Contestaţie act administrativ fiscal. Decizia nr. 8358/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 8358/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 13-11-2014 în dosarul nr. 7392/3/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURESTI
SECȚIA A-VIII-A C. ADMINISRTRATIV FISCA
DECIZIA CIVILĂ NR. 8358/2014
Ședința publică de la 13.11.2014
Instanța compusa din
Președinte: A. P.
Judecător R. I. C.
Judecător: A. J.
Grefier: P. M.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII împotriva sentinței civile nr. 3648/16.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă . 97 SRL și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, având ca obiect „contestație act administrativ fiscal - taxă poluare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică n-au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care Curtea, constatând că părțile au solicitat judecarea recursului în lipsă conform art. 242 alin. 2 C., apreciază recursul în stare de judecată și-l reține pentru soluționare.
După strigarea cauzei și reținerea acesteia în pronunțare, se prezintă din partea intimatei-reclamante d-na avocat V. G. care solicită repunerea cauzei pe rol pentru a depune la dosar certificatul de înmatriculare.
Curtea dispune repunerea cauzei pe rol, la cererea apărătoarei intimatei-reclamante.
Apărătoarea intimatei-reclamante depune la dosar delegație de reprezentare și certificatul de înmatriculare într-un stat european, în traducere legalizată astfel cum i s-a pus în vedere prin încheierea anterioară. Solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței de fond ca temeinică și legală.
Curtea reține recursul pentru soluționare.
CURTEA
Prin cererea inregistrata sub nr._, pentru motivele de fapt si de drept expuse in cuprinsul acestei cereri (file 2-3), reclamanta S.D. P. I. 97 S.R.L., in contradictoriu cu parata ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE PENTRU CONTROBUABILI MIJLOCII A MUNICIPIULUI BUCURESTI, a solicitat instantei ca prin hotararea ce va pronunta sa dispuna:
1) anularea adresei nr. 13726A/18.11.2011 emisa de parata;
2) obligarea paratei la restituirea sumei de 1.095 lei incasata cu titlu de taxa pe poluare, plus dobanda legala in materie fiscala calculata de la data de 20.08.2012 si pana la momentul restituirii sumei;
3) obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata.
In dovedirea cererii, reclamanta a depus inscrisuri.
In aparare, conform prevederilor art. 115 si urm. C.proc.civ., parata a depus intampinare, prin care a invocat (i) exceptia inadmisibilitatii primului petit al cererii si (ii) exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, iar pe fond a solicitat respingerea cererii. Totodata, conform prevederilor art. 60 si urm. C.proc.civ., parata a depus cerere de chemare in garantie a Administratiei F. pentru Mediu (file 18-21).
Chemata in garantie, legal citata, nu s-a infatisat si nu a depus intampinare.
Prin sentința civilă recurată, instanța a admis exceptia inadmisibilitatii invocata de parata.
A respins capatul de cerere avand ca obiect anularea partiala a adresei nr. 13726A/18.11.2011 emisa de parata ca fiind inadmisibil.
A respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive invocata de parata.
A admis in parte cererea introductiva.
A obligat parata sa restituie reclamantei suma de 1.095 lei incasata cu titlu de taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, cu dobanda legala in materie fiscala, calculata cu incepere din data de 20.08.2012 si pana la data stingerii obligatiei de restituire.
A obligat parata sa plateasca reclamantei suma de 43,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecata.
A admis cererea de chemare în garanție formulata de parata.
A obligat chemata în garanție Administratia F. pentru Mediu sa plateasca pârâtei sumele ce fac obiectul cererii introductive.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs pârâta.
În motivarea recursului, a arătat următoarele:
Hotararea este in parte netemeinica si nelegala, fiind data cu incalcarea si aplicarea greșita a legii (art.304 pct.9 Cod Procedura Civila).
