Pretentii. Decizia nr. 2534/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2534/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 8824/3/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 2534
Ședința publică din data de 31 martie 2014
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. D.
JUDECĂTOR - A. V.
JUDECĂTOR - M. M. P.
GREFIER - E. S.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE S. 1 prin DGFPMB împotriva sentinței civile nr. 1643/29.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. A. F. și intimații-pârâți S. R. P. MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE și DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI, având ca obiect pretenții - taxa poluare.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Față de lipsa părților, Curtea dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.
La reluarea cauzei, la apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, după care:
Curtea ia act de faptul că, urmare intrării în vigoare a dispozițiilor OUG nr. 74/2013, a intervenit o modificare în ceea ce privește denumirea recurentei-pârâte AFP S. 1, aceasta denumindu-se în prezent Administrația S. 1 a Finanțelor Publice, precum și faptul că Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București s-a substituit în drepturile și obligațiile Direcției Generale a Finanțelor Publice București, urmând a se face modificările cuvenite în sistem Ecris și citativ, iar față de împrejurarea că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 1643/29.03.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, iar acțiunea formulată în contradictoriu cu aceste pârâte a fost respinsă ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul P. A. C. în contradictoriu cu pârâta AFP S. 1 București, pârâta a fost obligată să restituie reclamantului suma de 15.341 lei, achitată cu titlu de taxă pe poluare, cu dobânda legală în materie fiscală, calculată cu începere din ziua imediat următoare expirării termenului de 45 de zile socotit de la data înregistrării cererii de restituire a sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare (31.01.2012) și până la data stingerii obligației de restituire, pârâta fiind obligată la plata către reclamant și a sumei de 493,6 lei cu titlu de cheltuieli de judecată corespunzătoare pretențiilor admise, cererea introductivă fiind respinsă în rest ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut în esență, cu privire la excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice și Direcția G. a Finanțelor Publice a Municipiului București, că în raporturile juridice de drept procedural fiscal stau organele fiscale determinate potrivit prevederilor art. 17 alin. 3-5 C.proc.fisc., statul fiind reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prin Agenția Naționala de Administrare Fiscala și unitățile sale subordonate cu personalitate juridica.
Aceste organe au competenta generala privind administrarea creanțelor fiscale, astfel ca, ori de cate ori competenta administrării unor anumite categorii de creanțe fiscale nu este atribuita printr-un act normativ cu putere de lege altor organe, aceasta competenta aparține organelor fiscale menționate.
Conform prevederilor art. 5 alin. 1 și art. 7 din O.U.G. nr. 50/2008, respectiv art. 3 alin. 1 din H.G. nr. 686/2008, activitățile privind stabilirea și colectarea taxei sunt în competenta organelor fiscale din subordinea Agenției Naționale de Administrare Fiscală.
În cadrul unui asemenea litigiu de contencios fiscal, calitatea de parata o va avea autoritatea publica emitenta a actului administrativ asimilat atacat, în speța parata 3.
Pe de alta parte, potrivit Procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, aprobata prin Ordinul M.F.P. nr. 1899/2004, organul fiscal competent sa decidă asupra restituirii sumelor nedatorate de către contribuabili bugetului de stat, prevăzute la art. 117 C.proc.fisc., este organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 C.proc.fisc.
În mod corespunzător, singurul organ fiscal a cărui legitimare procesuala pasiva poate fi justificata . contencios fiscal având ca obiect obligarea la restituirea sumei reprezentând echivalentul taxei în discuție este parata 3.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că reclamantul a achiziționat un autoturism second-hand din Uniunea Europeană, iar în România a plătit o taxă pe poluare în cuantum de 15.341 lei. De asemenea, a reținut că normele interne ce reglementează obligația de plată a taxei pe poluare în România pentru autoturismele second-hand înmatriculate anterior în Uniunea Europeană contravin dispozițiilor Tratatului de Instituire a Uniunii Europene, normele interne dispunând cu privire la o taxă discriminatorie și care încalcă principiul liberei circulații a mărfurilor, aceeași taxă nefiind percepută pentru autoturismele second-hand autohtone.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice S. 1 București prin DGFPMB, solicitând casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.
În motivare, s-a arătat că instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Finanțelor Publice S. 1 invocată în cuprinsul întâmpinării, menționând în acest sens faptul că obligația administrării și gestionării bugetului constituit din colectarea taxelor pe poluare revine Administrației Fondului pentru Mediu, precum și cu privire la cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu formulată în fața primei instanțe.
Pe fondul cauzei, recurenta a arătat în esență că textele legale care reglementează taxa pe poluare nu contravin prevederilor art. 90 din Tratatul Comunității Europene, iar argumentele prezentate în susținerea caracterului discriminatoriu al taxei pe poluare nu pot fi reținute întrucât regimul fiscal este același pentru toate persoanele care înmatriculează autovehicule în România. S-a menționat că în cazul acelorași specificații tehnice taxa de înmatriculare în România are același cuantum, indiferent dacă este vorba despre autovehicule din producția internă sau cele produse în spațiul comunitar.
