Anulare act administrativ. Sentința nr. 1385/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1385/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 06-05-2014 în dosarul nr. 3853/2/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr._
Sentința Civilă nr. 1385
Ședința publică din 06.05.2014
Curtea constituită din:
Președinte: S. D. G.
Grefier: T. M.
Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ formulată de reclamanta R. C. SA, în reorganizare judiciară, în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR și DIRECȚIA G. DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI, precum și a cererilor de intervenție accesorii formulate în interesul reclamantei de intervenienții accesorii . SRL și R. V. având ca obiect „anulare act administrativ - Dec.454/27.11.2012”.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 29.04.2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise și având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru azi, 06.05.2014 când a pronunțat următoarea sentință:
CURTEA,
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 28.05.2013 reclamanta R. C. SA în reorganizare judiciară a solicitat în contradictoriu cu pârâta Direcția G. de Soluționare a Contestațiilor și Direcția G. de Administrare a Marilor Contribuabili anularea deciziei 454/27.11.2012, obligarea pârâtei DGSC să soluționeze contestația și suspendarea deciziei de impunere nr. F-MC 303/21.06.2012.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că în perioada august 2011-martie 2012 Garda Financiară a efectuat un control inopinat la societate având ca obiectiv verificarea tranzacțiilor comerciale privind intermedierea serviciilor de monitorizare prin dispozitive instalate pe vehicule care utilizează sisteme de comunicații de voce și date prin satelit.
Aceste tranzacții comerciale s-au desfășurat în baza unor tranzacții comerciale semnate cu furnizori interni /distribuitori ai serviciilor de monitorizare și cu beneficiari externi utilizatori ai acestor servicii.
În timpul controlului societatea a fost informată că furnizorii serviciilor achiziționaseră, la rândul lor, aceste servicii de la alți furnizori/distribuitori, furnizorul inițial al acestui serviciu fiind ., societate care, în perioada 2008-2011 nu a funcționat la sediul social, nu a avut personal angajat, calificat pentru realizarea serviciilor de monitorizare sau condiții tehnice în acest sens, nu a declarat nici un venit din această activitate.
Ca urmare a aprecierii acestor servicii ca fiind nereale, s-a apreciat că deducerea TVA aferent acestor servicii este nelegală.
De asemenea, s-a apreciat că TVA aferentă comisionului pentru cesiunea unei creanțe pe care reclamanta o avea asupra unui beneficiar extern al serviciilor de monitorizare este nedeductibilă tot datorită caracterului fictiv al serviciilor de monitorizare pentru care se născuse creanța cedată.
În ceea ce privește impozitul pe profit, organele de control au decis că o . servicii de consultanță sau management facturate de persoane fizice și juridice din țară sunt nejustificate întrucât reclamanta avea personal calificat angajat pentru prestarea respectivelor servicii și nu s-a făcut dovada prestării lor efective. În aceste condiții cheltuielile efectuate pentru aceste servicii sunt nedeductibile.
Împotriva deciziei de impunere emise în urma controlului s-a formulat contestație, decizia de impunere fiind criticată pe motiv că a fost emisă cu încălcarea normelor de procedură, controlul fiind efectuat supă deschiderea procedurii reorganizării judiciare, avizele fiind nelegal emise, fiind nesocotit dreptul contribuabilului de a fi ascultat, și normele referitoare la sarcina probei.
În ceea ce privește fondul, s-a invocat faptul că reclamanta nu a prestat serviciile de monitorizare ci a intermediat aceste servicii astfel încât nu avea obligația de a verifica și de a dovedi prestarea efectivă a serviciului . În aceste condiții nu exista nici un temei pentru a se refuza dreptul de deducere al reclamantei. În plus, se afirmă că reclamanta nu a creat nici un prejudiciu bugetului de stat în condițiile în care a achitat toate facturile cu TVA furnizorilor interni. De altfel, în urma controlului efectuat la furnizori s-a apreciat că aceștia au colectat în mod legal TVA de la reclamantă și li s-a eliberat certificat fiscal cu debit zero.
Prin decizia 454/27.11.2012 s-a decis suspendarea soluționării contestației pe motiv că au fost sesizate organele de urmărire penală cu privire la o posibilă săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală.
Reclamanta afirmă că decizia de suspendare a soluționării contestației este nelegală. Organele de inspecție fiscală aveau obligația să facă personal toate verificările necesare pentru identificarea stării de fapt fiscale a reclamantei astfel încât să poată decide cu privire la datoriile fiscale ale acesteia. În plus actul de sesizare nu consemnează constatările care ar putea întruni elementele constitutive ale unei infracțiuni, așa cum menționează art. 108 alin. 2 din c.p.fiscală. Nu se poate vorbi de operațiuni fictive în cazul reclamantei întrucât aceasta a desfășurat operațiuni de intermediere, aceste tranzacții fiind evidențiate în mod corect în contabilitate.
În fapt pârâta refuză să își asume responsabilitatea privind soluționarea litigiului.
Dacă operațiunile ar fi fost fictive atunci ele nu puteau fi considerate reale nici pentru furnizori, or în urma controalelor realizate la furnizori s-a apreciat că aceștia au procedat corect colectând TVA pentru aceste operațiuni.
