Pretentii. Decizia nr. 8051/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8051/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 31-10-2014 în dosarul nr. 3874/93/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VIII-A C. ADMINISTRATIV ȘI F.
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR.8051
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 31.10.2014
CURTEA CONSTITUITĂ DIN:
PREȘEDINTE: V. D.
JUDECĂTOR: U. D.
JUDECĂTOR: B. V.
GREFIER: B. C.
Pe rol se află spre soluționare recursul formulat de recurentul reclamant I. M., împotriva sentinței civile nr. 1225/07.04.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. F. ORĂȘENESC B. PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI (fostă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI B.) și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU.
La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, a răspuns recurentul reclamant, reprezentat de avocat J. C. I. cu împuternicire avocațială de reprezentare la fila 4 dosar, lipsind celelalte părți .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează instanței faptul că procedura de citare este legal îndeplinită, după care:
Reprezentantul recurentului reclamant, luând cuvântul, precizează că, nedepunerea întâmpinării de către partea adversă în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai depune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel și solicită instanței a se face aplicarea art. 208 din noul Cod de procedură civilă.
La interpelarea instanței, reprezentantul recurentului reclamant învederează faptul că nu mai are alte cereri prealabile de formulat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat, sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe fondul recursului.
Având cuvântul, reprezentantul recurentului reclamant, solicită instanței admiterea recursului așa cum a fost formulat și pentru motivele detaliate pe larg în cuprinsul cererii, casarea sentinței recurate și pe fondul cauzei admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, anularea deciziei de calcul nr._/16.07._ și obligarea pârâtei la restituirea timbrului de mediu perceput nelegal și achitat conform chitanței TS9 nr._ din 19.07.2013.
Mai mult, se susține de către reprezentantul recurentului că au fost încălcate disp. art. 1009 din Tratatul Uniunii Europene și dispozițiile din Constituția României, creându-se astfel o discriminare indirectă întrucât pentru autovehiculele interne nu se mai plătește timbru de mediu conform prev. OUG nr. 9/2013. Cu cheltuieli de judecată reprezentantă taxă judiciară de timbru și timbru judiciar. În ceea ce privește onorariu de avocat, se precizează că acesta va fi solicitat pe cale separată.
Curtea în temeiul art. 394 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, constată dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare pe fondul recursului.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 08.11.2013, reclamantul I. M. a chemat in judecata pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B.- DIRECȚIA GENERALA REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUN. BUCURESTI, solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună anularea actului administrativ decizia de calcul nr._/16.07.2013, restituirea sumei de 5846 lei înscrise in actul administrativ contestat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că si-a îndeplinit obligația prealabila potrivit Legii 554/2004 prin depunerea plângerilor prealabile către Administrația Finanțelor Publice Voluntari.
Reclamantul I. M. a fost obligata la plata timbrului de mediu in valoare de 5846ron către AFP B. pentru un autoturism marca Mercedes Benz.
Mai mult decât atât arată că cererea sa îndeplinește condițiile prevăzute de prevederile Codului de Procedura Civilă, respectiv justifica un interes legitim, personal, direct, născut și actual.
Potrivit art. 555 Dreptul de proprietate privata este definit ca fiind dreptul titularului de a poseda, folosi si repune de un bun in mod exclusiv, absolut si perpetuu, in limitele stabilite de lege. Insa autoturismul este scos din circuitul civil, in mod indirect, având in vedere ca proprietarul nu va mai fi capabil o vanda, stabilindu-se o suma foarte mare reprezentând taxa pe emisiile poluante.
Limitele stabilite dreptului de proprietate nu înseamnă ca pot sa scoată un bun din circuitul civil fara a exista un motiv bine întemeiat, iar poluare nu poate duce la scoaterea unui autovehicul din circuitul civil, ducându-se pe aceasta cale la statica economica, astfel nerealizându-se interesele de ordin economic atât la nivel particular, dar si la nivel național. Prin stabilirea unei taxe atât de mari pentru mașinile vechi se realizează o discriminare intre proprietari de mașini si societatile comerciale care se ocupa de comercializarea mașinilor noi.