În ceea ce privește obligarea sa la plata către reclamant a dobânzii legale, recurenta a arătat că acest capăt de cerere trebuie respins întrucât, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat obligarea sa la plata dobânzii legale, iar nu a dobânzii fiscale. De asemenea, recurenta a arătat că instanța de fond a calculat acordarea acestei dobânzi în condițiile în care trebuia să circumstanțieze corect data la care se impunea restituirea, respectiv data de la care petentul a primit un răspuns nefavorabil cererii de restituire.
Pe de altă parte, recurenta a criticat obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată, invocând faptul că nu se poate reține în sarcina sa o culpă procesuală, precum și împrejurarea că reclamantul nu a câștigat în mod irevocabil litigiul.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 4, art. 3041 C.pr.civ., OUG nr. 50/2008, HG nr. 686/2008, Legii nr. 554/2004, OMFP nr. 1899/2004, solicitând judecarea cauzei și în lipsă conform conform art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
Intimații, legal citați, nu au formulat întâmpinare.
În faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Analizând actele și lucrările dosarului, în limita și în raport de motivele de recurs formulate, precum și în conformitate cu prevederile art. 3041 din Codul de procedură civilă, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește critica formulată de recurenta Administrația S. 1 a Finanțelor Publice referitoare la excepția lipsei calității sale procesuale pasive, Curtea constată că este neîntemeiată în condițiile în care raporturile administrativ-fiscale s-au stabilit între intimatul-reclamant și recurenta-pârâtă, aceasta fiind autoritatea care a emis decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule. De asemenea, Curtea reține că nu prezintă relevanță sub acest aspect destinatarul final al sumelor colectate cu titlu de taxă pe poluare, ci autoritatea publică care a perceput taxa, în cauza de față Administrația S. 1 a Finanțelor Publice.
Referitor la critica formulată cu privire la nepronunțarea de către instanța de fond cu privire la cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu, Curtea reține că potrivit dispozițiilor art. 2812a C.pr.civ. „Îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-2812.” Așadar, în condițiile în care instanța de fond a omis să se pronunțe cu privire la un capăt de cerere incidental, respectiv cererea de chemare în garanție a Administrației Fondului pentru Mediu formulată de recurenta-pârâta Administrația S. 1 a Finanțelor Publice, aceasta are la dispoziție calea cererii de completare dispozitiv reglementată de art. 2812 C.pr.civ., iar nu calea recursului.
Analizând motivele invocate pe fondul cauzei, reținând în esență problema compatibilității prevederilor OUG nr. 50/2008 cu cele ale Tratatului CE, Curtea apreciază că soluția de admitere a cererii reclamantului este una legală având în vedere că raportul juridic de drept fiscal dintre părți este guvernat de forma modificată a OUG nr. 50/2008, formă care realizează un tratament discriminatoriu între autovehiculele importate dintr-un stat membru și autovehicule similare înmatriculate deja în statul membru, sub aspectul taxei pe poluare percepute.
Astfel, în jurisprudența referitoare la art. 90 (devenit art. 110) din Tratatul CE, Curtea de Justiție Europeana a explicat care sunt condițiile în care se poate reține aplicarea acestui text: trebuie sa existe o discriminare între produsele naționale și produsele importate, trebuie sa existe o similitudine sau un raport de concurență între produsele importate vizate de taxă și produsele interne favorizate, prelevarea fiscală națională trebuie sa diminueze sau sa fie susceptibilă să diminueze, chiar și potențial, consumul produselor importate, influențând astfel alegerea consumatorilor. In consecință, atunci când produsele interne și produsele importate se află într-un raport de concurență, iar prin efectul unei norme fiscale naționale se creează o discriminare, astfel încât consumatorii sunt descurajați sa aleagă produsele importate în vederea realizării unui scop declarat de protejare a industriei naționale și a locurilor de munca, art. 90 este aplicabil, iar norma fiscala națională contrara art. 90 trebuie înlăturată de la aplicare.
Curtea are în vedere și efectele produse în dreptul intern de hotărârea pronunțată la data de 7 aprilie 2011 de către Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauza nr. C-402/09 având ca obiect o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare formulată în temeiul articolului 234 CE de Tribunalul Sibiu din România, primită de Curte la data de 16 octombrie 2009, în procedura privind pe reclamantul I. T. împotriva pârâților S. Român prin Ministerul Finanțelor și Economiei, Direcția G. a Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Finanțelor Publice Sibiu, Administrația Fondului pentru Mediu și Ministerul Mediului.
P. această hotărâre Curtea de Justiție a stabilit pe cale de interpretare că: Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională. Mai mult, C.J.U.E. a decis că taxa de poluare așa cum este reglementată prin O.U.G. 50/2008 are acest efect descurajant și în consecință este incompatibilă cu libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar.