În ceea ce privește cererea de suspendare a deciziei de impunere, reclamanta arată că toate considerentele invocate mai sus conduc la nașterea unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea actului, operațiunile neputând fi fictive pentru unii comercianți și reale pentru alți comercianți din lanțul de distribuție.
Jurisprudența CJUE confirmă faptul că unei societăți nu i se poate refuza dreptul de deducere TVA în situația în care și-a luat toate măsurile de precauție care pot fi cerute în mod rezonabil de la aceștia că operațiunile lor nu fac parte dintr-un lanț care include tranzacții viciate de o fraudă de TVA.
În ceea ce privește prevenirea unei pagube iminente, reclamanta arată că emiterea deciziei a atras declanșarea procedurii de reorganizare, iar executarea ei ar conduce la producerea de prejudicii materiale care nu ar mai putea fi recuperate.
La dosar s-a formulat întâmpinare prin care s-a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
De asemenea, au formulat cerere de intervenție . SRL și R. V., în calitate de creditori ai reclamantei, ambele cereri fiind admise în principiu ca cereri de intervenție accesorie.
Analizând probele administrate în cauză Curtea constată că acțiunea este neîntemeiată.
Soluția de suspendare a procedurii de soluționare a contestației este temeinică, în raport de prevederile art. 214 alin. 1 lit. a din OG 92/2003. Potrivit acestui text de lege „Organul de soluționare competent poate suspenda, prin decizie motivată, soluționarea cauzei atunci când:
a) organul care a efectuat activitatea de control a sesizat organele în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni a cărei constatare ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă;”
În speță s-a formulat o astfel de sesizare așa cum rezultă din adresa_/25.06.2012 emis în completarea sesizării penale nr._/29.03.2012. sesizarea se referă la presupuse fapte de evaziune fiscală săvârșite prin crearea unui circuit fictiv al unor servicii care, în realitate, nu s-au prestat, cu scopul prejudicierii bugetului de stat.
Reclamanta susține că în calitatea sa de beneficiar nu avea obligația sau posibilitatea să verifice realitatea serviciilor întrucât serviciile sale erau exclusiv de intermediere. Or în speță se pune problema analizării întregii operațiuni economice pentru a verifica dacă, per ansamblu, nu s-a urmărit o fraudă fiscală, contribuția fiecărui agent economic din cadrul lanțului de distribuție urmând să fie stabilită de organele de urmărire penală. Nu este posibilă izolarea operațiunilor de intermediere realizate de reclamantă cât timp nu se cunoaște dacă nu a existat o complicitate a acesteia la realizarea unei fraude fiscale prin crearea unui circuit fictiv de servicii.
Argumentul potrivit căruia pentru alți operatori economici din cadrul lanțului de distribuție operațiunile au fost considerate reale nu prezintă relevanță întrucât respectivele decizii nu pot avea autoritate de lucru judecat pentru litigiul penal.
De asemenea, jurisprudența CJUE este nerelevantă în condițiile în care, prin sesizarea organelor penale se urmărește tocmai stabilirea implicării reclamantei într-o operațiune de fraudă fiscală. Jurisprudența invocată de reclamantă se referea la situația în care s-a constatat că o societate nu a avut cunoștință de existența unei fraude fiscale fapt care, în speță, nu este dovedit cu certitudine.
În ceea ce privește cererea de suspendare a deciziei de impunere, Curtea constată că în condițiile în care nu există nici o dovadă din care să rezulte că serviciile de monitorizare ar fi fost prestate efectiv, nu se poate vorbi de o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului. Este adevărat că reclamanta ar putea fi îndreptățită să deducă TVA în măsura în care nu a avut cunoștință de o eventuală fraudă fiscală în aval sau în amonte dar în lipsa unor dovezi privind diligențele depuse de această societate pentru a se convinge că serviciile pe care le achiziționa în vederea redistribuirii sunt reale și în prezența unei sesizări penale nu se poate vorbi de o îndoială serioasă cu privire la răspunderea societății pentru crearea circuitului fictiv al serviciilor tranzacționate.
Achiziționarea unor servicii extrem de oneroase fără a verifica cine este furnizorul inițial și dacă acesta desfășoară activitate la sediul declarat și are posibilități reale de prestare a serviciului conferă deciziei de impunere o aparență de legalitate care justifică respingerea cererii de suspendare a executării.
Față de toate aceste considerente Curtea va respinge acțiunea și cererile de intervenție accesorii ca neîntemeiate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Respinge acțiunea formulată de reclamantaR. C. SA, în reorganizare judiciară, cu sediul în București, sector 2, . în contradictoriu cu pârâții DIRECȚIA G. DE SOLUȚIONARE A CONTESTAȚIILOR cu sediul în București, sector 5, . și DIRECȚIA G. DE ADMINISTRARE A MARILOR CONTRIBUABILI București, sector 5, .. 88 și cererile de intervenție accesorii formulate în interesul reclamantei de intervenienții accesorii . SRL cu sediul în București, sector 1, .. 8-10, ..61 și R. V. domiciliat în București, sector 1, .. 29, ca neîntemeiate.
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 06.05.2014.
Președinte, Grefier,
S. D. G. T. M.
Red. Jud.SDG
Tehnored. TM/ 7 ex./2014
.
| ← Amendă pentru neexecutarea hotărârii judecătoreşti. Art.24... | Pretentii. Sentința nr. 2103/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