Circuitul civil este liber, iar prin stabilirea acestei limite se incalca si principiul liberei circulatii a marfurilor, art. 34-36 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
Articolul 36 TFUE enumera elementele care pot fi utilizate de statele membre pentru a justifica măsurile naționale care obstrucționează comerțul transfrontalier: "Dispozițiile articolelor 34 și 35 nu se opun interdicțiilor sau restricțiilor la import, la export sau de tranzit, justificate pe motive de morală publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și a animalelor sau de conservare a plantelor, de protejare a unor bunuri de patrimoniu național cu valoare artistică, istorică sau arheologică sau de protecție a proprietății industriale și comerciale."
Jurisprudența Curții prevede și existența așa-numitelor cerințe imperative (precum cele privind protecția mediului) pe care statele membre le pot utiliza pentru a justifica măsuri naționale. Curtea de Justiție interpretează derogările prevăzută la articolul 36 TFUE, toate acestea referindu-se la interese neeconomice. Orice măsură trebuie să respecte principiul proporționalității. Sarcina probei pentru justificarea măsurilor adoptate în conformitate cu articolul 36 TFUE revine statului membru dar, atunci când un stat membru oferă o justificare convingătoare, Comisia este cea care trebuie să demonstreze că măsurile adoptate nu sunt adecvate în acel caz specific. Iar având in vedere ca măsura luata de către Guvern prin aplicarea acestor norme incalca principiul proportionalitatii, incalcand dispozițiile normelor comunitare.
Având in vedere ca OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a fost promulgata si produce efecte directe, raportat la legea 24/200 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, Constituția Romaniei, CEDO și Legislatia UE.
OUG 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule incalcă principiul poluatorul plătește și nu se poate aplica in forma promulgata fiind discriminatorie, abuziva si confuza. de asemenea este in totala contradicție cu legislație UE dar si cu legislația națională in vigoare, iar obligația de plata a timbrului de mediu intervine o singura data potrivit art.4 din OUG nr.9/2013.
În drept, cererea se intemeiaza pe dispozițiile art.1 al.1, 2 și art.8 al.1 din Legea nr.554/2004, raportat la art.148 alin.2 din Constituție și art.110 din TFUE.
În dovedirea cererii, reclamantul a solicitat probe cu inscrisuri.
La data de 30.12.2013, pârâta a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere de chemare în garanție solicitând admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei, pe fondul cauzei respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată și in subsidiar admiterea cererii de chemare in garanție cu consecința obligării pârâtei Administrația F. pentru Mediu la restituirea taxei de poluare.
Prin întâmpinare, pârâta a invocat lipsa calității sale procesuale pasive, raportat la faptul ca timbrul de mediu achitata de către petent, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr. 92/2003, prin achitarea timbrului de mediu de către petent, intre instituția noastră si reclamant nu exista niciun raport juridic fiscal, privind încasarea acestei timbru de mediu.
Pârâta a formulat cerere de chemare in garanție a Administrației F. pentru Mediu, solicitând admiterea cererii de chemare in garanție cu consecința obligării Administrației F. pentru Mediu la restituirea taxei de poluare.
Totodată arată faptul ca Administrația F. pentru Mediu este beneficiarul real al taxei de poluare achitata de reclamant, pârâta are numai atribuția legata de stabilirea cuantumului timbrului de mediu.
Pe fondul cererii, pârâta a arătat faptul ca urmare a solicitării reclamantului, in baza OUG nr.9/2013, a procedat la calcularea si emiterea deciziei privind stabilirea timbrului de mediu, timbru ce a fost calculata in raport de documentele depuse de reclamant.
În ceea ce privește prevederile comunitare invocate in susținerea acțiunii, se retine ca art.148 din Constituția României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene fata de dispozițiile contrare din legile interne.
Referitor la capătul de cerere privind cheltuielile de judecata solicita respingerea acestuia ca neîntemeiat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.72 si urm din C.proc.civ, OG nr.92/2013, Legea nr.571/2003, OMFP nr.1899/2004, OMEF nr.418/2007, Legea nr.157/2005, Constituția României.
La data de 24.01.2014, chemata in garanție Administrația F. Pentru Mediu a depus la dosarul cauzei întâmpinare la cererea de chemare in garanție solicitând respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
Referitor la cererea vizând chemarea noastră in garanție formulata de pârâta, arata ca potrivit prevederilor legale cererile de restituire a taxei de prima înmatriculare, a timbrului de mediu se colectează de AFP, cu toate ca ulterior sumele plătite sunt direcționate către alt beneficiar, in speță, Administrația F. Pentru Mediu.
