONOMIA EUROPEANĂ.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata reprezentată prin administrator D. B. prezent personal care depune delegație la dosar, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că intimata depus prin serviciul registratură întâmpinare, în 2 exemplare, după care:
Curtea, nefiind alte cereri de formulat sau probe noi de administrat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe recurs.
Intimata, prin administrator, solicită respingerea recursului. Solicită să se aibă în vedere faptul că prin adresa nr. 2134 emisă în 05.07.2005 chiar instituția recurentă i-a comunicat faptul că beneficiază de scutirea la plata impozitului pe clădiri și de la acea dată aceeași instituție i-a emis decizii de impunere cu valoarea de 0 lei, în ceea ce privește impozitul pe clădiri și terenuri. De asemenea arată că Ministerul Finanțelor Publice prin Direcția de legislație prin adresa nr._ a confirmat faptul că beneficiază de scutire la plata impozitului pe clădiri. Mai solicită să se aibă în vedere faptul că instituția este obligată să funcționeze pe principiul non profit și neavând un impozit direct nu poate să fie obligată la un impozit indirect, atâta timp cât celelalte instituții de învățământ din toată țara beneficiază de această scutire. Arată că instanța de fond s-a pronunța în mod corect și a acordat această scutire, solicitând respingerea recursului.
Curtea reține recursul spre soluționare.
CURTEA ,
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția C. Administrativ și Fiscal la data de 05.03.2012 sub nr._, reclamanta . INVĂȚĂMÂNT SUPERIOR "TEHNOECONOMIA EUROPEANĂ" în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2, a solicitat anularea deciziei de soluționare a contestației nr.S.J.9054/20.02.2012 a DVBLS2 și a deciziei de impunere nr.924/18.01.2012 a DVBLS2 și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii cu reținerea scutirii reclamantei de la plata impozitului pe clădiri și terenuri și cu o valoare egală cu cea din anii anteriori pentru taxa auto.
Tribunalul prin sentința civilă nr. 1120/05.03.2013 a admis în parte acțiunea reclamantei, a anulat în tot decizia de soluționare a contestației nr.S.J.9054/20.02.2012 a DVBLS2 și în parte decizia de impunere nr.924/18.01.2012 a DVBLS2, cu privire la impozitul pe clădiri și terenuri aparținînd reclamantei și a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind impozitul pe mijloacele de transport.
În esență, pentru a pronunța această sentință, tribunalul, ca instanță de fond, a reținut că prin decizia de impunere nr.924/18.01.2012 a pîrîtei s-au stabilit impozitul pe clădiri, impozitul pe teren și impozitul pe mijloacele de transport datorat de reclamantă pentru anul 2012, respectiv_ lei impozit pe clădiri, 401 lei impozit pe terenuri și 104 lei pentru mijloacele de transport.
Reclamanta a formulat contestație la organul fiscal, iar prin decizia de soluționare a contestației nr.S.J.9054/20.02.2012, s-a respins contestația ca neîntemeiată.
Tribunalul apreciat că în mod greșit pîrîta a menținut decizia de impunere, în condițiile în care debitele privind impozitul pe clădiri și pe terenuri nu pot fi calculate în sarcina reclamantei.
Astfel, potrivit art.250 alin.1 pct.4 din C.fisc., clădirile pentru care nu se datorează impozit, prin efectul legii, sunt clădirile care constituie patrimoniul unităților și instituțiilor de învățământ de stat, confesional sau particular, autorizate să funcționeze provizoriu ori acreditate, cu excepția încăperilor care sunt folosite pentru activități economice. De asemenea, potrivit art.257 alin.1 lit.d C.fisc., impozitul pe teren nu se datorează pentru orice teren al unei instituții de învățământ preuniversitar și universitar, autorizată provizoriu sau acreditată.
Din raportul Comisiei pentru Evaluarea și Asigurarea Calității emis la 1.01.2011 – filele 38-45, rezultă că reclamanta este o instituție de învățămînt superior universitar acreditată, deci i se aplică normele fiscale privind scutirea de la plata impozitului pe clădiri și pe teren, pîrîta nefiind îndreptățită să îi calculeze debite cu acest titlu pentru anul 2012.
S-a mai reținut că în decizia de soluționare a contestației, s-a susținut că reclamanta nu a depus la organul fiscal documente din care să rezulte autorizarea provizorie sau acreditarea necesare înlăturării obligației de plată pentru o instituție de învățămînt. Însă din cuprinsul contestației depuse de către reclamantă rezultă că s-a anexat contestației raportul de acreditare. Deci cel puțin la momentul soluționării contestației, actul de acreditare a fost prezentat organelor fiscale. De altfel, în anii anteriori, organele fiscale au considerat că reclamanta se încadrează în ipoteza prevăzută pentru scutirea de la plata impozitului pe clădiri și pe terenuri, emițînd decizii în care sumele datorate erau de 0 lei – filele 28-29. În cazul în care se considera necesară prezentarea de alte dovezi în acest sens, în condițiile în care nu au intervenit modificări legislative, organul fiscal ar fi trebuit să pretindă reclamantei să le prezinte, înainte de a schimba încadrarea fiscală a acesteia.