In mod greșit instanta de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
În conformitate cu dispozițiile art.1 din O.U.G. nr.50/2008, privind taxa de poluare si H.G. nr.686/2008, privind aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr.50/2008, se stabileste temeiul legal al incasarii acestei taxe de poluare achitată de către contribuabil cu ocazia inmatricularii autoturismului, arătându- se faptul că aceasta taxă de poluare a fost instituită de organul legislativ respectând normele de drept comunitar si in scopul asigurarii protectiei mediului si finantarii unor programe si proiecte pentru protectia mediului.
De asemenea, prin actul normativ mentionat mai sus, in cadrul articolului 1, se arată cărui buget se face venit taxa de poluare incasata, astfel incat instituția careia ii revine obligația administrării si gestionarii acestui buget in calitate de titular este Administrația F. pentru Mediu: "{1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, denumită în continuare taxă, care constituie venit la bupetul F. pentru mediu si se gestionează de Administrația F. pentru Mediu. în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediulur, organului fiscal revenindu-i numai obligația calcularii taxei de poluare (art.3 alin.1, lit.a) si b) din HG 686/2008) si incasarii acestei taxe prin Trezoreria Statului in cuprinsul dispozițiilor art.5 alin.4 din O.U.G. nr.50/2008 aratandu-se inca odata destinatarul acestor sume de bani provenite din încasarea taxei de poluare: "Taxa se plătește de către contribuabil . deschis la unitatile Trezoreriei Statului pe numele Administrației F. pentru Mediu".
Actul normativ in baza caruia a fost achitata taxa de poluare de către petent (respectiv O.U.G nr.50/2009, prin normele sale de aplicare H.G. nr.686/2008) arata si expune pe larg in cadrul art.3 alin.5-8 modalitatea in care se transfera suma incasata cu titlu de taxa de poluare de către Trezoreria Statului către destinatarul acestei taxe de poluare - Administrația F. Pentru Mediu.
Având in vedere faptul ca taxa de poluare achitata de către petenta, nu se face venit la bugetul de stat aflat in administrarea organului fiscal D.G.R.F.P.B., conform dispozițiilor art.16 din O.G. nr.92/2003, prin achitarea taxei de poluare de către petenta, intre institutia pârâtă si reclamanta, nu exista nici un raport juridic fiscal, privind încasarea acestei taxe de poluare.
A invocat excepția inadmisibilității, în ceea ce privește obligarea sa la plata dobânzii.
Potrivit art. 124 Cod Procedura Fiscala, "pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art.70, după caz. Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor".
Aplicând cele doua texte legale art. 124 si art.117 din Codul de procedura fiscala, coroborate, aceasta obligare a institutiei la plata dobânzilor, nu se incadreaza in niciuna din situatiile legale pentru a beneficia de dobanda aferenta.
Mai mult decât atat, in condițiile in care in dispozițiile normative invocate anterior s-a prevăzut in mod expres ca acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor, iar reclamanta nu a solicitat organului fiscal, in procedura prealabila dobanda legala, este evident ca solicitarea dobânzilor pentru prima data direct in fata instantei de contencios si acordarea acesteia nu poate fi primita, de vreme ce dispozițiile mentionate condiționează acordarea acestora de existenta in prealabil a unei cereri adresata organului fiscal competent.
Pe fondul cauzei a aratat ca instanta de fond in mod nelegal a obligat-o la plata sumei reprezentând taxa pe poluare, avand in vedere urmatoarele considerente:
Prin Decizia de calcul al taxei pe poluare pentru autovehicule s-a stabilit o taxa pe poluare pentru autovehicule, in conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule.
In drept, O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu modificările si completările ulterioare prevede urmatoarele: "Art. 1. - (1) Prezenta ordonanță de urgență stabilește cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru auto vehicule, denumită In continuare taxă, care constituie venit la bugetul F. pentru mediu și se gestionează de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finanțării programelor și proiectelor pentru protecția mediului. Art. 4. - Obligația de plată a taxei intervine: al cu ocazia primei înmatriculări a unui autovehicul în România. b) la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care se face referire la ari. 3 și 9".