Chemata in garanție invoca excepția inadmisibilității acțiunii.
Mai mult decât atât, astfel cum este recunoscut jurisprudențial și doctrinar, în aceste cazuri admisibilitatea acțiunii este condiționată de răsturnarea prezumției de constituționalitate a ordonanței Guvernului pretins vătămătoare: în cazul în care ordonanța de urgentă sau dispoziția din ordonanța de urgență ce se consideră vătămătoare nu a fost declarată neconstituțională, acțiunea în contencios administrativ este admisibilă numai împreună cu excepția de neconstituționalitate, în cazul în care acțiunea ce vizează ordonanța de urgență, nu este însoțită de excepția de neconstituționalitate, acțiunea în contencios administrativ se respinge ca inadmisibilă.
Apreciază neîntemeiate pretențiile reclamantului constând în obligarea subscrisei la restituirea sumei înscrise în actul administrativ contestat și achitată în virtutea OUG nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, raportat la Hotărârea preliminară în cauza C-402/09 I. T. c. Statul pronunțata la data de 7 aprilie 2011, de Curtea de Justiție a Uniunii Europene .
Cu alte cuvinte, articolul 110 TFUE obligă fiecare stat membru să aleagă taxele aplicate autovehiculelor și să le stabilească regimul astfel încât acestea să nu aibă ca efect favorizarea vânzării autovehiculelor de ocazie naționale și, prin aceasta, descurajarea. importului de autovehicule de ocazie similare.
O.U.G. nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a fost promovată tocmai din necesitatea de a corela dezideratele naționale în ceea ce privește scăderea nivelului de poluare prin aplicarea unei taxe factorilor poluanți, cu cele europene, România fiind sancționată pentru taxarea inechitabilă instituită de vechea reglementare în domeniu.
In acest context, O. U.G. nr. 9/2013 a armonizat cerințele comunitare cu necesitățile interne referitoare la menținerea obligației fiscale, ca instrument de combatere a fenomenului poluării, actul normativ amintit înlăturând discriminarea rezultată din aplicarea vechii reglementări legislative. Prin actuala lege s-a înlăturat taxarea discriminatorie, obligația fiscală având în vedere principiul "poluatorul plateste", fiind taxate primordial emisiile generate de masina. Timbrul de mediu privește nivelul de emisii si tipul de tehnologie folosit (Euro 1, 2, 3, 4, 5) și reprezintă cu adevărat o taxă de mediu, întrucât se calculează în principal în functie de emisia de C02, (luata în calcul în întregime pentru timbru, fata de reglementările anterioare), înscrisa în cartea de identitate a masinii sau documentele de omologare.
De altfel, în preambulul O.U.G nr. 9/2013 se arată că, prin adoptarea actului normativ, se asigură conformarea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse în comunicarea din 14 decembrie 2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice. ci pe date de performanță obiective disponibile în mod obișnuit și relevante din punctul de vedere al politicilor cum ar fi emisiile de C02 .
În altă ordine de idei, contrar susținerilor reclamantului, O.U.G. nr. 9/2013 a înlăturat caracterul indirect discriminatoriu, prin taxarea unitară indiferent de proveniența autovehiculului.
În primul rând a arătat că procesul civil este guvernat de principiul "actori incumbit probatio", prevăzut de art. 249 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, potrivit căruia "cel ce face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege".
Reclamantul nu a făcut vreo dovadă că prin achitarea timbrului de mediu s-ar fi încălcat dreptul de proprietate al acestuia (respectiv acel atribut al dreptului de proprietate ce se referă la prerogativa proprietarului de a dispune de bunul său), nu s-a făcut proba existenței unei legături directe de cauzalitate între fapta achitării taxei și o eventuală încălcare a dreptului de proprietate suferită de partea lezată.
Altfel spus, pentru a se putea antrena răspunderea statului, trebuie verificat dacă pretinsa încălcare a dreptului de proprietate rezultă în mod direct din achitarea timbrului de mediu instituit prin O.U.G. nr. 9/2013.
Nu în ultimul rând subliniază faptul că din sumele colectate cu titlu de timbru de mediu se finanțează programe pentru protecția mediului, în baza OUG nr. 196/2005 privind Fondul pentru mediu.