În urma acestei decizii instanța reține că a dispărut cu efect retroactiv temeiul juridic în baza căruia taxa pe poluare a fost percepută reclamantei, iar actul anterior enunțat este total lipsit de un temei legal. Trebuie precizat în acest context faptul că C.J.U.E. nu limitează efectele deciziei analizate doar pentru viitor, iar în lipsa oricărei precizări și limitări în timp a efectelor acestei decizii, consecințele se răsfrâng și pentru trecut (ex tunc), încă de la momentul adoptării actului normativ.
Subsecvent dispariției temeiului juridic în baza căruia taxa a fost percepută, în baza obligațiilor asumate prin aderarea României la Uniunea Europeană, taxa trebuie restituită de către S. Român prin instituțiile finanțelor publice ca orice taxă nedatorată, însoțită de către despăgubirea corespunzătoare, deoarece taxa a fost percepută în baza unui act normativ prin care legiuitorul a încălcat obligațiile comunitare asumate de România prin aderarea la acest spațiu.
În lipsa unei reacții a legiuitorului la decizia pronunțată în cauza nr. C - 402/09 T. împotriva României, reacție prin care să fie armonizată taxa de poluare cu concluziile Curții de Justiție a Uniunii Europene, judecătorul național nu are la îndemână criteriile în baza cărora să aprecieze care ar fi cuantumul care trebuie restituit din taxa percepută și care ar fi cuantumul care poate fi menținut fără riscul de a afecta libera circulație a bunurilor în spațiul comunitar. Orice apreciere în acest moment ar fi una pur subiectivă care ar afecta previzibilitatea actului de justiție, iar în lipsa unor repere obiective care nu pot fi trasate decât de legiuitor taxa trebuie restituită integral.
Curtea de Justiție a interpretat dreptul Uniunii, mai precis art. 110 (fost art. 90) din TFUE, plecând de la analiza neutralității taxei în privința vehiculelor de ocazie importate și a vehiculelor de ocazie similare înmatriculate pe teritoriul național anterior instituirii taxei menționate ajungând la concluzia că, deși obiectivul primordial urmărit de această reglementare este cel al protecției mediului, reglementarea menționată are ca efect faptul că vehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri ridicate a valorii taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală, astfel că nu se poate contesta că, în aceste condiții, OUG nr. 50/2008 are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre.
Pe cale de consecință, se poate conchide că taxa pe poluare impusă ca obligație prealabilă de legea aplicată în speță produce efectul descurajator al punerii în circulație a autovehiculelor second-hand cumpărate din alte state membre ale Uniunii fără să existe în prezent vreo normă juridică care să descurajeze cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.
În raport de aceste aspecte, Curtea mai are în vedere că hotărârile pronunțate de Curtea de Justiție în procedura de obținere a unei hotărâri preliminare sunt obligatorii nu numai în cauza pendinte care a generat sesizarea, ci în toate cazurile similare deduse judecății.
Față de aceste împrejurări, soluția tribunalului, de restituire a taxei pe poluare astfel încasată, apare ca temeinică și legală.
Curtea apreciază că sunt nefondate și criticile referitoare la obligarea recurentei-pârâte la plata dobânzii calculate conform art. 124 din OG nr. 92/2003. Astfel, Curtea reține că în cauza C-565/2011 I. c. României, CJUE a statuat că dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că se opune unui regim național, precum cel în discuție în litigiul principal, care limitează dobânzile acordate cu ocazia restituirii unei taxe percepute cu încălcarea dreptului Uniunii la cele care curg începând din ziua care urmează datei formulării cererii de restituire a acestei taxe.
P. urmare, Curtea constată că intimatul-reclamant este îndreptățit a primi dobânda calculată conform art. 124 C.pr. fiscală.
Pe de altă parte, în condițiile în care prevederile art. 274 C.pr.civ. nu condiționează acordarea cheltuielilor de judecată de rămânerea irevocabilă a deciziei, o eventuală schimbare a soluției în calea de atac producând efecte directe și implicite și asupra acestora, Curtea reține că motivele de recurs prin care se critică soluția instanței de fond cu privire la cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată sunt nefondate.
Pentru aceste considerente, întrucât nu există în cauză niciunul dintre motivele prev. de art. 304 coroborat cu art. 3041 C.pr.civ., reținând și considerentele sentinței civile recurate, Curtea constată că recursul este nefondat, astfel că în temeiul art. 312 C.pr.civ. acesta va fi respins ca atare, menținându-se hotărârea atacată ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă ADMINISTRAȚIA S. 1 A FINANȚELOR PUBLICE prin Direcția G. Regională a Finanțelor Publice București, cu sediul în București, .. 13, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 1643/29.03.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX-a C. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul-reclamant P. A. F., prin reprezentant SPRL D. și D. în București, Splaiul Unirii, nr. 41, ., ., și intimații-pârâți S. R. P. MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 5, și DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, cu sediul în București, .. 13, sector 2, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 31 martie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. D. A. V. M. M. P.
GREFIER
E. S.
Red./thred. MD - 2 ex./06.05.2014
Tribunalul București – Secția a IX-a C.
Jud. Fond – A. C.
| ← Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 1661/2014.... | Refuz acordare drepturi. Sentința nr. 761/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