Se retine ca regimul taxei pe poluare pentru autovehicule a intrat in vigoare de la data de 1 iulie 2008, conform art. 14 din OUG nr. 50 din 21 aprilie 2008, publicata în Monitorul Oficial nr. 327 din 25 aprilie 2008, care stabileste, începând cu data de 1 iulie 2008, cadrul legal pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, cu destinatia de venit la bugetul F. pentru mediu fiind gestionata de Administrația F. pentru Mediu, în vederea finantarii Programelor si proiectelor pentru protectia mediului, reprezentând opțiunea legiuitorului național urmare abrogarii art. 2141-2143 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicata în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările si completările ulterioare.
Prin urmare, cata vreme legislația fiscala prevede in mod expres plata taxei pe poluare cu ocazia primei inmatriculari, rezulta ca aceasta este in mod legal datorata.
In ceea ce privește prevederile comunitare retinute de către instanta de fond, se retine ca art. 148 din Constitutia României instituie supremația tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, fata de dispozițiile contrare din legile interne, "cu respectarea prevederilor actului de aderare", iar in conformitate art. 1-33 alin. 1 din Tratatul de aderare ratificat prin Legea nr. 157/2005 "Legea cadru europeana este un act legislativ care obliga orice stat membru destinatar in ceea ce privește rezultatul care trebuie obtinut, lasand in același timp autoritatilor naționale competenta in ceea ce privește alegerea formei si a mijloacelor".
Rezulta ca legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre numai in privința rezultatului, autoritatile naționale avand competenta de a alege forma si mijloacele prin care se asigura obținerea rezultatului.
Astfel, potrivit art. 90 primul paragraf din Tratatul Comunităților (Uniunii) Europene si potrivit art. 111-170 - secțiunea VI -"Dispoziții fiscale" din Tratatul de instituire a Comunitatii Europene, ratificat prin Legea nr. 157/2005: "Nici un stat membru, nu aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natura, mai mari decât cele care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare."
Din jurisprudenta constanta a Curții de Justitie a Comunităților Europene a rezultat ca tratatul nu este incalcat prin instituirea unei taxe pe poluare in momentul primei inmatriculari a unui autovehicul pe teritoriul unui stat membru, iar prin caracterul ei fiscal taxa intra in regimul intern de impozitare, domeniu rezervat exercitării prerogativelor suverane ale statelor membre.
De asemenea, prin HG nr. 686/2008 nivelul taxei este determinat de norma de poluare corelat cu vechimea, rulajul mediu anual si starea generala standard si reprezintă reflecția in plan fiscal a principiului "poluatorul plătește", principiu unanim acceptat la nivelul Uniunii Europene.
Afirmațiile instantei de fond, precum ca, taxa pe poluarea reglementata prin Ordonanța de Urgenta a Guvernului este ilegala, si discriminatorie nu pot fi retinute intrucat G. nr. 50/2008 a fost emisa in temeiul art. 115 alin 4 din Constitutia României si a fost adoptata: "în scopul asigurării protecției mediului prin realizarea unor programe și proiecte pentru îmbunătățirea calității aerului și pentru încadrarea in valorile limită prevăzute de legislația comunitară in acest domeniu, a ținut cont de necesitatea adoptării de măsuri pentru a asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a iurisprudentei Curții de Justitie a Comunităților Europene, a avut in vedere faptul că aceste măsuri trebuie adoptate in regim de urgentă, pentru evitarea oricăror consecințe iuridice negative ale situatiei actuale si a considerat că aceste elemente vizează interesul public și constituie situatii de urgentă siextraordinare, a căror reglementare nu poate fi amânată.
De asemenea cu privire la legalitatea instituirii taxei pe poluare prin OUG nr. 50/2008 si la respectarea de către aceasta a dispozițiilor art. 148 alin. (4) din Constituție, Curtea Constitutionala prin Decizia 802/2009 din_ (definitiva si general obligatorie) publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 428 din_ referitoare la respingerea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, in ansamblu, și, in special, a celor ale art. 11 din aceeași ordonanță de urgență a statuat: "1. Cu privire la criticile de constituționalitate extrinsecă, și anume pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 115 alin. (4) și (5) dm Constituție, se reține că ordonanța de urgență criticată a fost adoptată în contextul în care Comisia Europeană deschisese procedura de infringement împotriva României în temeiul art. 226 din Tratatul de instituire a Comunităților Europene. Pentru a evita o eventuală procedură în fața Curtji de Justiție a Comunității Europene, Guvernul a emis această ordonanță de urgență. în expunerea de motive, pentru a se justifica starea extraordinară, precum și urgența reglementării, se invocă necesitatea adoptării de măsuri pentru a se asigura respectarea normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudenței Curții de Justiție a Comunităților Europene.