De altfel, indiferent de forma pe care taxa a îmbrăcat-o (taxă de primă înmatriculare/taxă pe poluare/timbru de mediu), menționează că, prin aplicarea acestei masuri fiscale, pe langa proiectele si programele finanțate de A.F.M., s-a derulat încă din anul 2005 "Programul Rabla", fiind scoase din uz un număr de 410.238 autovehicule vechi si poluante, astfel: 2005 - 14.607; 2006 - 15.110; 2007 - 16.444; 2008 - 30.466; 2009 - 32.327;_;_; 2012 - 25.000.
Pe langa aceste cantități de emisii care au fost reduse, prin casarea auto vehiculelor au fost eliberate suprafețe in localitati de cea 10 mp/autovehicul, a fost introdusă o cantitate de cea 650 Kg/autovehicul de deșeu metalic în sistemul de reciclare, realizându-se astfel si obiectivele de mediu conform Directivei 2000/53/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 18 septembrie 2000 privind vehiculele scoase din uz, publicată în Jurnalul Oficial al Comunității Europene nr. L 269 din 21 octombrie 2000.
În drept, întâmpinarea se întemeiază pe dispozițiile art. 205 din Legea nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă.
La termenul de judecata din 07.04.2014 tribunalul a respins ca neintemeiate exceptia inadmisibilitatii si exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata administratie financiara, respectiv a încuviințat in principiu cererea de chemare in garantie pentru considerentele retinute in practicaua hotararii; a incuviintat si administrat proba cu înscrisurile depuse de reclamant.
Prin sentința civilă nr. 1225/7.04.2014 pronunțată de Tribunalul Ilfov a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamantul I. M. și respinsă cererea de chemare în garanție ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul este proprietarul unui autovehicul marca MERCEDES BENZ . WDB2030461A865095, înmatriculat prima oara in 2005 si achiziționat din Germania, pentru care a plătit la înmatricularea in România suma de 5846 reprezentand timbrul de mediul, astfel cum rezulta din decizia de calcul din data de 16.07.2013 emisa de AFP B. si chitanta . nr._/19.07.2013 (f.11-27).
Potrivit art. 8 alin. 1 teza a II-a din Legea nr.554/2004, se poate adresa instanței de contencios administrativ cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri. Într-o asemenea situație, procedura prealabilă nu este obligatorie, conform art. 7 alin. 5 din raportat la art. 2 alin. 2 din Legea nr. 554/2004.
Decizia de calcul din mai 2013 a fost comunicată reclamantului, acesta achitând voluntar timbrul de mediu, prin chitanța susmenționată.
In speță, instanța trebuie să stabilească dacă impunerea plații timbrului de mediu pentru înmatricularea in România a vehiculului second-hand, care a mai fost anterior înmatriculat . s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale comunitare cu incidență în cauză, iar în condițiile în care acestea sunt prioritare, ca forță juridică celor naționale, să se stabilească dacă se impune anularea ca nelegala a deciziei de stabilire a taxei, cu consecința restituirii sumei achitate.
Taxa pe poluare a fost introdusă prin OUG nr.50/2008, care a suferit modificări prin OUG nr. 108/2008, OUG nr. 208/2008, OUG nr. 117/2009, OUG nr. 118/2010.
OUG nr.50/2008 a fost abrogată prin Legea nr.9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, iar începând cu data de 15.03.2013 este in vigoare OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu.
Articolul 4 din OUG nr.9/2013, prevede ca: „Obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare;
b) la reintroducerea în parcul auto național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii sale din parcul auto național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art. 7;
c) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării;
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule”.
In preambulul actului normativ susmenționat se precizează că acesta asigură conformitatea cu recomandările Comisiei Europene cuprinse in comunicarea din 14.12.2012 potrivit căreia taxarea autoturismelor să nu se bazeze pe criterii specifice tehnologice ci pe date de performanțe obiective, disponibile in mod obișnuit si relevante din punctul de vedere al politicilor, cum ar fi emisiile de CO2.
Tribunalul a retinut că legea timbrului de mediu nu mai contravine dispozițiilor comunitare, respectiv art. 110 (fost art.90) TFUE, care se opunea ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări in acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri este astfel stabilit încât descurajează punerea in circulație in statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate in alte state membre, fără a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața națională. In aceasta a constat caracterul indirect discriminatoriu al legislației interne anterioare față de cea comunitară.
OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule a fost promovata din necesitatea de a corela dezideratele naționale in ce privește scăderea nivelului de poluare prin aplicarea unei taxe factorilor poluanți, cu cele europene, România fiind sancționată pentru taxarea inechitabila instituita de vechea reglementare in domeniu. Prin actuala reglementare s-a înlăturat taxarea discriminatorie, obligația fiscală având in vedere principiul „poluatorul plătește”, fiind taxate primordial emisiile generate de mașina, adică timbrul de mediu se calculează in principal in funcție de emisia de CO2, înscrisa in cartea de identitate a mașinii sau documentele de omologare. Totodată, timbrul de mediu instituit de OUG nr.9/2013 se aplica unitar, indiferent de proveniența autovehiculului, plătindu-se o singură dată si reprezintă costul poluării pentru întreaga durata de viaâî a mașinii, respectiv nu se va plăti timbrul la revânzare.
In consecință, noua reglementare adusă prin OUG nr.9/2013 a înlăturat discriminarea conținuta de legislația anterioara deoarece in prezent taxa de mediu se calculează in funcție de emisia de CO2 înscrisă in cartea de identitate a vehiculului, indiferent de proveniența acestuia, astfel ca normele interne nu sunt contrare dreptului comunitar.
Pentru considerentele anterior arătate, tribunalul a respins ca neîntemeiată acțiunea formulata in contradictoriu cu parata administrația financiară.
Față de soluția reținută pe acțiunea principala, a fost respinsa ca rămasa fără obiect cererea de chemare in garanție.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești în termen legal a formulat recurs recurentul reclamant I. M., arătând că„ hotararea a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a normelor de drept material" conform art. 488 pct. 8 din Codul de procedura civila.
Instanta de fond nu a analizat in niciun fel incidența dispozițiilor mentionate mai sus la pct. 11.1 si nici nu Ie-a interpretat.
Potrivit art. 1 din H.G. 88/2013:
,, Art. 1. - (1) Timbrul de mediu, denumit în continuare timbru, reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule, denumita în continuare ordonanța de urgență, se aplică, potrivit prevederilor art 4 din ordonanța de urgență, autovehiculelor din categoriile Mi, M2, M3 și Ni, N2, N3, autovehicule în cazul cărora în rubrica 1 "Categoria" din cartea de identitate a vehiculului este înscris unul dintre codurile: Mi, MiG, A/I2, l/2C, M3, M3G; N1, NiG, N2, N 2G, N3 sau N3G.
(2)Pentru autovehiculele înmatriculate în România după data de 1 ianuarie 2007, pentru care se solicită transcrierea dreptului de proprietate, timbrul se achită și în cazul în care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa pe poluare pentru autovehicule sau taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării,
(3)Timbrul se achită și în situația transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri în baza căreia s-a realizat înmatricularea, potrivit reglementărilor în vigoare la momentul înmatriculării.
(4) Timbrul se achită și în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei pe poluare pentru autovehicule sau a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat"
Dispozițiile legale sus citate,pct. 2) se interpretează în sensul ca in ceea ce privește un autovehicul second-hand înmatriculat prima oara in Romania (din piața interna), ulterior datei de 1 ianuarie 2007, cu ocazia transcrierii ( schimbării proprietarului) se achită timbrul de mediu în cazul în care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, potrivit reglementarilor legale in vigoare la momentul inmatricularii.
per a contrario, în ceea ce privește un autovehicul second hand cu data de prima înmatriculare in Romania (din piața interna), anterioara datei de 1 ianuarie 2007, cu ocazia transcrierii ( schimbării proprietarului) nu se plătește timbru de mediu. Mai simplu spus, timbrul de mediu nu se datoreaza si in situatia transcrierii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul rulat provenit de pe piața internă cărui înmatriculare in Romania a fost pentru prima oara anterioara datei de 1.07.2007.
In acest context, se poate observa ca prin netaxarea autovehiculelor inmatriculate anterior datei de 01.01.2007 prima data în Romanîa, provenite din piața interna, vândute in piața interna si care raman deci in piața interna, se creeaza o discriminare si descurajare a cetatenilor romani de a achiziționa autovehicule înmatriculate prima nara . (altul decât Romania) anterior datei de 1 ianuarie 200Z deoarece acestea din urma sunt taxate întotdeauna potrivit art. 4 lit.a din O.U.G nr. 9/2013 pentru ca acel cetățean roman este primul proprietar din Romania al acelui autovehicul înmatriculat anterior transcrierii într-un stat UE.