Cu privire la capătul de cerere privind impozitul pe mijloacele de transport, tribunalul a constatat că sumele au fost stabilite în mod corect, în raport de disp. art.263 alin.2 C.fisc., astfel cum au fost modificate la data emiterii deciziei de impunere. Pentru vehiculele reclamantei, în raport de capacitatea cilindrică a acestora, în mod corect s-au indicat sumele de 8 lei, 56 lei și 32 lei. Singurul argument de nelegalitate a fost raportarea reclamantei la deciziile de impunere emise pentru 2009 și 2010, în care sumele erau mai mici, însă acest impozit a fost majorat începînd cu 1.07.2010.
S-a apreciat că în ceea ce privește decizia de impunere aceasta nu poate fi anulată în tot, cu consecința obligării pârâtei la emiterea unei noi decizii de impunere pentru anul 2012, în condițiile în care numai impozitul pe clădiri și impozitul pe terenuri au fost stabilite în mod greșit în sarcina reclamantei, nu și impozitul pe mijloacele auto.
Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs Direcția V. Buget Local Sector 2, recursul fiind declarat și motivat în condițiile legii.
Scutit de obligația achitării taxei judiciare de timbru și timbru judiciar mobil potrivit art. 17 din Legea nr. 146/1997 și art. 229 din OG nr. 92/2003, recursul a fost înregistrat pe rolul acestei instanțe la 15.05.2013 sub nr._ .
Criticând sentința recurată ca fiind lipsită de temei legal ori dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Ca prim motiv de recurs Direcția V. Buget Local Sector 2 invocă motivul prevăzut la pct. 5 art. 304 Cod proc.civ. privind formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității. Arată că în fața instanței de fond nu a fost citată și nu i s-a comunicat acțiunea, astfel încât să poată formula întâmpinare în termenul prevăzut de lege.
A învederat recurenta că sediul instituției se află în prezent în sectorul 2, . nr. 7, astfel cum rezultă din antetul deciziei de impunere atacată în cauză. Precizează că la adresa la care s-a îndeplinit procedura de citare și indicată de către reclamant, cu rea-credință, nu mai funcționează din anul 2011.
Solicită să se observe că în mod nelegal și neîntemeiat și nefondat instanța de fond a apreciat că procedura de citare a fost corect îndeplinită, motiv pentru care solicită casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare la Tribunalul București.
În subsidiar, recurenta a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea actelor administrativ fiscale emise ca fiind temeinice și legale. recurenta pârâtă în esență arată că actele administrative fiscale emise sunt temeinice și legale și că motivarea dată de către DVBL Sector 2 contestației reclamantei este în deplină concordanță cu dispozițiile legale din Codul fiscal și Codul proc.fiscală
În drept cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 299 alin.1 și art. 304 pct. 9 și art. 304 ind.1 Cod proc.civ., Codul proc.fiscală, Codul fiscal, Normele de aplicare a Codului fiscal.
Intimatul – reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca netimbrat, tardiv formulat și nefondat.
Analizând recursul de față în raport de motivele de recurs formulate, precum și în conformitate cu prevederile art. 304 ind.1 din Codul de procedură civilă, Curtea apreciază că recursul declarat este întemeiat, urmând să-l admită și să trimită cauza spre rejudecare instanței de fond, reținând ca fiind incident cazul modificare prevăzut de dispozițiile art.304 pct. 5 Cod proc.civ., hotărârea fiind dată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin.2.
În fața instanței de fond procedura de citare cu pârâta Direcția V. Buget Local Sector 2 s-a realizat la adresa din .. 12, sector 2, adresă la care instituția pârâtă nu mai funcționează, astfel cum rezultă din mențiunea făcută pe citația restituită la dosarul de fond în care se indică adresa actuală a instituției – . nr. 7. De altfel, adresa actuală a instituției rezultă și din antetul deciziei de impunere contestată în speță.
Față de aceste considerente, cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, care urmează să îndeplinească procedura de citare cu instituția pârâtă la sediul actual al acesteia în vederea respectării dreptului la apărare al acesteia și a principiului contradictorialității.
În consecință, constatând incidența în cauză a motivului de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 Cod proc.civ., urmează ca, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 3 teza a II-a din Codul de procedură civilă, să admită recursul declarat de recurenta Direcția V. Buget Local Sector 2 iar sentința să fie casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de recurenta – pârâtă DIRECȚIA V. BUGET LOCAL SECTOR 2 împotriva sentinței civile nr. 1120/05.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata – reclamantă . ÎNVĂȚĂMÂNT SUPERIOR TEHNOECONOMIA EUROPEANĂ.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 06.03.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. G. O. D. P. C. M. C.
GREFIER,
C. O.
Red.jud.G.G./Tehnored.C.O./2ex.
Jud.fond:C. I.,Tribunalul București-SCAF
| ← Pretentii. Decizia nr. 4310/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretentii. Decizia nr. 2534/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