Curtea constată că, in conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. (4) din Constituție, autoritățile statului român s-au angajat să garanteze ducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din tratatele constitutive ale Uniunii Europene, din reglementările comunitare cu caracter obligatoriu și din actul de aderare. în acest sens. Guvernul este abilitat din punct de vedere constitutional ca, prin miiloacele pe care le are la indemână, să garanteze indepliniiea oblioatiilor României fată de Uniunea Europeană. Astfel, folosirea ordonanțelor de urgentă pentru punerea de acord a legislației naționale cu cea comunitară in situatia in care era iminenta declanșarea procedurii de infringement in fata C. de Justitie este pe deplin constitutionala. In aceste condiții, se constata ca ordonanța de urgenta criticata respecta exigentele art. 115 alin. 4 din Constituție.
De asemenea. Curtea reține că Ordonanța de urgență a Guvernului nr 50/2008 a fost adoptată in ședința de Guvern din 21 aprilie 2008, depusă spre dezbatere in procedura de urgenta la Senat pe data de 24 aprilie 2008, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr 327 din 25 aprilie 2008 si a intrat in vigoare la 1 iulie 2008."
Dispozițiile art. 90 din Tratatul Comunitatii Europene, la care face referire instanta in motivarea hotararii, nu sunt incidente in cauza, intrucat taxa pe poluare urmeaza a fi plătită de toti proprietarii unor autoturisme sau autovehicule, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei inmatriculari in Remania.
Astfel, legislația europeana nu interzice instituirea taxei, ci doar prevede ca nivelul acesteia sa nu fie mai mare decât al taxelor care se aplica, direct sau indirect, produselor naționale similare.
In acest context trebuie mentionat si faptul ca nici Comisia Europeana nu este împotriva perceperii unei taxe pe poluare cu ocazia primei inmatriculari a autoturismelor, ci doar a modului de determinare a taxei.
16 state membre ale Uniunii Europene practica o taxa care se percepe cu ocazia inmatricularii autovehiculelor (intre care Ungaria, G., Danemarca, Spania, Belgia, Olanda, Cipru).
Prin urmare, existenta unei taxe pe poluare nu este contrara dispozițiilor comunitare, nefiind deci motive temeinice pentru a dispune restituirea sumei reprezentând taxa pe poluare.
F. de cele mentionate mai sus, obligația generica de armonizare a legislației interne cu cea europeana, instituita prin art. 148 alin.2 din Constitutie, si cea speciala, prevăzută de art. 90 paragraful 1 din Tratatul Comunitatii Europene, revin exclusiv Parlamentului, nu si instantelor judecătorești.
Totodata, trebuie retinut si faptul ca nu ne aflam in prezenta unui regim fiscal discriminator, intrucat obligația plații taxei pe poluare exista pentru toate autoturismele/autovehiculele, indiferent de tara de proveniența a acestora, nefiind deci in prezenta unei îngrădiri a liberei circulații a mărfurilor, principiu statuat in Tratatul Comunitatii Europene.
Mai mult decât atat potrivit art. 126 alin.2 din Constitutia României "Competenta instantelor judecatoresti si procedura de iudecata sunt prevăzute numai prin lege." Astfel nici o lege in vigoare nu acorda competenta unei instante de drept comun de a se pronunța asupra compatibilitatii unor prevederi legale ale dreptului intern cu constitutia si cu tratatele Internationale.
Aceasta atributie revine exclusiv Parlamentului si, eventual Curții Constitutionale, singurele institutii in masura sa aprecieze daca legislația referitoare la taxa pe poluare contravine Constitutiei sau reglementarilor Uniunii Europene si sa adopte hotarari in consecința.