Atfel spus, cetateanul roman care achizitioneaza un autovehicul din piața internă, înmatriculat prima data în Romania anterior date de 1 ianuarie 2007, cu ocazia transcrierii acestuia pe numele sau urmare a vanzarii, nu plătește timbru mediu, in timp ce, același cetatean roman, care achiziționează un autovehicul din statul UE ( altul decât Romania) anterior datei de 01 ianuarie 2007, devenind primul proprietar din Romania al acelui vehicul, cu ocazia transcrierii acestuia pe numele sau în Romania si inmatricularii urmare a vanzarii in Romania plătește timbru de mediu.
Ipoteza concreta dedusa judecații este ca autovehiculul in cauza, Mercedes Benz, a fost prima data înmatriculat într-un stat UE ( Germania) în anul 2005, taxarea in Romania facandu-se in temeiul art. 4 lit. a) din O.U.G. 2013, fiind taxabil in toate cazurile, indiferent de data la care acesta a fost prima dată înmatriculat în statul UE, adică anterior sau ulterior datei de 1 ianuarie 2007 atat timp cat transcrierea operează în favoarea ceteanului roman prim proprietar din Romania, taxarea facandu-se cu ocazia transcrierii (transferului dreptului de proprietate) in Romania respectiv 2013 si înmatriculării in Romania a vehiculului in favoarea primului proprietar din Romania, în timp ce un vehicul similar înmatriculat prima oara in Romania in 2005 (provenit deci din piața interna) nu va fi supus taxarii potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din H.G. 88/2003 și art.4 lit.c) din O.U.G nr. 9/2013, cu ocazia transcrierii ca urmare a vanzarii (de ex 2013) către un proprietar din Romania, deoarece este înmatriculat in Romania prima oara anterior datei de 1 Ianuarie 2007, iar alin. 2 din art. 1 al H.G. 88/2013 îl excepteaza de la plata taxei.
In acest context se poate observa ca pentru autovehicule înmatriculate prima data in 2005 . (altul decât Romania) si pentru autovehicule înmatriculate prima data in 2005 in Romania, anterior datei de 1 ianuarie 2007, transcrise in Romania urmare a vanzarii la o anumita data, se aplica un regim juridic al taxarii diferentLat, in sensul ca cel provenind din statul UE va fi taxat in timp ce cel din Romania nu va fi taxat chiar daca respectivele autovehicule sunt identice din punct de vedere al datei primei înmatriculări si emisiilor de CO2, înmatricularea în Romania a vehiculul anterior înmatriculat în UE fiind obligatorie pentru ca acesta să poată circula legal potrivit dispozițiilor art.11 ind.3 din O.U.G nr. 195/2002.
In raport de cele expuse mai sus, interpretarea data de instanța de fond potrivit considerentelor decizorii respectiv corora „timbrul de mediu reglementat de OUG nr.9/2013 se aplica unitar indiferent de proveniența autovehicului” este data cu greșita aplicare a legii.
2. Interpretarea greșita de către instanta de fond a dispozițiilor O.U.G. 9/2013 in ansamblul acestora, raportat la Tratatul TFUE (art.110).
Efectul favorizant asupra produselor naționale il prezintă dispozițiile OUG 9/2013 privind timbrul de mediu, cel puțin in raport de autovehiculele de ocazie importate din statele membre ale Uniunii Europene. Trebuie mentionat faptul ca, pe de o parte, parcul auto intern este compus . importanta de autovehicule, bunuri naționale in accepțiunea art. 110 TFUE, cu privire la care s-a achitat deja taxa speciala pentru autoturisme si autovehicule, ex-art. 214/1 C. fisc, taxa de poluare OUG 50/2008, sau taxa pentru emisiile poluante, Legea nr. 9/2012, taxa care nu a fost restituită ulterior încasării, astfel incat o însemnata parte din piața autovehiculelor de ocazie interne sunt scutite de aplicarea sarcinii fiscale prevăzute de art. 4 lit c din OUG 9/2013.
Pe de alta parte, autovehiculele similare importate din alte state membre UE (bunuri ale altor state membre, în sensul art. 110 TFUE) vor fi supuse unei astfel de sarcini fiscale întotdeauna cu ocazia primei lor înmatriculări în Romania (art. 4, lit. a) din OUG 9/2013).
Prin acest efect al OUG 9/2013, persoanele din Romania care urmăresc achiziționarea unui autovehicul sunt directionate înspre dobândirea unui autovehicul național din categoria acelora nesupuse plații timbrului de mediu, in timp ce in ipoteza achzitionarii unui autovehicul dintr-un alt stat membru al Uniunii Europene, invariabil aceasta sarcina fiscala se va aplica cu ocazia primei înmatriculări a acestuia în Romania (art. alin. 1 lit a) din OUG 9/2013), astfel încât rezulta caracterul indirect discriminator fata de produsele importate al actualei reglementari interne, efect contrar dispozițiilor art. 110 TFUE.
Raportat la cele mai sus expuse, dispozițiile OUG 9/2013 privind timbrul de mediu sunt contrare dispozițiilor art. 110 TFUE in ceea ce privește autoturismele de ocazie achiziționate din alte state membre unionale in vederea punerii acestora in circulație in Romania întrucât au drept efect favorizarea vânzării vehiculelor de ocazie naționale exceptate de la plata timbrului de mediu descurajandu-se in acest mod importul produselor similare a altor state membre, aspect care jurisprudenta CJUE l-a sanctionat prin considerentele sale decizorii in urmatoarele cauze:
1.Cauza C-402/2009 loan T. - „Articolul 110 TFUE trebuie interpretat m sensul ca se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională"".
2.Cauza C-263/10 - I. N. - „ Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională”.
3. Cauzele conexate C-97/13 S. G. C. si C-214/13 G. C. - „ Articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională"".
Instanta de fond retine în mod greșit astfel ca dispozițiile O.U.G. 9/2013 sunt în concordanta cu dispozițiile TFUE (in speța art. 110) si fata de dispozițiile art. 148 din Constitutia României potrivit carora: .. (1) Aderarea României ia tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuții către instituțiile comunitare, precum și al exercitării în comun cu celelalte state membre a competențelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în ședința comună a Camerei Deputaților și Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaților și senatorilor.
(2)Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.
(3)Prevederile alineatelor (1) și (2) se aplică, în mod corespunzător, și pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.
(4)Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alineatului (2).
(5)Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituțiilor Uniunii Europene."
Pentru toate aceste motive consideră ca sentinta recurata este data cu incalcarea si aplicarea greșita a normelor de drept material reținute, motiv pentru care, in temeiul art. 496 solicita casarea in tot a sentinței recurate, iar pe fond admiterea actiunii, anularea actului nelegal si obligarea acesteia Ia plata sumei de 5846 lei si a cheltuielilor de judecata ocazionate de judecarea fondului si recursului, taxa judiciara de timbru si onorariu de avocat.
In probatiune: inscrisuri.
Intimatul pârât S. F. ORĂȘENESC B. PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI (fostă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI B.) și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU nu au formulat întâmpinare în cauză.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și prin prisma prevederilor art. 488 Cod pr.civ., Curtea a reținut următoarele:
Reclamantul este proprietarul unui autovehicul marca MERCEDES BENZ . WDB2030461A865095, înmatriculat prima oara in 2005 si achiziționat din Germania, pentru care a plătit la înmatricularea in România suma de 5846 reprezentand timbrul de mediul, astfel cum rezulta din decizia de calcul din data de 16.07.2013 emisa de AFP B. si chitanta . nr._/19.07.2013.
La data de 19.02.2013 s-a adoptat OUG nr.9/2013 privind timbrul de mediu pentru autovehicule.
Prin art. 1 din acest act normativ se instituie timbrul de mediu, iar art.3 arată că taxa se aplică tuturor autovehiculelor din categoriile M1, M2,M3 și N1,N2,N3, astfel cum sunt acestea definite în RNTRZ.