Totodata, se retine ca instituirea taxei pe poluare prin O.U.G. nr.50/2008 reprezintă opțiunea legiuitorului național, iar organele fiscale sunt obligate sa respecte prevederile art. 13 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata conform carora "interpretarea reglementarilor fiscale trebuie sa respecte voința legiuitorului, in scopul realizară cerințelor legii", in condițiile in care potrivit dispozițiilor constitutionale in vigoare, numai Parlamentul si Guvernul pe baza delegării legislative sunt abilitate sa adopte masuri legislative pentru modificarea si completarea actelor normative interne pentru asigurarea compatibiiitatii acestora cu dreptul comunitar.
Astfel, avand in vedere ca taxa pe poluare a fost achitata de intimata-reclamanta in baza unor dispoziții legale in vigoare, respectiv O.U.G. nr. 50/2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, in cazul de fata, nu este îndeplinita nici una din aceste condiții, taxa pe poluare fiind datorata in temeiul legii, motiv pentru care solicita respingerea si acestui capat de cerere.
Referitor la obligarea institutiei la plata sumei de 43,3 lei reprezentând cheltuielo de judecata, solicita admiterea recursului si respingerea lui ca neîntemeiat, avandJn vedere ca nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.274 alin.1 Cod proc.civila.
Conform acestor prevederi, partea care a pierdut procesul poate fi obligata sa suporte cheltuielile ocazionate de proces, insa, prin aceasta, trebuie ca partea care a pierdut procesul sa se afle in culpa procesuala, sau, prin atitudinea sa in cursul derulării procesului, sa fi determinat aceste cheltuieli.
O alta condiție care trebuie îndeplinita pentru a se acorda cheltuielile de judecata, este ca partea care le solicita sa fi castigat in mod irevocabil procesul.
De asemenea, nici aspecte privind reaua credința, comportarea neglijenta sau exercitarea abuziva a drepturilor procesuale nu pot fi retinute in sarcina sa.
In drept, a invocat art.304 pct.9 si pct. 6 Cod Procedura Civila, art. 3041 Cod proc. civ.
Curtea, examinând sentința recurată, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 304 și art. 3041 C.proc.civ., constată următoarele:
Referitor la motivul de recurs privind lipsa calității procesuale pasive, Curtea constată următoarele:
Având în vedere că prezenta cauză are ca obiect restituirea taxei pe poluare achitate de către reclamant, are legitimare procesuală pasivă organul care a stabilit și încasat această taxă și căruia îi revine competența de administrare a creanței fiscale, conform dispozițiilor art. 33 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003.
Potrivit acestui text legal, „pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, competența revine acelui organ fiscal, județean, local sau al municipiului București, stabilit prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală, în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al contribuabilului (…).
Prin urmare, raportul juridic de drept fiscal se stabilește între autoritatea fiscală locală care are competență în stabilirea, colectare și executare silită a unei astfel de taxe și persoana obligată la plata taxei.
În consecință, recurenta-pârâtă are calitate procesuală pasivă în situația formulării unei cereri de restituire a taxei sus-menționate.
Conform Cap. I pct. 2 din Anexa 1 a Ordinului nr. 1899/2004 pentru aprobarea procedurii de restituire și de rambursare a sumelor de la buget, precum și de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depășirea termenului legal, restituirea se efectuează la cererea contribuabilului, în termen de 45 de zile de la data depunerii și înregistrării acesteia la organul fiscal căruia îi revine competența de administrare a creanțelor bugetare, potrivit prevederilor art. 33 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată.
În consecință, motivul de recurs privind lipsa calității procesuale pasive este neîntemeiat.
Taxa a fost plătită, de către intimatul-reclamant, în baza dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008 din 21 aprilie 2008 pentru instituirea taxei pe poluare pentru autovehicule, act normativ publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008 și care a intrat în vigoare la data 1 iulie 2008.