Art.4 din actul normativ invocat arată că obligația de plată a timbrului intervine o singură dată, astfel:
a) cu ocazia înscrierii în evidențele autorității competente potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui autovehicul de către primul proprietar din România și atribuirea unui certificat de înmatriculare și a numărului de înmatriculare.
b) la reintroducerea în parcul național a unui autovehicul, în cazul în care, la momentul scoaterii din parcul național, i s-a restituit proprietarului valoarea reziduală a timbrului, în conformitate cu prevederile art.7 din ordonanță
c) cu ocazia transmiterii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat și pentru care nu a fost achitată taxa specială pentru autoturisme și autovehicule, taxa de poluare pentru autovehicule sau data pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, potrivit reglementărilor legale în vigoare la momentul înmatriculării
d) cu ocazia transcrierii dreptului de proprietate asupra autovehiculului rulat în situația autovehiculelor pentru care s-a dispus de către instanțe restituirea sau înmatricularea fără plata taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule, taxei de poluare pentru autovehicule sau taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule.
Cu alte cuvinte, din conținutul reglementării citate rezultă că de la plata acestei taxe ce, în principiu este datorată de toți posibilii deținători sau achizitori de astfel de bunuri și, deci din această perspectivă, normă total neutră în raport cu obligațiile privind concurența rezultate din art.110 TFUE, conține o . exceptări de la plată de la momentul instituirii ei pentru toți cei care au achitat o taxă ce poate fi apreciată echivalentul său.
O astfel de rezolvare a neconcordanței normelor interne cu dreptul uniunii privind libera concurență între bunurile provenite din statele membre, ține cont în mod fericit și de alte constrângeri, cel puțin, tot atât de importante ca și concurența respectiv principiile de acțiune în apărarea condițiilor de mediu.
Astfel, art.191 în alin.1 din TFUE stabilește că politica uniunii contribuie la conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului, ocrotirea sănătății persoanelor; utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale: promovarea pe plan internațional a unor măsuri destinate să contracareze problemele de mediu la scară regională sau mondială și în special lupta împotriva schimbărilor climatice.
În alin.2 se arată că această politică se bazează, în raport de diversitatea situațiilor, pe principiile precauției și activității preventive, pe principiul remedieri, cu prioritate la sursă, a daunelor provocate mediului și pe principiul ”poluatorul plătește”.
Se observă clar din textul art.4 al OUG 9/2013 că legiuitorul român, prin instituirea excepțiilor a găsit o rezolvare, în privința taxelor cu aceeași destinație, deja plătite în baza unor reglementări constatate neconforme cu dreptul Uniunii pe liberă concurență, care dă valență tocmai celor două principii fundamentale de protecția mediului,cel al precauției, prevenției și remedierii la sursă.
Aceste principii, într-o acțiune judiciară de restituire a taxelor deja plătite, constatate anterior modificării normei intern de drept neconforme, nu au cum să fie ignorate de instanță, atâta timp cât ele sunt prevăzute cu titlu prevalent în față de orice alte rațiuni.
Mai mult, constatarea neconformității unor norme de drept intern cu dreptul Uniunii, nu fac din acestea dispoziții nule, fără existență validă pentru a se avea în vedere un posibil efect retroactiv al normei civile, interzisă de altfel, de Constituție, un asemenea efect, în temeiul art.264 TFUE, hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene având-o numai asupra actelor organismelor Uniunii.
Astfel, Curtea constată că legea timbrului de mediu nu mai contravine dispozițiilor comunitare, respectiv art. 110 (fost art.90) TFUE, iar noua reglementare adusă prin OUG nr.9/2013 a înlăturat discriminarea conținuta de legislația anterioara deoarece in prezent taxa de mediu se calculează in funcție de emisia de CO2 înscrisă in cartea de identitate a vehiculului, indiferent de proveniența acestuia, astfel ca normele interne nu sunt contrare dreptului comunitar.
Pentru motivele expuse și având în vedere că sentința pronunțată de instanța de fond nu a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Curtea, in baza textelor de lege menționate si a art. 496 NCPC, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul reclamant I. M., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la CA „J. C. I.” cu sediul în București, ., .. ., sector 6, împotriva sentinței civile nr. 1225/07.04.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât S. F. ORĂȘENESC B. PRIN DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI (fostă ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A ORAȘULUI B.), cu sediul în București, . Gerota nr. 13, sector 2 și intimata chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, cu sediul în București, .. 294, corp A, sector 6, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 31.10.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
V. D. U. D. B. V.
GREFIER
B. C.
Red.jud.UD
Tehnored. C.D.D./5 ex.
Tribunalul Ilfov – Secția Civilă
Jud.fond.A. D.
| ← Pretentii. Decizia nr. 5305/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Anulare act administrativ. Sentința nr. 705/2014. Curtea de... → |
|---|