Potrivit art. 110 din Tratatul de Funcționare a Uniunii Europene, „nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură în plus față de cele impuse direct sau indirect asupra produselor interne similare. Mai mult, niciun stat membru nu poate să impună asupra produselor altor state membre impozite de natură să acorde protecție indirect altor produse.”
Scopul general al art. 110 este acela de a asigura libera circulație a mărfurilor, cu referire la impozitele si taxele interne care impun o sarcină fiscală importantă produselor provenind din alte state membre, prin comparație cu produsele interne.
În ceea ce privește compatibilitatea taxei instituite prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 cu prevederile art. 110 TFUE, invocată de către recurenta-pârâtă, se observă că, potrivit Hotărârii Curții de Justiție din data de 7 aprilie 2011, pronunțată în cauza C‑402/09 I. T. împotriva României, ”articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul că se opune ca un stat membru să instituie o taxă pe poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru, dacă regimul acestei măsuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație, în statul membru menționat, a unor vehicule de ocazie cumpărate în alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime și aceeași uzură de pe piața națională.”
Prin hotărârea pronunțată în cauza C-263/10, N., Curtea de Justiție a statuat că „articolul 110 TFUE trebuie interpretat în sensul ca se opune ca un stat membru să instituie o taxă de poluare aplicată autovehiculelor cu ocazia primei lor înmatriculări în acest stat membru dacă regimul acestei masuri fiscale este astfel stabilit încât descurajează punerea în circulație în statul membru menționat a unor vehicule de ocazie cumpărate din alte state membre, fără însă a descuraja cumpărarea unor vehicule de ocazie având aceeași vechime si aceeași uzură de pe piața națională.”
A constatat în plus că “o reglementare precum O.U.G. nr. 50/2008 are ca efect faptul că autovehiculele de ocazie importate și caracterizate printr‑o vechime și o uzură importante sunt supuse, în pofida aplicării unei reduceri mari a cuantumului taxei pentru a ține seama de deprecierea lor, unei taxe care se poate apropia de 30 % din valoarea lor de piață, în timp ce vehiculele similare puse în vânzare pe piața națională a vehiculelor de ocazie nu sunt în niciun fel grevate de o astfel de sarcină fiscală. Nu se poate contesta, a mai reținut Curtea de Justiție, că, în aceste condiții, reglementarea națională menționată are ca efect descurajarea importării și punerii în circulație în România a unor autovehicule de ocazie cumpărate din alte state membre. Aceleași considerații se impun în ceea ce privește regimul de impozitare prevăzut de O.U.G. nr. 50/2008, astfel cum a fost modificată prin O.U.G. nr. 208/2008, O.U.G. nr. 218/2008, O.U.G. nr. 7/2009 și, respectiv, O.U.G. nr. 117/2009.”
Taxa pe poluare instituită de O.U.G. nr. 50/2008 nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate în România, stat comunitar din data de 1.01.2007, fiind percepută exclusiv pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea lor în țară. Pentru autovehiculele deja înmatriculate în România, taxa nu se mai percepe cu ocazia vânzării ulterioare, rezultând că această taxă se aplică doar ca urmare a achizițiilor intracomunitare și este o taxă cu echivalent taxelor vamale la import.
Prin urmare, taxa percepută de statul român intimatului-reclamant reprezintă o taxă contrară art. 110 din TCE, de natură a institui o discriminare indirectă între produsele interne și cele importate, discriminare nejustificată de criterii obiective.
Ca atare, susținerile recurentei-pârâte în sensul că taxa instituită prin dispozițiile O.U.G. nr. 50/2008 nu reprezintă o taxă cu efect echivalent taxelor vamale la import sau că aceasta se aplică tuturor autovehiculelor înmatriculate în România, nu pot fi reținute.
Prin Legea nr. 157/2005 România a ratificat Tratatul privind aderarea Republicii Bulgaria și României la Uniunea Europeană, iar în conformitate cu dispozițiile art. 148 alin. (2) din Constituția României, „ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.”
În consecință, Curtea constată că în mod legal și temeinic instanța de fond a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei achitate cu titlu de taxă pe poluare.
În ceea ce privește afirmațiile recurentei-pârâte în sensul că obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană revine exclusiv Parlamentului iar nu instanțelor judecătorești și că nicio lege în vigoare nu acordă competența unei instanțe de drept comun de a se pronunța asupra compatibilității unor prevederi legale ale dreptului intern cu Constituția și cu tratatele internaționale, se observă că, în jurisprudența sa, Curtea Europeană de Justiție a statuat în mod constant că orice instanță națională, sesizată în cadrul competenței sale, are obligația de a aplica integral dreptul comunitar și de a proteja drepturile pe care acesta le conferă particularilor, prin neaplicarea oricărei dispoziții eventual contrare a legislației naționale, indiferent dacă aceasta este anterioară sau ulterioară normei comunitare (ex. cauza C-106/1977, hotărârea din 9 martie 1978, Simmenthal).
A mai constatat Curtea Europeană de Justiție, în cadrul aceleiași hotărâri, că ar fi incompatibilă cu cerințele inerente ale înseși naturii dreptului comunitar orice dispoziție dintr-o ordine juridică națională sau orice practică legislativă, administrativă sau judiciară, ce ar avea ca efect diminuarea eficienței dreptului comunitar prin faptul de a nega instanței competente să aplice acest drept prerogativa de a face, chiar în momentul acestei aplicări, tot ceea ce este necesar pentru a înlătura dispozițiile legislative naționale care ar constitui eventual un obstacol în calea eficienței depline a normelor comunitare”.
În ceea ce privește motivul de recurs privind inadmisibilitatea capătului de cerere având ca obiect plata dobânzii, Curtea reține următoarele:
Potrivit jurisprudenței constante a C.J.U.E., atunci când un stat membru a încasat taxe cu încălcarea normelor dreptului Uniunii, justițiabilii au dreptul la restituirea nu numai a taxei percepute fără temei, ci și a sumelor plătite acestui stat sau reținute de acesta în legătură directă cu taxa respectivă. Aceasta cuprinde și pierderile reprezentate de indisponibilizarea sumelor ca urmare a exigibilității premature a taxei (a se vedea Hotărârea din 8 martie 2001, Metallgesellschaft și alții, C‑397/98 și C‑410/98, R.., p. I‑1727, punctele 87-89, Hotărârea din 12 decembrie 2006, Test Claimants in the FII Group Litigation, C‑446/04, R.., p. I‑_, punctul 205).
Prin urmare, constatând că încasarea taxei a avut loc cu încălcarea art. 110 T.F.U.E., în mod legal și temeinic instanța de fond a obligat pârâta la plata dobânzii fiscale aferente sumei a cărei restituire a dispus-o.
În ceea ce privește motivul de recurs privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, este de observat că, potrivit art. 274 C.proc.civ. „partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”.
În cauză, având în vedere că, prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a admis cererea reclamantului, pârâta fiind partea care „a căzut în pretenții” iar culpa sa decurgând din refuzul de restituire a taxei solicitate de către reclamant, în mod legal și temeinic aceasta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către partea adversă.
Susținerea recurentei-pârâte în sensul că, pentru a fi acordate cheltuielile de judecată, este necesar ca partea care le solicită să fi câștigat în mod irevocabil procesul este neîntemeiată, dispozițiile art. 274 C.proc.civ., fiind aplicabile deopotrivă judecății în primă instanță cât și judecății căilor de atac.
Având în vedere aceste considerente, Curtea, în baza art. 312 alin. (1) C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-pârâtă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE PENTRU CONTRIBUABILII MIJLOCII împotriva sentinței civile nr. 3648/16.05.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a II a C. Administrativ și Fiscal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata-reclamantă . 97 SRL și intimata-chemată în garanție ADMINISTRAȚIA F. PENTRU MEDIU, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 13.11.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. P. R. I. C.
GREFIER,
M. P.
Red./dact. C.R.I.
Jud.fond: A. C. – Tribunalul București – Secția a II a
| ← Pretentii. Decizia nr. 5927/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Conflict de competenţă. Sentința nr. 1043/2014. Curtea de... → |
|---|
